{"id":25047,"date":"2015-11-21T09:57:41","date_gmt":"2015-11-21T07:57:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=25047"},"modified":"2015-11-21T09:57:41","modified_gmt":"2015-11-21T07:57:41","slug":"colonelul-are-cui-sa-i-scrie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/colonelul-are-cui-sa-i-scrie\/","title":{"rendered":"Colonelul are cui s\u0103-i scrie"},"content":{"rendered":"

Amintirile colonelului L\u0103custeanu<\/em>, text stabilit, note \u015fi indici de Rodica Pandele Peligrad, Prefa\u0163\u0103 de Mircea Anghelescu, Editura Polirom, Ia\u015fi, 2015, 318 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Amintirile colonelului L\u0103custeanu apar acum \u00een versiune integral\u0103, editat\u0103 dup\u0103 manuscris, gra\u0163ie Rodic\u0103i Pandele Peligrad. \u00cen 1934, Radu Crutzescu, d\u0103dea publicit\u0103\u0163ii, sub acest titlu (la Funda\u0163ia pentru Literatur\u0103 \u015fi Art\u0103 \u201eCarol II\u201c), o selec\u0163ie din cele dou\u0103 caiete-manuscris, redactate \u00eentre 1865 \u015fi 1874. Ar fi de evitat discu\u0163ii privitoare la neglijarea posterit\u0103\u0163ii acestor \u00eensemn\u0103ri. O carte mai consistent\u0103 \u2013 Peregrinul transilvan (Ion Codru Dr\u0103gu\u015fanu) \u2013 nu a primit aten\u0163ia necesar\u0103, de\u015fi a trecut pe sub ochii c\u00e2torva speciali\u015fti: Nicolae Iorga, \u015eerban Cioculescu \u015fi Romul Munteanu. La prima tip\u0103rire, Amintirile… puteau fi considerate o revela\u0163ie de Camil Petrescu. Interven\u0163ia lui din Revista Funda\u0163iilor Regale a creat o tradi\u0163ie firav\u0103 \u00een a cultiva respectiva scriere. Textul propus de Radu Crutzescu aducea un contrapunct, apar\u0163in\u00e2nd unui martor-cheie al epocii, referitor la p\u0103rerea unanim\u0103 asupra revolu\u0163ionarilor de la 1848. Lucrurile sunt acum destul de clare. L\u0103custeanu se exprim\u0103 \u00eentr-o retoric\u0103 tranzitiv\u0103, consemn\u00e2nd idei, oameni, fapte \u015fi averi. El r\u0103m\u00e2ne un om al perioadei, care \u00eenva\u0163\u0103 s\u0103 adune, f\u0103r\u0103 prejudec\u0103\u0163i \u015fi resentimente, c\u00e2\u015ftigurile \u015fi pierderile. Eventualele reu\u015fite estetice ale Amintirilor… provin din amestecul de limb\u0103 religioas\u0103, de neologisme latine \u015fi franceze, de cuvinte slave \u015fi de sintax\u0103 a limbii literare din secolul al XVIII-lea.
\nCronic\u0103 de familie
\nEste necesar s\u0103 punct\u0103m faptul c\u0103 Amintirile… nu intr\u0103 nici \u00een categoria postumelor, nici \u00een aceea mai larg\u0103 a scrierilor care, dintr-o serie de circumstan\u0163e incontrolabile, n-ar fi avut un destin pe potriv\u0103. N\u0103scut \u00een 1813, Grigore L\u0103custeanu era \u00een etate de 52 de ani c\u00e2nd s-a a\u015fezat la masa de scris. \u00cen a doua jum\u0103tate a secolului al XIX-lea, speran\u0163a de via\u0163\u0103 nu dep\u0103\u015fea cifrele din suta precedent\u0103. Apoi, educat \u00een respectul fa\u0163\u0103 de \u00eenainta\u015fi, ofi\u0163erul pensionar nu \u00eendr\u0103znea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 del\u0103s\u0103tor, b\u0103nuind c\u0103, asmenea tat\u0103lui, slugerul \u015etefan L\u0103custeanu (1772-1825), intrase \u00een anul mor\u0163ii. Buna-cuviin\u0163\u0103 \u015fi frica fa\u0163\u0103 de \u00eeng\u0103duin\u0163a lui Dumnezeu sunt valori esen\u0163iale \u00een text. Fostul militar de carier\u0103, se afla \u00een pragul \u00eencheierii majorit\u0103\u0163ii socotelilor: \u201eVoiesc numai a desemna \u00een pu\u0163ine cuvinte copiilor \u015fi nepo\u0163ilor mei dou\u0103 lucruri: a. memoria \u015fi respectul str\u0103bunilor vine totdauna un izvor de generoase inspira\u0163ii; b. s\u0103 cunoasc\u0103 cobor\u00e2torii mei origina familiei lor, care \u00een \u0163ara noastr\u0103 sunt foarte pu\u0163ine familii care \u00ee\u015fi cunosc neamul lor\u201c (p. 20). Citatul ales ofer\u0103, din punctul meu de vedere, multe (in)adecv\u0103ri de receptare.
\nLectura improprie porne\u015fte de la transferul sensibilit\u0103\u0163ii actuale asupra codurilor acelor vremuri. Grandomania colonelului L\u0103custeanu reprezint\u0103 o suprainterpretare. Exist\u0103 accente deranjante \u00een discursul s\u0103u. Le-a\u015f numi, mai degrab\u0103, justific\u0103ri excesive. M\u00e2ndria lui este, \u00een realitate, cinstea de a se num\u0103ra printre cei recruta\u0163i, sub ocrotire \u0163arist\u0103, dup\u0103 pacea de la Adrianopole (1829), \u00een prima oaste regulamentar\u0103 a Valahiei, de la Mihai Viteazul \u00eencoace. Se explic\u0103 astfel de ce Vasile C\u00e2rlova alegea, \u00een scurtul r\u0103gaz creator, s\u0103 compun\u0103 poezia Mar\u015ful o\u015ftirii rom\u00e2ne. Ajuns la senectute, profesionistul armelor retr\u0103ie\u015fte sentimentul \u00eentemeietor, nutrind certitudinea c\u0103 soarta neamului s\u0103u a luat o turnur\u0103 decisiv\u0103 prin interven\u0163ia Rusiei imperiale: \u201eIstoria adev\u0103ra\u0163ilor rom\u00e2ni cre\u015ftini au vorbit, va vorbi \u015fi va binecuv\u00e2nta pravoslavnica Rusie, care au jertfit pre\u0163iosul ei s\u00e2nge pentru salvarea cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii de supt sabia p\u0103g\u00e2nismului\u201c (p. 48). Merit\u0103 re\u0163inut am\u0103nuntul c\u0103 elogiul precedent este inclus \u00eentre paranteze. De asemenea, trebuie s\u0103 ne acomod\u0103m cu recuno\u015ftin\u0163a sold\u0103\u0163easc\u0103. L\u0103custeanu respir\u0103 duhul ierarhiei din Cer \u015fi de pe P\u0103m\u00e2nt. Respectul fa\u0163\u0103 de superiori nu se confund\u0103 cu supunerea.
\nDispozi\u0163ii testamentare
\nAr fi cazul s\u0103 nu abuz\u0103m de ideea curent\u0103 c\u0103 Amintirile… s-ar \u00eencadra \u00een genul beletristic, de\u015fi, uneori, pare c\u0103 memorialistul \u00eembin\u0103 saga personal\u0103 cu retorica scrierilor biserice\u015fti. Nevoia lui r\u0103m\u00e2ne alc\u0103tuirea unei cronici de familie, de unde s\u0103 reias\u0103 conlucrarea \u00eentre noble\u0163ea de s\u00e2nge \u015fi cea de merit, \u00eentre c\u00e2\u015ftigurile \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor fericite \u015fi confirm\u0103rile datorate eforturilor proprii: \u201e\u00centr-o diminea\u0163\u0103 m\u0103 cheam\u0103 generalul Starov din lag\u0103r la cfartira sa, \u00een Craiova. \u00cenf\u0103\u0163i\u015f\u00e2ndu-m\u0103, \u00eemi zise aceste vorbe \u00een limba ruseasc\u0103 (care o vorbeam bine): \u00abLagastiane, te-am chemat s\u0103 \u00ee\u0163i ar\u0103t c\u0103 sunt mul\u0163umit de purtarea \u015fi silin\u0163a ta \u00een o\u015ftire, \u015fi dorind a te vedea ajuns departe \u015fi pentru c\u0103 \u00een cavalerie nu ai perspectiv\u0103, te mut la infanterie\u00bb. I-am mul\u0163umit \u015fi am primit, \u00eens\u0103 lacrimile curgea din ochii mei, c\u0103ci drag\u0103 \u00eemi era cavaleria\u201c (p. 52). Episoade ca acesta, cu tensiuni dramatice, exclud pecetea literaturii. Limbajul lor protocolar, bruiat de reac\u0163ii sentimentale, este prefabricat. Scopul const\u0103 \u00een a eviden\u0163ia \u201eutilitatea\u201c individului \u00een comunitate, nicidecum \u201enepriceperea\u201c lui \u015fi, \u00een consecin\u0163\u0103, favorizarea lui de c\u0103tre superior printr-un gest de afec\u0163iune. \u00cen loc s\u0103 asist\u0103m la o confruntare sau la o critic\u0103, suntem \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa\u0163i de doi oameni smeri\u0163i. Pe de o parte, generalul se supune dreptului cutumiar (\u201efolosului de ob\u015fte\u201c), ca s\u0103-\u015fi manifeste puterea incontestabil\u0103. Pe de alt\u0103 parte, sublocotenentul (\u201epraporgicul\u201c) accept\u0103 ordinul, preg\u0103tindu-se s\u0103-\u015fi doveasc\u0103 adev\u0103rata \u00eendem\u00e2nare \u00een noua \u00eens\u0103rcinare.
\nTotu\u015fi, L\u0103custeanu ilustreaz\u0103, \u00een relat\u0103rile privind Revolu\u0163ia de la 1848, c\u0103, de\u015fi nu se tocme\u015fte cu rigorile uniformei militare \u015fi c\u0103 nu cr\u00e2cne\u015fte \u00een fa\u0163a voin\u0163ei divine (resemn\u00e2ndu-se), nu ascult\u0103 neclintit de bra\u0163ul secular. Civilii care \u0163intesc s\u0103 ajung\u0103 la guvernare \u00een numele \u201eliberalismului\u201c sunt suspecta\u0163i de arivism. Pe ace\u015ftia nu-i recunoa\u015fte \u00een posturile de conducere, entuziasm\u00e2ndu-se c\u00e2nd colonelul Odobescu a sunat r\u0103zmeri\u0163a \u00eempotriva guvernului provizoriu de tehnocra\u0163i \u015fi de militari, proclamat la 19 iunie 1848, pe care tocmai garda \u00eel instalase cu un ceas \u00eenainte: \u201eOdobescu pusese m\u00e2na \u00een pieptul lui Tell \u015fi \u00eei striga: \u00abO s\u0103 te \u00eempu\u015fc, t\u00e2lharule! S\u0103 vie un ofi\u0163er s\u0103-l duc\u0103 la arestul caz\u0103rmii!\u00bb Tell pl\u00e2ngea \u015fi se ruga s\u0103-l ierte. Frate-meu Iancu L\u0103custeanu lu\u00e2ndu-i sabia l-a luat, \u015fi \u00eel ducea la cazarm\u0103 \u00eentre pu\u015fti, numai cu doi solda\u0163i. Magheru \u015fi cu \u015etefan Golescu \u00eendat\u0103 ce au v\u0103zut solda\u0163ii au alergat \u015fi s-au \u00eenchis \u00eentr-o odaie, pe din\u0103untru. Solomon se muncea s\u0103 sparg\u0103 u\u015fa, s\u0103 omoare pe Magheru, c\u0103ruia \u00eei p\u0103stra o veche rancun\u0103\u201c (p. 155). Curat neconstitu\u0163ional! Curat lovitur\u0103 de palat! Da\u2019 umfla\u0163i-i! Desigur c\u0103 noi citim asemenea \u00eent\u00e2mpl\u0103ri prin ochii lui Caragiale, d\u00e2ndu-le nota literar\u0103 pe care nu o au. Pentru L\u0103custeanu, sl\u0103biciunea moral\u0103 a adversarilor (unii socoti\u0163i \u201etr\u0103d\u0103tori\u201c ai armatei) marca for\u0163a \u201eagresorilor\u201c. De\u015fi Amintirile… sunt contemporane cu evenimentele care au inspirat Boborul.
\nStilul colonelului L\u0103custeanu este indigest pentru cititorul de azi. Camil Petrescu \u00eel transformase \u00een calitate. Trec\u00e2nd peste observa\u0163iile neconcludente ale prozatorului interbelic, ar fi de st\u0103ruit asupra hibrid\u0103rii. Crescut \u00een fric\u0103 de Dumnezeu, militarul \u00ee\u015fi pomene\u015fte str\u0103mo\u015fii cu formule desprinse din r\u00e2nduiala bisericeasc\u0103. Amintirile… au \u015fi o puternic\u0103 dimensiune testamentar\u0103. Caietele-manuscris sunt l\u0103sate mo\u015ftenitorilor pentru a se \u00eengriji de cei adormi\u0163i: \u201eAstfel au trecut prin haosul suferin\u0163ei acestei lumi preaiubita noastr\u0103 maic\u0103. (Fie-i vecinic\u0103 pomenirea \u015fi rog pe urma\u015fii mei din vreme \u00een vreme, la cazuri de pomeniri biserice\u015fti, s\u0103 pomeneasc\u0103 \u015fi pe bunii \u015fi pio\u015fii mei p\u0103rin\u0163i)\u201c (p. 31). Poate c\u0103 nu e deplasat s\u0103 vorbim despre un manual al trecerii dincolo, \u00een care ofi\u0163erul a fost preocupat s\u0103-\u015fi fac\u0103 un proces de con\u015ftiin\u0163\u0103 (f\u0103r\u0103 a se \u00eenvinov\u0103\u0163i) \u015fi s\u0103 le transmit\u0103 rudelor c\u00e2teva rug\u0103min\u0163i la ceasuri de cump\u0103n\u0103.
\nDispari\u0163ia prematur\u0103 a unicului fiu, la 20 de ani (1865), dezv\u0103luie structura patetic\u0103 a tat\u0103lui. Cronica de familie d\u0103 semne c\u0103 \u015fi-ar pierde tonul auroral, vestind \u00eempr\u0103\u015ftierea s\u00e2ngelui. Este suficient s\u0103 ne uit\u0103m la titlul subcapitolului ca s\u0103 \u00een\u0163elegm intensitatea rela\u0163iei, amintind de Tat\u0103l \u015fi de Fiul Sfintei Treimi: \u201eMi\u015fu fiul nostru cel iubit, \u00eentru care bine am n\u0103d\u0103jduit\u201c. Atitudinea \u015fi cuvintele colonelului nu se mai subordoneaz\u0103 niciunei autorit\u0103\u0163i sau constr\u00e2ngeri c\u00e2nd \u00ee\u015fi aminte\u015fte icoana copilului. Impulsul protector pare matern. Colonelul se bate pentru binele t\u00e2n\u0103rului, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103-l promoveze, pe m\u0103sura inteligen\u0163ei, dar \u00eempotriva intereselor colaterale, care \u00eel \u00eempiedicau s\u0103 ard\u0103 etapele. Se ceart\u0103 cu dasc\u0103li, \u00ee\u015fi compromite amici\u0163iile, \u00eel admonesteaz\u0103 pe loc\u0163iitorul Domniei. Pierderea mo\u015ftenitorului de\u015fteapt\u0103 porniri \u0163inute sub lac\u0103t \u015fi pentru c\u0103 tat\u0103l n-a putut s\u0103 se bucure de succesul lui Mi\u015fu care, urma deja o carier\u0103 \u00een cavalerie.
\nAmintirile colonelului L\u0103custeanu nu mai sunt o legend\u0103 filologic\u0103. Cu documentul pe mas\u0103, vom \u015fti ce s\u0103 alegem, r\u0103spunz\u00e2nd m\u0103car \u00een parte speran\u0163elor autorului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Amintirile colonelului L\u0103custeanu, text stabilit, note \u015fi indici de Rodica Pandele Peligrad, Prefa\u0163\u0103 de Mircea Anghelescu, Editura Polirom, Ia\u015fi, 2015, 318 p. Amintirile colonelului L\u0103custeanu apar acum \u00een versiune integral\u0103, editat\u0103 dup\u0103 manuscris, gra\u0163ie Rodic\u0103i Pandele Peligrad. \u00cen 1934, Radu Crutzescu, d\u0103dea publicit\u0103\u0163ii, sub acest titlu (la Funda\u0163ia pentru Literatur\u0103 \u015fi Art\u0103 \u201eCarol II\u201c), o… Cite\u0219te mai mult »Colonelul are cui s\u0103-i scrie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[15446],"class_list":["post-25047","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-amintirile-colonelului-lacusteanu"],"views":1548,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25047","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=25047"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25047\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25048,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25047\/revisions\/25048"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=25047"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=25047"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=25047"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}