{"id":25058,"date":"2015-11-21T10:09:04","date_gmt":"2015-11-21T08:09:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=25058"},"modified":"2015-11-21T10:09:04","modified_gmt":"2015-11-21T08:09:04","slug":"anticomunismul-ca-disimulare-de-ce-a-esuat-condamnarea-oficiala-a-comunismului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/anticomunismul-ca-disimulare-de-ce-a-esuat-condamnarea-oficiala-a-comunismului\/","title":{"rendered":"Anticomunismul ca disimulare. De ce a e\u015fuat condamnarea oficial\u0103 a comunismului?"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Ovidiu \u0162ichindeleanu, Ciprian \u015eiulea (coord.), <em>Iluzia anticomunismului. Lecturi critice ale Raportului Tism\u0103neanu,<\/em> Chi\u015fin\u0103u, Cartier, 2008.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Publicat \u00een 2006 sub coordonarea lui Vladimir Tism\u0103neanu, Dorin Dobrincu \u015fi Cristian Vasile, Raport final al Comisiei preziden\u0163iale pentru analiza dictaturii comuniste din Rom\u00e2nia a adus \u00een prim plan mai multe ne\u00een\u0163elegeri dec\u00e2t a solu\u0163ionat. Motivele acestui e\u015fec, pentru c\u0103 vorbim, f\u0103r\u0103 doar \u015fi poate, despre un e\u015fec \u2013 tot mai vizibil odat\u0103 cu trecerea anilor \u2013, sunt numeroase, diverse \u015fi complexe. Cele mai coerente \u015fi mai bine fundamentate \u015ftiin\u0163ific dintre aceste motive au fost reunite \u00een volumul care face obiectul prezentei recenzii.<br \/>\n\u00cenainte de a le analiza, se impune o precizare. \u015ei anume c\u0103 fostul regim putea fi condamnat \u015fi juridic, \u00eentr-un proces care ar fi satisf\u0103cut a\u015ftept\u0103rile anticomuni\u015ftilor radicali, nu \u015fi a\u015ftept\u0103rile majorit\u0103\u0163ii popula\u0163iei, \u015fi par\u0163ial juridic, prin implementarea unei legi a lustra\u0163iei, lege care a fost luat\u0103 la un moment dat \u00een calcul, dar la care s-a renun\u0163at din simplul motiv c\u0103 nu mai avea cine s\u0103 administreze politic \u015fi economic Rom\u00e2nia postcomunist\u0103, \u015fi, \u00een sf\u00e2r\u015fit, \u00een termeni morali. Raportul Tism\u0103neanu, pentru a utiliza denumirea vehiculat\u0103 cel mai des \u00een spa\u0163iul public, acoper\u0103 acest ultim aspect.<br \/>\nCu pu\u0163in timp \u00eenainte de \u00eenfiin\u0163area comisiei preziden\u0163iale \u00eens\u0103rcinate cu redactarea raportului de condamnare a comunismului, publicat ulterior la Editura Humanitas, nici fostul pre\u015fedinte Traian B\u0103sescu \u015fi nici istoricul Vladimir Tism\u0103neanu nu luau \u00een serios un astfel de demers, consider\u00e2ndu-l inutil. Enorma literatur\u0103 de specialitate reprezenta o dovad\u0103 mai mult dec\u00e2t conving\u0103toare \u00een acest sens. \u015ei totu\u015fi, pentru a nu \u00eei dezam\u0103gi pe intelectualii care i-au acordat votul \u00een 2004, vizibil irita\u0163i de tergivers\u0103rile pre\u015fedintelui \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, pentru a pune presiune asupra adversarilor liberali care aveau o influen\u0163\u0103 tot mai mare \u00een cadrul recent \u00eenfiin\u0163atului Institut de Investigare a Crimelor Comunismului (comasat \u00een 2009 cu Institutul Na\u0163ional pentru Memoria Exilului Rom\u00e2nesc) \u2013 B\u0103sescu decide s\u0103 \u00eenfiin\u0163eze comisia mai sus men\u0163ionat\u0103. Schimb\u00e2ndu-\u015fi la fel de rapid pozi\u0163ia cu 180 de grade, Tism\u0103neanu accept\u0103 s\u0103 o conduc\u0103.<br \/>\nNu \u00eencerc s\u0103 discreditez aici pe nici unul dintre membrii comisiei sau pe exper\u0163ii care au colaborat la redactarea Raportului, mul\u0163i dintre ei fiind nume respectabile \u00een mediul academic \u015fi av\u00e2nd reputa\u0163ii construite pe baza unor eforturi \u015ftiin\u0163ifice de o calitate indiscutabil\u0103. Dar cititorul atent nu are cum s\u0103 nu fie frapat de c\u00e2teva inconsisten\u0163e majore ale raportului: incoeren\u0163a cronologic\u0103, formul\u0103rile mai degrab\u0103 poetice dec\u00e2t \u015ftiin\u0163ifice incluse \u00een unele capitole, utilizarea improprie a unor concepte, respectiv eludarea unora dintre mizele fundamentale ale \u00een\u0163elegerii regimului de dinainte de 1989.<br \/>\nPoate c\u0103 cel mai mare neajuns al raportului, imposibil de evitat de altfel, rezid\u0103 \u00een politizarea condamn\u0103rii comunismului. Ca de at\u00e2tea ori \u00een istoria modern\u0103 a Europei de Est \u00een general \u015fi a Rom\u00e2niei \u00een special, statul \u00ee\u015fi arog\u0103 monopolul discursiv asupra trecutului. Sau cel pu\u0163in preten\u0163ia unui astfel de monopol. Raportarea la trecut f\u0103c\u00e2ndu-se pe filier\u0103 politic\u0103, nu \u015ftiin\u0163ific\u0103, istoric\u0103, intr\u0103m, a\u015fa cum observa unul dintre contributorii volumului Iluzia anticomunismului. Lecturi critice ale Raportului Tism\u0103neanu \u2013 \u00een circularitatea ideologic\u0103 a comunismului: condamn\u0103ri oficiale \u00eentr-o atmosfer\u0103 de dezinteres generalizat, asezonat\u0103 cu unele oaze de militantism fanatic (anticomunist, de data aceasta) \u015fi duplicitate politic\u0103. Aceea\u015fi mo\u015ftenire grea, a mentalit\u0103\u0163ilor retrograde, invocat\u0103 asiduu \u00eenainte de 1989, submineaz\u0103 cu obstina\u0163ie \u015fi proiectul anticomunismului postcomunist. O afirm\u0103 chiar fostul pre\u015fedinte al \u0163\u0103rii: \u201eTrebuie s\u0103 recunoa\u015ftem c\u0103 mentalit\u0103\u0163ile comuniste continu\u0103 s\u0103 influen\u0163eze societatea rom\u00e2neasc\u0103. Am crezut c\u0103 putem uita comunismul, dar nu a vrut el s\u0103 ne uite pe noi\u201c (Traian B\u0103sescu \u00een Vladimir Tism\u0103neanu, Dorin Dobrincu, Cristian Vasile; Raport final&#8230;, Editura Humanitas, Bucure\u015fti, 2007, p. 18; subl. \u00een orig.). Ce poate fi mai comod \u015fi mai ipocrit dec\u00e2t plasarea responsabilit\u0103\u0163ii pentru e\u015fecul prezentului pe umerii unui trecut tot mai ad\u00e2nc \u00eengropat \u00een istorie? \u201eGreaua mo\u015ftenire\u201c este de mult un loc comun \u00een istoria noastr\u0103 recent\u0103, alc\u0103tuit\u0103 dintr-o nesf\u00e2r\u015fit\u0103 suit\u0103 de tranzi\u0163ii, ba de la feudalism la capitalism, ba de la capitalism orientat spre exterior la capitalismul autohton, bazat pe na\u0163ionalism \u015fi ortodoxism, ba de la acesta din urm\u0103 la comunism, ba de la comunism din nou la capitalism, de data asta postcomunist, ba de la capitalismul postcomunist la capitalismul care simuleaz\u0103 europenitatea recuper\u00e2nd \u00een acela\u015fi timp, chiar dac\u0103 mai degrab\u0103 parodic, tot mai multe elemente de na\u0163ionalism \u015fi ortodoxism interbelic. \u00centr-adev\u0103r, aiuritor.<br \/>\nReferitor la imprecizia terminologic\u0103 a raportului, se observ\u0103 f\u0103r\u0103 echivoc faptul c\u0103 termeni ca dictatur\u0103, totalitarism sau \u201eregim autocratic\u201c sunt utiliza\u0163i inter\u015fanjabil. Ori, din punct de vedere politologic, diferen\u0163ele dintre aceste concepte sunt majore: dictatura reprezint\u0103 mai degrab\u0103 o conducere despotic\u0103 fundamentat\u0103 pe baze personale, nu institu\u0163ionale, a\u015fa cum se prezint\u0103 totalitarismul, \u00een timp ce un \u201eregim autocrat\u201c ar putea fi plasat undeva \u00eentre ceilal\u0163i doi termeni, f\u0103r\u0103 a avea \u00eens\u0103 o valoare explicativ\u0103 de sine st\u0103t\u0103toare. \u015ei Rusia contemporan\u0103 poate fi considerat\u0103 un regim autocrat de\u015fi, strict procedural vorbind, func\u0163ioneaz\u0103 ca o democra\u0163ie. \u00cen ceea ce prive\u015fte genocidul, concept care face referire la crime de r\u0103zboi \u015fi la o \u00eencercare de a extermina integral un anumit grup uman doar \u00een baza apartenen\u0163ei sale etnice, comunismul rom\u00e2nesc nu a fost nici pe departe a\u015fa ceva. Confuzia este perpetuat\u0103 atunci c\u00e2nd este adus\u0103 \u00een discu\u0163ie legitimitatea fostului regim, care este considerat\u0103 \u00een anumite paragrafe ca fiind \u201eanemic\u0103\u201c, pentru ca \u00een altele s\u0103 \u00eei fie refuzat\u0103 cu des\u0103v\u00e2r\u015fire. Sigur, aici poate fi adus\u0103 \u00een discu\u0163ie legitimitatea regimului nazist, ajuns la putere prin vot democratic. Numai c\u0103, de\u015fi preg\u0103ti\u0163i mental de decenii \u00eentregi de adulare a statului autoritar prusac \u015fi a armatei acestuia, germanii, \u00een cazul \u00een care ar fi cunoscut am\u0103nun\u0163it, nu doar ar fi intuit, amploarea criminal\u0103 a regimului de care erau condu\u015fi \u2013 \u00eenclin s\u0103 cred c\u0103 i-ar fi contestat ulterior \u015fi legitimitatea. O chestiune delicat\u0103 \u015fi subtil\u0103 legitimitatea, \u00eentr-adev\u0103r. Fapt care necesit\u0103 cu at\u00e2t mai mult o tratare adecvat\u0103 a acesteia \u00eentr-un document oficial cu preten\u0163ii de \u015ftiin\u0163ificitate. Mai ales dac\u0103 \u0163inem cont \u015fi de primirea Rom\u00e2niei comuniste \u00een Organiza\u0163ia Na\u0163iunilor Unite (1955), adic\u0103 de recunoa\u015fterea interna\u0163ional\u0103 a legitimit\u0103\u0163ii regimului comunist, respectiv de legile emise \u00eentre 1948 \u015fi 1989 \u2013 ar trebui ele integral abrogate pe motiv c\u0103 sunt \u201eilegitime\u201c? F\u0103r\u0103 s\u0103 fim juri\u015fti, ne putem da seama c\u0103 un astfel de demers ar crea un vid legislativ de propor\u0163ii. La fel, concepte ca stalinism, leninism, maoism sau totalitarism sunt folosite de asemenea nediferen\u0163iat, ca \u201esimple etichete stigmatizatoare\u201c, a\u015fa cum observ\u0103 Andrei State, c\u00e2nd diferen\u0163ele dintre ele sunt enorme.<br \/>\nMai departe, aproximarea num\u0103rului victimelor comunismului \u00eentre 500.000 \u015fi 2.000.000 este pur \u015fi simplu arbitrar\u0103, invalid\u00e2nd orice aparen\u0163\u0103 de \u015ftiin\u0163ificitate. S-ar fi putut opera aproxim\u0103ri mult mai exacte, \u00eens\u0103 comisia a invocat accesul restr\u00e2ns la arhive precum \u015fi timpul extrem de limitat pe care l-a avut la dispozi\u0163ie pentru redactarea raportului. Chiar \u015fi a\u015fa, exist\u0103 studii precise, interesante \u015fi bine documentate despre subiect \u015fi despre comunismul rom\u00e2nesc \u00een general care nu apar citate \u00een raport, cum este de exemplu biografia scris\u0103 de Mary Ellen Fischer despre Nicolae Ceau\u015fescu (Nicolae Ceausescu. A study in political leadership, Boulder, Lynne Rienner Publishers, 1989).<br \/>\nUn alt aspect regretabil al raportului este perpetuare unor cli\u015fee na\u0163ional-comuniste (tr\u0103darea Europei de Est de c\u0103tre Occident) sau pur \u015fi simplu na\u0163ionaliste (caracterul pretins alogen al ideologiei comuniste, impus\u0103 cu for\u0163a din exterior). Dar ideologia neoliberalismului agresiv nu este la r\u00e2ndul ei impus\u0103 din exterior? Avem aici un prim indiciu care invalideaz\u0103 preten\u0163iile de neutralitate \u015ftiin\u0163ific\u0103 ale raportului, tributar unei ideologii compozite alc\u0103tuite din neoliberalism, anticomunism militant \u015fi rudimentar, respectiv postcomunism \u00een sensul de culturalizare (cite\u015fte escamotare) a problemelor sociale \u015fi economice care greveaz\u0103 asupra societ\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti.<\/p>\n<p>4 Un melanj ideologic a c\u0103rui incandescen\u0163\u0103 atinge uneori cote paroxistice. \u00centr-un studiu inclus \u00eentr-un (alt) volum care trateaz\u0103 excelent problema anticomunismului istoric defazat \u2013 adic\u0103 func\u0163ion\u00e2nd dup\u0103 1989, cu o intensitate menit\u0103 s\u0103 compenseze absen\u0163a \u015fi chiar servilismul protagoni\u015ftilor s\u0103i pe timpul lui Ceau\u015fescu \u2013 \u015fi postcomunismul \u00een general, Alexandru Polg\u00e1r remarc\u0103: \u201eanticomunismul postdecembrist ajunge s\u0103-\u015fi revendice ast\u0103zi, pentru prima oar\u0103, o form\u0103 canonic\u0103, definitiv\u0103 \u00een liniile ei directoare, conform c\u0103reia tot ce nu condamn\u0103 comunismul sub toate formele sale (de-a valma: o teorie, o ideologie, o realitate, sau mai multe teorii, ideologii, realit\u0103\u0163i, av\u00e2nd \u00eens\u0103 cu toatele aceea\u015fi tr\u0103s\u0103tur\u0103 comun\u0103: r\u0103ul absolut) se identific\u0103 \u00een mod necesar cu crimele acestuia, echivalente \u00een acest sens cu cele ale fascismului\u201c (Alexandru Polg\u00e1r, \u00een Adrian S\u00eerbu, Alexandru Polg\u00e1r, Genealogii ale postcomunismului, Editura Idea Desing &amp; Print, Cluj-Napoca, 2009, pp. 30-31). A echivala comunismul cu fascismul este aberant; este un subiect pe care l-am mai atins \u015fi asupra c\u0103ruia nu am de g\u00e2nd s\u0103 insist aici. Trebuie s\u0103 insist \u00eens\u0103 asupra cunoa\u015fterii ideologice pe care o pune la dispozi\u0163ia societ\u0103\u0163ii acest Raport final&#8230;, modelat\u0103 dup\u0103 dogma leninist\u0103 a adev\u0103rului unic garantat de partid (\u00een cazul acesta de stat); neconformarea la adev\u0103rul unic despre comunism a\u015fa cum este prezentat el \u00een Raport atrage dup\u0103 sine posibilitatea \u201ede a c\u0103dea sub inciden\u0163a dreptului penal\u201c (Alex Cistelecan, p. 106). \u015ei, pentru a reveni la ideea de la \u00eenceputul paragrafului, comunismul nu a fost o ideologie at\u00e2t de \u201estr\u0103in\u0103\u201c pe c\u00e2t ne place s\u0103 credem: autoritarismul, dogmatismul, ipocrizia \u015fi duplicitatea politic\u0103, mesianismul ideologic \u015fi prevarica\u0163iunile care se \u00eencet\u0103\u0163eniser\u0103 deja \u00een con\u015ftiin\u0163a \u015fi \u00een practicile de zi cu zi ale monarhiei rom\u00e2ne, toate acestea au asigurat un sol deosebit de fertil comunismului, care s-a transformat de altfel \u00een mai pu\u0163in de dou\u0103 decenii \u00een na\u0163ional-comunism. S-a autohtonizat, cu alte cuvinte.<br \/>\nRaportul nu con\u0163ine numai aproxim\u0103ri trase de p\u0103r \u015fi neglijen\u0163e conceptuale, ci \u015fi omisiuni. Foarte interpretabile, a\u015f ad\u0103uga. Pentru a fi one\u015fti, acestea coexist\u0103 cu unele capitole excelente dedicate economiei sau politicilor regimului fa\u0163\u0103 de minorit\u0103\u0163ile na\u0163ionale (Raport final&#8230;, op. cit., pp. 213-237, 332-394), \u00eenecate \u00eens\u0103 \u00een marea de diletantism \u015fi de condamn\u0103ri amintind mai degrab\u0103 de impreca\u0163iile mistice dec\u00e2t de analiza rece, lucid\u0103 \u015fi precis\u0103 a exprim\u0103rii \u015ftiin\u0163ifice. \u00cen raport nu se men\u0163ioneaz\u0103 nimic despre rolul nefast jucat pe timpul comunismului de dou\u0103 institu\u0163ii foarte importante, Armata \u015fi Justi\u0163ia. De ce? Foarte simplu: pentru a putea condamna, vag \u015fi imprecis, numai fostul Partid Comunist Rom\u00e2n \u015fi Securitatea, ambele desfiin\u0163ate dup\u0103 revolu\u0163ie. Adic\u0103 pe nimeni. Asta deoarece Raportul, ale c\u0103rui concluzii, stupoare, fuseser\u0103 redactate \u00eenaintea elabor\u0103rii corpului \u201e\u015ftiin\u0163ific\u201c al acestuia \u2013 opereaz\u0103 \u00een primul r\u00e2nd cu judec\u0103\u0163i generale, chestiunile mai punctuale put\u00e2nd deranja nu numai actuala clas\u0103 politic\u0103, ci \u015fi, mai grav, pe prietenii occidentali. Ca atare, \u201e(o)rice referin\u0163\u0103 c\u00e2t de c\u00e2t incriminatoare la armat\u0103, procuratur\u0103 sau justi\u0163ie lipse\u015fte din Raport. \u015ei pe bun\u0103 dreptate. Pentru c\u0103 armata, procuratura \u015fi instan\u0163ele de judecat\u0103 a\u015fa cum au fost g\u00e2ndite, organizate \u015fi populate cu ofi\u0163eri \u015fi magistra\u0163i forma\u0163i \u00een spiritul socialismului de stat de c\u0103tre un \u00abgrup politic str\u0103in de interesele \u015fi aspira\u0163iile poporului\u00bb, de\u015fi nu \u015fi-au schimbat structura, filosofia de func\u0163ionare \u015fi personalul dup\u0103 1989, s-au dovedit a fi institu\u0163iile ce au st\u00e2rnit cel mai pu\u0163in \u00abstupoarea Occidentului\u00bb. Armata rom\u00e2n\u0103 a condus cu succes b\u0103t\u0103lia de aderare la NATO sub comanda unui ministru fost profesor la \u015fcoala de partid, iar, \u00een anii premerg\u0103tori ader\u0103rii, un procuror comunist crescut \u00eentr-o familie de procurori comuni\u015fti a fost ministrul care a \u00eentocmit cu cele mai multe laude dosarul integr\u0103rii europene. Victoriile majore pe frontul apropierii de Occident au fost deci repurtate de reprezentan\u0163ii institu\u0163iilor celor mai legate de un stat care, ne reaminte\u015fte Raportul, a fost \u00abbazat pe dispre\u0163ul total fa\u0163\u0103 de \u00eens\u0103\u015fi ideea de lege\u00bb\u201c (Daniel Barbu, ibid., pp. 75-76).<br \/>\nTonul strident autovictimizator se constituie \u00eentr-un alt minus al raportului. Mai ales c\u0103 nu este utilizat de victimele propriu-zise ale regimului, ci de c\u0103tre cineva care se erijeaz\u0103, nepermis, \u00een postura de victim\u0103. Apoi, felul \u00een care coordonatorul principal al volumului a ales s\u0103 r\u0103spund\u0103 (sau nu) criticilor nu este deloc impar\u0163ial. Faptul c\u0103 au fost oferite replici numai unor contestatari de calibrul unui Corneliu Vadim Tudor sau Victor Roncea, neglij\u00e2ndu-se criticile pertinente ale unor cercet\u0103tori, universitari sau jurnali\u015fti respectabili, sugereaz\u0103 o strategie bine pus\u0103 la punct de atragere a intelectualit\u0103\u0163ii de partea Raportului prin falsa \u00eencet\u0103\u0163enire a percep\u0163iei c\u0103 unicele critici ale documentului preziden\u0163ial ar proveni din partea extremi\u015ftilor de dreapta \u015fi a nostalgicilor ridicoli ai perioadei comuniste.<br \/>\n\u00cen continuare, putem afirma c\u0103 discursul anticomunist oficial eludeaz\u0103 o real\u0103 punere \u00een problem\u0103 a comunismului \u015fi a raporturilor dintre societate \u015fi (mai ales) dintre puterea politic\u0103 existent\u0103 \u00eentre 2004 \u015fi 2014 cu acesta. Condamn\u0103m comunismul pentru a-i putea continua nechestiona\u0163i mo\u015ftenirea, transformat\u0103 cu o promptitudine dezarmant\u0103 \u015fi numai aparent ideologic\u0103 \u2013 \u00eentr-un capitalism extrem de agresiv \u015fi foarte compatibil cu un na\u0163ionalism pe m\u0103sur\u0103. A\u015fa cum a constatat filozoful maghiar G\u00e1sp\u00e1r Mikl\u00f3s Tam\u00e1s, na\u0163ionalismul comunist, prin autoizolarea \u015fi mefien\u0163a pe care a profesat-o \u00een raport cu lumea exterioar\u0103, a pavat, at\u00e2t conceptual, c\u00e2t \u015fi sentimental, traseul viitorului na\u0163ionalism postcomunist, etnicist, regionalist, xenofob, la fel ca predecesorul s\u0103u, total incompatibil cu democra\u0163ia \u00een sensul iluminist, universalist, al termenului (G\u00e1sp\u00e1r Mikl\u00f3s Tam\u00e1s, Idola tribus. Esen\u0163a moral\u0103 a sentimentului na\u0163ional, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, 213-251).<br \/>\nCulmea culmilor, comunismul este f\u0103cut responsabil \u015fi pentru derivele democratice din prezent, \u015fi pentru constituirea, dup\u0103 modelul Rusiei, a unei clase de oligarhi care au devalizat sistematic resursele \u0163\u0103rii! Dar nu a fost tocmai Occidentul, prin intermediul Fondului Monetar Interna\u0163ional, cel care a propus, f\u0103r\u0103 a \u0163ine deloc cont de contextul local \u015fi de economia neconcuren\u0163ial\u0103 a Rom\u00e2niei imediat dup\u0103 1989, celebra \u201eterapie de \u015foc\u201c, un cadru extrem de propice de privatiz\u0103ri masive \u015fi dubioase care practic a a\u015fezat un simbolic covor ro\u015fu \u00een fa\u0163a tinerilor ex-nomenclaturi\u015fti at\u00e2t de dornici de privilegiile capitalismului? \u015ei nu a fost tocmai regimul comunist, cu toate neajunsurile sale majore, cel care i-a \u00eempiedicat s\u0103 devin\u0103 ceea ce au ajuns \u00een prezent? Faptul c\u0103 proprietatea colectiv\u0103 \u015fi binele comun \u00een accep\u0163iunea comunist\u0103 a termenului nu prea rezonau cu ambi\u0163iile \u015fi aspira\u0163iile societ\u0103\u0163ii, pentru care \u00eentruchiparea comunist\u0103 a consensului nu era altceva dec\u00e2t o abstrac\u0163ie goal\u0103, protejat\u0103 \u00eens\u0103 de m\u0103suri coercitive ferme \u2013 nu este de natur\u0103 s\u0103 invalideze argumentul avansat mai sus.<br \/>\nA\u015f mai face o ultim\u0103 precizare: discursul anticomunist, de acum institu\u0163ionalizat, func\u0163ioneaz\u0103 exact ca discursul destaliniz\u0103rii pus \u00een scen\u0103 de liderul sovietic Nikita Hru\u015fciov cu ocazia celui de-al XX-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice: condamnarea este at\u00e2t real\u0103, \u00een sensul de indignare moral\u0103, c\u00e2t \u015fi, mai ales, un instrument politic extrem de eficace pentru discreditarea adversarilor, invariabil stalini\u015fti. La r\u00e2ndul s\u0103u, liderul politic emi\u0163\u0103tor al discursului, el \u00eensu\u015fi un fost \u201ebun\u201c stalinist, se pune astfel la ad\u0103post de critici \u015fi \u00ee\u015fi pune \u00een \u015fah poten\u0163ialii concuren\u0163i. Limbajul de lemn nu a fost \u00eenlocuit, ci doar adaptat noii conjuncturi. Asta s-a v\u0103zut cu prec\u0103dere prin considerarea alegerilor din 1996 drept autentica revolu\u0163ie, prin eliminarea referin\u0163elor la muncitori, ca \u015fi cum aceast\u0103 categorie social\u0103 ar suferi de pe urma unei culpe istorice, f\u0103r\u0103 s\u0103 fi avut niciun merit pentru revolu\u0163ia din 1989, la al c\u0103rei deznod\u0103m\u00e2nt a contribuit \u00eens\u0103 \u00eentr-o propor\u0163ie mai mare dec\u00e2t orice alt\u0103 categorie social\u0103,\u00a0 \u015fi, mai important, de-a lungul crizei economice care a imprimat cursul principal al evenimentelor consumate \u015fi a deciziilor luate \u00een al doilea mandat de pre\u015fedinte al lui Traian B\u0103sescu, atunci c\u00e2nd anticomunismul a fost utilizat ca retoric\u0103 ostentativ\u0103 at\u00e2t \u00eempotriva oponen\u0163ilor politici, c\u00e2t \u015fi \u00eempotriva societ\u0103\u0163ii, vinovat\u0103 de incapacitatea de a con\u015ftientiza necesitatea sacrificiilor care se impun pentru a aduce cu bine corabia la \u0163\u0103rm.<br \/>\nPutem deci ajunge la pesimista concluzie cum c\u0103 istoria se repet\u0103 \u00eentr-un mod revolt\u0103tor? Sau se continu\u0103 \u00eentr-un mod \u015fi mai revolt\u0103tor? Dimpotriv\u0103. \u00cenclin s\u0103 cred, pe urmele marelui Hegel, c\u0103 \u00een fiecare act individual, oric\u00e2t de meschin \u015fi de partizan ar fi, \u00een ciuda camuflajului retoric universalist menit s\u0103 \u00eei ofere credibilitate \u015fi adeziune popular\u0103 \u2013 sunt plantate semin\u0163ele unui bine prospectiv mai larg, care \u00eel dep\u0103\u015fe\u015fte. Toate aceste aparente c\u0103lc\u0103ri \u00een picioare ale principiilor de c\u0103tre un nemilos Realpolitik adaptat circumstan\u0163elor creeaz\u0103 precedente \u015fi \u00eei leag\u0103 cu timpul de m\u00e2ini pe protagoni\u015fti. Evident, condi\u0163ia fundamental\u0103 este aceea ca cineva s\u0103 contabilizeze aceste precedente \u015fi s\u0103 le exprime sub form\u0103 de solicit\u0103ri publice. Tot mai multe \u015fi tot mai incisive.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Ovidiu \u0162ichindeleanu, Ciprian \u015eiulea (coord.), Iluzia anticomunismului. Lecturi critice ale Raportului Tism\u0103neanu, Chi\u015fin\u0103u, Cartier, 2008. &nbsp; Publicat \u00een 2006 sub coordonarea lui Vladimir Tism\u0103neanu, Dorin Dobrincu \u015fi Cristian Vasile, Raport final al Comisiei preziden\u0163iale pentru analiza dictaturii comuniste din Rom\u00e2nia a adus \u00een prim plan mai multe ne\u00een\u0163elegeri dec\u00e2t a solu\u0163ionat.&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/anticomunismul-ca-disimulare-de-ce-a-esuat-condamnarea-oficiala-a-comunismului\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Anticomunismul ca disimulare. De ce a e\u015fuat condamnarea oficial\u0103 a comunismului?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[15451],"class_list":["post-25058","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-iluzia-anticomunismului-lecturi-critice-ale-raportului-tismaneanu"],"views":3194,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25058","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=25058"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25058\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25059,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25058\/revisions\/25059"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=25058"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=25058"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=25058"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}