Suntem \u00een secolul 21 \u015fi demersul istoriei pare sa fie tot mai incert \u2013 nu \u015ftim sigur dac\u0103 \u201eeste \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura vie\u0163ii\u201c, <Cicero (106-43 \u00ee.Hr.), De oratore, II,9> sau este \u201ecel mai periculos produs pe care chimia intelectului 1-a elaborat vreodat\u0103. Propriet\u0103\u0163ile ei sunt bine cunoscute. \u00cembat\u0103 popoarele, le face s\u0103 viseze, isc\u0103 false amintiri, le exagereaz\u0103 reflexele, le \u00eentre\u0163ine vechile r\u0103ni, le chinuie \u00een somn, le induce delirul de grandoare sau de persecu\u0163ie, transform\u00e2ndu-le \u00een na\u0163iuni ne\u00eendur\u0103toare, trufa\u015fe, insuportabile \u015fi vanitoase. Istoria poate justifica tot ce vrea. Nu ne \u00eenva\u0163\u0103 absolut nimic\u201c \u015fPaul Valery (1871-1945), Criza spiritului \u015fi alte eseuri, Ia\u015fi, Editura Polirom, 1996, pag.3\u0163. Faptul c\u0103 \u00een societatea actual\u0103 \u201ecine controleaz\u0103 prezentul controleaz\u0103 trecutul\u201c \u015fGeorge Orwell (1903-1950), 1984, Ia\u015fi, Editura Polirom, 2002, pag.307\u0163 pare s\u0103 fie un lucru \u00eemplinit de prea mult timp. Deloc \u00eent\u00e2mpl\u0103tor nou\u0103sprezece istorici francezi contemporani au lansat \u00een anul 2005 un protest fa\u0163\u0103 de \u201einterven\u0163iile politicului din ce \u00een ce mai frecvente \u00een aprecierea trecutului \u015fi de procedurile judiciare care \u00eei vizeaz\u0103 pe istorici\u201c ar\u0103t\u00e2nd c\u0103 \u201eistoria nu este o religie. Istoricul nu accept\u0103 nici o dogm\u0103, nu respect\u0103 nici o interdic\u0163ie \u015fi nu cunoa\u015fte tabuuri; el poate s\u0103 deranjeze. Istoria nu este moral\u0103. Rolul istoricului nu este s\u0103 glorifice sau s\u0103 condamne; el explic\u0103.
\nIstoria nu este sclava actualit\u0103\u0163ii. Istoricul nu aplic\u0103 trecutului scheme ideologice contemporane \u015fi nu introduce \u00een evenimentele din trecut sensibilitatea de azi. Istoria nu este memorie. \u00centr-un demers \u015ftiin\u0163ific, istoricul str\u00e2nge amintirile oamenilor, le compar\u0103 \u00eentre ele, le confrunt\u0103 cu documentele, cu obiectele, cu urmele, \u015fi stabile\u015fte faptele. Istoria \u0163ine seama de memorie, dar nu se reduce la ea. Istoria nu face obiectul justi\u0163iei. \u00centr-un Stat liber, nu este nici dreptul Parlamentului, nici al Puterii Judec\u0103tore\u015fti s\u0103 defineasc\u0103 adev\u0103rul istoric.\u201c <Liberation, din 13 decembrie 2005, vezi pe larg, Marc-Olivier Baruch, Des lois indignes? Les historiens, la politique et le droit, Editura Tallandier, 2013>.
\nSuntem a\u015fadar con\u015ftien\u0163i asupra limitelor discursului istoric, dup\u0103 cum suntem \u00een acela\u015fi timp elibera\u0163i de \u201edogmele\u201c mai vechi sau mai recente.
\nCeea ce ne propunem nu este o monografie a Consiliului de coroan\u0103 \u0163inut \u00een seara zilei de 21 iulie\/3 august 1914 la Castelul Pele\u015f din Sinaia <vezi pe larg \u00een acest sens, Ion Mamina, Consilii de coroan\u0103, Editura Enciclopedic\u0103, Bucure\u015fti, 1997, pag.27-52> sub conducerea regelui Carol I (1866-1914), ci a modului \u00een care au fost abordate op\u0163iunile de politic\u0103 extern\u0103 a Rom\u00e2niei imediat dup\u0103 declan\u015farea Primului Razboi Mondial (1914-1918) \u00een ziua de 15\/28 iulie 1914, fa\u0163\u0103 de r\u0103zboi.
\nLa momentul declan\u015f\u0103rii Marelui R\u0103zboi (1914) Rom\u00e2nia era deja aliat\u0103 cu Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria \u015fi Italia) de 31 de ani (1883). <vezi pe larg, Gheorghe Nicolae Cazan, Serban Radulescu-Zoner, Romania si Tripla Alianta,1878-1914, Editura \u015etiin\u0163ific\u0103 \u015fi Enciclopedic\u0103, Bucure\u015fti, 1979>. Germania era privit\u0103 nu f\u00e3r\u0103 temei ca aliatul ideal, \u201einvincibil\u201c dup\u0103 victoria \u00eempotriva Fran\u0163ei \u00een R\u0103zboiul din 1870-1871.\u00a0 De cealalt\u0103 parte, alternativa Triplei \u00cen\u0163elegeri: Anglia, Fran\u0163a \u015fi Rusia. Situa\u0163ia era destul de complex\u0103 nu doar prin configura\u0163ia politic\u0103 a alian\u0163elor c\u00e2t mai ales prin faptul c\u0103 Rom\u00e2nia avea atunci revendic\u0103ri teritoriale de la ambele tabere aflate \u00een conflict: Transilvania, Banat \u015fi Bucovina de la Imperiul austro-ungar, respectiv Basarabia de la cel \u0163arist.
\nTrebuie spus dintru \u00eenceput c\u0103 decizia neutralit\u0103\u0163ii a fost luat\u0103 \u00een \u0163ar\u0103. Ea a apar\u0163inut guvernului legal al Rom\u00e2niei (Guvernul Ion I.C. Br\u0103tianu venit la putere \u00een 4 ianuarie 1914), dar a fost \u00een acela\u015fi timp expresia unei largi consult\u0103ri a unor for\u0163e politice foarte diverse: filogermane, proantantiste \u015fi, \u00een cele din urm\u0103, favorabile neutralit\u0103\u0163ii. De\u015fi op\u0163iunile de politic\u0103 extern\u0103 ale forma\u0163iunilor politice erau foarte flexibile dup\u0103 cum se vede \u00een favoarea ambelor tabere, pe at\u00e2t de categoric\u0103 a fost decizia neutralit\u0103\u0163ii pe care s-a bazat interesul na\u0163ional \u00een acel moment. \u00censu\u015fi regele Carol I (1866-1914) a ac\u0163ionat \u00een sensul unei decizii liber consim\u0163ite, constitu\u0163ional\u0103 \u015fi democratic\u0103, respect\u00e2nd principiul: \u201eRegele domne\u015fte, dar nu guverneaz\u0103\u201c. Pe bun\u0103 dreptate Primului Razboi Mondial (1914-1918) este considerat \u201epiatra de \u00eencercare a democra\u0163iei \u00een Rom\u00e2nia\u201c. <vezi, Eleodor Focseneanu, Istoria constitu\u0163ional\u0103 a Rom\u00e2niei (1859-1991), Editura Humanitas, Bucure\u015fti, 1992, pag.162>.
\nRegele propusese respectarea prevederilor Tratatului secret de alian\u0163\u0103 din 1883 deoarece \u2013 credea acesta \u2013 al\u0103turi de Germania \u201ene va fi bine\u201c \u015fi \u201etrebuia s\u0103 nu \u0163inem cuv\u00e2ntul dat\u201c. Evident c\u0103 prezen\u0163a lui Carol I pe tronul Principatelor Unite din 1866 \u00eent\u0103rea interesele germane \u00een aceast\u0103 parte a Europei, Otto von Bismarck sf\u0103tuindu-l atunci pe prin\u0163 \u201es\u0103 plece direct spre Rom\u00e2nia\u201c <vezi, Ioan Scurtu, Monarhia \u00een Rom\u00e2nia, 1866-1947, Editura Danubius, Bucure\u015fti, 1991, pag.13>. Spre deosebire de urma\u015ful s\u0103u, Ferdinand, Carol I s-a sim\u0163it german p\u00e2n\u0103 \u00een ultima clip\u0103 a vie\u0163ii sale. Nu doar regele era \u00een favoarea unei implic\u0103ri imediate \u00een conflict al\u0103turi de una dintre de una dintre tabere. Liderul conservator Petre P. Carp, marcat de puternice sentimente rusofobe, era un invariabil sus\u0163in\u0103tor al adeziunii Rom\u00e2niei la Tratatul secret din 1883. Carp contribuise ca ambasador la Viena la realizarea \u00eentrevederii \u00eentre primul ministru rom\u00e2n Ion C. Br\u0103tianu \u015fi cancelarul german Otto von Bismarck fapt ce a condus la aderarea Rom\u00e2niei la Tripla Alian\u0163\u0103. Era deci \u015fi o oper\u0103 personal\u0103 acest tratat.
\nDe cealalt\u0103 parte, liderul conservator-democrat Take Ionescu era sus\u0163in\u0103torul Antantei (Anglia, Fran\u0163a \u015fi Rusia) gr\u0103bindu-se \u201es\u0103 ajung\u0103 de la Londra la Sinaia\u201c pentru a \u00eempiedica \u00eentrarea \u00een r\u0103zboi al\u0103turi de Germania, iar apoi pentru a sus\u0163ine intrarea imediat\u0103 \u00eempotriva Puterilor Centrale. Cu toate acestea \u00een cadrul Consiliului de coroan\u0103 din 1914 Take Ionescu sus\u0163ine neutralitatea ca mai tot spectrul politic. \u00cenainte de Consiliu are loc o \u00eentrevedere Ion I. C. Br\u0103tianu, Alexandru Marghiloman \u015fi Take Ionescu \u00een care cei trei \u201edeciseser\u0103 s\u0103 sus\u0163in\u0103 neutralitatea\u201c. <Anastasie Iordache, Take Ionescu, Editura Mica Valahie, Bucuresti, 2001, pag.194-195>.
\n\u00cen sprijinul ideii neutralit\u0103\u0163ii promovat\u0103 dup\u0103 cum se \u015ftie de c\u0103tre primul-ministru liberal, Ion I.C. Br\u0103tianu se remarc\u0103 punctul de vedere al conservatorului Theodor Rosetti (1837-1923): \u201eSuntem o \u0163ar\u0103 mic\u0103, un biet popor ie\u015fit abia de ieri, de alalt\u0103ieri, din greut\u0103\u0163i \u015fi din robie. Nu cred c\u0103 st\u0103 \u00een putin\u0163a noastr\u0103 s\u0103 facem politic\u0103 mare. Acum cei mari s-au \u00eenc\u0103ierat, noi nu avem ce c\u0103uta \u00een luptele lor\u201c. <vezi, I.G. Duca, Memorii, vol.I, Partea I (1914-1915), editate de Stelian Neagoe, Editura Express, Bucure\u015fti, 1992, pag.55>.
\nIonel Br\u0103tianu \u00ee\u015fi rezervase dreptul de a vorbi ultimul \u00een cadrul Consiliului. Primul-ministru r\u0103spunz\u00e2nd apelului regelui Carol I \u201ede a ne \u0163ine cuv\u00e2ntul dat\u201c aprecia c\u0103 prevederile Tratatului din 1883 nu se aplic\u0103 deoarece Rom\u00e2nia nu fusese consultat\u0103 \u00eenainte ca Austro-Ungaria s\u0103 declare r\u0103zboi Serbiei (15\/28 iulie 1914). Era un pretext ce acoperea de fapt motivele reale ale neutralit\u0103\u0163ii. Acestea \u0163in de o tradi\u0163ie de politic\u0103 extern\u0103 a rom\u00e2nilor, aceea de a l\u0103sa r\u0103zboiul ca ultim\u0103 solu\u0163ie de rezolvare a conflictelor, mai ales \u00een cazul confrunt\u0103rilor dispropor\u0163ionate. Aceast\u0103 tradi\u0163ie explic\u0103 de ce Principatele au supravie\u0163uit \u00een epoca modern\u0103, iar regatul Poloniei, un stat mai puternic \u015fi centralizat \u00eenc\u0103 din Evul Mediu, nu.
\nBr\u0103tianu a intuit corect c\u0103 acest r\u0103zboi \u201eeste prea mare\u201c pentru noi \u015fi c\u0103 Rom\u00e2nia indiferent de partea cui ar intra \u201eva fi zdrobit\u0103 imediat\u201c. Armata rom\u00e2n\u0103 \u201enu era preg\u0103tit\u0103\u201c a mai explicat Br\u0103tianu. Acesta a realizat just \u015fi faptul c\u0103 va fi un conflict de durat\u0103 \u015fi c\u0103 cel mai bine este s\u0103 a\u015ftept\u0103m momentul \u00een care \u00eenterven\u0163ia armatei rom\u00e2ne ar avea \u015fanse de izb\u00e2nd\u0103. Cu alte cuvinte Rom\u00e2nia trebuia s\u0103 lase marile puteri s\u0103-\u015fi uzeze for\u0163ele. De o parte \u015fi de alta se aflau sub arme peste 20 de milioane de oameni: Puterile Centrale \u2013 circa 8 milioane de oameni, iar Antanta \u2013 circa 13 milioane de oameni. <Zorin Zamfir, Jean Banciu, Primul Razboi Mondial, Editura Didactic\u0103 \u015fi Pedagogic\u0103, Bucure\u015fti, 1995, pag.65> Armata rom\u00e2n\u0103 num\u0103ra pu\u0163in peste jum\u0103tate de milion de solda\u0163i, \u00eens\u0103 \u00eenzestrarea era total necorespunz\u0103toare. Toate aceste temeri se vor confirma din p\u0103cate \u00een Campania din 1916 c\u00e2nd trupele inamice vor ocupa capitala Bucure\u015fti \u00een doar 3 luni.
\nSpiritul \u00een care Br\u0103tianu g\u00e2ndise interesul na\u0163ional \u00een 1914 era \u00een conformitate cu tradi\u0163ia rom\u00e2neasc\u0103 de politic\u0103 extern\u0103. El este bine devoalat de telegramele Antantei c\u0103tre Br\u0103tianu din 1916 c\u00e2nd aceasta \u00eencerca s\u0103 ob\u0163in\u0103 adeziunea Rom\u00e2niei. Antanta \u00een\u0163elegea bine \u201ejocul f\u0103cut de dl Br\u0103tianu\u201c, acela de a a\u015ftepta sf\u00e2r\u015fitul r\u0103zboiul \u015fi de a intra de partea \u00eenving\u0103torilor. \u00cens\u0103 Antanta avea nevoie de interven\u0163ia Rom\u00e2niei \u201eacum ori niciodat\u0103\u201c <vezi, Ion Bulei, 1916 \u2013 Zile de var\u0103, Editura Eminescu, Bucure\u015fti, 1978, pag.98>.
\nEste de remarcat faptul c\u0103 \u00een 1914, de\u015fi Rom\u00e2nia dob\u00e2ndise Independen\u0163a de doar 36 de ani \u015fi avea angajamente politico-militare evidente fa\u0163\u0103 de Germania de 31 de ani, statul rom\u00e2n ac\u0163iona cu o libertate \u015fi autoritate deplin\u0103 at\u00e2t \u00een politica intern\u0103 c\u00e2t \u015fi \u00een cea extern\u0103. Mai mult, oamenii politici ai momentului, fie c\u0103 vorbim despre filogermani (Petre P. Carp, Alexandru Marghiloman, Titu Maiorescu, Theodor Rosetti) sau filoantanti\u015fti (Take Ionescu, Nicolae Filipescu) au ac\u0163ionat cu un patriotism autentic. Este foarte concludent\u0103 pentru clasa politic\u0103 din 1914 atitudinea liderului conservator Titu Maiorescu. Dup\u0103 e\u015fecul Campaniei din 1916 \u015fi ocuparea capitalei Bucure\u015fti de c\u0103tre armata german\u0103 (noiembrie 1916), feldmare\u015falul August von Mackensen l-a invitat pe fostul \u015fef al Partidului Conservator, cunoscut pentru op\u0163iunile filogermane, la o discu\u0163ie. Maiorescu i-a transmis c\u0103 dac\u0103 dore\u015fte o \u00eentrevedere, mare\u015falul, comandant al trupelor de ocupa\u0163ie, s\u0103-\u015fi depun\u0103 cartea de vizit\u0103 la re\u015fedin\u0163a sa, aceasta fiind calea unei \u00eentrevederi. Aceast\u0103 \u00eentrevedere nu a mai avut loc niciodat\u0103. Mai mult, filogermanii pun la punct o atitudine comun\u0103 fa\u0163\u0103 de \u201edu\u015fmanii oficiali ai \u0163\u0103rii\u201c, \u201eo deplin\u0103 reserv\u0103 fa\u0163\u0103 ocupa\u0163ia german\u0103\u201c. <Titu Maiorescu, Rom\u00e2nia \u015fi R\u0103zboiul Mondial. \u00censemn\u0103ri zilnice inedite, volum editat de Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, Bucure\u015fti, 1999, pag.192>.
\nPolitica rom\u00e2neasc\u0103 p\u0103rea complet eliberat\u0103 de spiritul prostern\u0103rilor a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpla c\u00e2ndva \u00een rela\u0163iile cu \u00cenalta Poart\u0103, pentru a ne referi doar la trecut. Iar exemplul \u00een cauz\u0103 se refer\u0103 la o perioad\u0103 \u00een care totul p\u0103rea pierdut, Rom\u00e2nia nu era \u201emare\u201c, cea mai mare parte a rom\u00e2nilor era \u00een afara grani\u0163elor, iar cea mai mare parte a Rom\u00e2niei \u201emici\u201c era ocupat\u0103 de trupele Puterilor Centrale. Politica extern\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 era \u201eobedient\u0103\u201c doar interesului na\u0163ional \u00eentre 1914-1918. Rezultatele acestei politici au fost evidente \u00een perioada 1918-1920 c\u00e2nd Rom\u00e2nia a fost cea mai c\u00e2\u015ftigat\u0103 \u0163ar\u0103 la Conferin\u0163a de Pace de la Paris unde a primit \u201eun tratament extrem de generos\u201c <A Dictionary of Contemporary World History, Oxford University Press, Third Edition, 2008, pag.581>. Acest este un alt exemplu de succes autentic de politic\u0103 extern\u0103, un alt exemplu de respectare a tradi\u0163iei de politic\u0103 extern\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, dar pe care nu ne propunem s\u0103 \u00eel dezvolt\u0103m aici.
\nRealiz\u00e2nd un arc peste timp \u00een 1941, mentalitatea \u00een care se realizeaz\u0103 politica extern\u0103 este radical schimbat\u0103 \u00een sensul discontinuit\u0103\u0163ii tradi\u0163iei rom\u00e2ne\u015fti. La 22 iunie 1941 \u00eencepe un nou R\u0103zboi Mondial, \u00eentre Germania \u015fi Rusia (U.R.S.S.). De aceast\u0103 dat\u0103 decizia apar\u0163ine unui singur om, Ion Antonescu care nu se consult\u0103 cu nimeni. \u201eDin proprie ini\u0163iativ\u0103, I. Antonescu a decis ca Rom\u00e2nia s\u0103 participe la R\u0103zboi al\u0103turi de Germania \u00eempotriva Uniunii Sovietice. De\u015fi era, conform decretului din 6 septembrie 1940, \u2039\u2039capul o\u015ftirii\u203a\u203a regele Mihai n-a fost consultat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu aceast\u0103 decizie.\u201c <vezi, Ioan Scurtu, Monarhia \u00een Rom\u00e2nia, 1866-1947, Editura Danubius, Bucure\u015fti, 1991, pag.135-136> Implicarea \u00eentr-un conflict de asemenea propor\u0163ii \u2013 din prima zi \u2013 era \u00eentr-un total dezacord cu tradi\u0163ia de politic\u0103 extern\u0103 \u00een spiritul c\u0103reia conservatorul Theodor Rosetti (1837-1923) spunea: \u201eSuntem o \u0163ar\u0103 mic\u0103 (…). Acum cei mari s-au \u00eenc\u0103ierat, noi nu avem ce c\u0103uta \u00een luptele lor\u201c sau Ion. I.C. Bratianu (1864-1927) care credea c\u0103 acest r\u0103zboi \u201eeste prea mare\u201c pentru noi. Lucrurile erau cu at\u00e2t mai evidente \u00een 1941 cu c\u00e2t conflagra\u0163ia \u00eencepuse \u00eenc\u0103 din 1939. Efectele dezastruoase ale deciziei din 1941 nu contenesc s\u0103 se fac\u0103 sim\u0163ite \u015fi ast\u0103zi. Unde se rupe aceast\u0103 tradi\u0163ie? Credem noi c\u0103 anii 1927-1930 sunt relevan\u0163i pentru a \u00een\u0163elege schimbarea. Moartea lui Br\u0103tianu (1927) \u015fi a lui Ferdinand (1927), de ce nu, chiar a unor conservatori precum Maiorescu (1917) \u015fi Theodor Rosetti (1923) las\u0103 un gol \u00een galeria oamenilor politici care nu doar c\u0103 nu va fi suplinit, dar va fi ad\u00e2ncit de manevrele dictatoriale ale lui Carol al II-lea prin dezbinarea clasei politice care a \u00eempiedicat societatea rom\u00e2neasc\u0103 s\u0103-\u015fi selecteze valorile politice, \u00een fine, veleit\u0103\u0163ile dictatoriale ale Conduc\u0103torului Statului. Paradoxal rom\u00e2nii par s\u0103 idealizeze gestul din 1941 \u015fi s\u0103 ignore modelul politic din 1914 care a avut succes, un mare succes!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Suntem \u00een secolul 21 \u015fi demersul istoriei pare sa fie tot mai incert \u2013 nu \u015ftim sigur dac\u0103 \u201eeste \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura vie\u0163ii\u201c, <Cicero (106-43 \u00ee.Hr.), De oratore, II,9> sau este \u201ecel mai periculos produs pe care chimia intelectului 1-a elaborat vreodat\u0103. Propriet\u0103\u0163ile ei sunt bine cunoscute. \u00cembat\u0103 popoarele, le face s\u0103 viseze, isc\u0103 false amintiri, le… Cite\u0219te mai mult »21 iulie 1914. O lec\u0163ie de istorie uitat\u0103 de rom\u00e2ni<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[42],"tags":[15468],"class_list":["post-25109","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-istoriei","tag-rolul-istoricului"],"views":2846,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25109","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=25109"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25109\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25110,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25109\/revisions\/25110"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=25109"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=25109"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=25109"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}