{"id":25115,"date":"2015-11-28T12:51:22","date_gmt":"2015-11-28T10:51:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=25115"},"modified":"2015-11-28T12:51:22","modified_gmt":"2015-11-28T10:51:22","slug":"nicolae-labis-intre-maiakovski-si-rimbaud","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nicolae-labis-intre-maiakovski-si-rimbaud\/","title":{"rendered":"Nicolae Labi\u015f \u00eentre Maiakovski \u015fi Rimbaud"},"content":{"rendered":"

Dac\u0103 ar fi avut un mers natural al vie\u0163ii, Nicolae Labi\u015f ar fi \u00eemplinit la finele acestui an 80 de ani. N\u0103scut la 2 decembrie 1935, sf\u00e2r\u015fe\u015fte \u00een noaptea de 21 spre 22 decembrie 1956, ca victim\u0103 a unui accident de tramvai, \u00eent\u00e2mplat \u00een 9 spre 10 decembrie. La numai 21 de ani, poetul crease convingerea c\u0103 este cel mai important \u015fi cel mai spectaculos talent ivit \u00een noul regim politic instalat \u00een Rom\u00e2nia dup\u0103 1945. Nicolae Labi\u015f, \u00een posteritatea t\u00e2rzie, devenise mai interesant \u015fi mai impresionant ca legend\u0103 biografic\u0103 dec\u00e2t ca realitate a operei. P\u00e2n\u0103 acum dou\u0103 decenii, toate genera\u0163iile \u015fcolite \u015ftiau cel pu\u0163in dou\u0103 lucruri sigure despre poet: cum a murit \u015fi c\u0103 a scris extraordinarul poem Moartea c\u0103prioarei. De prin 1990-1995, Nicolae Labi\u015f a intrat \u00een anonimat pentru genera\u0163iile tinere, fiind scos din programele \u015fcolare pentru gimnaziu \u015fi pentru liceu. Critica postdecembrist\u0103 (Nicolae Manolescu, Alex \u015etef\u0103nescu, Marin Mincu, Ion Pop, Eugen Negrici, Marian Popa) l-a p\u0103strat ca un reper pentru \u00eennoirea lirismului \u015fi ca un semnal pentru apari\u0163ia genera\u0163iei \u201960 (Eugen Simion \u00eel numise \u201ebuzduganul unei genera\u0163ii\u201c).
\nDiscursul s\u0103u poetic, creditat pentru poten\u0163ialit\u0103\u0163ile sale, conformist la \u00eenceput \u00een versifica\u0163ii partinice, pacifiste sau patriotice, devine din ce \u00een ce mai incomod, \u00eentr-un ritm bulversant pentru oficialit\u0103\u0163i \u015fi pentru cenzur\u0103. De aceea moartea sa nu va ap\u0103rea ca rezultat al unui accident banal, ci ca efect al unei foarte probabile inten\u0163ii obscure de a-l elimina din via\u0163a literar\u0103. Reu\u015fe\u015fte s\u0103-\u015fi vad\u0103 ap\u0103rute numai volumul de poeme pentru copii Puiul de cerb (1956), f\u0103r\u0103 probleme, \u015fi volumul Primele iubiri (ap\u0103rut tot \u00een 1956), cu probleme, \u00een urma unor interven\u0163ii ale cenzurii, determin\u00e2ndu-l pe autor s\u0103 afirme c\u0103 nu-l mai reprezint\u0103. Alc\u0103tuie\u015fte proiectul altei c\u0103r\u0163i de poezii, Lupta cu iner\u0163ia, care va ap\u0103rea postum, \u00een 1958. Ideea luptei cu iner\u0163ia, desf\u0103\u015furat\u0103 at\u00e2t pe plan ideologic, c\u00e2t \u015fi pe plan estetic, va fi cel mai semnificativ elan insuflat de poet p\u00e2n\u0103 la dimensiunile, energia \u015fi retorica unei adev\u0103rate b\u0103t\u0103lii \u00eempotriva conformismelor actualit\u0103\u0163ii proletcultiste sau realist-socialiste.
\nCitit azi, Nicolae Labi\u015f nu e un mare poet, dar, dac\u0103 \u00eel raport\u0103m la context, ne d\u0103m seama c\u0103 ar fi putut s\u0103 fie. Congenerii s\u0103i, de la Nichita St\u0103nescu la Cezar Baltag, datori \u015fi ei festivismelor epocii, s-au transformat radical fa\u0163\u0103 de cum ar\u0103ta poezia lor la debut. \u015ei Nicolae Labi\u015f s-ar fi putut transforma, scriind o poezie cu totul diferit\u0103 de angajamentul ini\u0163ial. De altfel, a \u015fi \u00eenceput procesul \u00eennoitor al lirismului propriu, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 se distan\u0163eze de poncifele vremii, d\u00e2nd dureri de cap oficialit\u0103\u0163ilor, care (Mihai Beniuc, de pild\u0103) au \u015fi reac\u0163ionat negativ la unele dintre poemele labi\u015fiene din 1956, cum ar fi Albatrosul ucis. Nu admiteau c\u0103 un poet at\u00e2t de t\u00e2n\u0103r \u015fi de vitalist poate trece at\u00e2t de nea\u015fteptat de la poeme \u00eenchinate partidului la poeme cu o perspectiv\u0103 mai sumbr\u0103 (cum e moartea unui albatros) sau la poeme ce sondeaz\u0103 \u201espiritul ad\u00e2ncurilor\u201c \u00eentr-o con\u015ftiin\u0163\u0103 mai tulbure, dilematic\u0103, \u00eentr-o compozi\u0163ie orchestrat\u0103 pe mai multe planuri \u015fi pe mai multe coarde, cum este aceea din amplul poem postum Omul comun, publicat numai fragmentar \u00een 1956.
\nLupta cu iner\u0163ia<\/strong>
\nS-a pus mare speran\u0163\u0103 \u00een Nicolae Labi\u015f chiar de c\u0103tre regimul comunist nu pentru c\u0103 s-ar fi crezut c\u0103 va scrie o poezie cu totul diferit\u0103 de aceea care se scria \u00een anii 1950, ci pentru c\u0103 poezia lui partinic\u0103 \u015fi revolu\u0163ionar\u0103 promova o nou\u0103 sinceritate, o \u00eemprosp\u0103tare a retoricii acreditate \u00een limitele aceluia\u015fi pact ideologic. Nicolae Labi\u015f scria o altfel de poezie comunist\u0103 dec\u00e2t poe\u0163ii zilei, de la Mihai Beniuc la Dan De\u015fliu. \u00cenfl\u0103c\u0103rarea sa atingea cotele cele mai \u00eenalte ale unui idealism ro\u015fu, mobilizator, vecin cu arden\u0163a metafizic\u0103: \u201eTr\u0103im \u00een miezul unui ev aprins\/ \u015ei-i d\u0103m a-nsufle\u0163irii noastre vam\u0103.\/ Cei ce nu ard dezl\u0103n\u0163ui\u0163i ca noi\/ \u00cen fl\u0103c\u0103rile noastre se destram\u0103\u201c. \u00cen lexicul obi\u015fnuit (fericire, viitor, lupt\u0103, tovar\u0103\u015fi, comunism, comoar\u0103, zbor, talazul istoriei) \u00ee\u015fi fac loc formule \u015fi proiecte ale ra\u0163ionalit\u0103\u0163ii: \u201esolul fericirii\u201c s\u0103 fie udat cu \u201eploile g\u00e2ndirii\u201c; \u201e\u00een lupta grea\u201c \u201eau \u00eenflorit timpuriu\/ Livezile imaculate-a min\u0163ii\u201c; concluzia poemului Viitorul (1956), din care am citat aici, afirm\u0103 dreptul lupt\u0103torului de a g\u00e2ndi: \u201eNe-am c\u00e2\u015ftigat \u015fi dreptul demnit\u0103\u0163ii\/ \u015ei-al cuget\u0103rii drept nem\u0103surat\u201c. Retorica arghezian\u0103 a \u201ecelui ce g\u00e2nde\u015fte singur\u201c este dus\u0103 \u00een poemul postum V\u00e2rsta de bronz p\u00e2n\u0103 aproape de ultimele consecin\u0163e: \u201eClopote grave sunar\u0103 trezirea\/ Genera\u0163iei noastre.\/\/ Tragem cugetarea afar\u0103 din teac\u0103.\/ Anii no\u015ftri \u00een dansul cu s\u0103bii acum s\u0103 petreac\u0103.\/ Dansul superb ca o lupt\u0103 \u015fi ca o \u00eennoire,\/ Ca un zbor \u00eensetat de Icar, spre fericire.\/\/ Vrem s\u0103 desc\u00e2lcim toate c\u0103ile!\/ Vrem s\u0103 istovim toate pun\u0163ile!\/ Ca \u00eemprejurul catargelor, stoluri de p\u0103s\u0103ri,\/ Noi \u00eentreb\u0103ri, noi \u00eentreb\u0103ri ne \u00eenconjur\u0103 frun\u0163ile.\/ Dezleg\u0103rile detun\u0103 \u00een creier.\/ Una dup\u0103 alta cad despletite\/ \u00centreb\u0103rile, \u00eentreb\u0103rile nesf\u00e2r\u015fite\u201c. Celebrarea regimului comunist \u00ee\u015fi cere dreptul la un acord al ra\u0163iunii, ceea ce nu e mare lucru ca ie\u015fire din cercul ideologic, dar reprezint\u0103 ceva pentru a con\u015ftientiza prizonieratul, chiar dac\u0103 \u015fi acesta este tr\u0103it efuziv, ca apoteoz\u0103 a patriei triumf\u0103toare. Dar dreptul de a g\u00e2ndi aduce cu el \u015fi dreptul de a pune \u00eentreb\u0103ri \u015fi, mai t\u00e2rziu, dreptul de a se \u00eendoi, chiar dac\u0103 procesul \u00eentortocheat al cuget\u0103rii nu se dovede\u015fte dec\u00e2t o form\u0103 ocolit\u0103 a confirm\u0103rii ideologice. Poezia comunist\u0103 \u00eennoit\u0103 a lui Nicolae Labi\u015f \u00ee\u015fi rezerv\u0103 dreptul unei adeziuni ocolite \u00een locul unei adeziuni directe, f\u0103r\u0103 emo\u0163ii. E \u015fi aceasta o victorie \u2013 o victorie mic\u0103, dar o victorie, sub forma unui inconformism notoriu: \u201elupta cu iner\u0163ia\u201c.
\nDe partea lui Maiakovski<\/strong>
\nCivismul agitatoric \u015fi retorica angaj\u0103rii vin, \u00een poezia lui Nicolae Labi\u015f, de la Maiakovski, maestru recunoscut \u00een mod deschis de c\u00e2teva ori, la concuren\u0163\u0103 cu Esenin \u015fi Blok. Un poem din august 1953 se intituleaz\u0103 Cuv\u00e2nt tovar\u0103\u015fului Maiacovschi. Complicitatea e explicit\u0103: \u201eB\u0103di\u0163\u0103 Vladimire, ce minune\/ Tr\u0103im noi azi, de-ai mai putea s\u0103 \u015ftii!\/ C\u0103 r\u0103u \u00eemi pare pentru c\u0103 de-acuma\/ La noi acas\u0103 nu mai po\u0163i s\u0103 vii!\/\/ (…) B\u0103di\u0163\u0103 Vladimire, multe-s \u00eenc\u0103\/ De f\u0103ptuit pe drumul ce-ai deschis!\/ Ne cam codim c\u00e2nd versul va s\u0103-l facem\/ Lungi baionete precum tu ai zis!\/ (…)\/ Noi ne leg\u0103m s\u0103 \u00eemplinim cu suflet\/ Tot ceea ce tu nu mai po\u0163i s\u0103 faci\u201c. Invocarea poetului rus se realizeaz\u0103 \u00een sensul implic\u0103rii decisive \u015fi categorice a poeziei \u00een construc\u0163ia comunismului: \u201eEu vreau ca versul, versul meu s\u0103 deie\/ Mai mult c-o ton\u0103 gr\u00e2ul la hectar!\u201c. Exemplul lui Maiakovski dezv\u0103luie caren\u0163e nea\u015fteptate ale poeziei rom\u00e2ne\u015fti \u2013 \u015fi nu \u00een domeniul angaj\u0103rii comuniste, cum ne-am a\u015ftepta, ci \u00een sfera liricii intime, \u00een poezia de dragoste: \u201eS\u0103 tot vezi ce oameni\/ Pe plaiul nostru pretutindeni viu\/ Iubesc cum nu s-a mai iubit… At\u00e2ta\/ C\u0103 versuri mari de drag nu se prea scriu…\/ Tu, om sp\u0103tos, de inim\u0103 fierbinte\/ Din t\u00e2mpl\u0103 p\u00e2n\u0103-n talp\u0103 pururi plin,\/ Ai r\u0103spica vreun c\u00e2ntec de iubire\/ Din cele ce-s traduse prea pu\u0163in!\u201c \u00centr-adev\u0103r, \u00een 1953, la noi, poezie de dragoste nu exista. De aceea, Nicolae Labi\u015f se va mobiliza pentru recuperarea acestui decalaj. \u00cens\u0103 recuperarea eului neglijat nu se va putea produce \u00eentr-un mod at\u00e2t de simplu pe c\u00e2t pare, pentru c\u0103 exista riscul ca poezia de dragoste s\u0103 fie acuzat\u0103 de privilegierea individului \u00een defavoarea colectivit\u0103\u0163ii. Confesiunea intimist\u0103 trebuia integrat\u0103 \u00een solidaritatea colectivist\u0103 pentru a putea fi exprimat\u0103. Programul din volumul Primele iubiri (1956) \u015fi din poemul cu acela\u015fi titlu care \u00eencheie volumul izvora dintr-un imbold maiakovskian. Dragostea obi\u015fnuit\u0103 era proiectat\u0103 eminescian \u00een \u201erapsodia p\u0103durii\u201c. Natura era recuperat\u0103 mai \u00eent\u00e2i, pentru a face posibil\u0103 iubirea. Nicolae Labi\u015f \u00ee\u015fi declar\u0103, precaut, mae\u015ftrii \u015fi \u00eei celebreaz\u0103 strategic ca pe argumente pentru ini\u0163iativa sa: poezia popular\u0103, Eminescu \u015fi Sadoveanu. Cu ei ajunge pe c\u0103i ocolite la recuperarea dragostei ca subiect al poeziei. Iubirea intim\u0103 se a\u015feaz\u0103 \u00een r\u00e2nd cu celelalte iubiri: dragostea de natur\u0103, dragostea de patrie \u015fi dragostea de partid \u2013 \u015fi numai a\u015fa poate fi celebrat\u0103, ca o iubire generic\u0103, efuziune polivalent\u0103: \u201eAzi sunt \u00eendr\u0103gostit. E-un curcubeu\/ Deasupra lumii sufletului meu.\/ Izvoarele s-au luminat \u015fi sun\u0103,\/ Oglinzile ritm\u00e2ndu-\u015fi-le-n dans,\/ \u015ei brazii mei vuiesc f\u0103r\u0103 furtun\u0103\/ \u00centr-un ame\u0163itor, sonor balans,\/ \u00cen vii vibreaz\u0103 struguri str\u0103vezii \u2013\/ Cristalurile c\u00e2ntecelor grele \u2013\/ \u015ei stropi sc\u0103p\u0103r\u0103tori de melodii\/ Ca roua nasc \u00een ierburile mele.\/ Eu curg \u00eentreg \u00een acest c\u00e2ntec sf\u00e2nt:\/ Eu nu mai sunt, e-un c\u00e2ntec tot ce sunt\u201c. Disolu\u0163ia eului, uitarea de sine, extazul dezideologizat sunt cu totul surprinz\u0103toare \u00een 1955-1956, \u00een poezia rom\u00e2neasc\u0103 din perioada comunist\u0103, nu doar ilicite, ci chiar eretice. Pe c\u00e2t este dezv\u0103luit\u0103 \u015fi urcat\u0103 iubirea la nivelul dragostei de patrie \u015fi partid, pe at\u00e2t sunt cobor\u00e2te acestea din urm\u0103 la nivelul unor sentimente intime, mai fire\u015fti, \u00een locul unor conven\u0163ii colective. C\u00e2\u015ftigul este \u00een ambele direc\u0163ii \u015fi instan\u0163ele oficiale vor fi observat beneficiul (intimizarea sentimentului partinic) \u015fi vor fi sesizat tertipul (amestecul de via\u0163\u0103 personal\u0103 \u015fi via\u0163\u0103 colectiv\u0103). Poezia lui Nicolae Labi\u015f \u00eenregistra \u00eenc\u0103 o victorie, iar publicul \u015fi critica i-o acreditau \u00een triumf.
\nSpre Rimbaud<\/strong>
\nExperien\u0163a lui Nicolae Labi\u015f atest\u0103 faptul c\u0103 poezia \u00ee\u015fi putea asigura o evaziune, adic\u0103 ie\u015firea din cercul ideologic, numai prin exaltarea tinere\u0163ii \u015fi a iubirii cu acela\u015fi tip de discurs ca \u015fi celebrarea patriei \u015fi a partidului, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 a le mai invoca pe acestea din urm\u0103 explicit \u2013 ceea ce echivaleaz\u0103 cu depolitizarea extazului \u015fi intimizarea fericirii (\u00eenlocuirea fericirii colective cu fericirea individual\u0103). Iubirea se poate desprinde de context, dar exprimarea ei r\u0103m\u00e2ne temporar \u00een manuscris p\u00e2n\u0103 la acceptul postum de publicare a volumului Lupta cu iner\u0163ia (1958): \u201eAm iubit de c\u00e2nd m\u0103 \u015ftiu\/ Cerul verii str\u0103veziu,\/ Despletitele r\u0103chite,\/ Curcubeiele pe st\u00e2nci\/ Ori p\u0103durile ad\u00e2nci\/ Sub cer alb \u00eencremenite.\/ Mi-a fost drag pe b\u0103r\u0103gane\/ S\u0103 v\u0103d fetele morgane\/ Ori pe crestele de munte\/ Joc de tr\u0103snete rotunde,\/ Scurgerea cocorilor,\/ Pacea \u00een\u0103l\u0163imilor,\/ Seme\u0163ia pinilor\/ Plini de scama norilor\u201c. Euforia \u00eencepe naturist \u015fi continu\u0103 \u00eentr-un eros purificat, esen\u0163ializat: \u201eAm iubit iubirea pur\u0103,\/ Floare ro\u015fie pe gur\u0103\/ \u015ei \u00een inim\u0103 arsur\u0103,\/ \u00cen priviri z\u0103pezi candide\/ \u015ei-n piept voci necontenite\u201c. Poemul vireaz\u0103 spre ra\u0163ionalizarea extazului, convertirea lui \u00een idei \u015fi sublimarea \u00een dans: \u201eM-a \u00eenfiorat ades\/ Tot ce g\u00e2ndurile \u0163es:\/ Pe al filelor polei\/ Dansuri repezi, leg\u0103nate,\/ De pe arcuri \u00eenstrunate\/ S\u0103getarea de idei…\/\/ Toat\u0103-aceast\u0103 m\u0103re\u0163ie\/ Ne-a fost dat\u0103 din vecie…\u201c (poemul Am iubit…, datat 1956). Cu aceast\u0103 experien\u0163\u0103 a extazului, poetul se poate disocia de spiritul colectiv, pentru a locui o alt\u0103 lume: \u201eSunt spiritul ad\u00e2ncurilor,\/ Tr\u0103iesc \u00een alt\u0103 lume dec\u00e2t voi,\/ \u00cen lumea alcoolurilor tari,\/ Acolo unde numai frunzele\/ Am\u0103gitoarei neputin\u0163i sunt ve\u015ftede.\/ Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd\/ M\u0103 urc \u00een lumea voastr\u0103\/ \u00cen nop\u0163i grozav de lin\u015ftite \u015fi senine\/ \u015ei-atunci aprind mari focuri\/ \u015ei z\u0103mislesc comori\/ Uimindu-v\u0103 pe cei ce m\u0103-n\u0163elege\u0163i.\/ Apoi cobor din nou prin hrube trudnice\/ \u00cen apa luminoas\u0103, minunat\u0103.\/ Sunt spiritul ad\u00e2ncurilor,\/ Tr\u0103iesc \u00een alt\u0103 lume dec\u00e2t voi\u201c (poemul Sunt spiritul ad\u00e2ncurilor, datat 1956). Nic\u0103ieri ca aici nu se vede mai bine schimbarea radical\u0103 a regimului imaginar \u015fi a discursului poetic: nu piscuri, nu soare, nu zbor, ci ad\u00e2ncuri, nop\u0163i, hrube, cobor\u00e2ri. Un imaginar \u00een regim ascensional, solar, e \u00eenlocuit de un imaginar acvatic al explor\u0103rii \u00een ad\u00e2ncuri. Se vede clar c\u0103 ultimul Labi\u015f preg\u0103tea o alt\u0103 poetic\u0103. Prelu\u00e2nd individualismul rebel al lui Rimbaud, Labi\u015f preconiza o poezie a cunoa\u015fterii prin fervoarea sim\u0163urilor p\u00e2n\u0103 la euforie, extaz sau beatitudine, dar nu dereglare, de\u015fi alcoolul are func\u0163ie catalitic\u0103. \u00cen panteonul lui Nicolae Labi\u015f, \u00een 1956, Rimbaud se preg\u0103tea s\u0103 fie instaurat ca un zeu nou, al altei lumi \u015fi al unei \u00eennoite experien\u0163e a cunoa\u015fterii: \u201eScuture-\u015fi pe bulevarde, capitala rom\u00e2neasc\u0103\/ Galbeni tei \u015fi suie-\u015fi sl\u0103vii inegal, seme\u0163 contur.\/ Din vuirea de tramvaie \u015fi din ud pavaj s\u0103-\u0163i creasc\u0103\/ Evocarea mea fr\u0103\u0163easc\u0103, \u00eenc\u00e2lcit \u015ftrengar, Arthur\u201c.
\n\u00cen interiorul poeziei comuniste, Nicolae Labi\u015f era un maiakovskian (spirit colectivist, b\u0103t\u0103ios, triumfalist, \u00eens\u0103 meliorist, deci incomod). C\u00e2nd evadeaz\u0103 din perimetrul ei, n\u0103zuie\u015fte s\u0103 fie un rimbaldian (spirit al ad\u00e2ncurilor, explorator al unor c\u0103i noi de cunoa\u015ftere). Sistemul politic l-a \u0163inut \u00eens\u0103 captiv, l\u0103s\u00e2ndu-i numai iluzia evaziunii \u015fi a libert\u0103\u0163ii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dac\u0103 ar fi avut un mers natural al vie\u0163ii, Nicolae Labi\u015f ar fi \u00eemplinit la finele acestui an 80 de ani. N\u0103scut la 2 decembrie 1935, sf\u00e2r\u015fe\u015fte \u00een noaptea de 21 spre 22 decembrie 1956, ca victim\u0103 a unui accident de tramvai, \u00eent\u00e2mplat \u00een 9 spre 10 decembrie. La numai 21 de ani, poetul crease… Cite\u0219te mai mult »Nicolae Labi\u015f \u00eentre Maiakovski \u015fi Rimbaud<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-25115","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":3848,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25115","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=25115"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25115\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25116,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25115\/revisions\/25116"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=25115"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=25115"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=25115"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}