{"id":25099,"date":"2015-11-28T12:40:04","date_gmt":"2015-11-28T10:40:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=25099"},"modified":"2015-11-28T12:40:04","modified_gmt":"2015-11-28T10:40:04","slug":"sfarsitul-istoriei-se-amana-o-radiografie-a-postcomunismului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sfarsitul-istoriei-se-amana-o-radiografie-a-postcomunismului\/","title":{"rendered":"Sf\u00e2r\u015fitul istoriei se am\u00e2n\u0103.  O radiografie a postcomunismului"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Boris Buden, <em>Zon\u0103 de trecere. Despre sf\u00e2r\u015fitul postcomunismului<\/em>, traducere de Maria-Magdalena Anghelescu, prefa\u0163\u00e3 de Costi Rogozanu,\u00a0 Editura Tact, Cluj-Napoca, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>O carte remarcabil\u00e3, beneficiind de o prefa\u0163\u0103 pe m\u0103sur\u0103 (Costi Rogozanu), Zon\u0103 de trecere. Despre sf\u00e2r\u015fitul postcomunismului ofer\u0103 o excelent\u0103 imagine asupra proceselor contradictorii care au subordonat fosta lume comunist\u0103 Occidentului, oferind impresia c\u0103 o elibereaz\u0103. \u00centr-adev\u0103r, Europa de Est \u015fi Rusia postsovietic\u0103 au reprezentat laboratorul neoliberalismului, \u00een care s-au produs societ\u0103\u0163i atomizate, destructurate \u015fi dezorientate, societ\u0103\u0163i la a c\u0103ror degradare moral\u0103 \u015fi fragmentare contribuiser\u0103 din plin \u015fi regimurile de dinainte de 1989; acum, la un sfert de secol de la c\u0103derea regimurilor comuniste, acest model de societate se perpetueaz\u0103 mai rapid ca niciodat\u0103, amenin\u0163\u00e2nd s\u0103 \u00eenghit\u0103 \u00eentreaga lume.<br \/>\nBuden nu este deloc un nostalgic al \u201esocialismului real\u201c; dimpotriv\u0103, \u00eei recunoa\u015fte franc lipsurile \u015fi caren\u0163ele majore, precum \u015fi diferen\u0163a astronomic\u0103 dintre ideologia oficial\u0103 \u015fi practica cotidian\u0103. Socialismul real era \u00eens\u0103 animat de un ideal, de o utopie, chiar dac\u0103 aceasta s-a estompat cu timpul, transform\u00e2ndu-se \u00eentr-o caricatur\u0103; postcomunismul, \u00een schimb, a \u00eencremenit \u00een proiectul hiper-ideologizat al sf\u00e2r\u015fitului istoriei, cel pu\u0163in la fel de hiper-ideologizat precum cel al societ\u0103\u0163ii f\u0103r\u0103 clase. Iar \u00een absen\u0163a unui ideal mobilizator, a unei for\u0163e motrice progresiste, oric\u00e2t de lipsit\u0103 de credibilitate, orice tip de regim politic este condamnat la stagnare.<br \/>\nBuden \u00eencepe prin a aminti c\u0103, la sf\u00e2r\u015fitul anilor 1980, comunismul est-european era privit cu o anumit\u0103 indulgen\u0163\u0103 din Statele Unite. Zbigniew Brzezinski, celebrul consilier pe probleme de securitate na\u0163ional\u0103 al pre\u015fedintelui Jimmy Carter, discuta \u00eenc\u0103 de pe atunci despre postcomunism, \u00een sensul \u00een care elitele politice est-europene renun\u0163aser\u0103 voluntar la ideologia oficial\u0103 ca la o cochilie goal\u0103, devenind pragmatice \u015fi orientate spre men\u0163inerea puterii politice cu orice pre\u0163. Aceste elite ajunseser\u0103, deci, s\u0103 \u00ee\u015fi ironizeze propriile idealuri. La fel cum \u015fi Brzezinski \u00ee\u015fi ironiza idealul democrat, acesta fiind unul dintre principalii sus\u0163in\u0103tori ai talibanilor din Afghanistan \u015fi Pakistan \u00een lupta acestora \u00eempotriva comunismului sovietic. Se pune \u00eens\u0103 \u00eentrebarea: de ce nu a reu\u015fit Brzezinski, eminent politolog \u015fi om politic extrem de bine informat, s\u0103 prevad\u0103 sf\u00e2r\u015fitul comunismului \u00een ultimii ani, ba chiar \u00een ultimele luni ale existen\u0163ei sale? Simplu, argumenteaz\u0103 Buden. Deoarece avusese impresia c\u0103 \u201etovar\u0103\u015fii\u201c s-au de\u015fteptat, raport\u00e2ndu-se la propriile idealuri ca la ni\u015fte pure instrumente de domina\u0163ie. Cum s\u0103 pierzi tocmai acum puterea? Astfel, ironia las\u0103 loc cinismului, \u00een timp ce ambele las\u0103 loc cecit\u0103\u0163ii politice (pp. 30-33).<br \/>\n\u00cens\u0103, cel pu\u0163in \u00een Uniunea Sovietic\u0103, glasnost-ul \u015fi perestroika au demonstrat c\u0103 exist\u0103 \u00eencerc\u0103ri reale \u015fi sincere de a reforma sistemul, nu numai cinism \u015fi oportunism. A\u015fa cum \u015ftim, ele nu au func\u0163ionat. Revolu\u0163iile est-europene au fost aplaudate \u00eendelung \u00een Occident ca rena\u015ftere a \u00eendelung suprimatei societ\u0103\u0163i civile din aceste \u0163\u0103ri. Ele au fost imediat legitimate, prin anticomunismul lor, ca revolu\u0163ii \u201ebune\u201c. \u00cen acest fel, revolu\u0163ia pentru democra\u0163ie nu se putea \u00eendeplini dec\u00e2t \u00eentr-un orizont capitalist. Prin aceast\u0103 mi\u015fcare, revolu\u0163ia bol\u015fevic\u0103 din 1917, anticapitalist\u0103 \u015fi m\u00e2nat\u0103 la r\u00e2ndul ei de idealuri democratice \u2013 indiferent de interminabilele discu\u0163ii pe care le putem purta asupra con\u0163inutului democra\u0163iei \u2013 a devenit, din nou, revolu\u0163ia \u201erea\u201c \u015fi antidemocratic\u0103, a c\u0103rei memorie nu mai era acum frecventabil\u0103. Nimeni nu mai \u0163inea cont de faptul c\u0103 revolu\u0163ionarii est-europeni doreau \u00eembinarea securit\u0103\u0163ii sociale a propriilor regimuri cu prosperitatea \u015fi lipsa de cenzur\u0103 occidentale, opt\u00e2nd deci pentru un fel de \u201ea treia cale\u201c, a\u015fa cum programul Solidarit\u0103\u0163ii poloneze o demonstreaz\u0103 concludent; tot ce conta acum era dimensiunea pro sau cel pu\u0163in nu f\u0103\u0163i\u015f anticapitalist\u0103 a acestor revolu\u0163ii (pp. 37-38). \u201eAstfel, apelului din Est: \u00abNici un socialism f\u0103r\u0103 democra\u0163ie\u00bb i-a urmat ecoul cinic din Vest: \u00abNici o democra\u0163ie f\u0103r\u0103 capitalism\u00bb\u201c (p. 39).<br \/>\nPeste noapte \u00eens\u0103, Europa de Est a devenit copilul adoptat al Occidentului, care se sim\u0163ea responsabil pentru lipsa manierelor sale democratice, apreciindu-i \u00een schimb disponibilitatea \u015fi entuziasmul de a \u00eenv\u0103\u0163a. Ca prin farmec, societ\u0103\u0163ile civile est-europene, suficient de mature pentru a instrumenta r\u0103sturn\u0103ri de regim, deveneau acum infantile: educa\u0163ia pentru democra\u0163ie devenise cuv\u00e2ntul de ordine pentru statele post-comuniste la \u00eenceputul anilor 1990. Occidentul, educatorul \u201eautoproclamat\u201c al unei Europe de Est \u00eenapoiate, a \u00eenceput s\u0103 produc\u0103 studii peste studii de tranzitologie. Ap\u0103rut\u0103 la finalul anilor 1960, tranzitologia analiza posbilitatea ca un regim politic fie s\u0103 avanseze spre democra\u0163ie, fie s\u0103 regreseze \u00een sens autoritar. America Latin\u0103 \u015fi tranzi\u0163iile sale diverse au confirmat caracterul esen\u0163ialmente plurivoc al acestei discipline. \u00cen postcomunism, \u00eens\u0103, tranzi\u0163ia are loc \u00eentr-o singur\u0103 direc\u0163ie, aceea a democra\u0163iei liberale de inspira\u0163ie occidental\u0103. Ironia istoriei nici c\u0103 putea fi mai reu\u015fit\u0103: de la legile de fier ale marxism-leninismului, care preziceau ca inevitabil viitorul societ\u0103\u0163ilor f\u0103r\u0103 clase, la legile de fier ale neoliberalismului, unde viitorul \u00eenseamn\u0103 doar pia\u0163\u0103, concuren\u0163\u0103, profit \u015fi egoism ridicat la rangul de virtute. Legea junglei, dar o jungl\u0103 urban\u0103, t\u0103ios de educat\u0103, politicoas\u0103 \u015fi rafinat\u0103, una \u00een care pr\u0103d\u0103torii umbl\u0103 \u00eembr\u0103ca\u0163i \u00een costumele cele mai noi, conduc cele mai scumpe ma\u015fini \u015fi fac cele mai reu\u015fite privatiz\u0103ri, adic\u0103 dau cele mai ordinare \u0163epe financiare, l\u0103s\u00e2nd miloane de oameni pe drumuri sau \u00eentr-o situa\u0163ie mult mai precar\u0103 dec\u00e2t se g\u0103seau \u00eenainte de 1989.<br \/>\nAstfel, educa\u0163ia pentru democra\u0163ie \u00ee\u015fi relev\u0103 adev\u0103ratul caracter de educa\u0163ie pentru abrutizare politic\u0103 \u015fi anesteziere ideologic\u0103. Pe m\u0103sur\u0103 ce hegemonia occidental\u0103 se impunea \u00een Estul de abia ie\u015fit din comunism \u015fi dornic de prosperitate, flutur\u00e2ndu-\u015fi conving\u0103tor masca universal\u0103 pentru a \u00ee\u015fi camufla c\u00e2t mai bine interesele particulare \u015fi conjuncturale, ambalate \u00een artificii retorice pompoase \u015fi, la prima vedere, dezarmante (educa\u0163ie pentru democra\u0163ie, tranzi\u0163ie, privatizare, liber\u0103 ini\u0163iativ\u0103, pia\u0163\u0103 liber\u0103, dereglementare, competi\u0163ie, meritocra\u0163ie \u015f.a.m.d.) \u2013 observatorul avizat putea percepe dou\u0103 lucruri majore: faptul c\u0103 aceste societ\u0103\u0163i \u015fi-au v\u00e2ndut resursele vitale pe mai nimic, iar micile libert\u0103\u0163i pe care le-au c\u00e2\u015ftigat \u00een plan privat nu echivalau nici pe departe cu depolitizarea radical\u0103 la care fuseser\u0103 supuse \u00een plan colectiv: inegalit\u0103\u0163i sociale \u00een curs de amplificare \u015fi o capacitate tot mai redus\u0103 de a decide singure \u00een privin\u0163a propriului viitor. \u201ePus represiv sub tutel\u0103, copilul din noi e tocmai \u00eentruparea pur\u0103 a neputin\u0163ei noastre politice \u015fi istorice \u00een lumea s\u0103n\u0103toas\u0103 a postcomunismului, care, \u00eentr-un atac de megalomanie epocal\u0103, se consider\u0103 a fi realizarea tuturor visurilor de libertate ale omenirii. Singura ie\u015fire posibil\u0103 din aceast\u0103 maturitate autoprovocat\u0103 este s\u0103 contrazici o astfel de lume \u015fi s\u0103-i opui rezisten\u0163\u0103\u201c (p. 56).<br \/>\nPreten\u0163iile hegemonice ale Occidentului asupra Europei de Est au fost sus\u0163inute \u015fi de voci filosofice respectabile, cum este aceea a lui J\u00fcrgen Habermas, care a numit \u201erecuperatoare\u201c revolu\u0163iile din 1989, \u00een sensul \u00een care recuperau revolu\u0163iile burgheze care avuseser\u0103 loc cu secole \u00een urm\u0103 \u00een Occident. \u00centocmai ca \u00een bancurile de dinainte de 1989, trecutul este cel care se schimb\u0103 pentru c\u0103 viitorul, fie comunist, fie neoliberal, este sigur dincolo de orice dubiu. Mi\u015fcarea integratoare a Occidentului creeaz\u0103 \u00eens\u0103 o nou\u0103 excludere. Axa Est-Vest este p\u0103strat\u0103, dar dimensiunea sa politic\u0103 nu mai este l\u0103sat\u0103 la vedere, ca \u00eenainte de 1989, ci este camuflat\u0103 prin intermediul unor tehnici culturale. Occidentul \u015fi lumea postcomunist\u0103 sunt una: numai a\u015fa preten\u0163iile universaliste ale primului cap\u0103t\u0103 cu adev\u0103rat consisten\u0163\u0103, \u00een timp ce tacticile politice \u015fi economice de subordonare a fr\u0103\u0163iorului mai mic \u015fi mai pric\u0103jit sunt \u00een mod abil eludate. Doar c\u0103, \u00een timp ce Occidentul a ajuns deja la finalul destina\u0163iei sale istorice, Estul se zbate din greu s\u0103 definitiveze acest parcurs. Noua inegalitate produs\u0103 cultural serve\u015fte deci ca metod\u0103 de domina\u0163ie. Postcomunismul nu este dec\u00e2t fa\u0163ada de unde se aplaud\u0103, cu z\u00e2mbetul pe buze, \u00eenregimentarea ideologic\u0103, politic\u0103 \u015fi economic\u0103 a lumii a doua.<br \/>\nMai departe, Buden observ\u0103 atent c\u0103 procesul istoric responsabil de erodarea statului occidental al bun\u0103st\u0103rii a erodat \u015fi varianta estic\u0103 a acestuia, regimurile comuniste, inclusiv regimul sovietic. Neoliberalismul care a distrus puternicele sindicate occidentale \u015fi a redus considerabil nivelul de trai, a produs, \u00een combina\u0163ie cu ineficien\u0163a birocratic\u0103 \u015fi represivitatea regimurilor comuniste est-europene, o bomb\u0103 cu ceas. Dup\u0103 1989, tinerele democra\u0163ii din Est \u015fi-au rescris istoria \u00een func\u0163ie de canonul cultural neoliberal. \u00cen acest sens, \u201esocialismul real\u201c devine la r\u00e2ndul s\u0103u o for\u0163\u0103 colonizatoare, un produs exotic impus cu for\u0163a de c\u0103tre o armat\u0103 de ocupa\u0163ie, uit\u00e2ndu-se c\u0103 \u00eentre tradi\u0163iile autoritare, na\u0163ionaliste \u015fi intolerante ale acestor state \u015fi comunism au existat numeroase raporturi de continuitate, nu numai de ruptur\u0103. 1989 nu a \u00eensemnat o reluare a dezvolt\u0103rii istorice fire\u015fti a acestor state dup\u0103 o jum\u0103tate de secol de bezn\u0103 totalitar\u0103, ci o escamotare a profundelor conflicte sociale care au acompaniat implementarea \u015fi dezvoltarea regimurilor monopartinice \u015fi care sunt deosebit de prezente \u015fi \u00een postcomunism. Numai c\u0103, a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 de obicei c\u00e2nd mizele sociale \u015fi politice sunt traduse \u00een termeni culturali, rezultatul este nimic altceva dec\u00e2t o litanie obosit\u0103 despre lipsa de maniere a rom\u00e2nului, a bulgarului, a polonezului etc. \u015fi distan\u0163a descurajant\u0103 care \u00eel separ\u0103 de Occident. De ce e Rom\u00e2nia altfel? De ce mentalitatea rom\u00e2neasc\u0103 este at\u00e2t de profund corupt\u0103 \u015fi viciat\u0103? De ce nu ne putem purifica \u015fi regenera moral \u015fi spiritual, \u00een mijlocul marasmului generalizat care ne \u00eenconjoar\u0103? Cel mai bun r\u0103spuns l-a oferit Ilie Moromete: ca s\u0103 se mire pro\u015ftii. Pro\u015ftii, \u00een cazul de fa\u0163\u0103, sunt cei incapabili s\u0103 vad\u0103 dincolo de cultur\u0103. Lichelele sunt cele capabile s\u0103 vad\u0103 dincolo de cultur\u0103, dar care sunt conectate la acest discurs ca la o vac\u0103 bun\u0103 de muls, cu ugere supradimensionate.<br \/>\nGolurile unor societ\u0103\u0163i descompuse, \u00een care solidaritatea \u00eentre oameni a fost stigmatizat\u0103 drept ipocrizie comunist\u0103, au fost repede umplute de ceea ce Buden nume\u015fte \u201eDumnezeul postcomunist\u201c, un Dumnezeu reprimat \u00eentr-adev\u0103r sub comunism, dar care acum vrea mult mai mult dec\u00e2t \u00eei r\u0103pise fostele regimuri. Noua credin\u0163\u0103 contest\u0103 at\u00e2t comunismul ateu, c\u00e2t \u015fi deriva consumerist\u0103 a capitalismului t\u00e2rziu de\u015fi, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, re\u0163elele sale sunt private \u015fi func\u0163ioneaz\u0103, at\u00e2t \u00een cazul ortodoxiei, c\u00e2t \u015fi al neoprotestantismului, dup\u0103 principii capitaliste. \u201eDar o comunitate religioas\u0103 nu este nici produsul unei societ\u0103\u0163i \u00een ruin\u0103, nici substitutul ei. Societatea nu se dezmembreaz\u0103 \u00een comunit\u0103\u0163i identitare, \u00een acele componente din care s-a compus ini\u0163ial. Nici nu se descompune de-a lungul sferelor ei separate, ci dimpotriv\u0103, se hibridizeaz\u0103, ceea ce face p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 cu neputin\u0163\u0103 o separare clar\u0103 a credin\u0163ei religioase de cultur\u0103, a acesteia de economie \u015fi a tuturor de politic\u0103\u201c (p. 154). Astfel, \u201eDumnezeul postcomunist\u201c, depolitizarea, privatizarea \u015fi culturalizarea \u00ee\u015fi dau m\u00e2n\u0103 pentru a des\u0103v\u00e2r\u015fi, fie \u015fi relativ involuntar, cum este cazul cre\u015ftinismului redescoperit, proiectul hegemonic occidental.<br \/>\nAd\u0103uga\u0163i la acest \u00eengrijor\u0103tor melanj filosofia postfunda\u0163ionist\u0103, o subspecie a postmodernismului pentru care societatea nu exist\u0103 ca fundament pozitiv, ci este \u00een permanen\u0163\u0103 negociat\u0103 \u015fi re\u00eentemeiat\u0103 \u00een jurul unei anumite categorii sociale care, \u00een mod conjunctural, reu\u015fe\u015fte s\u0103 \u00ee\u015fi impun\u0103 propria ideologie \u2013 \u015fi ve\u0163i \u00een\u0163elege ceea ce Buden nume\u015fte, pe urmele lui Inke Arns, \u201eretroutopii\u201c \u2013 idealuri mobilizatoare a c\u0103ror \u00eemplinire nu mai este proiectat\u0103 \u00een viitor, ci \u00een trecut, sub forma unor nostalgii pentru o epoc\u0103 \u00een care solidaritatea social\u0103 m\u0103car era afirmat\u0103, chiar dac\u0103 era deseori \u00eenc\u0103lcat\u0103 \u00een practic\u0103. \u00cen nici un caz mai des ca acum, \u00eentre noi fie vorba.<br \/>\nIat\u0103 c\u00e2t de simplu este s\u0103 pui problema \u00een termenii na\u0163ionalismului \u015fi ai \u00eenapoierii, specifice, chipurile, Europei de Est, repet\u00e2nd mantra ideologic\u0103 neoliberal\u0103 prin care politicul \u015fi socialul sunt neutraliza\u0163i pe coordonate culturale. Cartea lui Buden expune postcomunismul \u00een \u00eentreaga sa nuditate ideologic\u0103, denun\u0163\u00e2nd preten\u0163ia sa universalist\u0103 de sf\u00e2r\u015fit al istoriei, urm\u00e2nd a fi pe deplin realizat\u0103 \u00eentr-un viitor neoliberal \u00eendep\u0103rtat \u015fi nebulos care ac\u0163ioneaz\u0103, pentru est-europenii r\u0103t\u0103ci\u0163i \u00een de\u015fertul tranzi\u0163iei, ca o Fata Morgana. A\u015fa c\u0103 sf\u00e2r\u015fitul istoriei se am\u00e2n\u0103. Iar educa\u0163ia pentru democra\u0163ie, pentru a \u00eensemna realmente ceva, trebuie reconvertit\u0103 \u00een educa\u0163ie critic\u0103. Numai a\u015fa vom constr\u00e2nge neoliberalismul s\u0103 \u00ee\u015fi arunce masca democratic\u0103 \u015fi s\u0103 nu mai proclame cu arogan\u0163\u0103 inseparabilitatea capitalismului de democra\u0163ie, a\u015fa cum procedau pe vremuri activi\u015ftii de partid, subordon\u00e2nd democra\u0163ia materialismului dialectic. Numai c\u00e2nd vom \u00een\u0163elege istoricitatea postcomunismului ne vom putea lua politica \u00eenapoi.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Boris Buden, Zon\u0103 de trecere. Despre sf\u00e2r\u015fitul postcomunismului, traducere de Maria-Magdalena Anghelescu, prefa\u0163\u00e3 de Costi Rogozanu,\u00a0 Editura Tact, Cluj-Napoca, 2012 &nbsp; O carte remarcabil\u00e3, beneficiind de o prefa\u0163\u0103 pe m\u0103sur\u0103 (Costi Rogozanu), Zon\u0103 de trecere. Despre sf\u00e2r\u015fitul postcomunismului ofer\u0103 o excelent\u0103 imagine asupra proceselor contradictorii care au subordonat fosta lume comunist\u0103 Occidentului, oferind impresia c\u0103&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sfarsitul-istoriei-se-amana-o-radiografie-a-postcomunismului\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Sf\u00e2r\u015fitul istoriei se am\u00e2n\u0103.  O radiografie a postcomunismului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[8442,15463,8443],"class_list":["post-25099","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-boris-buden","tag-traducere-de-maria-magdalena-anghelescu","tag-zona-de-trecere-despre-sfarsitul-postcomunismului"],"views":3021,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25099","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=25099"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25099\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25100,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25099\/revisions\/25100"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=25099"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=25099"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=25099"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}