{"id":2505,"date":"2010-04-29T13:25:24","date_gmt":"2010-04-29T11:25:24","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2505"},"modified":"2010-04-29T13:25:38","modified_gmt":"2010-04-29T11:25:38","slug":"cu-dragostea-nu-i-de-glumit","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cu-dragostea-nu-i-de-glumit\/","title":{"rendered":"Cu dragostea nu-i de glumit"},"content":{"rendered":"

C\u00e2nd pune ochii pe cineva, Festivalul de la Mons (\u201eLe Festival du film d’Amour\u201c) iubeste, nu se \u00eencurca. Asa ar fi, bunaoara, cinematograful rom\u00e2nesc.Anul acesta, \u00een prag de primavara, o mica armata de creatori (mai toti autorii filmelor incluse \u00een diferite sectiuni) actori, istorici, critici de film, producatori, au invadat \u201ela cerere\u201c micul oras belgian, invitati sa participe la unul dintre cele mai intense \u201efocusuri\u201c dedicate unei cinematografii straine. <\/strong><\/em><\/p>\n

Noua, celor veniti din tara, ni s-a alaturat Dominique Nasta, profesor universitar, cunoscuta teoreticiana de origine rom\u00e2na, al carei nume a atras multi studenti \u00een sala. Delegatul general Andre Ceuterick planuia de mult un astfel de eveniment, inclusiv o seara a unei petreceri rom\u00e2nesti, cu Loredana si bandul ei. A asteptat sa adune bob cu bob pentru a avea ceea ce si-a propus: doua filme \u00een competitia internationala (\u201eCealalta Irina\u201c de Andrei Gruzynizcki si \u201eWebside Story\u201c de Dan Chisu), o Panorama rom\u00e2neasca (\u201eRestul e tacere\u201c, \u201eAmintiri din Epoca de Aur\u201c, \u201eFrancesca\u201c, \u201eHotel de lux\u201c), o Masa rotunda cu tematica la ordinea zilei, o \u00eent\u00e2lnire \u00eentre producatorii belgieni si cei rom\u00e2ni \u00een speranta unor viitoare colaborari, membri \u00een mai toate juriile festivalului \u2013 actrita Maria Dinulescu \u00een juriul international, Manuela Cernat, prorector al UNATC, \u00een cel de scurtmetraj si sussemnata \u00een Cinefemmes. \u00cen sf\u00e2rsit, dar nu la urma (desi a ajuns cu sufletul la gura, doar cu o zi \u00eenainte de \u00eencheiere), Maia Morgenstern a fost invitata de onoare, solicitata sa \u00eenm\u00e2neze marele premiu, dupa ce ea \u00eensasi fusese distinsa cu Inima de Cristal, simbolul festivalului. Nu este pentru prima oara c\u00e2nd \u00eent\u00e2lnesc un public strain, bine informat asupra starii actuale a cinematografului rom\u00e2nesc, dar cu o imagine destul de confuza a ceea ce se afla \u00een spatele at\u00e2tor succese ale ultimilor ani. Asa cum amintea Nae Caranfil la \u00eent\u00e2lnirea cu cinefilii belgieni, \u00eenca din 1993, de la lansarea filmului sau \u201eE pericoloso sporgersi\u201c, criticii francezi vorbeau despre el \u00een termenii \u201eIl est fou ce Roumain\u201c, sintagma care, se pare, le place foarte mult, de vreme ce \u201eLib\u00e9ration\u201c a reluat-o dupa zece ani: \u201e Ils sont fous ces Roumains!\u201c. \u201eNebunii\u201c s-au \u00eenmultit, \u00eentre timp s-au afirmat Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu, Cristian Nemescu, Catalin Mitulescu, Radu Muntean, Adrian Sitaru, Ruxandra Zenide, Radu Jude, Marian Crisan, scenaristii Razvan Radulescu, Tudor Voican si nu numai. De unde vin toti acesti baieti cu ale lor Palmes d’Or, cu Ursii lor de Aur (\u00eentre timp a aparut si unul de argint, al lui Florin Serban, pentru \u201eEu c\u00e2nd vreau sa fluier, fluier\u201c), cu o Camera d’Or, doua premii EFA, pentru a le evoca doar pe cele mai importante? \u00cen studiul inclus \u00een caietul special consacrat prezentei rom\u00e2nesti la Mons, istoricul Cristina Corciovescu delimita succesiunea generatiilor, subliniind bucuria cu care, \u201ela sf\u00e2rsitul anilor ’60 si \u00eenceputul deceniului urmator, am trait aparitia unei noi generatii de cineasti, a caror formatie este \u00een \u00eentregime legata de institutul nostru (UNATC). Critica a plasat-o imediat \u00een istorie, sub numele de \u201egeneratia ’70\u201c. Momentul afirmarii a coincis cu o relativa permisivitate \u00een strategia politica a lui Nicolae Ceausescu care, dupa pozitia sa \u201eantisovietica\u201c din august 1968, dorea sa pozeze \u00een figura conducatorului disident din lagarul comunist. \u00cencrezatori \u00een aceasta deschidere, tineri cineasti precum Dan Pita, Mircea Veroiu, Alexandru Tatos si Mircea Daneliuc au facut tot ce le-a stat \u00een putinta pentru a se \u00eendeparta de orice concesie, pentru a fi chiar incisivi, dar foarte cur\u00e2nd s-au lovit de zidul cenzurii. Altii, mai lucizi, precum Lucian Pintilie sau Radu Gabrea au preferat sau au fost obligati sa ia drumul exilului.(…) Privite prin prisma prezentului, cele mai importante creatii ne apar cele care atesta vocatia realista a unor regizori care investigheaza fara menjamente lumea rom\u00e2neasca, \u00eencep\u00e2nd cu \u201eReconstituirea\u201c de Lucian Pintilie (1968) si continu\u00e2nd cu filmele lui Dan Pita (\u201eFilip cel bun\u201c \u20131975, \u201eConcurs\u201c, \u201eFaleze de nisip\u201c \u2013 1982), Alexandru Tatos (\u201eMere rosii\u201c \u2013 1976, \u201eSecvente\u201c \u2013 1982, \u201eFructe de padure\u201c \u2013 1983) sau Mircea Daneliuc (\u201eCursa\u201c \u2013 1975, \u201eProba de microfon\u201c \u2013 1979, \u201eCroaziera\u201c \u2013 1981). Acolo \u00eesi afla radacinile asa numitul realism minimalist al generatiei afirmate dupa 2000.\u201c \u00centr-un interviu acordat cotidianului festivalului, Manuela Cernat amintea o alta stare de fapt: \u201e\u00cen primii ani de vid ce au urmat prabusirii comunismului, UNATC a continuat sa produca scurt metraje. Ele au fost o adevarata carte de vizita \u00een \u00eent\u00e2lnirile internationale, au st\u00e2rnit interesul pentru cinematograful nostru. C\u00e2nd Mungiu si-a prezentat filmul la Cannes, nu era un necunoscut, nici el, nici actorii sai. Toti aveau deja nu putine premii, ceea ce a favorizat aceasta decolare extraordinara a carieriei\u201c. Cu acest supliment de fond aperceptiv oferit \u00een zilele festivalului, si av\u00e2ndu-i prezenti pe Dan Pita, Nae Caranfil, Dan Necsulea, Andrei Grusznizcki, Dan Chisu, pe toti criticii deja amintiti, sper ca le-a fost mai usor celor prezenti sa \u00eenteleaga \u201emiracolul cinematografului rom\u00e2nesc\u201c. Banuiesc ca ceea ce avea sa urmeze si anume Premiul acordat celui mai bun actor, acesta fiind Andi Vasluianu, le-a fixat c\u00e2teva coordonate. Rolul din \u201eCealalta Irina\u201c si Mons-ul i-au purtat noroc actorului nostru. Cred ca si regizorului Andrei Gruszniszki. Daca ar fi fost dupa Renato Berta, membru al juriului, i-ar fi acordat cu draga inima trofeul suprem, pentru cel mai bun film din competitie. Marele director de fotografie, colaborator al lui Rohmer, Louis Malle, Alain Resnais, Andre Techine, Claude Chabrol, Manoel de Oliveira a fost cucerit, avea sa-mi marturiseasca, de \u201erigoarea narativa\u201c a cineastului nostru, aflat la primul lung metraj. Nu a izbutit sa-si convinga majoritatea colegilor, care au optat pentru, de altfel, remarcabilul, emotionantul \u201eCelalalt mal\u201c, filmul unui alt debutant, georgianul George Ovashvili, drama unui adolescent care \u00eesi cauta tatal, \u00een tinuturile ravasite de absurditatile istoriei. Dupa gala de \u00eenchidere, Renato Berta a venit la masa noastra si ni l-a rapit pe Andrei, cu care avea sa stea de vorba toata seara. Sa fie \u00eentr-un ceas bun!
\nPe alt continent, la Tizi Ouzou <\/strong>
\n\u201eE lung pam\u00e2ntul\/ Ba e lat\u201c. Pentru noi, el poate fi oricum, din moment ce un festival despe care marturisesc ca nu auzisem, cel de la Tizi Ouzou (unul national, de limba amazigh!) a tinut sa omagieze si el cinematograful rom\u00e2nesc, dupa ce, \u00een anii trecuti, i-a plasat la loc de cinste pe irlandezi, elvetieni, iranieni. Orasul algerian, asezat \u00eentre munti, la o suta de kilometri de Alger (\u201eAlger la Blanche\u201c) a \u00eentreprins adevarate manevre pentru a ajunge la noi. I-a venit \u00een ajutor \u201efiliera corsicana\u201c, ca sa zic asa. Criticul Daniele Maoudj, o distinsa doamna franco-corsicana, iubitoare si cunoscatoare a filmelor noastre (a moderat colocviul), \u00eel stie pe Antoine Bagnaninchi, corsican si el, bossul de la Independenta Film. Acesta a telefonat la CNC etc. Astfel, dorinta lui Assad Hachemi, dinamicul director al festivalului de la Tizi Ouzou, s-a \u00eemplinit. A vrut mai ales scurt metraje, mai vechi si mai vechi caci, asa cum spuneam si mai sus, lumea vrea sa afle de unde venim. O sala plina ochi a asistat la proiectia filmelor \u201eVa veni o zi\u201c de Copel Moscu (1985), \u201eCapsuni \u00een aprilie\u201c de Cornel Mihalache, \u201eNu te supara, dar…\u201c al Adinei Pintilie. Autorii, plus Rick Vermeulen, din stafful TIFF, aveau sa fie luati la \u00eentrebari. Lui Cornel Mihalache, dar mai ales Adinei Pintilie nu le-a ajuns timpul pentru a face fata asaltului: de la chestiuni legate de situatia oamenilor cu hadicapuri mentale din spitalele rom\u00e2nesti, la raporturile parinti-copii, p\u00e2na la subtilitati ce aveau \u00een vedere repetarea unor planuri.
\nNici macar Copel Moscu, al carui umor este mereu la datorie, nu a scapat usor. Degeaba a luat-o el cu hazul de necaz: \u201e?titti, \u00een 1985, c\u00e2nd am facut filmul \u201eVa veni o zi\u201c, noi nu prea aveam ce m\u00e2nca\u201c. \u201eDomnule \u2013 a venit o replica din sala \u2013 nu cred ca despre asta este vorba \u00een filmul dv.\u201c Just. Nu e putin lucru sa fii \u00eenteles \u00een orice capat de lume.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

C\u00e2nd pune ochii pe cineva, Festivalul de la Mons (\u201eLe Festival du film d’Amour\u201c) iubeste, nu se \u00eencurca. Asa ar fi, bunaoara, cinematograful rom\u00e2nesc.Anul acesta, \u00een prag de primavara, o mica armata de creatori (mai toti autorii filmelor incluse \u00een diferite sectiuni) actori, istorici, critici de film, producatori, au invadat \u201ela cerere\u201c micul oras belgian,… Cite\u0219te mai mult »Cu dragostea nu-i de glumit<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[530,2037,2035,83,2038,2040,2041,2036,2039],"class_list":["post-2505","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-cealalta-irina","tag-cinematograful-romanesc","tag-festivalul-de-la-mons","tag-film","tag-filme-romanesti-de-dragoste","tag-francesca","tag-hotel-de-lux","tag-le-festival-du-film-damour","tag-webside-story"],"views":3859,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2505","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2505"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2505\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2505"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2505"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2505"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}