Ca un adev\u0103rat eveniment ar trebui \u00eent\u00e2mpinat micul volum de memorialistic\u0103 al lui Eugen Negrici, Sesiunea de toamn\u0103, ap\u0103rut nu de mult la Cartea Rom\u00e2neasc\u0103. \u00cen ciuda faptului c\u0103 teoreticianul \u015fi criticul pare c\u0103 r\u00e2c\u00e2ie pe fundul sertarului dup\u0103 ultimele pagini nepublicate, cartea de 200 de pagini se cite\u015fte cu sufletul la gur\u0103.
\nE \u015fi nu prea o mare surpriz\u0103 s\u0103-l reg\u0103se\u015fti pe Eugen Negrici \u00een alt\u0103 postur\u0103 dec\u00e2t cea a comentatorului de literatur\u0103. Mai tot ce a scris dup\u0103 1990 anun\u0163\u0103 o personalitate spumoas\u0103, care nu se teme s\u0103-\u015fi pun\u0103 pe tav\u0103 feti\u015furile \u015fi umorile chiar \u00een proiectele critice cele mai serioase. Literatura rom\u00e2n\u0103 sub comunism, cu toat\u0103 seriozitatea ei analitic\u0103, surprindea \u00eentr-un limbaj sardonic \u2013 ba chiar parodic uneori \u2013 toate excrescen\u0163ele patologice ale unei literaturi profund afectate de ideologic. Ce s\u0103 mai zicem de Iluziile literaturii rom\u00e2ne, \u00een care criticul, blazat, \u201e\u00eentorcea armele\u201c polemice nu doar \u00eempotriva \u00eentregii tradi\u0163ii literare rom\u00e2ne\u015fti (mai toat\u0103 gonflat\u0103, zice el), ci \u015fi \u00eempotriva sie\u015fi. Cronicarii Iluziilor au remarcat \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput c\u0103 \u201eraderea\u201c f\u0103r\u0103 rest a culturii rom\u00e2ne vechi, pe care Negrici o ridicase la standarde de analiz\u0103 hi-tech, era, nu mai pu\u0163in, o polemic\u0103 adresat\u0103 lui \u00eensu\u015fi.
\nUrm\u00e2nd aceast\u0103 evolu\u0163ie, era, a\u015fadar, aproape firesc ca Eugen Negrici s\u0103 ias\u0103 cu totul \u00een decorul criticii prin apelul la memorialistic\u0103. Sesiunea de toamn\u0103 e \u00eentr-adev\u0103r un discurs restant de care criticul trebuia s\u0103 se achite. Nota\u0163iile dintre aprilie 1976 \u015fi mai 2015, foarte pu\u0163ine \u00een fond, sunt departe de a oferi un tablou coerent asupra unei epoci. Ele dau \u00eens\u0103 seama, chiar fragmentar, de evolu\u0163ia uneia dintre cele mai interesante personalit\u0103\u0163i ale criticii rom\u00e2ne\u015fti postbelice.
\nIncitant\u0103 e \u00eens\u0103\u015fi construc\u0163ia discursului \u201epe dou\u0103 voci\u201c, c\u0103ci criticul de acum simte nevoia s\u0103 dubleze perspectiva diaristului de atunci. Cel mai adesea, nota\u0163iile din 2011 corijeaz\u0103 sau completeaz\u0103 informa\u0163iile (prea laconice). Cea mai evident\u0103 miz\u0103 a acestor supracomentarii e, \u00eens\u0103, aceea de intensificator al personalit\u0103\u0163ii. Prea crispat \u015fi laconic, t\u00e2n\u0103rul din anii \u201970-\u201980 e \u00eenghiontit a posteriori de o \u201evoce\u201c mai pregnant\u0103 \u015fi mai volubil\u0103, gata s\u0103 \u201edea din cas\u0103\u201c mai mult dec\u00e2t ar fi permis-o austeritatea discursiv\u0103 impus\u0103 de contextul epocii. Tema cea mai important\u0103 a jurnalului lui Negrici mi se pare aceea a autocenzurii: nota\u0163iile anorexice nu sunt simptome ale lipsei de personalitate a autorului lor, nici ale absen\u0163ei impulsului confesiv, ci mai degrab\u0103 limit\u0103ri (auto)impuse ca r\u0103spuns la interdic\u0163iile de tot felul ale regimului. Dintre to\u0163i criticii no\u015ftri postbelici, Negrici a reflectat cel mai constant \u015fi a scris cel mai elocvent despre \u201elibertatea cu voie de la poli\u0163ie\u201c, deconstruind perspectiva celor care exagereaz\u0103 puterea de ini\u0163iativ\u0103 a scriitorului rom\u00e2n sub comunism. \u201eTot ce s-a publicat mai de soi \u00een ultimii ani\u201c, constat\u0103 amar criticul \u00een 1978, nu e dec\u00e2t rezultatul muta\u0163iei de paradigm\u0103 dinspre varianta hard spre cea soft a cenzorului: \u201eAst\u0103zi, \u00een orice m\u0103sur\u0103, oric\u00e2t de sever\u0103, pe care se hot\u0103r\u0103sc s\u0103 o ia, se simte st\u00e2njeneala, iar sabia care se rote\u015fte amenin\u0163\u0103tor peste capetele noastre are o sclipire potolit\u0103, m\u0103t\u0103soas\u0103, nehot\u0103r\u00e2t\u0103\u201c.
\nTema captivit\u0103\u0163ii \u015fi a rat\u0103rii \u00een epoca tuturor \u201eliberaliz\u0103rilor\u201c propagandistice intervine permanent at\u00e2t cu privire la ceilal\u0163i (\u201eCe credin\u0163\u0103 nebun\u0103, ce speran\u0163\u0103 de\u015fart\u0103 motiveaz\u0103 acest zel intelectual, c\u00e2nd \u015ftii c\u0103 barbarii au \u015fi venit \u015fi sunt aici, printre noi \u015fi peste noi?\u201c se \u00eentreab\u0103 \u00een anii \u201960 profesorul la re\u00eent\u00e2lnirea cu fostele studente, repartizate \u201epe coclauri\u201c), c\u00e2t mai ales cu privire la sine. Dublul handicap al intelectualului rom\u00e2n, de a se fi n\u0103scut \u00eentr-o cultur\u0103 periferic\u0103 \u015fi de a fi \u015fi supus cenzurilor de tot felul, e resim\u0163it acut pe propria piele \u2013 \u015fi transpus \u00eentr-un strig\u0103t de dezn\u0103dejde (cum altfel, dec\u00e2t mocnit): \u201eNu am, sus-pus, un \u00eenger protector, ca Manolescu. Nu am contract, discret \u015fi de durat\u0103, cu vreun diavol liberal. Tr\u0103iesc, perpetuu, \u00een nesiguran\u0163\u0103 \u015fi vigilen\u0163\u0103. Vorbesc re\u0163inut \u015fi cenzurat \u00een toate circumstan\u0163ele. M\u0103 surprind, chiar \u00een intimitate, elabor\u00e2nd timid \u015fi g\u00e2ndind supravegheat. Cobor\u00e2t\u0103 p\u00e2n\u0103 la nivelul moleculelor s\u00e2ngelui \u015fi al celulelor nervoase \u2013 crisparea aceasta m\u0103 face suficient \u015fi neglijabil. \u00cemi vine s\u0103 urlu, \u015fi renun\u0163. \u015etiu c\u0103 va ie\u015fi un sunet mol\u00e2u \u015fi \u00eenfundat\u201c.
\nDe aici \u015fi aerul de z\u0103d\u0103rnicie \u015fi de blazare care planeaz\u0103 asupra tuturor proiectelor lui Eugen Negrici. Fa\u0163\u0103 de al\u0163i critici ai genera\u0163iei, el nu s-a ipostaziat nici \u00een postura providen\u0163ial\u0103, de autoritate gata s\u0103 scoat\u0103 literatura rom\u00e2n\u0103 din marasmul ideologiei, nici \u00een cea autoritar\u0103, pus\u0103 pe f\u0103cut \u015fi desf\u0103cut canoane, ci \u00eentr-una con\u015ftient\u0103 de toate limit\u0103rile contextului. Cartea aduce, de altfel, importante clarific\u0103ri cu privire la op\u0163iunile de carier\u0103 ale lui Eugen Negrici: con\u015ftient de imposibilitatea cronicarilor literari din timpul comunismului de a rosti adev\u0103rul p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, criticul se retrage \u00een studiul teoretic \u015fi \u201espre rezerva\u0163ia textelor primitive\u201c, \u201eunde nimeni nu \u00eemi putea r\u0103pi pl\u0103cerea cutreier\u0103rii libere printre ruine\u201c.
\nA nu se \u00een\u0163elege de aici c\u0103 volumul de memorialistic\u0103 adopt\u0103 vreun moment tonul \u201ecrispat\u201c, de sterilitate sufleteasc\u0103, pe care el \u00eensu\u015fi \u015fi-l repro\u015feaz\u0103 privind \u00een urm\u0103: \u201eSunt surprins, recitind aceste vechi \u00eensemn\u0103ri, de neputin\u0163a mea de a m\u0103 l\u0103sa dus de un elan al comp\u0103timirii, de a m\u0103 \u00eenduio\u015fa, pur \u015fi simplu, de p\u0103\u0163ania cuiva\u201c. Dimpotriv\u0103. Spiritul demistificator, gata s\u0103 ia \u00een balon cam toate valorile sacre ale culturii rom\u00e2ne (de nu ale societ\u0103\u0163ii actuale \u00een general) se \u00eentrevede \u00eenc\u0103 din nota\u0163iile de tinere\u0163e. Dintre to\u0163i criticii rom\u00e2ni, Eugen Negrici e, \u00eenc\u0103 din anii \u201970, cel mai pu\u0163in pasibil s\u0103 se \u00eenfioreze de caracterul metafizic al artei, fiind, \u00een schimb, predispus la a-i c\u0103uta \u00eentotdeauna marginile, imperfec\u0163iunile, c\u0103derile neprev\u0103zute \u00een accidental. Faptul se vede din refuzul de a se prosterna \u00een fa\u0163a sublimului \u00een dauna anecdoticului: la un concert Verdi din Bratislava, t\u00e2n\u0103rul universitar nu se poate concentra la virtuozitatea dirijorului, ci, \u0163\u00e2fnos \u015fi c\u00e2rcota\u015f, doar \u201ela batista alb\u0103 ie\u015fit\u0103 de dou\u0103 palme din buzunarul pantalonilor\u201c. De aici, raportarea deloc mistic\u0103 la literatur\u0103, evident\u0103 \u00een volumele de dinainte de \u201990, dar manifest\u0103 \u00een cele de dup\u0103, precum \u015fi obsesia pentru \u201eexpresivitatea involuntar\u0103\u201c ca celebrare piezi\u015f\u0103 a literarului. Interesant\u0103 e, \u00een Sesiunea de toamn\u0103, extinderea defini\u0163iei ei de la o poetic\u0103 individual\u0103 \u2013 a\u015fa cum era teoretizat\u0103 \u00een cartea din 1977 \u2013 la una colectiv\u0103: \u00eentregul sistem de \u201e\u015fop\u00e2rle\u201c la care apela literatura sub comunism i se pare criticului c\u0103 intr\u0103 la capitolul \u201ealuzii involuntare\u201c, construite mai degrab\u0103 de a\u015ftept\u0103rile publicului.
\n\u201eNe\u00eencrederea \u00een literatur\u0103\u201c recunoscut\u0103 deschis, refuzul de a o plasa pe piedestal \u00eentr-o epoc\u0103 predispus\u0103 la un atare tratament d\u0103 specificitatea pozi\u0163ion\u0103rii criticului \u00een c\u00e2mpul literar rom\u00e2nesc. Mai mult, Sesiunea de toamn\u0103 demonstreaz\u0103 c\u0103 nu e vorba aici doar de o pozi\u0163ionare teoretic\u0103, ci mai degrab\u0103 de o op\u0163iune existen\u0163ial\u0103. Pe c\u00e2t de bun e Negrici c\u00e2nd se ocup\u0103 de literatur\u0103, pe at\u00e2t de specialist e la a renun\u0163a f\u0103r\u0103 regrete la cele literare c\u00e2nd tenta\u0163ii mai puternice se ivesc la orizont. Sesiunea de toamn\u0103 nu e jurnalul unei m\u0103\u015fti livre\u015fti, ci cartea unei persoane vii, pentru care ierarhia cultur\u0103-natur\u0103 nu func\u0163ioneaz\u0103 automat \u00een favoarea primei. Universitarul \u00eencoto\u015fm\u0103nat \u00een jargonul semiotic al vremii se dezbrac\u0103 firesc de orice prejudecat\u0103 livresc\u0103 la plaj\u0103: \u201eDeocamdat\u0103 s\u0103 admir\u0103m tremurul m\u0103runt al c\u0103rnii unei adolescente cu mersul lene\u015f \u015fi care str\u0103bate plaja \u00eentr-o perfect\u0103 apatie, suger\u00e2ndu-mi lipsa de imagina\u0163ie a fericirii\u201c. De altfel, poate cele mai expresive din tot volumul sunt paginile despre via\u0163a estival\u0103 a scriitorimii rom\u00e2ne, \u00een care tonul mucalit \u015fi (auto)zeflemitor al criticului se simte \u00een largul lui. Vila de vacan\u0163\u0103 de la Neptun nu e dec\u00e2t \u201eo societate tribal\u0103 \u00eenchis\u0103\u201c, \u00een care toat\u0103 lumea \u00ee\u015fi pierde \u201emorga \u015fi aerul \u00eenalt amenin\u0163\u0103tor\u201c \u00een favoarea osp\u0103\u0163urilor fabuloase, a flirturilor, a tablelor, a micilor comploturi ideologice \u2013 \u015fi unde \u201ese ducea dracului spiritul critic \u00eensu\u015fi\u201c.
\n\u00cen \u00eentregimea ei, cartea e o victorie a anecdoticului \u015fi a senzorialului asupra culturalului. Fie c\u0103 e vorba de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri personale, de episoade din istoria familiei sau de fr\u00e2nturi de via\u0163\u0103 literar\u0103 contemporan\u0103, toate dau m\u0103sura capacit\u0103\u0163ii diaristului de a v\u00e2na pitorescul \u015fi autenticul \u00een dauna prefabricatelor intelectuale. Nu vreau s\u0103 r\u0103pesc cititorului pl\u0103cerea de a le descoperi pe cont propriu, \u00eens\u0103 nu m\u0103 pot ab\u0163ine s\u0103 nu semnalez \u00eent\u00e2mpl\u0103rile senza\u0163ionaliste ale criticului la v\u00e2n\u0103toare (\u00eentr-un r\u00e2nd, e gata s\u0103 \u00eempu\u015fte un oficial comunist; \u00een altul, e pe cale s\u0103 se \u00eenece el \u00eensu\u015fi \u00eentr-o mla\u015ftin\u0103) sau extraordinarele scene cu scriitori, \u00een care protagoni\u015fti sunt, pe r\u00e2nd, Mircea Ciobanu, Marin Preda, Marin Sorescu F\u0103nu\u015f Neagu, Nicolae Manolescu \u015fi al\u0163ii. Nu doar \u00eent\u00e2mpl\u0103rile \u00een sine sunt ie\u015fite din comun, ci \u015fi modul de transcriere: Negrici e autentic \u015fi ascu\u0163it la limb\u0103 \u2013 cam \u00een genul cronicarilor pe care i-a citit cu creionul \u00een m\u00e2n\u0103 \u2013, gata s\u0103 rosteasc\u0103 lucruri \u015fi judec\u0103\u0163i incomode despre sine \u015fi despre ceilal\u0163i, f\u0103r\u0103 false pudori literare. Cea mai drastic\u0103 judecat\u0103 asupra condi\u0163iei scriitorului rom\u00e2n sub comunism e formulat\u0103 tot \u00een stilul verde \u015fi sardonic al autorului: \u201eOric\u00e2t de reputat, intelectualul rom\u00e2n poate fi v\u0103zut c\u0103r\u00e2nd toamna damigene\u201c. Cu riscul de a m\u0103 repeta: \u00een paginile lui cele mai reu\u015fite, Sesiunea de toamn\u0103 nu e jurnalul unui critic literar, ci jurnalul unei personalit\u0103\u0163i libere, care a intuit exact c\u00e2nd se impune dezertarea din literatur\u0103.<\/p>\n
P.S.: Am onoarea, dar mai ales imensa triste\u0163e, de a-mi \u00eencheia rubrica de cronic\u0103 literar\u0103 \u2013 \u00eenceput\u0103 \u00een 16 februarie 2006 \u2013 doar odat\u0103 cu ultimul num\u0103r al Culturii. Mul\u0163umesc, pe aceast\u0103 cale, gazdelor mele din Bucure\u015fti, f\u0103r\u0103 de a c\u0103ror generozitate \u015fi spirit relativist evolu\u0163ia unui t\u00e2n\u0103r critic n-ar fi ar\u0103tat la fel azi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ca un adev\u0103rat eveniment ar trebui \u00eent\u00e2mpinat micul volum de memorialistic\u0103 al lui Eugen Negrici, Sesiunea de toamn\u0103, ap\u0103rut nu de mult la Cartea Rom\u00e2neasc\u0103. \u00cen ciuda faptului c\u0103 teoreticianul \u015fi criticul pare c\u0103 r\u00e2c\u00e2ie pe fundul sertarului dup\u0103 ultimele pagini nepublicate, cartea de 200 de pagini se cite\u015fte cu sufletul la gur\u0103. E \u015fi… Cite\u0219te mai mult »Departe de cele literare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2077,15345],"class_list":["post-25111","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-eugen-negrici","tag-sesiunea-de-toamna"],"views":3308,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25111","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=25111"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25111\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25112,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25111\/revisions\/25112"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=25111"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=25111"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=25111"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}