Mama ne \u00eensoteste pretutindeni, \u00eentotdeauna. E ca o umbra ce prelungeste propria noastra dimensiune. Axioma aceasta se confirma si \u00een cazul lui Andre Agassi. Marcat de caracterul dual al prezentei materne, unul promitator-\u00eenselator, si de personalitatea insidioasa, lacunara si paradoxala a acesteia, tenismanul si-a ajustat sistemul de asteptari afectiv-erotice \u00een concordanta cu datele acestui aport. Altfel spus, si-a ales partenerele \u00een functie de trasaturile experientei sale feminine primare. Betty Agassi era o femeie deceptionata de viata, mereu obosita, de o domesticitate flagranta, supusa, pasiva si demisionara. Rar, ce-i drept, personalitatea i se revolta, si-atunci ea izbucnea violent, sub imperiul unui autentic raptus generat de disperare. Dar campionul \u00eesi aminteste cu nostalgie nu de furiile, ci de bl\u00e2ndetea mamei. Pe de alta parte, \u00eensa, e clar ca si-ar fi dorit mai multa participare si protectie materna.
\nCu un asemenea model ideal \u00een registrul inconstient al supraeului, el face ulterior acele alegeri care \u00eei conserva orizontul de asteptare, dar si care \u00eel ajusteaza oarecum, \u00eemplinind lipsurile de care suferise \u00een copilarie. Iubita lui de-atunci, de la v\u00e2rsta de noua ani, Wendi Stewart, cea pentru care l-a taxat dur peste ani pe Ilie Nastase (provoc\u00e2nd \u00een Rom\u00e2nia o furtuna \u00eentr-un pahar cu apa!), a fost o astfel de prezenta. Protectoare, duioasa, prevenitoare, extrem de solidara, dezvolt\u00e2nd un sentiment amoros neconditionat, ea aducea si calitatile materne \u00een relatie, dar si estompa acele defecte ce-l disperasera pe micul Andre. Este interesant de remarcat faptul ca desi dragostea lor luase o pauza fortata, determinata obiectiv de plecarea tenismanului la Academia Bolletieri, apoi de intrarea \u00een circuitul ATP, ceea ce presupune aproape permanente absente de-acasa, saptam\u00e2na de saptam\u00e2na, sentimentul a putut fi reluat fara nici un fel de problema la adolescenta. Asa se face ca \u00een loja apartinatorilor de la Wimbledon, \u00een timpul finalei din 1992, disputata contra croatului Goran Ivanisevici, prima de Mare Slem c\u00e2stigata de Agassi (desi mai disputase alte trei, doua la Roland Garros si una La Flushing Meadows), l\u00e2nga coach-ul sau de-atunci, Nick Bolletieri, sedea Wendi Stewart, prima dragoste a campionului din Las Vegas. Iar dragostea lor este una de \u201ecomplementaritate\u201c, un amestec fermecator de prietenie, fraternitate si erotism adolescentin. Nesiguri si complexati, tinerii se sustin reciproc, \u00eenfrunt\u00e2nd o lume, cea a maturilor, pe care o descopera ca fiind ostila si castratoare.
\nInteresanta este si \u201epolitica\u201c relatiei lor. Wendi insistase ca iubirea lor sa fie una deschisa, libera, permeabila oricarei experiente posibil a interveni. Andre este de acord cu acest pact si relatia dureaza c\u00e2tiva ani. (\u00centre noi fie vorba, felul \u00een care au \u00eenteles iubirea cei doi este unul extrem de modern, foarte \u00een ton cu ceea ce se \u00eent\u00e2mpla astazi: contractualitate si flexibilitate, dragoste si amicitie.) Mai mult, dupa ce Andre a triumfat la Wimbledon, s-ar fi cuvenit sa deschida balul, care anual celebreaza marele turneu londonez, cu campiona fetelor, \u00een acel an, nemtoaica Steffi Graf. Pe Stefanie pustiul din Vegas o admira de c\u00e2tiva ani \u2013 si nu e vorba doar despre victoriile de pe terenul de tenis. Pe usa frigiderului din bucataria casei sale din Las Vegas Agassi avea lipita o fotografie a marii sportive germane. Fara sa fie o frumusete rapitoare, Steffi \u00eel fascineaza de-a dreptul pe Andre, care simte pentru ea ceva asemanator cu dragostea imposibila dintre un muritor si o zeita.
\nLa Wimbledon, mai \u00eent\u00e2i, americanul e deosebit de fericit ca are onoarea de a dansa cu acea fata intangibila, apoi el se f\u00e2st\u00e2ceste, e cuprins de complexe, se crede un nereusit, i se pare penibil ca o asemenea personalitate sa-l bage \u00een seama. Din fericire, Steffi nu poate participa la bal, iar Andre rasufla usurat. \u00censa Wendi stie de aceasta pasiune stranie a iubitului ei pentru jucatoarea germana. O priveste cu detasare, ba chiar cu o ciudata indulgenta \u2013 probabil \u00een virtutea relatiei lor \u201eopen\u201c. De unde si o toleranta sporita chiar si pentru posibilitatea unui nevinovat flirt…
\nDar iata cum evoca \u00een autobiografia sa Agassi acel amor deosebit pentru Wendi: \u201eEa ma \u00eensoteste \u00een calatorii si are grija de mine. Ne \u00eentelegem ideal pentru ca am crescut \u00eempreuna si avem de g\u00e2nd sa ne maturizam tot \u00eempreuna. S\u00eentem originari din acelasi loc. Ne plac aceleasi lucruri. Si desi ne iubim nebuneste, am cazut totusi de acord ca relatia noastra trebuie sa fie \u201eopen\u201c, dupa expresia folosita chiar de Wendi. Ea sustine ca suntem prea necopti ca sa ne angajam \u00een ceva mai de durata, ca prea suntem cu capul \u00een nori pentru asa ceva. Wendi nu stie cu-adevarat cine este. A fost educata \u00eentr-un mediu mormon p\u00e2na sa decida singura ca nu crede \u00een temeiul acelei confesiuni. A urmat studii superioare, dar a descoperit ca alesese universitatea care nu i se potrivea deloc. ?i at\u00e2ta vreme c\u00e2t nu s-a descoperit pe sine, cum ar putea sa mi se daruiasca pe deplin?\u201c (op. cit, ed. fr., p. 108).
\nDupa a doua finala consecutiva pierduta la Roland Garros, cea contra lui Jim Courier, din 1991, afl\u00e2ndu-se acasa, \u00een Las Vegas, Andre este (pentru a c\u00e2ta oara?) certat de batr\u00e2nul Mike. Furios si autoritar, tatal \u00eei reproseaza chestiuni legate de posibile greseli tactice facute la Paris (\u201eDe ce nu l-ai atacat pe rever?\u201c). Scena este memorabila. Despre acel moment, Agassi scrie: \u201eNu-i raspund. Ram\u00e2n blocat. Astept tirada asta de douazeci si patru de ore si mi-am pregatit cuirasa \u00eempotriva ei. Nu \u00eensa si Wendi. Ea are o reactie pe care nimeni \u00een familia mea nu a mai avut-o vreodata si pe care am asteptat-o mereu, dar zadarnic, din partea mamei. Fata intervine \u00eentre tata si mine. Ea spune:
\n\u2013 Am putea sa nu vorbim despre tenis macar doua ceasuri? Doua ore fara tenis, se poate?\u201c (op. cit, p. 211). Comentariu? Asa cum spuneam, \u00een acea clipa Wendi a facut tot ceea ce Betty Agassi s-a dovedit neputincioasa a sav\u00e2rsi de-a lungul \u00eentregii ei vieti materne. \u00censa relatia tot una partiala este, neconsumata p\u00e2na la capat. Andre vrea mult mai mult. \u00centr-o croaziera pe un iacht \u00een largul insulei Vancouver, cuplul de tineri se apropie de famlia Costner. Actorul, care tocmai turna celebrul film \u201eBodyguard\u201c, avea trei minunatii de copilasi, de care Andre si Wendi s-au \u00eendragostit realmente. Privind-o pe iubita lui cum se joaca cu juniorii Costner, tenismanul e atins de reveria unui viitor camin alaturi de Wendi Stewart, descoperind la aceasta o certa vocatie materna. \u00cen 1993, pe la \u00eenceputul sezonului, campionul de la All England Club se accidenteaza, are o problema la poignet-ul m\u00e2inii drepte, o tendinita evolutiva, dorsal capsulitis. \u00centrerupe participarea la turnee, iar \u00een aceasta convalescenta prelungita se apropie si mai mult de Wendi, de care devine nedespartit si cu care traieste de parca ar fi sot si sotie. Dar acest lucru o nelinisteste pe fata, care, fire instabila si nehotar\u00e2ta, ajunsese la a cincea sau a sasea universitate \u00eenceputa. Sa se gaseasca si sa se cunoasca \u2013 nici vorba. Iar omniprezenta tenismanului \u00eei dadea sentimentul pregnant ca este haituita, presata, grabita sa ia o decizie, ceea ce evident ca nu-si dorea. Asa ca \u00eentr-o seara Wendi \u00eei spune de la obraz:
\n\u201e\u2013 Andre, m-am g\u00e2ndit mult si nu cred ca voi putea fi fericita, cu-adevarat fericita p\u00e2na c\u00e2nd nu voi descoperi cine sunt si ce vreau sa fac cu viata mea. Si nu stiu cum o sa realizez asta daca noi ram\u00e2nem \u00eempreuna.
\nPl\u00e2nge.
\n\u2013 Nu mai pot sa fiu tovarasa, complicea, admiratoarea ta. De fapt, voi ram\u00e2ne \u00eentotdeauna admiratoarea ta \u2013 stii ce vreau sa spun.
\nAre nevoie sa se gaseasca si pentru asta trebuie sa fie libera.
\n\u2013 Si pentru tine la fel se pune problema, \u00eemi zice Wendi. Nu vom putea sa ne atingem telurile personale daca vom ram\u00e2ne \u00eempreuna\u201c (op. cit., pp.227-228).
\nFireste, Andre Agassi respecta termenii contractului si accepta. Dupa o ultima \u00eembratisare, se retrage. Este seara si pe el \u00eel cuprinde disperarea. Abia atunci realizeaza ca a ramas singur si asta \u00eel \u00eengrozeste. Habar n-are ce sa faca. E ca paralizat. \u00cei telefoneaza compulsiv bunului sau prieten si mentor Gil Reyes, dar imediat \u00eei tr\u00e2nteste receptorul \u00een nas. Nu poate vorbi deloc. Mai telefoneaza \u00eenca o data \u2013 aceeasi reactie. Ruptura de Wendi, previzibila de ceva vreme si anuntata contractual, \u00eel arunca \u00een haul depresiei. Anul 1993 este o cadere \u00een plan sportiv. Este clar ca Agassi nu a recuperat dupa traumatismul despartirii de tovarasa lui din copilarie, perfect substitut de mama.
\n\u00censa un ajutor nesperat \u00eei vine din partea unei alte femei, cu mult mai \u00een v\u00e2rsta dec\u00e2t el: Barbra Streisand. La vremea aceea, celebra actrita si c\u00e2ntareata avea cu douazeci si opt de ani mai mult dec\u00e2t Andre. Ea \u00eel admira ca tenisman, fusese de fata la triumful lui de la Wimbledon, iar peste un an asistase la parcursul lui Agassi la Londra, \u00eencuraj\u00e2ndu-l. Fireste, presa de scandal si tabloidele britanice at\u00e2t asteptau: a urmat o \u00eentreaga saga a delirului narativ si curiozitatii morbide, dublata de o epopee de minciuni si \u00eensailari fanteziste. Pe Andre \u00eensa \u00eel distra tot acest tam-tam. O spune fara echivoc: \u201eAdeseori, Barbra si cu mine luam \u00een der\u00e2dere socul si scandalul pe care le provoaca prietenia noastra. Stim ca facem doar lucruri bune \u00eempreuna, chiar daca e cu douazeci si opt de ani mai mare ca mine! Ne \u00eentelegem bine, iar exclamatiile ultragiate ale publicului nu fac dec\u00e2t sa adauge mai multa sare si piper amicitiei noastre. Asta confera prieteniei ce ne leaga o parte interzisa, o zona tabu, care-si gaseste perfect locul \u00een atitudinea mea de rebel. Sa o frecventez pe Barbra Streisand e ca si cum m-as echipa pe teren \u00een culoarea \u201elavei \u00eencinse\u201c\u201e (op. cit, p. 232).
\nDe fapt, relatia cu Barbra se bazeaza pe \u00eentelegere si solidaritate. Ca si el, artista este o perfectionista care uraste ceea ce face. Departe de imaginea de femeie sigura si tare, realitatea intima dezvaluie un suflet stingher, melancolic si complexat. Barbrei nu-i place sa c\u00e2nte \u00een public, \u00een ciuda extraordinarei sale voci. \u00cendragostit de acel glas, Andre o ajuta sa-si primeneasca \u00eencrederea, ba o si provoaca daruindu-i un cd cu o t\u00e2nara c\u00e2ntareata de cabaret din Las Vegas, o canadiana pe nume C\u00e9line Dion. Barbra se \u00eenfurie, se simte amenintata, dar si st\u00e2rnita de calitatile acelei voci mai tinere: \u201e\u2013 Asta pot sa fac si eu\u201c, exclama ea. La rigoare, \u00eentre cei doi exista un raport platonic, lor le face imensa placere sa discute, si vorbesc \u00een nestire, ore \u00eentregi, \u00een salonul din ranch-ul actritei din Malibu. Am\u00e2ndoi sunt fascinati de frica paralizanta de a iesi \u00een public, de teama angoasanta ca pot gresi, ca \u00eei ameninta esecul. Confesiunea reciproca \u00eei \u00eentareste si-i asigura, de unde si o prietenie de durata.
\nCam asta este \u201eiubirea\u201c dintre tenisman si actrita. Poate ca absenta unui substrat erotic explicit dezamageste, cei mai paranoici dintre noi vor banui o anumita nesinceritate din partea consemnatorului, \u00eensa eu nu cred ca Agassi ne minte. Logica unei psihologii elementare ar suna asa: tocmai, daca tot s-a pornit pe dezvaluiri picante si st\u00e2njenitoare (cum sunt numeroase \u00een \u201eOpen\u201c), de ce s-ar fi oprit \u00een acest caz? Prin urmare, nu cred ca \u00eentre Barbra Streisand si Andre Agassi a fost altceva dec\u00e2t o neverosimila prietenie, una rara, greu de reeditat, o relatie care a unit doua suflete singuratice si avide de tovarasie siameza. \u00centr-un fel, Andre a gasit \u00een Barbra acea maternitate camaradereasca pe care Betty nu a stiut niciodata sa i-o acorde…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Mama ne \u00eensoteste pretutindeni, \u00eentotdeauna. E ca o umbra ce prelungeste propria noastra dimensiune. Axioma aceasta se confirma si \u00een cazul lui Andre Agassi. Marcat de caracterul dual al prezentei materne, unul promitator-\u00eenselator, si de personalitatea insidioasa, lacunara si paradoxala a acesteia, tenismanul si-a ajustat sistemul de asteptari afectiv-erotice \u00een concordanta cu datele acestui aport.… Cite\u0219te mai mult »Agassi. O autobiografie (11)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2050,863,1470,2049,543],"class_list":["post-2513","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-academia-bolletieri","tag-andre-agassi","tag-autobiografie","tag-betty-agassi","tag-circuitul-atp"],"views":3932,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2513","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2513"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2513\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2513"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2513"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2513"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}