{"id":25045,"date":"2015-11-21T09:55:31","date_gmt":"2015-11-21T07:55:31","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=25045"},"modified":"2015-11-21T09:55:31","modified_gmt":"2015-11-21T07:55:31","slug":"dincolo-de-tacere-si-absenta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dincolo-de-tacere-si-absenta\/","title":{"rendered":"Dincolo de t\u0103cere \u015fi absen\u0163\u0103"},"content":{"rendered":"

Hugo Mujica, El temblor de lo que se inclina \/ Fiorul celor ce se-nclin\u0103,<\/em> antologie poetic\u0103 \u2013 edi\u0163ie bilingv\u0103, traducere de Maria Elena R\u0103voianu, Bucure\u015fti, Editura ZIP, 2015<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 
\n\u201eDup\u0103, dup\u0103 mult\u0103 vreme\/ dispare teama
\nde a renun\u0163a la ce n-ai avut vreodat\u0103:
\nsunt propria mea victorie asupra a ce am pierdut,
\nsunt ceea ce nu mai a\u015ftept.\u201c
\n(Hugo Mujica, Dup\u0103 mult\u0103 vreme)<\/p>\n

Aproape necunoscut\u0103, din p\u0103cate, \u00een Rom\u00e2nia, cel pu\u0163in p\u00e2n\u0103 acum, poezia lui Hugo Mujica reprezint\u0103 o veritabil\u0103 revela\u0163ie. Nu numai deoarece prin intermediul versurilor acestui scriitor cititorul descoper\u0103 deodat\u0103 o alt\u0103 fa\u0163et\u0103 a literaturii argentiniene, ci \u015fi pentru c\u0103 Mujica demonstreaz\u0103, \u00eenc\u0103 de la primele volume publicate, c\u0103 este pe deplin capabil s\u0103 se deta\u015feze de toate influen\u0163ele pe care le-a suferit, pe care \u015fi le asum\u0103 chiar el, dar de care se \u015fi desprinde pentru a-\u015fi afirma originalitatea \u015fi for\u0163a creatoare.
\nPoezia esen\u0163elor<\/strong>
\nApreciat de Ernesto S\u00e1bato, convins c\u0103 \u201earta pe care Mujica o proiecteaz\u0103 \u00een lirica sa ne salveaz\u0103 de nebunie, de nonsensul existen\u0163ei \u015fi ne dezv\u0103luie speran\u0163a\u201c, poetul acesta (n\u0103scut \u00een 1942, la Buenos Aires), care a studiat pe r\u00e2nd artele plastice, filosofia, antropologia \u015fi teologia, care a fost apropiat de cercurile hippie din New York-ul anilor \u201960 \u015fi care ulterior a descoperit calea spre cunoa\u015fterea de sine \u015fi spre \u00eemp\u0103carea cu lumea \u00een mai multe m\u0103n\u0103stiri din Fran\u0163a \u015fi din Argentina, este excelent \u015fi conving\u0103tor prezentat cititorului rom\u00e2n prin intermediul unui volum de poezii, recent ap\u0103rut \u00een edi\u0163ie bilingv\u0103, o cuprinz\u0103toare antologie liric\u0103 (El temblor de lo que se inclina \/ Fiorul celor ce se-nclin\u0103, Bucure\u015fti, Editura ZIP, 2015), inspiratele t\u0103lm\u0103ciri fiind semnate de Maria Elena R\u0103voianu.
\nS-a spus adesea c\u0103 nu trebuie s\u0103 c\u0103ut\u0103m diferen\u0163e fundamentale \u00eentre c\u0103r\u0163ile de poezie ale lui Hugo Mujica \u2013 \u015fi pe bun\u0103 dreptate. C\u0103ci, de la volumul s\u0103u de debut, Brasa blanca (Jarul alb \u2013 1983) \u015fi p\u00e2n\u0103 la Sed adentro (Sete l\u0103untric\u0103 \u2013 2001), Casi en silencio (Aproape \u00een t\u0103cere \u2013 2004) sau Y siempre despu\u00e9s el viento (\u015ei mereu apoi v\u00e2ntul \u2013 2011), autorul pare a scrie o carte unic\u0103 \u015fi complex\u0103, \u00eenrudit\u0103 cu mallarm\u00e9ana \u201eCarte perfect\u0103\u201c, dar \u00eentemeiat\u0103 \u015fi (mai ales!) pe convingerea necesit\u0103\u0163ii sublinierii alterit\u0103\u0163ii, \u00een\u0163eleas\u0103 ca metod\u0103 de investigare a lumii \u015fi, deopotriv\u0103, de cunoa\u015ftere de sine. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 Mujica porne\u015fte, implicit \u015fi subtextual, de la celebrele cuvinte ale lui Arthur Rimbaud (\u201eJe est un autre\u201c), dar le trece \u015fi prin experien\u0163a heteronimiei pessoane \u015fi, evident, prin estetica lui Jorge Luis Borges, cu precizarea extrem de important\u0103 c\u0103, \u00een cazul poeziei sale, nu avem niciodat\u0103 de-a face cu jocul literar gratuit \u015fi nici cu exacerbarea elementelor livre\u015fti, c\u00e2t\u0103 vreme acest poet a fost \u00eentotdeauna convins c\u0103 trebuie s\u0103 p\u0103streze, prin intermediul liricii sale, o str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 tocmai cu realitatea pe care, uneori, la nivel fizic, \u00eencearc\u0103 s\u0103 o eludeze.
\nMae\u015ftrii spirituali ai lui Hugo Mujica, cei al c\u0103ror semn simbolic poate fi descoperit ca \u00een filigran \u00een crea\u0163ia sa, sunt mai cu seam\u0103 San Juan de la Cruz, Paul Celan \u015fi Mar\u00eda Zambrano. Acesteia din urm\u0103 \u00eei \u015fi apar\u0163in, de altfel, c\u00e2teva cuvinte pe care Mujica le-a repetat adesea \u015fi care, m\u0103car la un anumit nivel, reprezint\u0103 o expresie sintetic\u0103 a operei argentinianului: \u201ePoezia nu este situat\u0103 prea departe de tremurul frunzelor.\u201c \u015ei, chiar dac\u0103 nu exist\u0103 salturi spectaculoase \u00een lirica lui Mujica, cititorul descoper\u0103, iar asta se vede cu toat\u0103 claritatea, o evolu\u0163ie bine marcat\u0103 care d\u0103 contur \u015fi sens individualit\u0103\u0163ii sale \u015fi \u00eendep\u0103rteaz\u0103 aceast\u0103 crea\u0163ie de experimentele gratuite \u015fi de orice obscuritate de prisos. Lectorul va avea surpriza (\u015fi bucuria) s\u0103 fie pus \u00een fa\u0163a unei poezii limpezi \u015fi profunde, ale c\u0103rei semnifica\u0163ii trebuie descoperite cu grij\u0103 \u015fi evaluate cu aten\u0163ie, limbajul devenind instrumentul de lucru al autorului, dar \u015fi calea \u2013 o adev\u0103rat\u0103 potec\u0103 ce se bifurc\u0103! \u2013 ce trebuie urmat\u0103 pentru a intui implica\u0163iile fiec\u0103rui poem \u00een parte. Iat\u0103 cum se exprim\u0103 Mujica \u00eentr-un text din Sed adentro, poate c\u0103 unul dintre cele mai bine realizate volume ale sale: \u201eSufl\u0103 v\u00e2ntul\/\/ \u015fi leag\u0103n\u0103 t\u0103ceri peste visele\/ lumii;\/\/ un voal alb zboar\u0103 peste\/ acoperi\u015furi,\/ flutur\u0103 \u00een c\u0103dere,\/ anun\u0163\u0103 \u00een t\u0103cere.\/\/ Dans al nim\u0103nui \u015fi al tuturor deriv\u0103 ce flutur\u0103\u201c. (Dansul nim\u0103nui) Sau: \u201eC\u00e2nd ziua apune\/ \u015fi c\u00e2nd totul se lini\u015fte\u015fte, arunc la vale\/ o pietricic\u0103.\/\/ E un drum al abandon\u0103rii:\/ ofranda de-a nu-\u0163i mai alege pa\u015fii.\u201c (Lini\u015fte) Trimiterile la universul natural nu sunt deloc \u00eent\u00e2mpl\u0103toare \u00een aceast\u0103 oper\u0103 ce caut\u0103 sensurile ultime \u2013 ale poeziei \u015fi ale existen\u0163ei \u2013 nu \u00een vreun experimentalism mai mult sau mai pu\u0163in decorativ sau exterior, ci \u00een decantarea treptat\u0103 a expresiei, \u0163elul estetic suprem fiind, pentru Hugo Mujica, atingerea esen\u0163elor. Ploaia de deasupra p\u0103durii, \u00eentr-adev\u0103r, dup\u0103 cum scrie el, \u201enu las\u0103 urme, nu face dec\u00e2t s\u0103 treac\u0103,\/ s\u0103 dezgoleasc\u0103.\u201c (Deasupra p\u0103durii)
\nExperien\u0163a t\u0103cerii<\/strong>
\nCitind \u015fi recitind cu r\u0103bdare crea\u0163ia lui Mujica, devine clar c\u0103 experien\u0163a t\u0103cerii \u015fi a \u00eemp\u0103c\u0103rii spirituale sunt mult mai importante (chiar \u015fi la nivelul strict al evolu\u0163iei \u00een plan uman a poetului) dec\u00e2t perioada tumultuoaselor aventuri din spa\u0163iul cultural nord-american, ale c\u0103ror urme (\u015fi urm\u0103ri…) se reg\u0103sesc mai degrab\u0103 \u00een plan exterior. C\u0103ci, treptat, poemele lui devin expresii ale unei lini\u015fti ce duce cu g\u00e2ndul la marii poe\u0163i \u015fi g\u00e2nditori ai Orientului. C\u0103 ar fi vorba, mai ales \u00een unele texte, despre apropierea de spiritul clasicilor Zen, a\u015fa cum au afirmat o parte a criticilor literari, este adev\u0103rat, numai c\u0103 aceasta e doar una dintre numeroasele surse ale unei crea\u0163ii poetice a c\u0103rei form\u0103 de a exprima lumea e mult mai complex\u0103. E suficient s\u0103 spunem c\u0103 un poet nipon, de pild\u0103, prive\u015fte atent universul exterior \u015fi descrie pic\u0103tura de rou\u0103 \u00een chiar clipa c\u00e2nd se desprinde de pe marginea unei frunze. \u00cens\u0103 Hugo Mujica d\u0103 \u00eentotdeauna senza\u0163ia c\u0103, pentru a scrie, se situeaz\u0103 de-a dreptul \u00een interiorul unei pic\u0103turi de rou\u0103 (al fiec\u0103rei pic\u0103turi de rou\u0103), a c\u0103rei esen\u0163\u0103 o \u00een\u0163elege \u015fi pe care reu\u015fe\u015fte s\u0103 o \u015fi exprime cu o limpezime \u015fi cu o simplitate aparent\u0103, care, desigur, uimesc \u015fi conving deopotriv\u0103 cititorul. \u00cen acest fel, poetul vorbe\u015fte despre \u00eent\u00e2mpl\u0103rile ce marcheaz\u0103 existen\u0163a uman\u0103, dar \u015fi despre incertitudinile de care, orice ar face, omul nu poate sc\u0103pa; sau, alteori, despre acele drumuri care doar dac\u0103 sunt parcurse p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t \u00ee\u015fi dezv\u0103luie adev\u0103ratele semnifica\u0163ii. C\u0103utarea e prezent\u0103 la tot pasul \u00een aceste poeme, iar c\u0103l\u0103toria, cu toate accep\u0163iunile \u015fi implica\u0163iile sale, dezv\u0103luie \u015fi capacitatea fiec\u0103ruia dintre noi de a ajunge, dar numai \u00een cele din urm\u0103, acolo unde suntem a\u015ftepta\u0163i.
\nMai cu seam\u0103 \u0163in\u00e2nd seama de ansamblul acestei crea\u0163ii, putem spune c\u0103 Mujica privilegiaz\u0103, prin intermediul poeticii sale, un limbaj al dorin\u0163ei \u015fi, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, al absen\u0163ei \u015fi al t\u0103cerii. Descinz\u00e2nd parc\u0103 din marii mistici, poezia sa se afl\u0103 \u015fi \u00eentr-un permanent dialog cu opera lui Heidegger \u015fi Nietzsche, f\u0103r\u0103 a pierde ocazia de a se raporta, subtextual, la crea\u0163ia lui H\u00f6lderlin. \u00cen acest context, golul (s\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 unul dintre volumele sale de eseuri este intitulat Poeticas del vac\u00edo!) devine metafor\u0103 central\u0103 a crea\u0163iei poetice, loc unic unde se na\u015fte t\u0103cerea \u00eens\u0103\u015fi. \u015ei unicul spa\u0163iu al revela\u0163iei. De aici, desigur, intensitatea poemelor. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, Juan Martin Velasco afirma c\u0103 \u201epoezia lui Mujica exprim\u0103 acel modus loquendi al misticilor, condi\u0163ia simbolic\u0103 a creatorului fiind exprimat\u0103 adesea prin intermediul unui tensionat dialog purtat cu acea jum\u0103tate mereu absent\u0103.\u201c Imaginile nop\u0163ii, care completeaz\u0103 sensurile golului, t\u0103cerii \u015fi absen\u0163ei, exprim\u0103 \u015fi incapacitatea fiin\u0163ei umane de a numi (lucrurile sau lumea) p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. \u00cencercarea de asumare a universului prin cuv\u00e2nt r\u0103m\u00e2ne nu o dat\u0103 un demers pus sub semnul \u00eentreb\u0103rii, iar aparentul e\u015fec al individului sortit s\u0103 caute \u00een t\u0103cere prin labirinturile absen\u0163ei pentru a putea, eventual, umple marele gol, demonstreaz\u0103 convingerea lui Mujica: nu cap\u0103tul drumului conteaz\u0103 cu adev\u0103rat, ci c\u0103l\u0103toria, drumul: \u201eCade cuminte ploaia,\/ ce e deschis \u0163\u00e2\u015fne\u015fte.\/\/ Cade ploaia, cade peste\/ a\u015fteptare,\/\/ \u00een c\u0103dere ploaia este chiar drumul ei\/ iar drumul \u00eei e sosirea.\/\/ Trebuie s\u0103 \u00eendr\u0103zne\u015fti \u015fi deschiderea \u015fi c\u0103derea\/ precum \u015fi de\u015fertul setei\/ nu setea de\u015fertului.\u201c (Ceea ce e deschis)
\nAbsen\u0163a mereu prezent\u0103<\/strong>
\nCele mai recente volume ale poetului configureaz\u0103, \u00eens\u0103, o extraordinar\u0103 rela\u0163ie a absen\u0163ei cu o posibil\u0103 prezen\u0163\u0103 \u2013 aceasta fiind reprezentat\u0103 mai cu seam\u0103 de cuv\u00e2ntul care, de fiecare dat\u0103, este menit a re\u00eentemeia lumea, expresie a Logosului. Poetul \u00eensu\u015fi a spus c\u0103 organizarea grafic\u0103 a versurilor sale face parte din chiar procesul de crea\u0163ie, e unul dintre elementele expresive, iar nu decorative, ce caracterizeaz\u0103 o scriitur\u0103 aparte, care \u00ee\u015fi propune de fiecare dat\u0103, doar aparent paradoxal, s\u0103 exprime t\u0103cerea. C\u0103ci, dup\u0103 cum scrie Mujica, acolo unde se termin\u0103 limbajul nu \u00eencepe indicibilul, ci revela\u0163ia. \u00cen fond, scriitorul nu face, aici, altceva dec\u00e2t s\u0103 exprime, cu mijloacele marii poezii, ceea ce propunea Meister Eckhart: \u201ea merge c\u0103tre Dumnezeu f\u0103r\u0103 Dumnezeu\u201c. \u00cen acest contex, dup\u0103 cum ne d\u0103m seama dintr-un poem precum Rug\u0103ciune, absen\u0163a Divinit\u0103\u0163ii e \u00eensu\u015fi numele lui Dumnezeu, \u015fi fiecare cuv\u00e2nt este rostire a celui absent aflat \u00een rela\u0163ie cu cel care supune universul unui proces interogativ presim\u0163it \u015fi exprimat aluziv: \u201eEste ultimul ceas al serii,\/ t\u0103cu\u0163i\/ pinii ce m\u0103rginesc drumul\/ \u00ee\u015fi lungesc umbrele,\/ tremur\u0103 briza\/\/ \u2013 este rug\u0103ciunea abandon\u0103rii,\/ este \u00eenr\u0103d\u0103cinarea \u00een v\u00e2nt\u201c. Poezia va fi, deci, lipsit\u0103 de ornamente \u015fi \u00eenfrumuse\u0163\u0103ri pur exterioare, pentru ca, \u00een acest fel, s\u0103 se poat\u0103 tinde spre experien\u0163a misterului \u2013 esen\u0163ial \u015fi existen\u0163ial. Iar acest prim mister reveleaz\u0103 marele mister al alterit\u0103\u0163ii, dar \u015fi dorin\u0163a de d\u0103ruire: \u201eE frig \u2013 p\u00e2n\u0103 \u015fi cheiul\/ e pustiu.\/\/ Un val\/\/ aproape \u00een t\u0103cere,\/ tive\u015fte cu spum\u0103 brazdele\/ propriei retrageri.\/\/ Aproape \u00een t\u0103cere, ca spuma\/ usc\u00e2ndu-se pe plaj\u0103\/\/ sau ca rug\u0103ciunea unui zeu\/ \u0163\u0103rmurind p\u0103m\u00e2ntul imens.\u201c (Aproape \u00een t\u0103cere)
\nPoezia lui Hugo Mujica pare plasat\u0103 \u00eentotdeauna pe o fluid\u0103 frontier\u0103, c\u0103ci e un dat al absen\u0163ei, o rostire ce exprim\u0103 golul, situ\u00e2ndu-se, simbolic vorbind, tocmai \u00een str\u0103fundurile Marelui Gol. Paradoxal, poetul nu scrie pentru a umple aceast\u0103 absen\u0163\u0103 \u015fi nici pentru a suplini \u00een vreun fel golurile ce se casc\u0103 pretutindeni, ci men\u0163ine intact\u0103 dorin\u0163a de a le p\u0103stra \u015fi de a le integra \u00een existen\u0163a cotidian\u0103: \u201eNoaptea\/ se aud greieri\/ iar acum e\/ v\u00e2ntul\/ cel care apropie sau duce departe fiorul\/ celor ce se-nclin\u0103.\/\/ Azi, \u00een valea asta,\/ sub luna asta,\/ am \u015ftiut c\u0103 v\u00e2ntul nu trece,\/ am \u015ftiut c\u0103 nu face dec\u00e2t s\u0103 soseasc\u0103.\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Hugo Mujica, El temblor de lo que se inclina \/ Fiorul celor ce se-nclin\u0103, antologie poetic\u0103 \u2013 edi\u0163ie bilingv\u0103, traducere de Maria Elena R\u0103voianu, Bucure\u015fti, Editura ZIP, 2015   \u201eDup\u0103, dup\u0103 mult\u0103 vreme\/ dispare teama de a renun\u0163a la ce n-ai avut vreodat\u0103: sunt propria mea victorie asupra a ce am pierdut, sunt ceea ce… Cite\u0219te mai mult »Dincolo de t\u0103cere \u015fi absen\u0163\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[15444,15443,15445],"class_list":["post-25045","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-fiorul-celor-ce-se-nclina","tag-hugo-mujica","tag-traducere-de-maria-elena-ravoianu"],"views":1562,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25045","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=25045"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25045\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25046,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25045\/revisions\/25046"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=25045"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=25045"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=25045"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}