{"id":25043,"date":"2015-11-21T09:51:56","date_gmt":"2015-11-21T07:51:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=25043"},"modified":"2015-11-21T09:51:56","modified_gmt":"2015-11-21T07:51:56","slug":"pagini-dintr-un-jurnal-de-tranzitie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pagini-dintr-un-jurnal-de-tranzitie\/","title":{"rendered":"Pagini dintr-un jurnal de tranzi\u0163ie"},"content":{"rendered":"

Sertarul \u015fi culoarul<\/strong>
\nCriticul Val Condurache, directorul Na\u0163ionalului ie\u015fean, \u015fi regizorul Ovidiu Laz\u0103r au \u0163inut cu tot dinadinsul s\u0103 pun\u0103 \u00een scen\u0103 un text \u201ede sertar\u201c. \u015ei \u00eenc\u0103 unul semnat de un mare scriitor: Nicolae Breban. Piesa Culoarul cu \u015foareci a autorului romanului Animale bolnave e datat\u0103 1980. Este prima (oare \u015fi unica?!) pe care a scris-o romancierul \u015fi cu care debuteaz\u0103 ca dramaturg acum (ianuarie, 1993) pe scena Teatrului Na\u0163ional \u201eVasile Alecsandri\u201c din Ia\u015fi. Textul lui Breban se \u00eenscrie ca problematic\u0103 \u015fi viziune \u00een linia celor din excep\u0163ionalul s\u0103u roman Bunavestire, f\u0103r\u0103 for\u0163a \u015fi tipologiile memorabile de acolo \u015fi din alte romane ale autorului, iar ca modele sunt u\u015for de decelat Cehov (trecerea timpului) \u015fi, \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103, Strindberg. Ca scriitur\u0103, este destul de inegal\u0103, zonele bine articulate altern\u00e2nd cu cele \u00een care construc\u0163ia dramatic\u0103 sufer\u0103 din cauza unor monologuri lungi, trenante, ca ni\u015fte \u201elu\u0103ri de cuv\u00e2nt\u201c \u00een \u015fedin\u0163ele de \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt politic de odinioar\u0103, bine\u00een\u0163eles \u00eentr-o manier\u0103 voit caricatural\u0103. Tema ar fi mizeria moral\u0103 \u015fi nu numai moral\u0103 a comunismului. A\u015fa cum vrea s\u0103 sugereze metafora din titlu, am vie\u0163uit \u00eentr-un co\u015fmar, \u00eentr-un tunel, \u00eentr-un culoar, ca ni\u015fte \u015foareci, dar ni\u015fte \u015foareci care au totu\u015fi con\u015ftiin\u0163a umanit\u0103\u0163ii. Ambi\u0163ia autorului e de a ne pune \u00een fa\u0163\u0103 o oglind\u0103 spre a ne vedea a\u015fa cum am fost \u015fi \u00eenc\u0103 mai suntem. C\u00e2t de fidel\u0103 \u015fi mai ales c\u00e2t de revelatoare este oglinda \u015fi \u00een ce m\u0103sur\u0103 ne recunoa\u015ftem \u00een ea e o alt\u0103 poveste care \u0163ine nu doar de realitatea istoric\u0103 la care face trimitere, nu doar de noi spectatorii, ci \u015fi de arta dramaturgului. Argument\u00e2ndu-\u015fi op\u0163iunea pentru acest text, Val Condurache a pronun\u0163at cuv\u00e2ntul oportunitate, de care cenzura de dinainte de 1990 f\u0103cea adeseori uz, de fapt abuz, el preciz\u00e2nd c\u0103 spectacolul se vrea o replic\u0103 dat\u0103 nostalgicilor, \u00eentruc\u00e2t teatrul trebuie \u201es\u0103 trezeasc\u0103 democra\u0163ia din fiecare\u201c. Fire\u015fte, a \u0163inut s\u0103 precizeze criticul, nu propagandistic ori de pe pozi\u0163ii partizane. La premiera spectacolului Culoarul cu \u015foareci s-au v\u00e2ndut bilete \u015fi \u00een picioare (peste o sut\u0103). Titlul piesei \u015fi notorietatea lui Nicolae Breban au suscitat un interes deosebit. Ce va urma dup\u0103 premier\u0103?! Nu a\u015f risca un pronostic.
\nNobel pentru o scriitoare <\/strong>
\ncare \u015ftie s\u0103 citeasc\u0103<\/strong>
\nNobelul pentru Literatur\u0103 pe anul 1993 a revenit americancei de culoare Toni Morrison, aproape necunoscut\u0103 la noi. S-a n\u0103scut \u00een 1931 \u00een statul Ohio, iar dup\u0103 absolvirea studiilor universitare a fost profesoar\u0103 de englez\u0103 \u015fi redactor de editur\u0103. A debutat t\u00e2rziu, la v\u00e2rsta de 38 de ani, cu un roman intitulat Ochiul cel mai albastru, \u00een care personajul central este unul colectiv: o comunitate de negri dintr-un or\u0103\u015fel american, v\u0103zut\u0103 cu ochii \u015fi prin prisma pe c\u00e2t de ingenu\u0103, pe at\u00e2t de matur\u0103 a unei feti\u0163e pe nume Claudia. Referitor la acest roman, prozatoarea a m\u0103rturisit: \u201eN-am vrut niciodat\u0103 s\u0103 ajung scriitoare… Am \u00eenceput s\u0103 scriu aceast\u0103 carte ca pe o povestire scurt\u0103, pornind de la o discu\u0163ie pe care am avut-o cu o prieten\u0103 c\u00e2nd eram mic\u0103. Discutam dac\u0103 exist\u0103 sau nu Dumnezeu; ea spunea c\u0103 nu, eu spuneam c\u0103 da. Mi-a explicat de unde \u015ftie ea c\u0103 nu exist\u0103: se rugase \u00een fiecare sear\u0103, doi ani la r\u00e2nd, s\u0103 aib\u0103 ochi alba\u015ftri \u015fi n-a c\u0103p\u0103tat ochi alba\u015ftri, a\u015fa c\u0103 el nu exist\u0103. Aveam s\u0103-mi amintesc mai t\u00e2rziu c\u0103 m-am uitat la ea \u015fi am \u00eencercat s\u0103-mi \u00eenchipui cum ar ar\u0103ta cu ochi alba\u015ftri \u015fi m-am g\u00e2ndit ce \u00eengrozitor ar fi fost dac\u0103 i s-ar fi \u00eendeplinit dorin\u0163a!\u201c. Patru ani mai t\u00e2rziu, \u00een 1973, Toni Morrison public\u0103 romanul Dorin\u0163a, urmat la pu\u0163in timp de C\u00e2ntecul lui Solomon, scris \u00eentr-un stil cu inflexiuni biblice \u015fi considerat de critic\u0103 o capodoper\u0103. Tot ce a urmat nu s-a mai situat la nivelul acestui roman care i-a adus, de fapt, Premiul Nobel. \u00cen fond, o capodoper\u0103 poate fi suficient\u0103 pentru a dob\u00e2ndi cel mai prestigios \u015fi mai r\u00e2vnit premiu. Pare-se c\u0103 ceea ce deruteaz\u0103 juriile, dac\u0103 nu cumva chiar le inhib\u0103, sunt mai multe capodopere pe cap de scriitor. Probabil din aceast\u0103 cauz\u0103 nu s-au dovedit vrednici de un asemenea trofeu Tolstoi sau Borges, ca s\u0103 dau doar dou\u0103 exemple dintr-o lung\u0103 list\u0103. Foarte interesant\u0103 este o confesiune a laureatei Premiului Nobel privind motiva\u0163ia de a scrie primul s\u0103u roman. L-a scris fiindc\u0103 voia neap\u0103rat s\u0103-l citeasc\u0103: \u201eTrebuia s\u0103-l termin pentru a-l putea citi… Dac\u0103 ceea ce scrisesem avea s\u0103 fie foarte prost, nu-mi r\u0103m\u00e2nea dec\u00e2t s\u0103 \u00eencerc s\u0103-l fac s\u0103 arate ca acea carte pe care \u00eemi doream s-o citesc. Eram convins\u0103 c\u0103 am \u00een mine capacitatea de a citi\u201c. Aceast\u0103 m\u0103rturisire a unei scriitoare despre care cei ce au cunoscut-o \u015fi direct spun c\u0103 este \u015fi un fin intelectual atest\u0103 \u00eenc\u0103 o dat\u0103 c\u0103 a scrie literatur\u0103 de bun\u0103 calitate presupune a avea nu numai talent, ci \u015fi capacitatea de reflec\u0163ie asupra literaturii.
\nGenus irritabile
\nLa 27 iulie 1941, Mihail Sebastian nota \u00een Jurnalul editat \u00een 1996, la Humanitas: \u201eAm citit ieri \u00een corecturi (date de Rosetti) pagina dedicat\u0103 mie \u00een Istoria literaturii a lui C\u0103linescu. E probabil cel mai sever lucru ce s-a scris \u00eempotriva mea. Nici un talent artistic, nici o aptitudine de scriitor. Cu prima observa\u0163ie \u00eencepe, cu ultima termin\u0103. Am fost agasat, dar nu mai mult. E plictisitor s\u0103 se afle o asemenea pagin\u0103 \u00eentr-o istorie literar\u0103, care prin caracterul ei monumental este un fapt irevocabil. O asemenea carte de 1.000 de pagini in quarto se scrie o dat\u0103 la 30-40 de ani. Trebuie deci s\u0103 a\u015ftept\u0103m patru decenii pentru ca s\u0103 ob\u0163inem o rectificare\u201c.
\nCum se vede, Mihail Sebastian era mult prea optimist \u00een estimarea sa, crez\u00e2nd c\u0103 este nevoie de numai patru decenii pentru a mai ap\u0103rea o asemenea oper\u0103. Alexandru Piru afirma c\u0103 o carte precum Istoria lui C\u0103linescu se scrie o singur\u0103 dat\u0103 \u00eentr-o cultur\u0103. De\u015fi de \u00een\u0163eles, sup\u0103rarea lui Mihail Sebastian era totu\u015fi excesiv\u0103. La urma urmei, care scriitor s-a declarat vreodat\u0103 pe deplin mul\u0163umit de modul cum este tratat de critica literar\u0103?! Un complex al genialit\u0103\u0163ii, nu \u00eentotdeauna nociv, ba uneori chiar fecund, \u00eel are, mai accentuat sau mai difuz, orice creator. \u00cen definitiv, Sebastian credea \u2013 dincolo de fire\u015ftile \u00eendoieli, temeri, crize de orgoliu, scepticisme \u015fi nereu\u015fite \u2013 \u00een steaua lui de scriitor. Avea toate motivele s\u0103 cread\u0103, c\u0103ci \u2013 f\u0103r\u0103 a fi un mare scriitor \u2013 este unul important \u00een literatura noastr\u0103. Dar s\u0103 vedem ce l-a nemul\u0163umit pe autorul Jocului de-a vacan\u0163a, aflat atunci la v\u00e2rsta de nici 33 de ani. Prima propozi\u0163ie la care face referire direct\u0103 e aceasta: \u201eFoarte \u00eenrudit cu Mircea Eliade este Mihail Sebastian (Josef Hechter), elev \u015fi el al lui Nae Ionescu\u201c. A\u015fadar, o situare mai mult dec\u00e2t onorant\u0103. Mai departe, C\u0103linescu \u00eel caracterizeaz\u0103 pe Sebastian ca fiind \u201e…adept al lui Descartes, \u0163in\u00e2nd la lucrurile clare \u015fi distincte \u015fi aplic\u00e2nd acest cartesianism mai ales \u00een c\u00e2mpul senza\u0163iilor. De unde un sensualism rece, lucid, cultivat, cu realit\u0103\u0163i de geometru. Neput\u00e2ndu-\u015fi \u00eeng\u0103dui dec\u00e2t o singur\u0103 experien\u0163\u0103, aceea a rasei sale, scriitorul se refugiaz\u0103 \u00een analiz\u0103 \u015fi \u00eensemn\u0103rile sale erotice sunt mai mult stendhaliene dec\u00e2t gidiene. Talentul artistic pare a lipsi, totu\u015fi ca prozator scriitorul posed\u0103 o ritmic\u0103 vie \u015fi o fraz\u0103 fin echivoc\u0103, de o mali\u0163ie imperceptibil\u0103. Autorul e \u00eenc\u0103 prea t\u00e2n\u0103r spre a i se determina personalitatea\u201c. O observa\u0163ie, aceasta din urm\u0103, ce se impunea \u015fi care, chiar dac\u0103 nu amelioreaz\u0103 aser\u0163iunea privind p\u0103relnica lips\u0103 a talentului artistic, sugereaz\u0103 posibilitatea unei evolu\u0163ii ce va face posibil\u0103 o reevaluare critic\u0103. Mult prea sever\u0103, cu termenul lui Sebastian, mi se pare \u00eens\u0103 aprecierea final\u0103: \u201eUltimul roman, Accidentul, abstract, f\u0103r\u0103 situare geografic\u0103 (autorul n-are nici acum \u00eensu\u015firi de scriitor), pare (din nou \u201epare\u201c! \u2013 subl. mea) a infirma voca\u0163ia de romancier\u201c. Pus\u0103 sub semnul \u00eendoielii de C\u0103linescu, \u201evoca\u0163ia de romancier\u201c se va dovedi a fi una real\u0103. \u00cenclinat nu o dat\u0103 spre autovictimizare, Sebastian vede \u00een propozi\u0163iile lui G. C\u0103linescu nu at\u00e2t o nedreptate, c\u00e2t o persecu\u0163ie, uit\u00e2nd c\u0103 \u00eensu\u015fi faptul de \u201ea intra\u201c \u2013 \u015fi \u00eenc\u0103 rezerv\u00e2ndu-i-se un spa\u0163iu considerabil \u2013 \u00eentr-o istorie a literaturii de anvergura celei c\u0103linesciene \u00eensemna o recunoa\u015ftere deloc neglijabil\u0103. Apoi, el era un autor care avea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een istoria literar\u0103 \u00een primul r\u00e2nd ca dramaturg, ipostaz\u0103 la care C\u0103linescu nu se refer\u0103 \u00een capitolul pe care i-l consacr\u0103. De notat \u00eens\u0103 c\u0103 evolu\u0163ia \u015fi posteritatea lui Sebastian nu l-au infirmat \u00een mod radical pe genialul critic. A\u015fa cum, de pild\u0103, s-au petrecut lucrurile cu Bacovia pe care C\u0103linescu l-a \u201e\u0163intuit\u201c \u00een faimoasa formul\u0103: un mare poet minor. Marii critici, atunci c\u00e2nd gre\u015fesc, gre\u015fesc enorm. Uit\u0103m oare c\u0103 E. Lovinescu previziona c\u0103, dup\u0103 50 de ani, opera lui Ion Luca Caragiale va deveni un simplu document de epoc\u0103 apus\u0103, va muri odat\u0103 cu lumea care a nutrit-o?! Posteritatea lui Caragiale l-a contrazis f\u0103r\u0103 drept de apel \u015fi \u00eel contrazice mereu pe m\u0103sura trecerii timpului. Caragiale este mai actual ca oric\u00e2nd \u015fi nu doar \u00een spa\u0163iul rom\u00e2nesc. \u00cen fine, Bacovia avea s\u0103 fie recunoscut ca unul dintre cei mai importan\u0163i poe\u0163i moderni ai secolului XX, perceput \u015fi receptat ca atare de str\u0103lucita genera\u0163ie a lui Nichita St\u0103nescu, \u015fi singurul, dup\u0103 Eminescu, care a creat un curent: bacovianismul. Dar marii critici sunt mari chiar \u015fi atunci c\u00e2nd se \u00een\u015feal\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Sertarul \u015fi culoarul Criticul Val Condurache, directorul Na\u0163ionalului ie\u015fean, \u015fi regizorul Ovidiu Laz\u0103r au \u0163inut cu tot dinadinsul s\u0103 pun\u0103 \u00een scen\u0103 un text \u201ede sertar\u201c. \u015ei \u00eenc\u0103 unul semnat de un mare scriitor: Nicolae Breban. Piesa Culoarul cu \u015foareci a autorului romanului Animale bolnave e datat\u0103 1980. Este prima (oare \u015fi unica?!) pe care… Cite\u0219te mai mult »Pagini dintr-un jurnal de tranzi\u0163ie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3710,15442,5709],"class_list":["post-25043","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-nobelul-pentru-literatura","tag-ochiul-cel-mai-albastru","tag-toni-morrison"],"views":1299,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25043","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=25043"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25043\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25044,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25043\/revisions\/25044"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=25043"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=25043"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=25043"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}