{"id":25049,"date":"2015-11-21T10:03:16","date_gmt":"2015-11-21T08:03:16","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=25049"},"modified":"2015-11-21T10:03:16","modified_gmt":"2015-11-21T08:03:16","slug":"vremea-spicelor-de-aur-festivalul-international-al-filmului-de-la-valladolid","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/vremea-spicelor-de-aur-festivalul-international-al-filmului-de-la-valladolid\/","title":{"rendered":"Vremea spicelor de aur. Festivalul interna\u0163ional al filmului de la Valladolid"},"content":{"rendered":"

Seminci, cum i se mai spune, pe scurt, Festivalului de la Valladolid (Semana internacional de cinema) este a doua mare manifestare cinematografic\u0103 din Spania \u015fi una dintre cele mai vechi din Europa. Ca mai toate festivalurile din lume \u015fi acesta a avut un drum sinuos, p\u00e2n\u0103 a ajunge la structura \u00een care func\u0163ioneaz\u0103, ast\u0103zi, c\u00e2nd a ajuns la cea de a 60-a edi\u0163ie. Traiectoria sa a fost chiar mai \u00eentortocheat\u0103 dec\u00e2t a altora. La mijlocul secolului trecut, \u00een 1956, c\u00e2nd un grup de tineri, iubitori deopotriv\u0103 de cinema \u015fi de religie, au vrut s\u0103 aib\u0103 spa\u0163iul lor \u00een care s\u0103 aduc\u0103 unele dintre filmele lumii, au optat pentru titulatura Semana de cinema religioso, la care vor renun\u0163a cur\u00e2nd, dup\u0103 cum tot cur\u00e2nd, peste doi ani, vor renun\u0163a la caracterul necompetitiv al \u00eent\u00e2lnirii. A ap\u0103rut premiul \u201eDon Bosco\u201c, dar via\u0163a lui va fi scurt\u0103, fiind \u00eenlocuit de L\u00e1baro de oro (Crucea de aur). Primul c\u00e2\u015ftig\u0103tor a fost Peter Glenville cu The Prisoner. De altfel, cel dint\u00e2i afi\u015f, desenat \u00een alb-negru, \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 o m\u00e2n\u0103 care \u0163ine vajnic o cruce. Cuv\u00e2nt ambiguu, care poate \u00eensemna \u015fi stindard, flamur\u0103, L\u00e1baro va fi dublat \u00een cur\u00e2nd de o nou\u0103 recompens\u0103, \u201eEspiga\u201c (Spicul), destinat s\u0103 fie un premiu al ora\u015fului Valladolid. Vor merge a\u015fa, m\u00e2n\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103, p\u00e2n\u0103 \u00een 1974, c\u00e2nd \u201eEspiga\u201c (de aur \u015fi de argint) va fi instituit ca suprem\u0103 distinc\u0163ie. Aveau s\u0103 str\u0103bat\u0103 cu bine deceniile, cu tot ceea ce au \u00eensemnat ele \u00een c\u00e2mpul sistemelor tehnologice care au modificat materialul numit film \u015fi c\u0103ile recept\u0103rii lui. Pe parcurs s-au mai ad\u0103ugat noi premii, av\u00e2nd ca \u0163int\u0103 diferite compartimente. Unul dintre ele a fost cel pentru debut, care a purtat numele lui Fran\u00e7ois Truffaut \u00eencep\u00e2nd din 1985 (prima de\u0163in\u0103toare \u2013 cineasta australian\u0103 Gillian Armstrong cu Mrs. Soffel) p\u00e2n\u0103 \u00een 1997, c\u00e2nd i-a fost atribuit alt nume, Pilar Miro, \u00een memoria cineastei madrilene decedate \u00een acel an. De-a lungul timpului, Seminci \u00ee\u015fi va modifica nu numai premiile, dar \u015fi structura, mai ales dup\u0103 venirea la conducerea lui a criticului Fernando Lara, cel care, vreme de dou\u0103 decenii, 1984-2004, a asigurat vitalitatea \u015fi coeren\u0163a unuia dintre cele mai inspirate festivaluri europene. Constanta lui a r\u0103mas filmul de autor, pe care \u00eel descoper\u0103 sau \u00eel sus\u0163ine \u00een afirmarea lui \u015fi pe care \u00eel reg\u0103sim nu numai \u00een competi\u0163ia oficial\u0103, ci \u015fi \u00een sec\u0163iunile paralele Tiempo de historia \u015fi Tiempo de encuentro (Timpul \u00eent\u00e2lnirii). Anul acesta, Fernando Lara a f\u0103cut parte din juriul interna\u0163ional, a fost omagiat \u015fi i s-a pus \u00een bra\u0163e un binemeritat \u201eEspiga de oro\u201c onorific, drept recunoa\u015ftere a statutului s\u0103u de fondator al unei Seminci moderne. \u00cel \u00eent\u00e2lnesc, \u00een fiecare an, la Cannes pe acest distins \u015fi elegant intelectual spaniol, unde este invitat \u00een calitate de critic; uneori st\u0103m pe acela\u015fi r\u00e2nd \u015fi, de fiecare dat\u0103, m\u0103 \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nez s\u0103-l \u00eentreb dac\u0103 nu se \u00eentoarce la Valladolid. Dup\u0103 cum se vede, nu a venit dec\u00e2t pentru a primi mul\u0163umirile tuturor, inclusiv ale ziari\u015ftilor str\u0103ini, care au tr\u0103it \u00een \u201eanii Lara\u201c, pentru c\u0103 au existat astfel de ani, multe edi\u0163ii de aur.
\nCu al\u0163i directori, unii de curs\u0103 lung\u0103, al\u0163ii nu, via\u0163a unui festival merge mai departe. O \u00eentreag\u0103 istorie a cinematografului a trecut prin ora\u015ful-capital\u0103 a provinciei Castilla e Leon. Lista marilor cinea\u015fti laurea\u0163i de-a lungul vremii este de-a dreptul impresionant\u0103, festivalul dovedind, \u00een unele cazuri, mai mult\u0103 intui\u0163ie \u015fi sim\u0163 al valorii dec\u00e2t alte manifest\u0103ri cu glan\u0163ul celebrit\u0103\u0163ii. Expozi\u0163iile din acest an ne-au purtat prin decenii, amintindu-ne, nostalgic, prin pagini din ziarele vremii, afi\u015fe, fotografii, c\u0103l\u0103toriile filmului. Unele uitate, altele ne\u015ftiute. Bun\u0103oar\u0103, nu aveam cuno\u015ftin\u0163\u0103 cum c\u0103, \u00een cel de al treilea an, premiul \u201eDon Bosco\u201c de aur a fost dob\u00e2ndit de Jules Dassin cu Cel care trebuie s\u0103 moar\u0103, iar argintul i-a revenit lui Fellini pentru Nop\u0163ile Cabiriei, oper\u0103 care a declan\u015fat \u015fi primul scandal din istoria festivalului, pentru unii fiind \u201eprea \u00eendep\u0103rtat de ordinea moral\u0103 \u015fi religioas\u0103\u201c. \u00cen primele edi\u0163ii, Akira Kurosawa a fost un oaspete obi\u015fnuit, \u00een 1967 plec\u00e2nd \u015fi cu un \u201eEspiga de oro\u201c pentru Barbarossa.
\nIngmar Bergman, de at\u00e2tea ori nedrept\u0103\u0163it la marele Cannes, a fost onorat de trei ori cu Crucea de aur, pentru A \u015faptea pecete, Izvorul fecioarei \u015fi Comunian\u0163ii. Stanely Kubrick a acceptat ca premiera spaniol\u0103 a Portocalei mecanice s\u0103 aib\u0103 loc \u00een cadrul festivalului din 1975, cu condi\u0163ia ca locul proiec\u0163iei s\u0103 nu fie o sal\u0103 de cinema, ci o aul\u0103 a Universit\u0103\u0163ii, drept care studen\u0163i din \u00eentreaga \u0163ar\u0103 au plecat \u00een pelerinaj la Valladolid. Am v\u0103zut o fotografie a interminabilelor cozi de spectatori pe o parte a str\u0103zi \u015fi a \u015firului de ma\u015fini de pe cealalt\u0103 parte. O asemenea mul\u0163ime nu mai fusese v\u0103zut\u0103 de la \u00eent\u00e2lnirile cu Roberto Rossellini, invitat \u00een 1970 cu opt dintre filmele sale, subiecte ale unor discu\u0163ii intitulate chiar a\u015fa, Un creator \u00een dezbatere. P\u00e2n\u0103 \u015fi Woody Allen, cel care accept\u0103 rar premiile, nu a rezistat tenta\u0163iei de a fi omagiat \u00een 2008 \u015fi d\u0103ruit cu \u201eEspiga de oro\u201c. Invitatul nu a venit cu m\u00e2inile goale, a adus cu el clarinetul \u015fi micul s\u0103u grup de jazz. Am putea continua, dar poate am nedrept\u0103\u0163i una dintre activit\u0103\u0163ile care disting Valladolidul de alte festivaluri, \u015fi anume editarea unor excep\u0163ionale c\u0103r\u0163i de cinema, lansate neclintit cu fiecare edi\u0163ie. Doar o \u00een\u015firuire a unor titluri incitante: Yasujiro Ozu, Un Borges al Oceanului Pacific ?, Andr\u00e9 T\u00e9chin\u00e9, O strategie a tensiunii, Claude Chabrol, Privirea entomologului; Dic\u0163ionar al cinematografului turc; Luchino Visconti, Un t\u00e2n\u0103r numit Saura; Reinventarea genurilor; Goran Paskaljevic, Tragicomedia uman\u0103.
\nA\u015fa au c\u0103zut bobii, acesta a fost g\u00e2ndul cu care aceast\u0103 a 60-a edi\u0163ie a pornit la drum, cert este c\u0103 2015 va r\u0103m\u00e2ne o edi\u0163ie despre care se poate spune cu m\u00e2na pe inim\u0103 c\u0103 a apar\u0163inut tineretului. De obicei, mai fiecare festival \u00ee\u015fi face un titlu de glorie din afirmarea angaj\u0103rii \u00een descoperirea \u015fi sus\u0163inerea noilor valuri, genera\u0163ii, dar nu \u00eentotdeauna socotelile de acas\u0103 se potrivesc cu cele din t\u00e2rg; se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ca, uneori, juriile s\u0103 fie cele care dau peste cap inten\u0163iile selec\u0163ionerilor, ale organizatorilor. Au concurat cinea\u015fti \u201eveterani\u201c, cum li se spune, ast\u0103zi, celor trecu\u0163i de 50 de ani. Mika Kaurismaki ne-a surprins cu o foarte personal\u0103 evocare a tinerei \u015fi rebelei regine Cristina a Suediei \u00een King Girl. Se \u00een\u0163elege c\u0103 toat\u0103 lumea avea \u00een cap imaginea eterat\u0103 a Gretei Garbo din 1933. Eroina cineastului finlandez este o jun\u0103 s\u0103n\u0103toas\u0103, cu aer sportiv \u015fi impulsuri lesbiene, care \u00eenfrunt\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 stea pe g\u00e2nduri dogmele \u015fi cutumele timpului. Actri\u0163a Malin Buska ar fi meritat premiul de interpretare, dar juriul a preferat o valoare mai sigur\u0103, pe Charlotte Rampling, ce-i drept impresionant\u0103 \u00een 45 de ani, rolul unei femei care descoper\u0103 t\u00e2rzii secrete venindu-i m\u0103nu\u015f\u0103. De altfel, este nominalizat\u0103 la premiile Academiei europene de film. Robert Gu\u00e9diguian, regizorul francez constant \u00een angajarea sa \u00eentr-un cinematograf neparizian, reia \u00een Une histoire de fou tema conflictelor istorice dintre armeni \u015fi turci, ap\u0103rarea unui anumit terorism juvenil al unor organiza\u0163ii armene\u015fti fiind pe muchie de cu\u0163it. Am v\u0103zut produc\u0163ii bune, precum Aurora, semnat de Rodrigo Sep\u00falveda din Chile, despre \u00eencercarea disperat\u0103 a unei profesoare de a da un nume \u015fi un morm\u00e2nt copiilor mor\u0163i \u015fi p\u0103r\u0103si\u0163i, sau D\u00e9grad\u00e9 al fra\u0163ilor Tarzan \u015fi Arab Nasser, un \u201efilm de camer\u0103\u201c, dar ce camer\u0103, ascunz\u0103toare zg\u00e2l\u0163\u00e2it\u0103 de explozii, a unor femei care nu vor dec\u00e2t s\u0103-\u015fi vad\u0103 de via\u0163a lor. Cum aminteam, juriul a avut ochi \u00een primul r\u00e2nd pentru tineri. Dou\u0103 titluri au circulat neobosite de la un premiu la altul, Hr\u00fatar (Berbecii) al islandezului Grimur Hakonarson (cunoscut celor care au fost la TIFF) \u015fi Mustang, al debutantei Denis Gamse Erg\u00fcven, reprezentanta unei cinematografii \u00een plin\u0103 expansiune, cea turc\u0103. Primului i-a revenit \u201eEspiga de oro\u201c, fetei \u2013 \u201eEspiga de plata\u201c (de argint), cei doi \u00eemp\u0103r\u0163indu-\u015fi apoi, fr\u0103\u0163e\u015fte, premiile publicului, ale tinerilor, ale criticii, plus premiul \u201ePilar Miro\u201c acordat unui debutant, de acela\u015fi juriu interna\u0163ional condus de Goran Paskaljevic, cineastul s\u00e2rb stabilit \u00een Fran\u0163a. Calmul lui Hakonarson, apartenta lui r\u0103ceal\u0103, frenezia Denizei Gamse Erguven au cufundat sala \u00een t\u0103cere sau, respectiv, au ridicat-o \u00een picioare. \u00cen fa\u0163a unei asemenea evidente privilegieri a tinerilor, maturul nostru Tudor Giurgiu nu are de ce s\u0103 fie sup\u0103rat. Selec\u0163ionat \u00een competi\u0163ia oficial\u0103 cu De ce eu? (dup\u0103 ce \u00een 2011 \u015fi 2012 a c\u00e2\u015ftigat dou\u0103 premii \u00een sec\u0163iunile paralele cu Despre oameni \u015fi melci \u015fi cu scurtmetrajul Superman, Spiderman sau Batman) prezen\u0163a autorului la conferin\u0163a de pres\u0103 a st\u00e2nit interesul ziari\u015ftilor. Majoritatea r\u0103spunsurilor lui Tudor Giurgiu au f\u0103cut subiectul unei \u00eentregi pagini a principalului ziar din aceast\u0103 regiune a Spaniei, El Norte de Castilla. M\u0103rturisesc c\u0103 este o bucurie s\u0103 constat, pentru a c\u00e2ta oar\u0103, c\u0103 mai exist\u0103, \u00een lume, pres\u0103 scris\u0103, de calitate, care acord\u0103 spa\u0163ii largi culturii, \u015fi nu numai cu ocazii speciale. Desigur, un festival interna\u0163ional are dreptul la o \u015fi mai mare aten\u0163ie. Pre\u0163ul idealismului \u00eentr-o lume corupt\u0103 se intituleaz\u0103 comentariul semnat de Elena G. Castanon care a subliniat \u00een r\u00e2ndurile sale \u201euna dintre ideile puternice ale tramei \u2013 ambiguitatea moral\u0103, dificultatea de a distinge \u00eentre buni \u015fi r\u0103i \u015fi care arunc\u0103 protagonistul \u00een confuzie \u015fi dezam\u0103gire\u201c. Curio\u015fi, cum le cere meseria, ziari\u015ftii au dorit s\u0103 afle, dac\u0103 se poate, \u00een procente, raportul dintre realitate \u015fi adaosul de fic\u0163iune, \u015ftiind c\u0103 subiectul a fost inspirat de un caz real, petrecut \u00een 2002. Tudor Giurgiu a riscat, z\u00e2mbind, \u201eun 70 la sut\u0103 contra 30, s\u0103 zicem\u201c.<\/p>\n

\"cinema\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Seminci, cum i se mai spune, pe scurt, Festivalului de la Valladolid (Semana internacional de cinema) este a doua mare manifestare cinematografic\u0103 din Spania \u015fi una dintre cele mai vechi din Europa. Ca mai toate festivalurile din lume \u015fi acesta a avut un drum sinuos, p\u00e2n\u0103 a ajunge la structura \u00een care func\u0163ioneaz\u0103, ast\u0103zi, c\u00e2nd… Cite\u0219te mai mult »Vremea spicelor de aur. Festivalul interna\u0163ional al filmului de la Valladolid<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[15447],"class_list":["post-25049","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-festivalului-de-la-valladolid"],"views":2546,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25049","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=25049"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25049\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25051,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25049\/revisions\/25051"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=25049"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=25049"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=25049"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}