Unirea a putut fi imaginat\u0103 uneori ca un act eminamente politic, ceea ce \u00eenseamn\u0103, evident, o nepermis\u0103 reduc\u0163ie \u015fi un abuz. Dar totodat\u0103 i s-a atribuit un sens plenar, susceptibil a satisface multiple valen\u0163e de ordin individual \u015fi colectiv.<\/p>\n
\u00cen preajma unirii principatelor, c\u00eend lumea rom\u00e2neasc\u0103 extracarpatin\u0103 se confrunta cu numeroase \u015fi aparent insolubile probleme, un publicist se \u00eentreba (dup\u0103 ce le sistematizase atent) cum ar putea fi ele solu\u0163ionate. \u015ei g\u0103sea, cu bun temei, c\u0103 numai prin unirea celor dou\u0103 \u0163\u0103ri, ca mijloc de a le schimba statutul geopolitic, a \u00eenlesni reformele modernizatoare \u015fi a extinde sfera binelui pe orice plan. Unirea face puterea, ca \u00een parabola lui Mo\u015f Ioan Roat\u0103, iar unirea nu e un scop \u00een sine, ci un instrument al dep\u0103\u015firii egoismului, al solidarit\u0103\u0163ii creatoare.
\nC\u00eend, la 1871, numero\u015fi studen\u0163i rom\u00e2ni s-au adunat la Putna, spre a se prosterna \u00een fa\u0163a sl\u0103vitului ctitor, ei au transmis lumii un mesaj de solidaritate activ\u0103, pe linia triadei mereu actuale: binele, adev\u0103rul \u015fi frumosul. Mesajul a fost rostit de t\u00een\u0103rul istoric A.D. Xenopol, \u00eens\u0103 exprima crezul unei genera\u0163ii (Eminescu, Slavici, Porumbescu etc.) ce avea s\u0103 ofere culturii rom\u00e2ne marile opere din ultima treime a veacului XIX. Accentul pus
\natunci pe buna rela\u0163ie \u00eentre individ \u015fi comunitate, \u00eentre efortul \u00eennoitor \u015fi tradi\u0163ie trebuie luat \u00een seam\u0103, ca un semn de sapient\u0103 raportare la realitate. Virtu\u0163ile reliefate cu acel prilej, aduse din neistovitul depozit al istoriei, s-au reg\u0103sit apoi \u00een demersuri cotidiene, pa\u015fnic, ca \u015fi \u00een luptele pentru independen\u0163\u0103, ambele dimensiuni ale realului v\u0103dindu-se, \u00een fond, solidare. Le descoperim \u015fi \u00een ac\u0163iunile din timpul marelui r\u0103zboi de \u00eentregire, prin care s-a ajuns la proclamarea solemn\u0103 a unit\u0103\u0163ii de stat rom\u00e2ne\u015fti, la 1 decembrie 1918, dup\u0103 ce eram pe punctul de a ne pierde statalitatea \u00eens\u0103\u015fi, sub presiunea for\u0163elor ostile \u015fi \u00een contextul unor evolu\u0163ii catastrofale pe t\u0103r\u00eem extern. N. Iorga a f\u0103cut s\u0103 apar\u0103 atunci, spicuite din cele mai diverse izvoare, un m\u0103nunchi de reflec\u0163ii \u015fi maxime, Ca s\u0103 fim mai tari \u00een ceasul de azi. T\u0103ria de care aveau nevoie atunci rom\u00e2nii, \u00een plin\u0103 tragedie a r\u0103zboiului, era mai ales una de natur\u0103 etic\u0103, nu alta dec\u00eet cea care \u00eei f\u0103cuse pe str\u0103mo\u015fi s\u0103 reziste \u00een circumstan\u0163e analoage. Ea \u00eensemna, \u00eenainte de orice, credin\u0163\u0103 \u00een dreptatea cauzei \u015fi \u00een pronia divin\u0103. \u00cen refugiul de la Ia\u015fi, \u00een plin\u0103 derut\u0103 a unor oficialit\u0103\u0163i, acela\u015fi c\u0103rturar cu suflet de apostol a \u0163inut s\u0103 le spun\u0103 c\u0103 prin credin\u0163\u0103 vom vedea cum dispare \u201enegura st\u0103p\u00eenirii str\u0103ine \u015fi vom zice ca Petru Rare\u015f, fiul lui \u015etefan, c\u0103 \u00abvom fi iar\u0103\u015fi ce am fost \u015fi mai mult dec\u00eet at\u00eet\u00bb\u201c(1).
\nNu e inutil s\u0103 ne aducem aminte de asemenea \u00eendemnuri, rostite atunci sub imperiul nevoii, dar utile \u015fi azi, la o alt\u0103 r\u0103sp\u00eentie a istoriei, c\u00eend se cuvine a fi tot a\u015fa de solidari. \u201eNu poate fi nimic mai scump pentru un neam\u00a0 dec\u00eet realizarea unit\u0103\u0163ii lui na\u0163ionale\u201c(2), sublinia acela\u015fi mare istoric, \u00eentr-un moment c\u00eend dezideratul \u00een cauz\u0103 se afla \u00een pericol, socotind c\u0103 un posibil e\u015fec era cu totul nedrept pentru \u201enoi, care nu s\u00eentem numai o ramur\u0103 fr\u00eent\u0103 \u015fi \u00eendep\u0103rtat\u0103 de v\u00eent a rasei latine, ci tot ce a r\u0103mas din \u00eentreaga romanitate r\u0103s\u0103ritean\u0103\u201c(3). O ramur\u0103 etnocultural\u0103 capabil\u0103 \u00eenc\u0103 de rod, una pe care \u201elegea ortodox\u0103\u201c o leag\u0103 intim de restul umanit\u0103\u0163ii sud-est europene, f\u0103r\u0103 s\u0103 o \u00eendep\u0103rteze de lumea apusean\u0103, al c\u0103rei activism ar trebui s\u0103 o inspire(4).
\nMai mult ca orice \u00eens\u0103 ideea na\u0163ional\u0103, \u00eenfiripat\u0103 demult, se cuvenea a fi nexul istoriei viitoare, a\u015fa cum a fost, ca un \u201eimperativ categoric\u201c, de-a lungul secolelor, fiind tot a\u015fa de veche, dup\u0103 spusa c\u0103rturarului, ca neamul \u00eensu\u015fi (5). A fost nevoie de timp spre a r\u0103zbi. Ideal instinctiv la \u00eenceput, ea a ajuns o idee destul de clar\u0103, un g\u00eend obsesiv la Miron Costin: \u201eBiruit-au g\u00eendul s\u0103 m\u0103 apuc de aceast\u0103 osteneal\u0103, s\u0103 scot lumii la vedere felul neamului, din ce izvor \u015fi semin\u0163ie s\u00eent locuitorii \u0163erii noastre, a Moldovei \u015fi a\u015fa \u015fi a \u0162erii Muntene\u015fti, precum s-au scris mai sus, \u015fi a rom\u00e2nilor din \u0163erile ungure\u015fti, c\u0103 tot un neam s\u00eent \u015fi odat\u0103 desc\u0103leca\u0163i\u201c. Este ideea care \u00eel va obseda \u015fi pe Cantemir, din moment ce visa ca \u201er\u00eeul\u201c s\u0103-\u015fi adune \u201e\u015fuvi\u0163ele r\u0103sfirate\u201c. Dou\u0103 secole vor mai fi necesare ca albia r\u00eeului s\u0103 se ad\u00eenceasc\u0103 destul pentru a str\u00eenge apele risipite, la apus \u015fi la r\u0103s\u0103rit, \u201ecoagul\u00eend\u201c romanitatea oriental\u0103 \u00eentr-un stat unitar \u015fi independent.
\nIdeea de unitate, \u00een spa\u0163iul danubio-carpatin, a presupus mereu un spirit solidar, ale c\u0103rui forme treceau dintr-o epoc\u0103 \u00een alta, cu nuan\u0163e \u015fi aspecte noi, conform realit\u0103\u0163ilor timpului, un timp lung \u015fi convulsiv, prin care acea idee a str\u0103b\u0103tut, fie \u015fi insidios, p\u00een\u0103 la \u00eemplinirea ei practic\u0103.
\nCa \u201egrup organic de umanitate\u201c, cum o numea Iorga, na\u0163iunea comport\u0103 o evolu\u0163ie specific\u0103 (6), iar istoria vicisitudinilor ei se arat\u0103 a fi dintre cele mai semnificative pentru epoca modern\u0103, ca \u015fi pentru timpurile noastre, c\u00eend unii exege\u0163i o consider\u0103 dep\u0103\u015fit\u0103, anacronic\u0103. \u00cen realitate, mesajul ei nu s-a epuizat \u00eenc\u0103, iar nelini\u015ftile lumii de azi ar putea s\u0103 dea un nou impuls con\u015ftiin\u0163ei na\u0163ionale, ca factor coagulant \u00eentr-o lume a destructur\u0103rilor postmoderne. A reg\u00eendi, sub acest unghi, chestiunea unit\u0103\u0163ii de neam nu e deloc inutil, mai ales c\u0103 \u00een ultimele decenii s-au acumulat destule date noi pentru a sprijini \u015fi material reg\u00eendirea discursului rom\u00e2nesc despre marele act al unirii, s\u0103v\u00eer\u015fit cu peste nou\u0103 decenii \u00een urm\u0103, act ce exprim\u0103, \u00een fond, o dimensiune definitorie a solidarit\u0103\u0163ii noastre (*).<\/p>\n
<\/p>\n
(1) N. Iorga, Pentru \u00eentregirea neamului, Bucure\u015fti, 1925, p. 240.
\n(2) Idem, C\u00ee\u015ftigul cel mare, \u00een Neamul rom\u00e2nesc, 29 aug. 1917; apud Voin\u0163a ob\u015ftii rom\u00e2ne\u015fti, ed.
\nI. Ardeleanu, Bucure\u015fti, 1983, p. 162.
\n(3) Ibidem, p. 163-164.
\n(4) Ibidem, p. 165.
\n(5) Ibidem, p. 176, 177
\n(6) Idem, Conferin\u0163e, ed. \u015e. Lemny, Rodica Rotaru, Bucure\u015fti, 1987,
\np. 330.
\n(*) Publicat \u00een Epifania, nr. 2,
\ndec. 2008-ian. 2009, p. 76-77.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Unirea a putut fi imaginat\u0103 uneori ca un act eminamente politic, ceea ce \u00eenseamn\u0103, evident, o nepermis\u0103 reduc\u0163ie \u015fi un abuz. Dar totodat\u0103 i s-a atribuit un sens plenar, susceptibil a satisface multiple valen\u0163e de ordin individual \u015fi colectiv. \u00cen preajma unirii principatelor, c\u00eend lumea rom\u00e2neasc\u0103 extracarpatin\u0103 se confrunta cu numeroase \u015fi aparent insolubile probleme,… Cite\u0219te mai mult »Unire \u015fi solidaritate na\u0163ional\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[42],"tags":[],"class_list":["post-25103","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-istoriei"],"views":2551,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25103","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=25103"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25103\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25104,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25103\/revisions\/25104"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=25103"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=25103"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=25103"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}