Clasicii sunt destul de imprevizibili, fie merg \u00een alt\u0103 parte dec\u00e2t ne-am obi\u015fnuit noi s\u0103-i vedem, fie vin, pe nea\u015fteptate, \u00een fa\u0163a noastr\u0103. Nu po\u0163i fi niciodat\u0103 sigur cu privire la ce au dorit s\u0103 spun\u0103 \u015fi, mai ales, la soarta peste timp a celor spuse.
\nDe pild\u0103, Arthur Schopenhauer, cu paginile sale deloc obi\u015fnuite din Parerga \u015fi paralipomena (1851). A\u015fa cum \u015ftim, o sec\u0163iune e compus\u0103 din \u00eensemn\u0103ri \u015fi note asupra \u201e\u00een\u0163elepciunii \u00een via\u0163\u0103\u201c (Aphorismen zur Lebensweisheit). Ne las\u0103 a \u00een\u0163elege c\u0103 nu-\u015fi propune prea multe, doar c\u00e2teva idei cu privire la \u201earta de a duce o via\u0163\u0103 pe c\u00e2t posibil pl\u0103cut\u0103 \u015fi fericit\u0103\u201c, ceea ce alt\u0103dat\u0103 s-a numit eudemonologie.
\n\u00cens\u0103 nu doresc s\u0103 revin la acele idei ce privesc o asemenea art\u0103. M\u0103 voi opri doar la c\u00e2teva reprezent\u0103ri \u015fi imagini ale vie\u0163ii pe care filosoful le invoc\u0103, \u00eentruc\u00e2t, a\u015fa cum singur spune, raportarea la propria existen\u0163\u0103 presupune \u00eentotdeauna astfel de reprezent\u0103ri sau imagini. Credem de regul\u0103 c\u0103 vorbim despre om \u015fi via\u0163\u0103, lume \u015fi existen\u0163\u0103, \u00eens\u0103, de fapt, vorbim despre propriile reprezent\u0103ri cu privire la acestea. Nu ne lupt\u0103m cu realit\u0103\u0163i ca atare, ci cu propriile opinii despre acestea. Epictet avea dreptate s\u0103 insiste mult asupra acestei chestiuni (\u201ePe oameni \u00eei tulbur\u0103 nu lucrurile ca atare, ci opiniile pe care \u015fi le fac cu privire la lucruri\u201c) (Manualul, I, 10). Felul \u00een care ne reprezent\u0103m propria via\u0163\u0103 anun\u0163\u0103 deja ceea ce a\u015ftept\u0103m de la aceasta. La fel \u015fi \u00een ceea ce prive\u015fte aceast\u0103 lume. \u201eLumea, \u00een care tr\u0103ie\u015fte fiecare, depinde \u00eenainte de toate de modul lui de-a o vedea\u201c, spune Schopenhauer(1). Iar un asemenea mod difer\u0103 de la un om la altul (\u201edup\u0103 cum sunt capetele \/noastre\/, va deveni \u015fi lumea s\u0103rac\u0103, searb\u0103d\u0103 \u015fi goal\u0103, sau bogat\u0103, interesant\u0103 \u015fi plin\u0103 de \u00eensemn\u0103tate\u201c). Dac\u0103 lumea are vreo \u00eensemn\u0103tate \u015fi dac\u0103 via\u0163a are un sens, a\u015fa ceva nu trebuie c\u0103utat \u00een afar\u0103. \u0162ine de ceea ce este un om (\u201epersonalitatea lui \u00een sens larg\u201c), nu de ceea ce are el, nici de ceea ce reprezint\u0103 la un moment dat \u00een opinia celorlal\u0163i.
\nDar \u00een ce fel \u00ee\u015fi poate reprezenta omul propria via\u0163\u0103? Schopenhauer revine continuu la scrierile celor vechi, care, \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103, par inepuizabili. De pild\u0103, \u00een\u0163elegerea vie\u0163ii ca un teatru, o reprezenta\u0163ie dramatic\u0103. O comedie cu multe roluri (147), jucat\u0103 la \u00eenceput de oameni, apoi de ni\u015fte p\u0103pu\u015fi \u00een haine omene\u015fti (242). Sau un dialog \u00eentre personaje profund inegale (cum sunt gemenii Dioscuri, unul muritor \u015fi altul nemuritor, 111). Ciclurile temporale ofer\u0103 alte analogii: durata unei zile sau cea a unui an, cu iarna care-l \u00eencheie (170). La fel jocul de zaruri (213), jocul de \u015fah (214), jocul de societate (57). Sau diagonala celor opuse: \u00eent\u00e2mpl\u0103rile din afar\u0103 \u015fi scopurile din\u0103untru (213). Via\u0163a apare deopotriv\u0103 asemeni unei confrunt\u0103ri, de pild\u0103 \u00eentre voin\u0163\u0103 \u015fi pasiuni (36), \u00eentre voin\u0163\u0103 \u015fi inteligen\u0163\u0103 (c\u00e2nd predomin\u0103 cea dint\u00e2i, via\u0163a devine vulgar\u0103, 127), c\u00e2nd predomin\u0103 inteligen\u0163a \u015fi r\u0103gazul acesteia (otium), \u00ee\u015fi afl\u0103 o anumit\u0103 fericire (147). Este deopotriv\u0103 o c\u0103l\u0103torie, un drum serpentinat sau un \u201elabirint al r\u0103t\u0103cirii\u201c. Un drum de munte, \u00eei vezi o vreme doar urcu\u015ful \u015fi \u00een\u0103l\u0163imile, iar mai t\u00e2rziu, versantul opus \u015fi pr\u0103pastia mor\u0163ii (231). Sau o c\u0103l\u0103torie pe ape, corabia dus\u0103 de v\u00e2nt \u00een toate p\u0103r\u0163ile (212). O alergare nu se \u015ftie unde, o fug\u0103 ce descoper\u0103 \u00een cele din urm\u0103 \u201enulitatea \u00eentregii existen\u0163e\u201c (232).
\nAl\u0103turi de aceste analogii, unele obi\u015fnuite, altele mai pu\u0163in, este invocat\u0103 imaginea \u0163es\u0103turii. Adic\u0103 a texturii \u015fi a textului. O textur\u0103 din fire, cum \u015ftim, \u201ela \u00eenceput o vedem pe fa\u0163\u0103, iar la sf\u00e2r\u015fit pe dos: aici nu e a\u015fa frumoas\u0103, dar e mai instructiv\u0103, fiindc\u0103 ne arat\u0103 leg\u0103tura firelor\u201c (230). Abia leg\u0103turile \u2013 uneori slabe sau neglijente, alteori dure, grosiere \u2013 ne spun ce fel de via\u0163\u0103 avem \u00een fa\u0163\u0103. Nu \u201edesenul din covor\u201c (Henry James), ci dezordinea real\u0103 sau aparent\u0103 de pe dosul acestuia. Tocmai acolo se afl\u0103 gestul distinct, irepetabil. Desenul preia motive \u015fi forme comune, multe anonime, \u00eens\u0103 leg\u0103turile de pe dos ne exprim\u0103 \u00een chip propriu.
\nDoar c\u0103, pentru omul modern, cartea devine o textur\u0103 mai elocvent\u0103. Ea aduce laolalt\u0103 actul de a scrie, cel de expunere public\u0103 \u015fi comentariul. \u00cen consecin\u0163\u0103, ofer\u0103 o analogie cu un nou poten\u0163ial interpretativ. Ce afl\u0103m \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103? Via\u0163a poate fi v\u0103zut\u0103 ca o carte \u00een care experien\u0163a \u015fi comentariile la aceasta se coreleaz\u0103 \u00eentruna (147). Experien\u0163a vine aproape de la sine, \u00een parte e \u00eent\u00e2mplare, \u00een parte proiect al voin\u0163ei. \u00cens\u0103 nu ea ca atare conteaz\u0103, ci tocmai ceea ce poate omul s\u0103 scoat\u0103 din ea, comentariul s\u0103u. \u00cen acest sens, \u201etrebuie s\u0103 ne g\u00e2ndim deseori la cele petrecute \u015fi s\u0103 recapitul\u0103m ceea ce ni s-a \u00eent\u00e2mplat, ce am f\u0103cut \u015fi ce am sim\u0163it \u00een felurite ocazii, s\u0103 compar\u0103m opiniile noastre trecute cu cele prezente, proiectele \u015fi aspira\u0163iile noastre cu rezultatul lor \u015fi cu nemul\u0163umirea ce ne-a produs-o\u201c (146-147). Experien\u0163a ne pred\u0103 o lec\u0163ie, \u00eens\u0103 abia \u00eenv\u0103\u0163area acesteia ne apar\u0163ine. Cu alte cuvinte, suntem \u00een esen\u0163\u0103 comentatorii celor ce ni se \u00eent\u00e2mpl\u0103. Via\u0163a const\u0103 mai ales \u00een acest comentariu, ea este ceea ce este pe m\u0103sura acestuia. Ea nu exist\u0103 \u00een sens propriu dac\u0103 facem abstrac\u0163ie de \u201ecuno\u015ftin\u0163a clar\u0103 a existen\u0163ei\u201c (147). Nu \u00eenseamn\u0103 at\u00e2t o carte, ap\u0103rut\u0103 nu se \u015ftie cum, scris\u0103 de nu se \u015ftie cine, c\u00e2t comentariul propriu la aceast\u0103 carte.
\n\u00cens\u0103 limbajul filosofului devine la un moment dat ceva mai tehnic. Va vorbi despre text \u00een genere \u015fi comentariul acestuia (147). \u201eExperien\u0163a se poate compara cu textul, iar meditarea \u015fi cuno\u015ftin\u0163ele cu comentariile lui. Mult\u0103 meditare \u015fi multe cuno\u015ftin\u0163e cu pu\u0163in\u0103 experien\u0163\u0103 seam\u0103n\u0103 cu edi\u0163iile ale c\u0103ror pagini cuprind dou\u0103 r\u00e2nduri de text \u015fi patruzeci de comentarii. Mult\u0103 experien\u0163\u0103 cu pu\u0163in\u0103 meditare \u015fi pu\u0163ine cuno\u015ftin\u0163e seam\u0103n\u0103 cu edi\u0163iile bipontine f\u0103r\u0103 note, ce las\u0103 multe lucruri ne\u00een\u0163elese\u201c. Niciodat\u0103 nu se realizeaz\u0103 un raport perfect \u00eentre cele dou\u0103. Conteaz\u0103, \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103, exerci\u0163iul viu al memoriei \u015fi \u00eensemn\u0103rile cu inten\u0163ie confesiv\u0103, jurnalele personale, cum spune aici filosoful.
\n\u00cens\u0103 ce anume \u00eenseamn\u0103 textul vie\u0163ii \u015fi \u00een ce const\u0103 comentariul acestuia? A\u015fa cum am v\u0103zut, textul nu ne apar\u0163ine \u00een \u00eentregime. Uneori nu ne apar\u0163ine deloc. Multe \u00eent\u00e2mpl\u0103ri care se petrec nu stau \u00een puterea noastr\u0103, nu \u0163in de propria voin\u0163\u0103. La fel \u015fi ceea ce numim temperament, ceea ce mo\u015ftenim genetic \u015fi cultural, tot ce rezist\u0103 \u00een timp (240). Or, tocmai acestea constituie textul vie\u0163ii, deja-ul ei. \u015ei nu doar acestea, ci deopotriv\u0103 ceea ce ia forma unui deja al celor prezente. De pild\u0103, copil\u0103ria pentru cel matur, v\u00e2rsta maturit\u0103\u0163ii pentru cel b\u0103tr\u00e2n. Iar comentariul \u00eel asigur\u0103 ceea ce se schimb\u0103 \u015fi evolueaz\u0103, precum cuno\u015ftin\u0163ele \u015fi deprinderile noastre, \u00een\u0163elegerea de sine \u00een cele din urm\u0103. Din coexisten\u0163a acestor date, unele durabile \u015fi altele \u00een mi\u015fcare, se na\u015fte ceea ce e resim\u0163it ca valoare a vie\u0163ii. E firesc atunci ca sentimentul valorii, al unui sens propriu, s\u0103 se modifice mult \u00een timp.
\nTextul \u015fi comentariul coexist\u0103, \u00eens\u0103 de obicei credem c\u0103 unul dintre ele vine mai t\u00e2rziu. Exist\u0103, desigur, \u015fi un \u201emai t\u00e2rziu\u201c. Temporal, cele de dup\u0103 par s\u0103 ofere mai mult \u00een privin\u0163a \u00een\u0163elegerii de sine (241). Iar sf\u00e2r\u015fitul vine s\u0103 des\u0103v\u00e2r\u015feasc\u0103 aceast\u0103 \u00een\u0163elegere. \u201eSpre sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii e ca spre sf\u00e2r\u015fitul unui bal mascat, c\u00e2nd se scot m\u0103\u015ftile. Acum vedem \u00een adev\u0103r cu cine am avut de-a face \u00een decursul vie\u0163ii\u201c. De aceast\u0103 dat\u0103, adev\u0103ratul comentator este timpul \u00eensu\u015fi. De aceea ar trebui s\u0103 ne vedea pe noi \u00een\u015fine \u201epe o treapt\u0103 mai jos dec\u00e2t ne \u00eenchipuiam la \u00eenceput\u201c. \u015ei, uneori, s\u0103 ne vedem cu sf\u00e2r\u015fitul \u00een fa\u0163\u0103, c\u0103ci tocmai \u00een lumina acestuia apare mai bine conturat\u0103 \u00een\u0163elegerea de sine.
\nDesigur, sf\u00e2r\u015fitul \u00eenseamn\u0103 altceva dec\u00e2t simpl\u0103 dispari\u0163ie, pur\u0103 survenire a nimicului. \u201eDe altminteri, a\u015f putea ar\u0103ta cum sf\u00e2r\u015fitul se \u00eencheag\u0103 cu \u00eenceputul, adic\u0103 cum Eros st\u0103 \u00eentr-o tainic\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu Moartea, a\u015fa \u00eenc\u00e2t Orcus, infernul \u00een viziunea antic\u0103, nu este numai lu\u0103torul, lambanon, ci \u015fi d\u0103t\u0103torul, didon, \u015fi Moartea e marele r\u00e9servoir al vie\u0163ii\u201c (248). Sunt realmente surprinz\u0103toare aceste cuvinte ale filosofului. Par s\u0103 dea la iveal\u0103 o credin\u0163\u0103 oarecum secret\u0103, str\u0103in\u0103 scrierii Lumea ca voin\u0163\u0103 \u015fi reprezentare. \u00cens\u0103 reg\u0103se\u015fti imediat, \u00een urm\u0103toarele cuvinte, ceva din luciditatea timpurie, sceptic\u0103. \u201eDe acolo, da, de acolo, din Orcus, vin toate, acolo a fost odinioar\u0103 tot ce are ast\u0103zi via\u0163\u0103: de am fi numai \u00een stare s\u0103 pricepem scamatoria prin care se \u00eent\u00e2mpl\u0103, atunci am pricepe lumea, le-am pricepe pe toate\u201c (248). E nea\u015fteptat acest mod de a invoca, \u00een acela\u015fi timp, ceea ce ni se descoper\u0103 oarecum din abis, fulgurant, \u015fi ceea ce dep\u0103\u015fe\u015fte puterea noastr\u0103 de \u00een\u0163elegere.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Clasicii sunt destul de imprevizibili, fie merg \u00een alt\u0103 parte dec\u00e2t ne-am obi\u015fnuit noi s\u0103-i vedem, fie vin, pe nea\u015fteptate, \u00een fa\u0163a noastr\u0103. Nu po\u0163i fi niciodat\u0103 sigur cu privire la ce au dorit s\u0103 spun\u0103 \u015fi, mai ales, la soarta peste timp a celor spuse. De pild\u0103, Arthur Schopenhauer, cu paginile sale deloc obi\u015fnuite… Cite\u0219te mai mult »Via\u0163a, comentariu al unor texte anonime<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[15467],"class_list":["post-25107","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-scrieri-arthur-schopenhauer"],"views":2867,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25107","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=25107"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25107\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25108,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25107\/revisions\/25108"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=25107"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=25107"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=25107"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}