Lecturile mele din eseurile lui Emil Cioran n-au fost niciodat\u0103 sistematice. Le-am citit oarecum la \u00eent\u00e2mplare, dup\u0103 cum o \u00eemprejurare sau alta, o referin\u0163\u0103 sau o trimitere mi-au putut st\u00e2rni interesul. De aceea, probabil, m-a impresionat at\u00e2t de mult studiul academicianului Eugen Simion, Cioran: o mitologie a nedes\u0103v\u00e2r\u015firilor (Editura Tracus Arte, 2014, 512 p.). Fiindc\u0103 \u2013 sunt convins \u2013 meritul cel mare (des\u0103v\u00e2r\u015fit) al acestui studiu este c\u0103 reu\u015fe\u015fte s\u0103 pun\u0103 ordine, o ordine, \u00een dezordinea (umoral\u0103, inten\u0163ionat\u0103, trucat\u0103?) a g\u00e2ndirii filosofului. C\u00e2t i-a fost de greu, autorul nu ne ascunde. Undeva, el m\u0103rturise\u015fte c\u0103 a \u00eenceput studiul \u201ede dou\u0103-trei ori \u015fi <l-a> abandonat tot de at\u00e2tea ori. De ce? Nu \u015ftiu, a\u015fa mi se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu Cioran. Am \u00eencercat \u00een mai multe r\u00e2nduri s\u0103 scriu despre c\u00e2r\u0163ile lui \u015fi n-am ajuns p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. Poate din pricin\u0103 c\u0103 nici Cioran nu se las\u0103 povestit. Aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 discursul s\u0103u este, \u00een substan\u0163a \u015fi structura profund\u0103, de natur\u0103 liric\u0103, nu demonstrativ\u0103\u201c (p. 102). Ce a realizat p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, am spus deja. \u00cen orice caz, sf\u00e2r\u015fe\u015fti lectura c\u0103r\u0163ii lui Eugen Simion prin a o lua de la cap\u0103t cu creionul \u00een m\u00e2n\u0103.
\n\u00centrebarea urm\u0103toare ar fi cum a putut face fa\u0163\u0103, at\u00e2tor apocalipse imaginate de Cioran, at\u00e2tor negativit\u0103\u0163i, contrariet\u0103\u0163i, paradoxuri, afirma\u0163ii infirmate etc. \u015fi, mai cu seam\u0103, cum am putea explica aceast\u0103 statornicie \u00een nestatornicia eseistului exilat la Paris (care scrisese, \u00eenainte de a se exila, c\u00e2teva c\u0103r\u0163i \u00een rom\u00e2ne\u015fte, socotite de unii contemporani de-a dreptul scandaloase), oric\u00e2t de seduc\u0103toare ne apare ea sub raport stilistic? De nenum\u0103rate ori, Eugen Simion aduce \u00een pagin\u0103 contradic\u0163ia existent\u0103 la tot pasul, contradic\u0163ie care ia felurite forme: de la contrazicerea din aceea\u015fi propozi\u0163ie la aceea de la paragraf la paragraf, de la o carte la alta, de la cultivarea paradoxului la folosirea unor figuri retorice bazate pe contradic\u0163ie: preteri\u0163iunea ori oximoronul: \u201eCioran se \u00eendoie\u015fte… \u015fi de \u00eendoial\u0103, relativizeaz\u0103 relativismul \u015fi profetismul, pe scurt, dup\u0103 ce a negat cu vehement\u0103 fervoare Teza, neag\u0103 \u015fi Antiteza, evit\u00e2nd s\u0103 le \u00eempace \u00eentr-o sintez\u0103. Le las\u0103 a\u015fa cum ajung ele s\u0103 fie la cap\u0103tul exerci\u0163iului s\u0103u str\u0103lucitor de nega\u0163ie.\u201c (p. 32). El, Cioran, nu are dec\u00e2t \u201ebucuria de a nega bucuriile, virtu\u0163ile, miturile comune etc. (p. 340). \u201e… atunci c\u00e2nd scrie \u015fCioran\u0163 nu face dec\u00e2t s\u0103 se \u00eembete cu elixirul nedes\u0103v\u00e2r\u015firilor bine ticluite\u201c… stilistic (p. 342). C\u00e2nd exagereaz\u0103 \u00eentr-un anumit sens, \u00eentr-o direc\u0163ie oarecare (propria-i suferin\u0163\u0103, de pild\u0103, care-i d\u0103, pretinde eseistul, un ascendent asupra oricui \u00een domeniul cunoa\u015fterii), Eugen Simion afirm\u0103 r\u0103spicat c\u0103 Cioran se situeaz\u0103 \u201edincolo de limite, o continu\u0103 \u015fi des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 hiperbol\u0103 a oximoronului. (s.ns.A.Gh.0.) Din punct de vedere retoric este vorba de o contradic\u0163ie a contradic\u0163iei sau de o provocare \u00een interiorul altei provoc\u0103ri\u201c (p.78). Sau, \u00een fine, despre Pe culmile disper\u0103rii care este \u201eo carte exploziv\u0103 \u015fi baroc\u0103\u00a0 (s.aut.) provocat\u0103 de un sentiment insuportabil de preaplin al vidului (s.ns.) (stare specific cioranian\u0103) \u015fi scris\u0103 de un \u00abevadat din umanitate\u00bb\u201c (p. 104). \u015ei asemenea contradic\u0163ii curg \u00een cascad\u0103: \u201eLegea lui este: m\u0103 \u00eendoiesc, deci pot ajunge la adev\u0103r\u00a0 dup\u0103 ce am ajuns, constat c\u0103 adev\u0103rul nu exist\u0103\u201c (p. 30, s.aut.). \u201e\u00cen al doilea r\u00e2nd \u2013 \u015fi aici mi se pare a se manifesta paradoxul esen\u0163ial al cioranismului: contradic\u0163ia dintre viziunea radical nihilist\u0103 asupra lumii moderne (\u015fi ipso facto, asupra culturii moderne) \u015fi proiectul unui om activ, om de voin\u0163\u0103, care s\u0103 schimbe lumea \u015fi s-o m\u00e2ntuiasc\u0103 dup\u0103 ce se str\u0103duie\u015fte s-o arunce \u00een aer\u201c (p. 56, s.aut.). \u201eNu-i, totu\u015fi, paradoxal s\u0103 vindeci o cultur\u0103 \u00een deriv\u0103 prin terapeutica barbariei, haosului, lichid\u0103rii totale?\u201c (p. 62). \u201eCioran este un Iov format (educat) la \u015fcoala morali\u015ftilor francezi. Dar \u015fi aceasta poate fi nuan\u0163at\u0103. Cioran este, \u00een mod incontestabil, un spirit care tr\u0103ie\u015fte din \u00eendoial\u0103 \u015fi care a\u015faz\u0103 \u00eendoiala la temelia lumii. Este, recunoa\u015fte chiar el, un sceptic de serviciu, un om pentru care lumea exist\u0103 pentru fi negat\u0103. Este singura ei ra\u0163iune de a exista…\u201c (pp. 101-102). \u201eC\u0103ci acesta este t\u00e2n\u0103rul Cioran: un om care pune lumea \u00een contradic\u0163ie cu ea \u00eens\u0103\u015fi. Altfel zis: cu ceea ce se \u015ftie, cu ceea ce se accept\u0103, cu ceea ce se consider\u0103 c\u0103 este sf\u00e2nt, intangibil. Ei bine, nu, filosoful dovede\u015fte (dac\u0103 acest verb are vreun sens \u00een cazul s\u0103u!) c\u0103 nu \u015ftim nimic, c\u0103 nimic nu-i sf\u00e2nt \u00een aceast\u0103 lume de relativit\u0103\u0163i \u015fi c\u0103 la urma urmei, nimic nu-i definitiv acceptat. Totul se discut\u0103, chiar \u015fi z\u0103d\u0103rnicia, chiar \u015fi neantul, totul intr\u0103 \u00een acest proces de nulificare (p.107, s.aut.). \u201eScenariul prevede (un termen impropriu \u00een cazul lui Cioran pentru c\u0103, \u00een fapt, nimic nu este previzibil \u00een g\u00e2ndirea lui \u00een afara imprevizibilului) r\u0103sturnarea adev\u0103rurilor acceptate de toat\u0103 lumea. Filosoful nu crede, \u00een fond, dec\u00e2t \u00een necredin\u0163a lui\u201c (pp.117-118). \u015ei tot a\u015fa, din contradic\u0163ie \u00een contradic\u0163ie, din paradox \u00een paradox, la nesf\u00e2r\u015fit. Un torent pe care Eugen Simion nu-l poate dec\u00e2t st\u0103p\u00e2ni \u015fi ordona. \u015ei o face str\u0103lucit. De ce nu-l evit\u0103, eludeaz\u0103, ignor\u0103? Pentru c\u0103, de fapt, contradic\u0163ia (\u00een sens generic) este esen\u0163a \u00eens\u0103\u015fi a eseisticii lui Cioran \u015fi a o evita, eluda etc. ar \u00eensemna ca Eugen Simion s\u0103-\u015fi nege propriul obiect al studiului s\u0103u.
\nApare, de aceea, legitim\u0103 \u00eentrebarea cum explic\u0103m nu numai predilec\u0163ia pentru contradic\u0163ie ca mod de a \u015foca sim\u0163ul comun, dar mai ales, abunden\u0163a \u015fi varietatea tipologic\u0103 a acesteia la Cioran?! E drept, receptarea eseului Pe culmile disper\u0103rii (1934) avanseaz\u0103 o cauz\u0103 patologic\u0103 a con\u0163inutului acestuia. \u201eTraian Herseni (\u00abAzi\u00bb, nr. 4, oct. 1934) crede c\u0103 \u00een centrul filosofiei lui Cioran se afl\u0103 omul bolnav de nervi \u015fi c\u0103 pesimismul, anarhismul axiologic, nihilismul, toate au r\u0103d\u0103cini \u00eentr-o biologie anormal\u0103\u201c (Apud Eugen Simion, p.290,s.ns.). \u00cens\u0103\u015fi mama lui Cioran, \u201ecitind Pe culmile disper\u0103rii… a crezut sincer c\u0103 fiul ei a \u00eennebunit \u015fi l-a trimis la doctor\u201d (p.388). Ideea nebuniei nu e gratuit\u0103 \u00een cazul Cioran. \u201eCopil\u0103ria mea a fost raiul pe p\u0103m\u00e2nt\u2026 R\u0103ul s-a petrecut pe la 16-17 ani. Tinere\u0163ea mea a fost o adevrat\u0103 catastrof\u0103. Am \u00eenceput s\u0103 suf\u0103r de insomnie, eram incapabil s\u0103 fac ceva.\u201c (Apud Sugen Simion, p. 386). Dar \u015fi aici p\u0103rerile sunt \u00eemp\u0103r\u0163ite. Alt exeget (Mircea L\u0103z\u0103rescu, Chin, Extaz \u015fi Nebunie \u00eenalt\u0103 \u00een secolul XX. Cronica a trei zile,\u00a0 de comemorarea\u00a0 (sic!) centenarului na\u015fterii lui\u00a0 Cioran, povestit\u0103 de un psihopatolog, Editura Brumal, Timi\u015foara, 2011) interpreteaz\u0103 \u00een al\u0163i termeni insomnia lui Cioran: \u201eEa \u015finsomnia\u0163 a debutat la 16 ani \u015fi a fost tr\u0103it\u0103 intens \u015fi chinutor p\u00e2n\u0103 la redactarea \u015fi publicarea lucr\u0103rii Pe culmile disper\u0103rii…\u201c (Lucr. cit., p.31). L\u0103z\u0103rescu citeaz\u0103 apoi un pasaj din Pe culmile…, \u00een care Cioran face un elogiu insomniei care l-a vindecat de abstrac\u0163iunile filosofice. Pe cine s\u0103 credem? Evident, pe Cioran \u015fi contradic\u0163iile sale.
\nDar r\u0103m\u00e2ne problema insomniei \u015fi a consecin\u0163elor sale. Or, dintre simptomele patologiei insomniacului (depresivului), adic\u0103: dispropo\u0163ionarea percep\u0163iei realului, nega\u0163ionismul, statornicia \u00een nestatornicia eticului, pesimismul, tenta\u0163ia suicidului, din comportamentul ce str\u0103bate din eseistica lui Cioran nu pare s\u0103 lipseasc\u0103 nici unul.
\nRela\u0163ia dintre insomnie \u015fi consecin\u0163ele ei a existat de timpuriu \u00een mentalul oamenilor. \u00cen Hamlet al lui Shakespeare, de pild\u0103, ilustr\u00e2ndu-se drept curtean intrigant \u015fi lingu\u015fitor, Polonius \u00eel socote\u015fte pe fiul reginei nebun \u015fi explic\u0103 perechii regale: respins de Ofelia, la sfatul tat\u0103lui s\u0103u, Hamlet \u201es-a scufundat \u00een triste\u0163\u0103, apoi \u00een post, dup\u0103 aceea \u00een nesomn, de aici \u00een sl\u0103biciune, dup\u0103 aceea \u00een mole\u015feal\u0103, \u015fi a\u015fa, dintr-una \u00eentr-alta, \u00een nebunie \u00een care se sbate ast\u0103zi \u015fi pe care o jelim cu to\u0163ii\u201c (Hamlet, Actul II, scena 2, traducerea Mariei Banu\u015f \u015fi a Verei C\u0103lin, Editura de Stat, Bucure\u015fti, 1948, p. 65, s.ns.). Speciali\u015ftii moderni \u00eentru psihiatrie spun \u015fi ei acela\u015fi lucru: insomnia netratat\u0103 duce la o form\u0103 (dintre numeroasele) de nebunie: \u201ePe m\u0103sur\u0103 ce \u00eenaint\u0103m \u00een deprivare \u015fde somn\u0163 comportamentului \u00abmaratonistului\u00bb \u015f\u00een lipsa de somn\u0163 se apropie sensibil de acela al schizofrenicului, bolnav care se caracterizeaz\u0103 prin faptul c\u0103 tr\u0103ie\u015fte \u00eentr-o lume rupt\u0103 de cea real\u0103. Deprivarea de somn duce dup\u0103 cum vedem la nebunie \u015fi prin ea la moarte\u201c (Arcadie Percek, Universul\u00a0 complex al insomniei, Editura Ceres, 1991, p.151). Lucrurile nu trebuie, evident, absolutizate, ci, dimpotriv\u0103, relativizate. Iar \u00een ceea ce-l prive\u015fte pe Emil Cioran, nu \u015ftim mai nimic despre particularit\u0103\u0163ile insomniei, nici despre cum \u015fi-o trata. Ce \u015ftim e c\u0103 \u201eeram incapabil s\u0103 fac ceva. \u00cen timpul zilei trebuia s\u0103 m\u0103 culc\u201c \u015fi c\u0103, \u00een genere, era foarte atent cu propria-i s\u0103n\u0103tate \u015fi chiar cu a altora. Scrisorile sale c\u0103tre fratele Aurel sunt pline de sfaturi medicale. La fel, o scrisoare c\u0103tre Friedgard Thomas, dragostea sa t\u00e2rzie \u015fi oarecum bizar\u0103, c\u00e2nd aceasta trece printr-un moment maladiv.
\nDar s\u0103 revenim. Dac\u0103 nu putem afirma c\u0103 insomnia lui Cioran ar fi putut duce la o form\u0103 oarecare de nebunie, nici nu putem afirma, pe de alt\u0103 parte, c\u0103 aceasta nu \u015fi-a pus pecetea pe activitatea lui intelectual\u0103. \u015ei nici nu putem ignora faptul c\u0103 filosoful a murit de boala Alzheimer, chiar dac\u0103 la peste 80 de ani, \u015fi, \u00een fine, nici c\u0103 la baza contradic\u0163iei din g\u00e2ndirea sa nu s-ar afla, drept cauz\u0103, consecin\u0163ele insomniei sale. Nu putem, altfel spus, s\u0103 r\u0103m\u00e2nem indiferen\u0163i la contradic\u0163iile \u2013 cum am v\u0103zut, numeroase \u015fi de toate felurile, unele mai bizare dec\u00e2t altele \u2013 \u015fi s\u0103 nu observ\u0103m c\u0103, de altfel, aten\u0163ia acordat\u0103 acestora de c\u0103tre contemporanii s\u0103i s-a \u00eendreptat spre \u201eomul bolnav de nervi\u201c, spre \u201ebiologie anormal\u0103\u201c, \u00een fine, spre nebunie (propria-i mam\u0103). E vorba, a\u015fadar, \u00een orice caz, de anormalitate. Dar, de fapt, \u00eensu\u015fi Cioran era convins \u201ec\u0103 \u00abtot ce este normal \u00een mod necesar este mediocru\u00bb\u201c. El era \u201eostil fa\u0163\u0103 de toate ra\u0163ionalismele, clarit\u0103\u0163ile, rigorile spiritului\u201c (Eugen Simion, pp.19-20).
\n\u00centr-o \u201eCronica ideilor\u201c (Rom\u00e2nia literar\u0103, nr.26-27\/ 26 iunie 2015), Sorin Lavric f\u0103cea urm\u0103toarea afirma\u0163ie: \u201eGeniile sunt oricum, dar nu fiin\u0163e s\u0103n\u0103toase. C\u0103 e vorba de maladia min\u0163ii sau de patologia trupului, ceva \u00een psihicul unui geniu iese din parametrii fire\u015fti, caz \u00een care condi\u0163ia unei min\u0163i sclipitoare nu e s\u0103n\u0103tatea, ci boala. Dictonul latinesc (mens sana in corpore sano, n.ns.) e valabil statistic \u00een privin\u0163a omului obi\u015fnuit, c\u0103ruia s\u0103n\u0103tatea min\u0163ii \u00eei este mai pre\u0163ioas\u0103 dec\u00e2t profunzimea ei.\u201c D\u00e2nd insomniei lui Cioran ce i se cuvine din aceast\u0103 afirma\u0163ie, genialitatea eseistului r\u0103m\u00e2ne neatins\u0103, fie \u015fi \u00een semnifica\u0163ia ei romantic\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Lecturile mele din eseurile lui Emil Cioran n-au fost niciodat\u0103 sistematice. Le-am citit oarecum la \u00eent\u00e2mplare, dup\u0103 cum o \u00eemprejurare sau alta, o referin\u0163\u0103 sau o trimitere mi-au putut st\u00e2rni interesul. De aceea, probabil, m-a impresionat at\u00e2t de mult studiul academicianului Eugen Simion, Cioran: o mitologie a nedes\u0103v\u00e2r\u015firilor (Editura Tracus Arte, 2014, 512 p.). Fiindc\u0103… Cite\u0219te mai mult »Latura patologic\u0103 a contradic\u0163iei la Cioran<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[42],"tags":[12979,1141],"class_list":["post-25125","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-istoriei","tag-cioran-o-mitologie-a-nedesavarsirilor","tag-eugen-simion"],"views":9182,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25125","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=25125"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25125\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25126,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25125\/revisions\/25126"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=25125"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=25125"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=25125"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}