{"id":25133,"date":"2015-11-28T13:17:26","date_gmt":"2015-11-28T11:17:26","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=25133"},"modified":"2015-11-28T13:17:26","modified_gmt":"2015-11-28T11:17:26","slug":"serenitatea-lirica-un-antidot-al-vremurilor-de-restriste","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/serenitatea-lirica-un-antidot-al-vremurilor-de-restriste\/","title":{"rendered":"Serenitatea liric\u0103, un antidot al vremurilor de restri\u015fte"},"content":{"rendered":"

Dup\u0103 un deceniu f\u0103r\u0103 c\u00e2teva zile de existen\u0163\u0103 \u201eprivat\u0103\u201c, revista Cultura \u00ee\u015fi \u00eenceteaz\u0103 apari\u0163ia. Motivul? Fire\u015fte, unul meschin, capitalist, pecuniar: nu mai sunt bani. Don Quijote al turnirului de a descoperi sun\u0103tori \u015fi \u00een piatr\u0103 seac\u0103, cite\u015fte umilin\u0163a de a cere unor prezumtivi sponsori finan\u0163are pentru un scurt r\u0103gaz, academicianul Augustin Buzura a cobor\u00e2t drapelul acestei nobile cauze. La 77 de ani, scriitorul \u015fi mentorul publica\u0163iei a pierdut partida cu societatea capitalist\u0103. Nu e singurul, iar Cultura intr\u0103 \u015fi ea \u00een clubul numeroaselor publica\u0163ii care ies de pe pia\u0163\u0103 nu pentru c\u0103 nu ar avea valoare, importan\u0163\u0103 sau relevan\u0163\u0103, ci din pricini economice.
\n\u00cemi vine greu s\u0103 precizez ce fel de sentimente m\u0103 \u00eencearc\u0103 acum, c\u00e2nd trimit aceste din urm\u0103 r\u00e2nduri la redac\u0163ie. Gra\u0163ie prietenului meu Dorin B\u00eetfoi, am f\u0103cut parte din prima echip\u0103 a Culturii, cea \u201ede la stat\u201c, din epoca \u00een care era patronat\u0103 de Funda\u0163ia Cultural\u0103 Rom\u00e2n\u0103, devenit\u0103 ulterior Institutul Cultural Rom\u00e2n. Am r\u0103mas al\u0103turi de cei care nu l-au p\u0103r\u0103sit pe domnul Buzura \u015fi dup\u0103 ce publica\u0163ia a fost \u201eexternalizat\u0103\u201c de urm\u0103torul pre\u015fedinte al ICR, H.-R. Patapievici. Aproape zece ani de travaliu s\u0103pt\u0103m\u00e2nal, pe teme psihanalitice, filosofice, literare, sportive \u015fi politice, aproape zece ani de efort \u015fi bucurie, al\u0103turi de prieteni adev\u0103ra\u0163i, precum Dorin, Rodica Grigore, Angela Martin, Augustin Buzura, Cristina Rusiecki \u015fi al\u0163ii. Nu \u015ftiu ce s\u0103 spun, zece ani din via\u0163\u0103 reprezint\u0103 mult, dar e un r\u0103gaz care \u00eemi d\u0103 identitate \u015fi-mi ofer\u0103 energie moral\u0103. Au fost ani cu bune \u015fi rele, a fost un deceniu de b\u0103sism pur \u015fi dur, \u00een care am asistat la o veritabil\u0103 rinocerizare a intelectualilor \u015fi la o polarizare incredibil\u0103 a societ\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti \u00een ansamblul ei. Revista Cultura mi-a oferit prilejul s\u0103 rezist spiritual \u00eentr-o perioad\u0103 foarte ur\u00e2t\u0103, una \u00een care nu \u015ftiu c\u00e2te alte publica\u0163ii de cultur\u0103 mi-ar fi \u00eeng\u0103duit un refugiu nep\u0103tat politic, a\u015fa cum a fost tema istoriei \u015fi civiliza\u0163iei tenisului.
\n\u015ei pentru c\u0103 a venit vorba despre acest aspect, vreau s\u0103 afirm r\u0103spicat ca marele c\u00e2\u015ftig al existen\u0163ei revistei a stat \u00een imensa toleran\u0163\u0103 diseminat\u0103 de ini\u0163iatorul ei, scriitorul Augustin Buzura, \u00eentregii echipe redac\u0163ionale. Nu m\u0103 refer exclusiv la temele \u015fi domeniile alese de colaboratori pentru a fi abordate, ci \u015fi la orientarea ideologic\u0103 \u015fi politic\u0103 a acestora. Nu rareori m-am mirat v\u0103z\u00e2nd c\u0103 X sau Y, apropia\u0163i de adversarii revistei, puteau publica f\u0103r\u0103 probleme \u00een paginile Culturii inclusiv r\u00e2nduri \u00een care atacau chiar publica\u0163ia ce-i g\u0103zduia sau pe mentorul acesteia. \u00cens\u0103 a\u015fa a \u00een\u0163eles Augustin Buzura s\u0103 fac\u0103 \u00een Rom\u00e2nia postdecembrist\u0103 cultur\u0103, f\u0103r\u0103 ur\u0103 \u015fi m\u00e2nie, f\u0103r\u0103 exclusivisme sau prejudec\u0103\u0163i. Este lec\u0163ia pe care am \u00een\u0163eles-o \u00een ace\u015fti zece ani din urm\u0103. Nu \u015ftiu dac\u0103 am s-o pot pune \u00een practic\u0103, nu sunt at\u00e2t de cre\u015ftin s\u0103 \u00eentorc \u015fi cel\u0103lalt obraz, dar este clar c\u0103 m\u0103 voi g\u00e2ndi de dou\u0103 ori \u00eenainte de a lua o decizie, av\u00e2nd \u00een minte subtila \u015fi generoasa pedagogie deprins\u0103 \u00een deceniul petrecut la Cultura.
\n\u015ei pentru c\u0103 nu se cade s\u0103 m\u0103 despart cu o min\u0103 tulburat\u0103 de cititorii publica\u0163iei, chiar dac\u0103 vremurile pe care le trecem sunt tulburi r\u0103u de tot, am s\u0103 scriu ast\u0103zi despre poezie, cu toate c\u0103 nu sunt un mare cititor de poeme. Iat\u0103 de ce v\u0103 propun spre lectur\u0103 dou\u0103 excelente c\u0103r\u0163i de poezie. Cred c\u0103 starea de serenitate \u015fi aura de armonie l\u0103untric\u0103 sunt binevenite \u00een vremea noastr\u0103 at\u00e2t de tensionat\u0103 \u015fi oblic\u0103. Non in commotione, non in commotione, Domine.
\nUn arghezian r\u0103t\u0103cit \u00een postistorie<\/strong>
\nPentru c\u0103 scrie bine, dar public\u0103 rar, Ion Bedros este un poet nu foarte cunoscut. So\u0163ia sa, Magdalena Popescu-Bedrosian, istoric, critic \u015fi teoretician literar de anvergur\u0103, este f\u0103r\u0103 doar \u015fi poate personajul mai notoriu din familie. Acest lucru \u00eens\u0103 nu tulbur\u0103 \u00eentru nimic solida identitate estetic\u0103 \u015fi autenticitatea vocii lirice pe care Ion Bedros le posed\u0103. Volumul R\u00e2ul f\u0103r\u0103 margini, ap\u0103rut \u00een acest an la Editura Ararat din Bucure\u015fti, excep\u0163ional ilustrat prin grafica inspirat\u0103 a tinerei Margareta Udrescu, este \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 dea adev\u0103rata m\u0103sur\u0103 a calibrului liric ce-l define\u015fte pe autor.
\nBedros provine ne\u00eendoielnic din mantaua lui Arghezi, iar versurile sale au ceva din exemplara arhaicitate a poetului de la M\u0103r\u0163i\u015for. Poate c\u0103 nu este la fel de stihial sau de n\u0103prasnic \u00een imagini, dar tonalitatea lui, bine sus\u0163inut\u0103 de un lexic d\u2019autrefois, ca \u015fi predilec\u0163ia pentru forma canonic\u0103 de expresie, \u00eel a\u015faz\u0103 pe artist \u00een proximitatea celui care ne-a d\u0103ruit Cuvintele potrivite. Iar acest lucru nu este f\u0103r\u0103 t\u00e2lc, mai cu seam\u0103 ast\u0103zi, c\u00e2nd imberbi f\u0103r\u0103 num\u0103r, dar tineri, frumo\u015fi \u015fi liberi, scriu vers alb sub congestia generat\u0103 de prafurile artificiale, \u00eentr-o indistinc\u0163ie ce ar fi f\u0103cut invidios p\u00e2n\u0103 \u015fi hulitul comunism.
\nEste evident c\u0103 Ion Bedros vine dintr-alt\u0103 lume, cu alte orizonturi morale, cu alte principii de via\u0163\u0103 \u015fi cu practica altor valori. Domnia sa este, cum se spune, de obedien\u0163\u0103 old school, de unde \u015fi o sensibilitate liric\u0103 deloc retoric\u0103, non-imperativ\u0103, imun\u0103 la ideea de striden\u0163\u0103 demonstrativ\u0103. De fapt, pentru a rosti \u00eentreg adev\u0103rul, poezia pe care o scrie Ion Bedros este saturat\u0103 de discre\u0163ie, una asumat\u0103 \u015fi care deriv\u0103, b\u0103nuiesc, dintr-o auster\u0103 filosofie existen\u0163ial\u0103. Dar aten\u0163ie, una ce nu-\u015fi refuz\u0103 bucuria detaliului semnificativ, juisan\u0163a culorii \u015fi exuberan\u0163a accentului melodic.
\nCa \u015fi maestrul s\u0103u Arghezi, autorul cultiv\u0103 o solar\u0103 fericire a integr\u0103rii \u00een cotidian, desf\u0103t\u00e2ndu-se ca un copil de toate cele ale vie\u0163ii, iar celebrarea acestei vitale bucurii este realizat\u0103 f\u0103r\u0103 economie de mijloace expresive, prin tropi inspira\u0163i \u015fi mai ales foarte c\u0103uta\u0163i. Artistul nostru \u0163ine de specia acelora care-\u015fi \u015flefuiesc poemele, perfec\u0163ion\u00e2ndu-le sine die forma, aidoma unor aurari din vremea dinastiei Ming. Scrupulos, meliorist, chiar perfec\u0163ionist, Ion Bedros e de mirare c\u0103 a purces la publicarea volumului R\u00e2ul f\u0103r\u0103 margini. Probabil c\u0103 a fost un gest de compromis, prioritate av\u00e2nd logica lui mai bine acum dec\u00e2t niciodat\u0103. S\u0103rit de 70 de ani, scriitorul \u015fi-a amenajat petrecerea vie\u0163ii, ajuns\u0103 iat\u0103 \u00een proximitatea apusului, oferindu-\u015fi sie\u015fi \u015fi totodat\u0103 nou\u0103 un regal de sapien\u0163\u0103 real\u0103, turnat\u0103 expresiv \u00eentr-o medita\u0163ie liric\u0103 profund\u0103, simpl\u0103 \u00eentruc\u00e2t metafizic\u0103, \u015fi mai ales marcat\u0103 de o serenitate aproape ultim\u0103. Deta\u015fat, nostalgic, ludic, \u00eendr\u0103gostit, melancolic, retoric, credincios, \u015f\u0103galnic \u015fi \u00eendeosebi nep\u0103rtinitor cu nimic din aceast\u0103 lume, Ion Bedros mediteaz\u0103 \u00een marginea lucrurilor tr\u0103ite \u015fi pricepute, dar f\u0103r\u0103 s\u0103 ignore misterul cu care divinitatea l-a d\u0103ruit.
\nPerpetua sa mirare constituie, de aceea, cel mai potrivit r\u0103spuns liric la interoga\u0163ia privind enigma vie\u0163ii \u015fi a mor\u0163ii, a iubirii, zbaterii \u015fi de\u015fert\u0103ciunii omene\u015fti. Prin poemele lui Bedros se roste\u015fte o \u00een\u0163elepciune str\u0103veche, o flac\u0103r\u0103 de har \u015fi profunda \u00eemp\u0103care cu sine a unei con\u015ftiin\u0163e ce nu a trecut de poman\u0103 prin epoca \u00een care i-a fost dat s\u0103 adaste.
\nC\u00e2ntece de sf\u00e2r\u015fit de lume
\nMai rar se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ca \u00eentr-o unic\u0103 persoan\u0103 auctorial\u0103 s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103 mai multe personaje, ele v\u0103dind competen\u0163e, profunzimi \u015fi linii de idei diferite. Cam a\u015fa stau lucrurile \u00een cazul lui Marin Constantin care, iat\u0103, \u00een volumul trilingv \u00eeng\u00e2ndurerile\/ Painsivities\/ Les pens\u00e9esdouleurs, joac\u0103 \u00een poet, moralist, g\u00e2nditor social \u015fi scriitor de jurnal intim. Cartea invocat\u0103, una teribil ilustrat\u0103 chiar cu desenele autorului, c\u0103ci sunt 55 de \u00eeng\u00e2ndur\u0103ri textuale \u015fi 56 de imagini \u00een c\u0103rbune, a ap\u0103rut la Editura \u201eDetectiv literar\u201c din Bucure\u015fti \u00een urm\u0103 cu pu\u0163in\u0103 vreme, fiind o edi\u0163ie de excep\u0163ie, c\u0103ci beneficiaz\u0103 de dou\u0103 edificatoare introduceri semnate de criticii Ioan Adam \u015fi Corneliu Ostahie, pentru ca la final s\u0103 fie prezent\u0103 o bio-bibliografie a autorului, toate textele adunate \u00eentre coperte fiind traduse de C\u0103lin Co\u0163oiu \u00een englez\u0103 \u015fi de Mircea Ro\u015fca \u00een francez\u0103. Ea are \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea unui soi de testament avant la lettre, c\u0103ci, dup\u0103 anumite semne, unele cuprinse chiar \u00een paginile acesteia, ar p\u0103rea s\u0103 fie chiar cea din urm\u0103 ie\u015fire \u00een lume a scriitorului. Eu sper ca acest proiect editorial s\u0103 nu fie chiar cel de pe urm\u0103, c\u0103ci poetul Marin Constantin, un om extrem de generos \u015fi de o sensibilitate aparte, cu siguran\u0163\u0103 c\u0103 ar mai avea multe daruri de f\u0103cut publicului \u015fi literaturii noastre de ast\u0103zi. Din p\u0103cate \u00eens\u0103, autorii zilelor noastre, cei care nu au intrat \u00een gra\u0163iile establishment-ului, ajung s\u0103-\u015fi tip\u0103reasc\u0103 pe speze proprii sau cu dureros de insuficiente stipendii private c\u0103r\u0163ile, ceea ce face inoperant\u0103 orice viziune pe termen lung. Cine spunea c\u0103 pia\u0163a liber\u0103 reprezint\u0103 cel mai propice mediu pentru fenomenul cultural?
\nLa fel ca \u015fi \u00een volumele lirice anterioare, Alcoovice \u015fi Senecte, \u00een \u00eeng\u00e2ndurerile sale Marin Constantin nu-\u015fi dezminte propensiune fa\u0163\u0103 de versul reflexiv, dar, ca \u015fi \u00een reperele de dinainte, el nu-\u015fi propune s\u0103 ilustreze o tez\u0103, ci doar s\u0103 \u00eentov\u0103r\u0103\u015feasc\u0103 liric pe-trecerile existen\u0163iale la care karma, cea personal\u0103, dar \u015fi cea colectiv\u0103, \u00eel condamn\u0103. Comentator ironic al \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor vie\u0163ii, h\u00e2tru, acid \u015fi deta\u015fat, alergic la prostie \u015fi necru\u0163\u0103tor cu m\u0103r\u015f\u0103via, scriitorul \u015ftie s\u0103 observe cu aten\u0163ie evenimentele care-i populeaz\u0103 proximitatea. Pentru domnia-sa poemul este o arm\u0103 de lupt\u0103 \u015fi un \u00eent\u0103ritor de moral, la fel, \u015fi un vehicul c\u0103tre planul visatei normalit\u0103\u0163i.
\nScriind poezie, indiferent de forma acesteia, Marin Constantin \u00ee\u015fi amenajeaz\u0103 un fastuos loc de refugiu, edific\u00e2nd un fel de templu privat \u00een care \u00ee\u015fi oficiaz\u0103, prelat voluptuos, fabuloase saturnalii juisante. Din mizeria lumii el face materie prim\u0103 pentru o sensibil\u0103 orfevr\u0103rie, iar cuv\u00e2ntul devine instrumentul s\u0103u predilect. Vorba, cu mistica sa energie semantic\u0103, se transform\u0103 \u00eentr-o incanta\u0163ie zemoas\u0103 \u015fi plin\u0103 de arome, care mai am\u0103ruie, care mai dulceag\u0103, care mai pi\u015fc\u0103toare, care mai anesteziant\u0103, iar Marin Constantin, cu \u015ftiin\u0163\u0103 aproape alchimic\u0103, potrive\u015fte m\u0103iastru cele mai inspirate dozaje de melancolie, ironie, tandre\u0163e \u015fi fermitate etic\u0103, totul pentru fermecarea definitiv\u0103 a cititorului.
\nPoet cu maturitate deplin\u0103, tehnician sofisticat al tropilor, autorul nostru impresioneaz\u0103 \u00eens\u0103 prin extraordinara dimensiune a sincerit\u0103\u0163ii, ca \u015fi prin curajul de a preface \u00een fapt \u015fi referin\u0163\u0103 autobiografic\u0103 tot ceea ce atinge din spectacolul z\u0103naticei lumi exterioare. Marin Constantin, ca un alt Creator, de\u015fi tardiv \u015fi muritor, m\u00e2ntuie\u015fte \u015fi face al s\u0103u orice detaliu, aspect \u015fi eveniment, aduc\u00e2nd la sine \u015fi \u00eencorpor\u00e2nd experien\u0163a cotidian\u0103, astfel dovedindu-se solidar cu indicibila frumuse\u0163e a Crea\u0163iei. Pentru c\u0103 este om, \u015fi \u00eenc\u0103 unul deplin, nimic din ceea ce este omenesc nu-i r\u0103m\u00e2ne str\u0103in, el particip\u00e2nd cu o entuziast\u0103 jubila\u0163ie la fr\u0103m\u00e2ntarea unei lumi, s\u0103 o recunoa\u015ftem deschis, adeseori de\u015f\u0103n\u0163at\u0103, t\u00e2mpit\u0103 \u015fi delirant\u0103.
\nGeneros \u015fi \u00een\u0163elept, poetul nu uit\u0103, iube\u015fte \u015fi iart\u0103, iar poemele sale, m\u0103rturii ale unei nestr\u0103mutate credin\u0163e \u00een frumuse\u0163ea lumeasc\u0103, sunt tocmai c\u0103r\u0103mizile turnului ce-l va transporta c\u00e2ndva spre ve\u015fnicie. P\u00e2n\u0103 atunci \u00eens\u0103, Marin Constantin, cel care \u00ee\u015fi vindec\u0103 durerile sufletului scriind poezie, poate fi \u00eencredin\u0163at c\u0103 versurile sale au ad\u00e2ncime, sunt expresive \u015fi aduc o prospe\u0163ime moral\u0103 cu totul autentic\u0103 \u00eentr-un prezent care, c\u00e2nd nu este jalnic, este dec\u0103zut de-a dreptul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dup\u0103 un deceniu f\u0103r\u0103 c\u00e2teva zile de existen\u0163\u0103 \u201eprivat\u0103\u201c, revista Cultura \u00ee\u015fi \u00eenceteaz\u0103 apari\u0163ia. Motivul? Fire\u015fte, unul meschin, capitalist, pecuniar: nu mai sunt bani. Don Quijote al turnirului de a descoperi sun\u0103tori \u015fi \u00een piatr\u0103 seac\u0103, cite\u015fte umilin\u0163a de a cere unor prezumtivi sponsori finan\u0163are pentru un scurt r\u0103gaz, academicianul Augustin Buzura a cobor\u00e2t drapelul… Cite\u0219te mai mult »Serenitatea liric\u0103, un antidot al vremurilor de restri\u015fte<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[15481],"class_list":["post-25133","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ion-bedros"],"views":9811,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25133","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=25133"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25133\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25134,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25133\/revisions\/25134"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=25133"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=25133"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=25133"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}