\u015etiam de-o vreme c\u0103 \u00eentr-o zi voi fi obligat s\u0103 fac un anun\u0163\u00a0 care ilustreaz\u00e3 ceea ce s-ar putea numi\u00a0 firescul acestui moment cultural \u015fi politic: revista Cultura \u00ee\u015fi suspend\u0103 apari\u0163ia. Cuv\u00e2ntul care exprim\u0103 adev\u0103rul este altul, dar un deces nu poate fi anun\u0163at\u00a0 oricum, exist\u0103 formule care atenueaz\u0103 brutalitatea unor cuvinte, l\u0103s\u00e2nd \u015fi speran\u0163ei o \u015fans\u0103. \u00cen orice caz, dincolo de nuan\u0163e \u015fi formule, spre lini\u015ftea celor interesa\u0163i de acest tip de decese,\u00a0 num\u0103rul de fa\u0163\u0103 este, din nefericire, ultimul… \u00cen 8 decembrie se vor \u00eemplini 10 ani de la apari\u0163ia revistei, dar nu mai avem bani s\u0103 tip\u0103rim num\u0103rul care marcheaz\u0103 aceast\u0103 aniversare. Dup\u0103 cum am scris \u015fi cu alt prilej, nou\u0103, rom\u00e2nilor, ne reu\u015fesc foarte bine \u00eenceputurile \u015fi \u00eenmorm\u00e2nt\u0103rile. Oricum, se pare c\u0103 nu ne este dat s\u0103 ducem un lucru la bun sf\u00e2r\u015fit. Dup\u0103 un efort \u00eentins pe mul\u0163i ani,\u00a0 c\u00e2nd am \u00eenceput s\u0103 pun Institutul Cultural Rom\u00e2n\u00a0 \u00een stare de func\u0163ionare, reu\u015find s\u0103 le adaug\u00a0 celor 5 centre culturale din str\u0103in\u0103tate \u00eenc\u0103 11, \u00een timp ce concepeam normele de func\u0163ionare, pre\u015fedintele Traian B\u0103sescu a f\u0103cut cadou ICR-ul cu tot ce-i apa\u0163inea, r\u0103spl\u0103tindu-\u015fi astfel l\u0103ud\u0103torii, intelectualii s\u0103i, care, iat\u0103, din c\u00e2te mi-a fost dat s\u0103 citesc \u00een ultimele zile, au o nou\u0103 \u0163int\u0103. C\u0103ci, la noi, doar dosurile se schimb\u0103, nu \u015fi \u201elingvi\u015ftii\u201c. \u00cen ceea ce m\u0103 prive\u015fte, sunt convins c\u0103 vom avea o \u00eenmorm\u00e2ntare lini\u015ftit\u0103 \u015fi, conform \u201eordinelor pe unitate\u201c, vom r\u0103m\u00e2ne cu durerea noastr\u0103, a celor care mai au curajul s\u0103 fie ei \u00een\u015fi\u015fi, credincio\u015fi obliga\u0163iilor acestei meserii. Sigur, pe copert\u0103 scrie c\u0103 revista apare \u201ecu sprijinul Ministerului Culturii\u201c, numai c\u0103, exact\u00a0 ca \u00een str\u0103vechiul banc, locomotiva nu a fost \u00een realitate locomotiv\u0103, ci… samovar! Cu alte cuvinte, \u00een faza a doua a \u201esprijinului\u201c ar fi trebuit ca noi, redac\u0163ia, s\u0103 suport\u0103m cheltuielile de editare a num\u0103rului, adic\u0103 tipar, h\u00e2rtie, salarii, colabor\u0103ri, difuzare \u015fi toate c\u00e2te mai sunt, ministerul urm\u00e2nd s\u0103 ne deconteze ulterior cheltuielile. Dar neav\u00e2nd bani s\u0103 facem pl\u00e3\u0163ile la care ne oblig\u0103 legea respectiv\u0103, sponsorizarea \u00eenceteaz\u0103 automat. Nici \u00een perioada \u00een care Ceau\u015fescu \u00ee\u015fi pl\u0103tea datoria extern\u0103 nu a existat o lege mai stupid\u0103! Ea exprim\u0103 foarte exact atitudinea actualei clase politice fa\u0163\u0103 de cultur\u0103 \u015fi, prin urmare, de ce ne afl\u0103m \u00een cel mai jalnic moment al epocii postrevolu\u0163ionare. Desigur, Cultura este o revist\u0103 privat\u0103, prin urmare, Ministerul Culturii nu avea neap\u0103rat o obliga\u0163ie fa\u0163\u0103 de noi \u2013 \u00een afar\u0103 de una moral\u0103 \u2013, dar corect ar fi fost s\u0103 ne dea \u015fansa s\u0103 ne \u00eencas\u0103m \u015fi pu\u0163inul pe care l-am fi putut primi. Acum, la cap\u0103t de drum, se impune o \u00eentrebare: a meritat efortul nostru de un deceniu? Din banca mea privite lucrurile, cu tot dezastrul financiar, r\u0103spunsul este da. Un da ferm, f\u0103r\u0103 ezit\u0103ri. Ne-am dorit o publica\u0163ie elegant\u0103, cu un generos num\u0103r de pagini, absolut liber\u0103, deschis\u0103 tuturor opiniilor, un spa\u0163iu al afirm\u0103rii \u015fi promov\u0103rii adev\u0103ratelor valori rom\u00e2ne\u015fti \u015fi a dialogului acestora cu alte culturi. Spun asta g\u00e2ndindu-m\u0103 c\u0103 de o vreme \u00eencoace, pentru mul\u0163i, nu e cool s\u0103 fii rom\u00e2n \u015fi s\u0103 crezi \u00een na\u0163ia ta \u015fi \u00een istoria ta, a\u015fa cum a fost, cu bune \u015fi rele, cu mari momente de curaj, dar \u015fi de dureroas\u0103 r\u0103t\u0103cire. Trebuie s\u0103 spun c\u0103 nu mi-am f\u0103cut iluzii c\u0103 voi reu\u015fi s\u0103 tulbur lini\u015ftea\u00a0 \u015fi \u00eemp\u0103carea scriitorimii rom\u00e2ne care nu are nimic de ap\u0103rat sau de revendicat. \u0162\u0103rii, v\u00e2ndut\u0103 de la firul de iarb\u0103 la stejarul secular, i-a mai r\u0103mas pe taraba democra\u0163iei postdecembriste\u00a0 o parte din istorie, foarte scump\u0103 pentru noi, rom\u00e2nii, ieftin\u0103 pentru\u00a0 cump\u0103r\u0103tori. Altfel, pe m\u0103sur\u0103 ce num\u0103rul confra\u0163ilor no\u015ftri cre\u015fte, spore\u015fte \u015fi se ad\u00e2nce\u015fte \u015fi lini\u015ftea. Nici o durere nu se ridic\u0103 p\u00e2n\u0103 la urechile \u015fi ochii lor. Dup\u0103 Revolu\u0163ie, s-a instalat o \u201enou\u0103 ordine\u201c \u00een cultur\u0103 \u015fi \u00een modul de a o judeca \u015fi \u00een\u0163elege: alte vremuri, alt mod de a vedea locul \u015fi rostul culturii. Prioritatea o au carnetul unui anume partid, \u201ecopacul\u201c politic sub care te-ai a\u015fezat \u015fi, fire\u015fte, autoritatea grupului de influen\u0163\u0103\u00a0 la care ai aderat. \u015ei nu e necesar un deosebit spirit de observa\u0163ie pentru a descoperi c\u0103 practicile \u015fi metodele comunismului primitiv de dup\u0103 ultimul r\u0103zboi sunt copiate \u00eentocmai, chiar dac\u0103 la alt nivel, cu tehnici mult mai perfec\u0163ionate: nici un mijloc de constr\u00e2ngere nu a fost ocolit, prioritate av\u00e2nd, la fel ca atunci, dosarul \u015fi turn\u0103torii, mai crezu\u0163i ca oric\u00e2nd, extraordinara inventivitate a tipului infect, cum ar spune Marin Preda, fiind pus\u0103 cu adev\u0103rat \u00een valoare.
\n\u015ei pentru c\u0103 a venit vorba, trebuie s\u0103 recunosc cu toat\u0103 sinceritatea c\u0103 cei 56 de turn\u0103tori ai mei erau dulci copii fa\u0163\u0103 de cei postrevolu\u0163ionari care au inventat \u00een v\u0103zul lumii cele mai aberante pove\u015fti. O publica\u0163ie este o \u015fans\u0103 s\u0103 spui ce crezi, s\u0103 te aperi, chiar dac\u0103 la noi obiceiul de a te informa corect, de a \u00eentreba nu pare s\u0103 fac\u0103 parte din gena celor mai mul\u0163i\u00a0 care s-au \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 accepte posmagii gata mesteca\u0163i. \u00centr-un spa\u0163iu \u00een care moa\u015ftele, agheasma \u015fi vr\u0103jitoarele dicteaz\u0103 ora exact\u0103 a istoriei, zvonul este uneori mai puternic dec\u00e2t presa \u015fi, fire\u015fte, dec\u00e2t adev\u0103rul. Fac gazet\u0103rie de 55 de ani \u015fi, \u00een ciuda cenzorilor v\u0103zu\u0163i \u015fi nev\u0103zu\u0163i, a acuzelor \u015fi a amenin\u0163\u0103rilor foarte dure, am spus ce cred plec\u00e2nd de la ideea c\u0103 nu \u00ee\u0163i po\u0163i iubi \u0163ara cu ochii lega\u0163i, ignor\u00e2ndu-i erorile \u015fi p\u0103catele \u2013 at\u00e2tea c\u00e2te am reu\u015fit s\u0103 le v\u0103d. Despre epoca numit\u0103, impropriu, comunist\u0103, c\u0103ci noi le transform\u0103m pe toate dup\u0103 chipul \u015fi asem\u0103narea noastr\u0103, am scris la timpul potrivit, atunci c\u00e2nd era cel mai greu \u015fi mai necesar. \u015ei atunci am spus c\u0103 simt dictatorul, licheaua, la\u015ful \u015fi idiotul de la mare distan\u0163\u0103, dup\u0103 cele mai mici gesturi. Fiind acesta ultimul\u00a0 meu text, din ultimul num\u0103r al acestei publica\u0163ii, m\u0103 simt obligat s\u0103 spun ce am \u00een\u0163eles eu str\u0103b\u0103t\u00e2nd cu ochii deschi\u015fi istoria acestor ultimi ani postrevolu\u0163ionari. Nu vreau s\u0103 conving pe nimeni\u00a0 c\u0103 am dreptate, dar nu am\u00a0 nicio \u00eendoial\u0103 c\u0103 ne afl\u0103m \u00eentr-unul dintre cele mai complicate \u015fi dureroase momente ale istoriei, c\u00e2nd se decide pentru mult timp de aici \u00eencolo soarta \u0163\u0103rii sau chiar existen\u0163a ei real\u0103. For\u0163e bruxelleze, soborurile de diploma\u0163i acredita\u0163i\u00a0 la noi sau al\u0163ii, din afara \u0163\u0103rii, ne-au stabilit un alt plafon de zbor, un statut cu totul \u015fi cu totul umilitor \u015fi, cum era \u015fi\u00a0 firesc, \u00een pestri\u0163a \u015fi imatura lume politic\u0103\u00a0 rom\u00e2neasc\u0103 au g\u0103sit oamenii potrivi\u0163i care s\u0103-l accepte, unii sub privirea aspr\u0103 a celor ce decid soarta politicii rom\u00e2ne\u015fti: procurorii. Pe vremuri, c\u00e2nd aveam flot\u0103, se putea citi un \u00eendemn prin toate magazinele: \u201eNici o zi f\u0103r\u0103 pe\u015fte oceanic!\u201c \u00cen zilele noastre, democratice \u015fi europene, s-a ajuns la: \u201eNici o zi f\u0103r\u0103 masca\u0163i \u015fi f\u0103r\u0103 c\u0103tu\u015fe!\u201c, \u00eenc\u00e2t mi s-a p\u0103rut normal s\u0103 le sugerez autorit\u0103\u0163ilor ca, odat\u0103 cu buletinul, tinerilor s\u0103 li se \u00eenm\u00e2neze \u015fi o pereche de c\u0103tu\u015fe pentru a se obi\u015fnui de mici cu priorit\u0103\u0163ile patriei. C\u0103ci \u015fcolile au disp\u0103rut \u00eencetul cu \u00eencetul, \u015fi-apoi, oricum \u201eproduceau t\u00e2mpi\u0163i\u201c, spitalele, 67, \u00eenchise, rezolvau par\u0163ial problema pensiilor: \u0163ara nu era capabil\u0103 s\u0103 ofere dec\u00e2t ur\u0103 \u015fi minciuni. Un tragic accident la un club din Capital\u0103, cu mari pierderi umane, a scos lumea \u00een strad\u0103: multe mii de oameni \u015fi-au strigat durerea, revolta \u00eempotriva celor pe care-i credeau vinova\u0163i. La noi,\u00a0 c\u00e2nd iese lumea \u00een strad\u0103, se cere demisia. Chiar \u015fi a Patriarhului. O absurd\u0103 sete de s\u00e2nge \u015fi de victime. C\u00e2\u0163iva dintre agitatori, cei mai vocali \u015fi mai con\u015ftien\u0163i de obliga\u0163iile lor profesionale, erau obseda\u0163i de demisia Guvernului Ponta, premierul cel mai performant care a adus \u0163ara la ritmul cel mai mare de cre\u015ftere din U.E. \u015fi a reparat toate erorile, nu pu\u0163ine, ale predecesorilor. Pe muntele de durere \u015fi suferin\u0163\u0103 s-a c\u0103\u0163\u0103rat Pre\u015fedintele Iohannis cu dezinvoltura-i cunoscut\u0103 cu care odinioar\u0103 a trecut pe l\u00e2ng\u0103 cel ce l-a adus \u00een politica mare. Liberalii, partidul-mop, au fost am\u00e2na\u0163i pentru la anul \u015fi la mul\u0163i ani, iar domnul Liviu Dragnea s-a dovedit a fi prea mic pentru un partid at\u00e2t de mare. Avea \u00een spate c\u00e2teva milioane de voturi care-l obligau s\u0103 lupte p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t \u015fi nu s\u0103 se ascund\u0103 \u00een umbra\u00a0 unor\u00a0 penibile \u015fmecherii balcanice. De ce s\u0103-\u0163i fac\u0103 \u201etehnocra\u0163ii\u201c programul t\u0103u, c\u00e2nd ai avut toat\u0103 puterea \u015fi \u015fansa de a-l duce la bun sf\u00e2r\u015fit? Votul \u00een favoarea numirii la Justi\u0163ie a doamnei Cristina Guseth \u00eel poate ajuta ca \u201epoporul pesedist\u201c, cel mai mare partid, s\u0103 devin\u0103 acum un oarecare partid de buzunar. Sigur este c\u0103, f\u0103r\u0103 prea mari eforturi, Klaus Iohannis a reu\u015fit s\u0103 realizeze \u00eentr-un an ceea ce lui Traian B\u0103sescu nu i-a reu\u015fit \u00een zece! Are guvernul s\u0103u de \u201etehnocra\u0163i\u201c, va ap\u0103rea Frontul Rena\u015fterii Na\u0163ionale \u00een variant\u0103 U.E., are parlamentul s\u0103u \u015fi \u0163ara sa \u2013 p\u0103cat c\u0103 e cam mic\u0103. Oricum, se contureaz\u0103 un t\u0103tuc. \u015ei asta nu \u015ftiu cum e: de bine sau de r\u0103u? Vom vedea la vot. Pe vremea defunctului partid comunist se practica rotirea cadrelor. C\u00e2nd activistul reu\u015fea s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 obliga\u0163iile \u015fi c\u00e2te ceva din tainele\u00a0 postului \u00een care a fost numit, i se d\u0103dea o alt\u0103 misiune. Noua clas\u0103 politic\u0103 propov\u0103duit\u0103 ast\u0103zi nu pare altceva. Unde stau ascun\u015fi salvatorii? Prin diverse oengeuri b\u0103siste? Fapt este c\u0103 nimic din ceea ce ar putea contribui la ameliorarea vie\u0163ii rom\u00e2nilor nu e bun pentru FMI, Banca Mondial\u0103, etc. Team\u0103 mi-e ca nu cumva Centenarul Marii Uniri s\u0103 ne g\u0103seasc\u0103 mai dezbina\u0163i ca oric\u00e2nd \u015fi mai mult f\u0103r\u0103 \u0163ar\u0103, iar pentru c\u0103 mai exist\u0103 \u015fi asem\u0103n\u0103ri, tot ca pe acele vremuri, suntem condu\u015fi de un neam\u0163. Pe atunci existau \u015fi b\u0103rba\u0163i care aveau un proiect de \u0163ar\u0103. Din p\u0103cate, acum, domnul Iohannis a uitat s\u0103 ni-l dea. Cu toate astea, cred enorm c\u0103 \u0163ara va putea s\u0103 renasc\u0103 dac\u0103 \u00ee\u015fi va reg\u0103si istoria, valorile \u015fi tradi\u0163iile. \u00cen toat\u0103 nebunia acestui moment a fost un singur politician care a spus C\u0102 NE R\u0102T\u0102CIM: C\u0103lin Popescu T\u0103riceanu. Sper ca \u00eentr-un viitor apropiat\u00a0 s\u0103 fie mai mul\u0163i: s\u0103 restabileasc\u0103 demnitatea partidelor \u015fi locul lor real \u00een via\u0163a Rom\u00e2niei. Dar asta depinde numai de procurori.
\nA\u015fadar, \u00eenchei aceste r\u00e2nduri cu mare triste\u0163e, nu \u00eenainte \u00eens\u0103 de a le mul\u0163umi numero\u015filor \u015fi genero\u015filor no\u015ftri colaboratori, redac\u0163iei \u015fi \u00een mod deosebit doamnei Angela Martin, care, de la primul num\u0103r \u015fi dup\u00e3 ce a preluat, \u00eentr-un moment mai delicat al existen\u0163ei mele, conducerea revistei, i-a p\u0103strat direc\u0163ia \u015fi calitatea. Sper ca sponsorii de p\u00e2n\u0103 acum s\u0103 nu-mi poarte o amintire prea nepl\u0103cut\u0103. Nu am f\u0103cut aceast\u0103 revist\u0103 pentru mine. La v\u00e2rsta mea nu mai am nevoie dec\u00e2t de ni\u015fte zile, de generozitatea Celui pe care l-am sim\u0163it mereu al\u0103turi de mine \u00een cele mai grele momente. Nu am nevoie nici m\u0103car de un\u00a0 loc de veci, ci doar de o minune. \u00cen care m\u0103 \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nez s\u0103 cred.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u015etiam de-o vreme c\u0103 \u00eentr-o zi voi fi obligat s\u0103 fac un anun\u0163\u00a0 care ilustreaz\u00e3 ceea ce s-ar putea numi\u00a0 firescul acestui moment cultural \u015fi politic: revista Cultura \u00ee\u015fi suspend\u0103 apari\u0163ia. Cuv\u00e2ntul care exprim\u0103 adev\u0103rul este altul, dar un deces nu poate fi anun\u0163at\u00a0 oricum, exist\u0103 formule care atenueaz\u0103 brutalitatea unor cuvinte, l\u0103s\u00e2nd \u015fi speran\u0163ei… Cite\u0219te mai mult »PUNCT<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4],"class_list":["post-25088","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial"],"views":4494,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25088","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=25088"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25088\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25089,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25088\/revisions\/25089"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=25088"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=25088"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=25088"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}