{"id":25039,"date":"2015-11-21T09:47:48","date_gmt":"2015-11-21T07:47:48","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=25039"},"modified":"2015-11-21T09:47:48","modified_gmt":"2015-11-21T07:47:48","slug":"sorin-titel-intre-europenismul-si-regionalismul-prozei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sorin-titel-intre-europenismul-si-regionalismul-prozei\/","title":{"rendered":"Sorin Titel \u00eentre europenismul  \u015fi regionalismul prozei"},"content":{"rendered":"<p>\u00cen 7 decembrie 2015, Sorin Titel ar fi \u00eemplinit 80 de ani. A murit \u00een 17 ianuarie 1985, la \u00eenceputul celui de al 50-lea an de via\u0163\u0103. Contingentul 1935 de scriitori rom\u00e2ni a avut pierderile sale de parcurs: prima victim\u0103 fusese Nicolae Labi\u015f, \u00een 1956. O altfel de victim\u0103 a destinului va fi mai t\u00e2rziu Sorin Titel. Ast\u0103zi, \u00eempotriva aparen\u0163elor, mi-e mi se pare, \u00een mod ciudat, c\u0103 prozatorul a l\u0103sat posterit\u0103\u0163ii o oper\u0103 \u00eemplinit\u0103. Nu a r\u0103mas o promisiune.<br \/>\nLa Timi\u015foara, \u00een 16 octombrie 2015, Institutul de Studii Banatice \u201eTitu Maiorescu\u201c a organizat un simpozion aniversar Sorin Titel \u2013 80, deschis de academicianul P\u0103un Ion Otiman, pre\u015fedintele Filialei Timi\u015foara a Academiei Rom\u00e2ne, \u015fi prezidat de Cri\u015fu Dasc\u0103lu, directorul Institutului. A trimis o comunicare \u015fi profesorul american ex-timi\u015forean Marcel Corni\u015f-Pop. Evoc\u0103rile \u015fi opiniile critice au gravitat \u00een jurul ideilor c\u0103 opera lui Sorin Titel, neav\u00e2nd nimic conjunctural, a rezistat \u00een timp, iar viziunea sa epic\u0103 se afirm\u0103 ca una \u201emargino-centric\u0103\u201c (ultima observa\u0163ie apar\u0163ine lui Marcel Corni\u015f-Pop).<br \/>\n<strong>Revan\u015fa unui marginal<\/strong><br \/>\nDespre Sorin Titel (1935-1985) s-au publicat din 1990 \u00eencoace mai multe c\u0103r\u0163i: o biografie a scriitorului, redactat\u0103 de chiar tat\u0103l s\u0103u, Iosif Titel (1991), \u015fi eseuri monografice de: Adrian Dinu Rachieru (1995), Ada D. Cruceanu (1997), Elisabeta L\u0103sconi (autoarea celui mai bun eseu dintre toate), Elisabeta Ro\u015fca (aceea\u015fi cu Elisabeta L\u0103sconi) \u015fi Daniel Vighi (acestea trei, \u00een 2000). Cele mai bune romane \u2013 Clipa cea repede (1979) \u015fi Femeie, iat\u0103 fiul t\u0103u (1983) \u2013 au ap\u0103rut \u00een alte edi\u0163ii, postume. Dezbaterile critice despre revizuirile postdecembriste \u015fi despre rea\u015fez\u0103rile \u00een canon confirm\u0103 ascensiunea operei unui scriitor \u015faizecist, care nu fusese receptat \u00een timpul vie\u0163ii ca unul de prim-plan. Revan\u015fa postum\u0103 a unui marginal nu pare s\u0103-\u015fi fi epuizat resursele. De aceea, pentru a oferi o imagine de ansamblu a operei \u015fi o istorie a recept\u0103rii, este binevenit\u0103 edi\u0163ia critic\u0103 \u00eengrijit\u0103 de Cristina Balinte, ap\u0103rut\u0103 \u00een 2005 \u00een colec\u0163ia academic\u0103 de \u201eOpere fundamentale\u201c coordonat\u0103 de Eugen Simion. Dintre scriitorii no\u015ftri postbelici au mai fost clasiciza\u0163i \u00een aceast\u0103 colec\u0163ie: Marin Preda, Petru Dumitriu, Eugen Barbu, Marin Sorescu, Nichita St\u0103nescu, \u015etefan B\u0103nulescu, A.E. Baconsky \u015fi I.D. S\u00e2rbu. Aceast\u0103 edi\u0163ie critic\u0103 de Opere Sorin Titel, foarte bun\u0103 \u00een toate compartimentele, prin calit\u0103\u0163ile ei documentare, critice \u015fi istorico-literare, de \u00eensumare a operei epice \u015fi de \u00eenregistrare a recept\u0103rii ei \u00een timp, contribuie \u00eentr-un mod decisiv la fixarea unui loc al lui Sorin Titel din ce \u00een ce mai sigur \u015fi la situarea lui adecvat\u0103 \u00een istoria literaturii rom\u00e2ne postbelice.<br \/>\nO evolu\u0163ie lin\u0103, neaccidentat\u0103, un progres continuu reprezint\u0103 drumul crea\u0163iei epice a lui Sorin Titel, de la debutul cu schi\u0163ele simple ca ni\u015fte exerci\u0163ii corecte, f\u0103cute de un \u00eencep\u0103tor con\u015ftiincios, \u00een volumul Copacul din 1963, p\u00e2n\u0103 la cel mai complicat, mai tensionat \u015fi mai \u00eenc\u0103rcat de via\u0163\u0103 roman al s\u0103u, adic\u0103 Femeie, iat\u0103 fiul t\u0103u, din 1983. Nu \u015ftim ce ar fi fost \u00een cele din urm\u0103, dac\u0103 autorul ar fi apucat s\u0103-l finiseze, romanul Melancolie, publicat postum, \u00een 1988, pe baza unui dosar \u00een lucru al c\u0103r\u0163ii. O ascensiune lent\u0103, dar sigur\u0103, a fost curmat\u0103 brusc la \u00eemplinirea v\u00e2rstei de 50 de ani ai scriitorului, tocmai c\u00e2nd se cucere\u015fte, se ap\u0103r\u0103 \u015fi se stabilizeaz\u0103 un loc \u00een ierarhia literar\u0103. Sorin Titel, fire discret\u0103, nu a fost \u00een prim-planul genera\u0163iei sale, \u015fi criticii cei mai activi \u015fi mai prestigio\u015fi (Nicolae Manolescu, Alex. \u015etef\u0103nescu), cei care fixeaz\u0103 ierarhii, elaboreaz\u0103 sinteze \u015fi bilan\u0163uri de epoc\u0103, nu l-au inclus printre preferin\u0163ele lor. \u00cen schimb, e adev\u0103rat, Lucian Raicu, Gabriel Dimisianu, Valeriu Cristea, dintre colegii de la Rom\u00e2nia literar\u0103, \u015fi Cornel Ungureanu \u015fi Livius Cioc\u00e2rlie, dintre prietenii de la Timi\u015foara, colegi de redac\u0163ie la revista Orizont, p\u00e2n\u0103 \u00een 1971, c\u00e2nd prozatorul se mut\u0103 la Bucure\u015fti, au scris \u00eentotdeauna cu \u00een\u0163elegere \u015fi entuziasm despre c\u0103r\u0163ile lui Sorin Titel. O observa\u0163ie \u015fi o judecat\u0103 pot fi considerate unanime despre destinul unui scriitor: Sorin Titel a fost un marginal \u00een cadrul genera\u0163iei \u201960, dar este autorul unei capodopere, Femeie, iat\u0103 fiul t\u0103u, care nu poate lipsi dintr-un canon al romanului rom\u00e2nesc neomodernist. Succesul de critic\u0103 a fost lipsit de ecoul cuvenit pentru un succes de public.<br \/>\nPosteritatea a stabilit, cu o relativ\u0103 u\u015furin\u0163\u0103, o ierarhie intern\u0103 a scrierilor lui Sorin Titel, chiar dac\u0103 nu exist\u0103 unanimitate \u00een aceast\u0103 selec\u0163ie. T\u00e2n\u0103rul scriitor din anii 1963-1970, foarte deschis spre modernitate, nu a dat o proz\u0103 de profunzime sau de anvergur\u0103 \u00een schi\u0163ele \u015fi povestirile din volumele Copacul (1963), Valsuri nobile \u015fi sentimentale (1967) sau \u00een nuvelele din Noaptea inocen\u0163ilor (1970), nici \u00een micile romane Re\u00eentoarcerea posibil\u0103 (1966) \u015fi Dejunul pe iarb\u0103 (1968). Conjunc\u0163ia dintre procedeele onirismului estetic \u015fi sugestiile noului roman francez creeaz\u0103 un mic eveniment \u00een romanul Lunga c\u0103l\u0103torie a prizonierului (1971), tradus \u015fi publicat \u00een francez\u0103 (1976) \u015fi \u00een olandez\u0103 (1981). Este momentul (dup\u0103 1971) \u00een care scriitorul \u00ee\u015fi schimb\u0103 stilul, renun\u0163\u0103 la experiment \u015fi mimetism occidentalizant. Descoper\u0103 pl\u0103cerea povestirii tradi\u0163ionale, \u00ee\u015fi constituie o provincie imaginar\u0103 proprie, de margine a imperiului austro-ungar, consacrat\u0103 \u00eentr-o serie epic\u0103 b\u0103n\u0103\u0163ean\u0103, \u00eenceput\u0103 cu \u0162ara \u00eendep\u0103rtat\u0103 (1974) \u015fi continuat\u0103 \u00een Pas\u0103rea \u015fi umbra (1977), Clipa cea repede (1979) \u015fi Femeie, iat\u0103 fiul t\u0103u (1983), considerat\u0103 de critic\u0103 o tetralogie, din motivul unei continuit\u0103\u0163i de teme \u015fi al coeren\u0163ei de atmosfer\u0103.<br \/>\n<strong>Cei doi Sorin Titel<\/strong><br \/>\nNu ar fi deloc un abuz sau o dovad\u0103 de pedanterie didactic\u0103 s\u0103 distingem doi Sorin Titel, foarte diferi\u0163i ca viziune, miz\u0103 \u015fi tehnic\u0103 narativ\u0103. Dac\u0103 \u00een primele c\u0103r\u0163i (schi\u0163e, povestiri sau micro-romane) Sorin Titel e mai orgolios european, proiectiv, abstract, oniric pe alocuri, experimental \u2013 adic\u0103, \u00een general vorbind, evazionist, neimplicat \u00een actualitate \u015fi nici \u00een propria biografie dec\u00e2t tangen\u0163ial, \u00een romanele maturit\u0103\u0163ii, de la \u0162ara \u00eendep\u0103rtat\u0103 \u00eencoace, scriitorul e nostalgic, retrospectiv, concret \u00een evoc\u0103rile prin intermediul povestirilor, realist, \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 regionalist \u00een recuperarea \u0163inutului b\u0103n\u0103\u0163ean. Primul Sorin Titel e predominant vizual, autor de scenarii cinematografice, pe c\u00e2nd al doilea Sorin Titel e predominant auditiv, un foarte bun povestitor, posibil autor de scenarii radiofonice. Simetria e, desigur, discutabil\u0103, ca orice schematizare, pentru c\u0103 exist\u0103 elemente comune de la o etap\u0103 la alta. Dar e evident c\u0103 perspectiva social\u0103 a prozei lui Sorin Titel se deschide promi\u0163\u0103tor spre ultimele romane. De asemenea, pactul autobiografic \u015fi regionalist (evocarea originilor familiei \u015fi reconstituirea istoriei personale, mitizarea mamei \u015fi utopizarea Banatului) devine tot mai productiv. \u00cen Melancolie, cel mai nostalgic dintre romane, r\u0103mas neterminat, scriitorul chiar tinde s\u0103 fie manifest autobiografic. Ceea ce a fost cenzurat \u00een primele c\u0103r\u0163i (confesiunea, m\u0103rturia autorului despre sine \u015fi despre crea\u0163ie) se r\u0103zbun\u0103, iese la suprafa\u0163\u0103 \u00een ultimele.<br \/>\nPovestirile \u015fi romanele scurte din anii \u201960 sunt mai mult un fel de \u201estudii\u201c narative, cu un epic minim, cu personaje \u015fterse, amenin\u0163ate de anonimizare. Sunt exerci\u0163ii de perspectiv\u0103, montaj, sonorizare a dialogurilor, schimbare a planurilor temporale. Acolo, Sorin Titel e foarte atent la tehnica narativ\u0103, la focaliz\u0103rile de imagini. De aceea a fost atras de onirism \u015fi de \u015fcoala privirii din noul roman francez, ca de ni\u015fte surse de inova\u0163ie. \u201eImagina\u0163ia mea se transform\u0103 \u00een ochiul unui obiectiv cinematografic\u201c \u2013 m\u0103rturise\u015fte naratorul la \u00eenceputul capitolului al doilea din Re\u00eentoarcerea posibil\u0103. Mai experimentalist \u00een primele crea\u0163ii epice, Sorin Titel se elibereaz\u0103 apoi, dup\u0103 1971, de obsesia tehnicii narative, pentru a face loc \u201epove\u015ftii\u201c, adic\u0103 unei suite de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, organizate de imaginarul realist. \u00cen seria b\u0103n\u0103\u0163ean\u0103, prozatorul este preocupat de construc\u0163iile mai complicate \u015fi mai ales de redarea palpitului vie\u0163ii de alt\u0103dat\u0103. Hiperrealismul inspirat de noul roman se transform\u0103 \u00eentr-un realism retro, apropiat de sensurile lui tradi\u0163ionale.<br \/>\nSorin Titel nu a fost un talent spectaculos, surprinz\u0103tor de la prima carte, nu a fost o revela\u0163ie confirmat\u0103 sau dezam\u0103gitoare. A evoluat (cum spuneam) \u00eencet, dar sigur, cu fiecare carte. Cre\u015fterea prestigiului s-a imprimat \u015fi posterit\u0103\u0163ii. Eugen Simion are dreptate s\u0103 eviden\u0163ieze \u00een prefa\u0163a la Opere acest tip de destin \u00een continu\u0103 devenire, mai pu\u0163in frecvent, dac\u0103 nu chiar neobi\u015fnuit \u00een literatura rom\u00e2n\u0103: \u201eSorin Titel aduce exemplul scriitorului care se dezvolt\u0103 prin cultur\u0103 \u015fi voin\u0163\u0103 de profunditate\u201c (p. XI). Pentru c\u0103 Sorin Titel a murit la 50 de ani, \u00een plin\u0103 putere creatoare, s-ar putea pune \u00eentrebarea dac\u0103 prozatorul este un scriitor \u00eemplinit. Din moment ce a l\u0103sat cel pu\u0163in un roman care poate fi discutat \u015fi acceptat ca o performan\u0163\u0103 estetic\u0103 la cel mai \u00eenalt nivel al romanului nostru contemporan, discu\u0163ia nu ar avea rost s\u0103 fie purtat\u0103 \u00een aceast\u0103 direc\u0163ie. \u201eAm credin\u0163a \u2013 noteaz\u0103 Eugen Simion \u00een prefa\u0163\u0103 \u2013 c\u0103 opera lui literar\u0103 (una dintre cele mai originale scrise, la noi, dup\u0103 r\u0103zboi) va fi \u00eentr-o zi o revela\u0163ie\u201c (p. XIV). Edi\u0163ia de Opere \u00een dou\u0103 volume, realizat\u0103 de Cristina Balinte, cuprinz\u00e2nd \u00eentreaga oper\u0103 de fic\u0163iune a lui Sorin Titel, produce aceast\u0103 revela\u0163ie acum. Ceea ce e interesant \u015fi simptomatic pentru o valoare cert\u0103 e faptul c\u0103 Sorin Titel, sf\u00e2r\u015fit prematur, nu ne transmite sentimentul p\u0103gubos al unui destin fr\u00e2nt. Opera lui ne insufl\u0103 convingerea c\u0103 e pe deplin realizat\u0103 \u015fi rotund\u0103, cosmoidal\u0103, capabil\u0103 s\u0103 configureze \u015fi s\u0103 sus\u0163in\u0103 o lume independent\u0103, original\u0103, plin\u0103 de sens.<br \/>\n<strong>O nara\u0163iune rizomatic\u0103<\/strong><br \/>\n\u00cencununare a unei cariere de prozator, Femeie, iat\u0103 fiul t\u0103u (1983) este cel mai complex \u015fi cel mai dificil dintre romanele lui Sorin Titel. Critica l-a plasat \u00eentr-o tetralogie, ale c\u0103rei prime p\u0103r\u0163i sunt: \u0162ara \u00eendep\u0103rtat\u0103 (1974), Pas\u0103rea \u015fi umbra (1977) \u015fi Clipa cea repede (1979), romane cu care are \u00een comun lumea b\u0103n\u0103\u0163ean\u0103, atmosfera tihnit\u0103 a vie\u0163ii de alt\u0103dat\u0103. Spa\u0163iul privilegiat se contureaz\u0103 \u00een apropiere de Lugoj, fiind invocate localit\u0103\u0163i rurale ca F\u0103get, Margina, M\u00e2n\u0103\u015ftiur, m\u0103n\u0103stirea de la Radna, t\u00e2rgul de la Balta Cald\u0103. Timi\u015foara nu e departe. Provincia are specificul, farmecul \u015fi pitorescul ei. Un univers epic omogen, cu iriz\u0103ri de imaginar utopic, se constituie dintr-o diversitate de locuri \u015fi de personaje, a\u015fezate \u00een straturi temporale \u015fi \u00een secven\u0163e aproape independente, reconstituite printr-o abunden\u0163\u0103 de povestiri disparate. Episoadele narative sunt \u00eens\u0103 legate prin fire nev\u0103zute \u015fi coresponden\u0163e subtile. Tectonica straturilor temporale \u015fi a grupurilor sociale nu e caracterizat\u0103 de mi\u015fc\u0103ri violente sau de rupturi de sens \u015fi semnifica\u0163ie. Prozatorul a l\u0103sat experimentalismul abrupt \u015fi provocator \u00een seama scrierilor sale de tinere\u0163e \u015fi s-a transformat \u00eentr-un povestitor din ce \u00een ce mai tradi\u0163ionalist, care triumf\u0103 \u00een romanul Femeie, iat\u0103 fiul t\u0103u. Nimic perimat \u00een el, ast\u0103zi!<br \/>\nM\u0103rturisesc c\u0103 romanul m-a descump\u0103nit la prima lectur\u0103 \u015fi nici la a doua nu m-am dumirit u\u015for. \u0162es\u0103tura epic\u0103 pare \u00eenc\u00e2lcit\u0103 \u015fi cartea nu-\u015fi dezv\u0103luie semnifica\u0163iile f\u0103r\u0103 efort. Prozatorul a mizat pe o insolitare bl\u00e2nd\u0103 a cititorului, pentru c\u0103 orice scriitor care se respect\u0103 face acest lucru. Dar insolitarea nu provine din stilul narativ, c\u0103ci succesiunea de povestiri \u015fi de m\u0103rturii nu constituie \u00een sine o dificultate; dimpotriv\u0103, e o conven\u0163ie ce se accept\u0103 u\u015for. Deruta \u015fi insolitarea cititorului provin din \u00eentre\u0163inerea unor ambiguit\u0103\u0163i ce se pot transforma uneori chiar \u00een confuzii. F\u0103r\u0103 s\u0103 fie vorba de fantastic, nu-\u0163i dai seama c\u00e2nd ai trecut dintr-o lume \u00eentr-alta, dintr-o epoc\u0103 \u00een alt\u0103 epoc\u0103, parc\u0103 am viziona \u00eent\u00e2mpl\u0103rile printr-o sticl\u0103 fumurie. Acest efect de estompare a realit\u0103\u0163ii e principala cauz\u0103 a ambiguit\u0103\u0163ilor. A doua cauz\u0103 e jocul prozatorului cu asem\u0103n\u0103rile \u015fi identit\u0103\u0163ile, cu dublurile. Marcu, recrutat dintr-un sat b\u0103n\u0103\u0163ean \u00een armata chezaro-cr\u0103iasc\u0103, e \u015fi personajul care moare \u00een Primul R\u0103zboi Mondial ca soldat, Marcu e \u015fi pictorul nefericit care e victima unui accident de ma\u015fin\u0103 \u00een Fran\u0163a, c\u00e2ndva prin anii \u201970. O mam\u0103 grijulie, cu un cople\u015fitor sentiment de vinov\u0103\u0163ie pentru nefericirea fiului, \u00eel caut\u0103 pe primul Marcu la Seghedin, pu\u0163in \u00eenainte de a fi trimis pe front, dup\u0103 cum o alt\u0103 mam\u0103 grijulie (dar parc\u0103 ar fi aceea\u015fi \u00een sentimente \u015fi atitudine) \u00eel caut\u0103 \u015fi \u00eel \u00eengrije\u015fte pe al doilea Marcu \u00eentr-un spital parizian. Identit\u0103\u0163ile de nume nu \u00eenseamn\u0103 personaje identice, de\u015fi destinele sunt acelea\u015fi. Prozatorul gliseaz\u0103 abia perceptibil de la un caz la altul \u015fi riscul confuziilor e mare, \u00eentruc\u00e2t e vorba de doi Marcu dintr-o aceea\u015fi familie (unchi \u015fi nepot), care \u00eens\u0103 nu au avut cum s\u0103 se cunoasc\u0103: doi Marcu, cu vie\u0163i foarte diferite \u00een concrete\u0163ea tr\u0103irii lor, dar urm\u0103ri\u0163i de aceea\u015fi soart\u0103 \u015fi proteja\u0163i de aceea\u015fi Mam\u0103 generic\u0103, suferind pentru sacrificiul absurd al fiului. Moartea celor doi Marcu nu are nimic cristic \u00een ea, \u00een ciuda conexiunii biblice favorizate de titlul romanului. Numai suferin\u0163a mamei \u00eeng\u0103duie o asemenea compara\u0163ie. Altfel, romanul se men\u0163ine \u00eentr-un registru banal al vie\u0163ii, chiar \u00eentr-o euforie a cotidianit\u0103\u0163ii, \u015fi nu-\u015fi supraliciteaz\u0103 niciodat\u0103 semnifica\u0163iile \u00een sens biblic sau mitic.<br \/>\n<strong>Marcu dup\u0103 Marcu: <\/strong><br \/>\n<strong>un joc al hazardului<\/strong><br \/>\nSitua\u0163ia e mai complicat\u0103 dec\u00e2t am sugerat-o. Dintre cronicarii literari ai momentului, cel mai bine a \u00een\u0163eles-o Valeriu Cristea (cronica lui a fost reluat\u0103 \u00een volumul Modestie \u015fi orgoliu, Editura Eminescu, 1984, pp. 177-182). Au scris foarte bine despre carte, atunci, \u00een 1983, sau ceva mai t\u00e2rziu, Eugen Simion, G. Dimisianu, Ov. S. Crohm\u0103lniceanu, Livius Cioc\u00e2rlie, Florin Manolescu, dar numai Valeriu Cristea a riscat s\u0103 aduc\u0103 deslu\u015firi ale epicului, clarific\u0103ri ce presupun o cunoa\u015ftere intim\u0103 a c\u0103r\u0163ii. Pictorul Marcu, aflat la o burs\u0103 de studii \u00een Fran\u0163a, \u00eel \u00eent\u00e2lne\u015fte surprinz\u0103tor pe un oarecare ins r\u0103t\u0103citor Roger La Fontaine, care \u00eei seam\u0103n\u0103 izbitor, ca un frate geam\u0103n. Aceast\u0103 asem\u0103nare \u00eei aminte\u015fte lui Marcu de un str\u0103mo\u015f al s\u0103u, tot un Marcu, fratele mai mic al bunicului s\u0103u dinspre tat\u0103, un unchi v\u0103zut doar \u00eentr-o fotografie, pierit \u00een Primul R\u0103zboi Mondial, undeva \u00een Gali\u0163ia. Acel str\u0103vechi Marcu fusese ordonan\u0163a unui ofi\u0163er de honvezi, Ivo Filipovac, s\u00e2rb din Voivodina, cu care seam\u0103n\u0103 foarte mult. Datorit\u0103 acestei confuzii posibile dintre ei, Marcu va fi crunt b\u0103tut de fratele unei trapeziste de care se \u00eendr\u0103gostise Ivo, ofi\u0163erul care duce o via\u0163\u0103 amoroas\u0103 de operet\u0103. Mai mult, Marcu va muri pe front. Astfel, Ivo este protagonistul unei melodrame, iar Marcu, aparent identic, va fi protagonistul unei tragedii. Identit\u0103\u0163ile de nume \u015fi asem\u0103n\u0103rile fizionomice pun, prin contrast, \u00een relief adev\u0103ratele teme ale c\u0103r\u0163ii: singur\u0103tatea \u015fi singularitatea oric\u0103rui individ. Valeriu Cristea merge mai departe \u015fi vorbe\u015fte, pe bun\u0103 dreptate, despre motivul \u00eenstr\u0103in\u0103rii spirituale \u015fi geografice, aflat \u00een str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu motivul omului f\u0103r\u0103 noroc. Autorul \u00eensu\u015fi deconspir\u0103 \u00eenspre finalul romanului faptul c\u0103 \u201e\u00een aceast\u0103 carte, tema singur\u0103t\u0103\u0163ii ocup\u0103 un loc de prim plan\u201c (p. 355, \u00een edi\u0163ia din 1983). Asem\u0103n\u0103rile la chip relev\u0103, \u00een fond, contrastele. Oric\u00e2t ar \u00eencerca ofi\u0163erul Ivo Filipovac, din comp\u0103timire \u015fi bun\u0103tate, s\u0103 se identifice cu ordonan\u0163a sa, Marcu, rezultatul nu este dec\u00e2t constatarea marii diferen\u0163e. Transcriu un pasaj mai amplu, pentru c\u0103 el ne d\u0103 cheia c\u0103r\u0163ii, ne relev\u0103 rostul acestei prolifer\u0103ri de dubluri, un joc al aparen\u0163elor: \u201eAsem\u0103narea dintre cei doi \u00eencurc\u0103 parc\u0103 \u015fi mai mult lucrurile: ofi\u0163erul are, la un moment dat, impresia c\u0103 cel cuprins de dezn\u0103dejde e chiar el \u00eensu\u015fi: ca \u015fi c\u00e2nd s-ar afla \u00een fa\u0163a unei oglinzi \u00een care \u015fi-ar vedea chipul desfigurat de suferin\u0163\u0103. I se pare c\u0103 el \u015fi ordonan\u0163a lui sunt o singur\u0103 fiin\u0163\u0103, ca \u00een clipa imediat urm\u0103toare s\u0103-\u015fi dea seama c\u0103 totul n-a fost dec\u00e2t o iluzie, cel asem\u0103n\u0103tor lui la chip e totu\u015fi un altul, o persoan\u0103 str\u0103in\u0103, despre care el, iat\u0103, nu \u015ftie aproape nimic. Ivo Filipovac descoper\u0103, de fapt, h\u0103ul ad\u00e2nc care ne desparte de ceilal\u0163i. \u00abSuntem unici, \u00ee\u015fi spune el cu toat\u0103 disperarea, iar asem\u0103narea dintre noi r\u0103m\u00e2ne doar un joc straniu al aparen\u0163elor \u015fi al contrafacerilor. Gre\u015feala noastr\u0103 cea mai mare este s\u0103 ne l\u0103s\u0103m du\u015fi de nas \u015fi s\u0103 credem \u00een acest joc de oglinzi mincinoase!&#8230;\u00bb\u201c (p. 340, citez \u00een continuare dup\u0103 edi\u0163ia din 1983).<br \/>\nSorin Titel urm\u0103re\u015fte acest efect al hazardului, adic\u0103 al coinciden\u0163elor semnificative, p\u00e2n\u0103 la limita neverosimilit\u0103\u0163ii, limit\u0103 de care e foarte con\u015ftient: \u201eo potriveal\u0103 de-a dreptul neverosimil\u0103 (iar noi am vrea s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m, \u00eempreun\u0103 cu stupefiatul \u015fi \u00eenm\u0103rmuritul ofi\u0163er, care sunt la urma urmei limitele verosimilit\u0103\u0163ii!), de parc\u0103 natura ar fi vrut, dinadins, s\u0103 fac\u0103 o glum\u0103 de tot hazul\u201c (p. 307). Ivo Filipovac e martorul acestui fapt cu totul neobi\u015fnuit de a se \u00eent\u00e2lni, a se confrunta cu un str\u0103in care \u00eei seam\u0103n\u0103, de a se reflecta \u00een el ca \u00eentr-o oglind\u0103, situa\u0163ie uluitoare tocmai prin neasem\u0103narea profund\u0103: \u201eConsidera via\u0163a un fel de miracol ne\u00eentrerupt; caracterul ei feeric \u00eel fascina\u201c (p. 307). A\u015fa trebuie citit romanul: ca o feerie, ca un miracol al vie\u0163ii. Iar \u00een desf\u0103\u015furarea acestui miracol persist\u0103 multe lucruri ne\u00een\u0163elese, cum ar fi tocmai \u201easem\u0103narea asta senza\u0163ional\u0103\u201c: \u201eo glum\u0103 nu \u00eentrutotul nevinovat\u0103 a naturii \u2013 care se preface c\u0103-\u0163i d\u0103ruie\u015fte un fr\u0103\u0163ior, iar acesta se dovede\u015fte a fi \u00een cele din urm\u0103 un str\u0103in cu care nu ai nimic, nici \u00een clin nici \u00een m\u00e2nec\u0103 \u2013 anume ca s\u0103-\u0163i arate \u00eenc\u0103 o dat\u0103, cu toate c\u0103 a avut prilejul s\u0103-\u0163i demonstreze acela\u015fi lucru \u015fi alte d\u0103\u0163i (s\u0103 ne amintim doar iubirile ne\u00eemp\u0103rt\u0103\u015fite ale ofi\u0163erului nostru!) c\u00e2t de singuri \u015fi nepereche suntem de fapt, cu toate \u00een\u015fel\u0103toriile \u015fi capcanele ce ni se preg\u0103tesc uneori! A\u015fa g\u00e2ndea eroul nostru, privindu-\u015fi \u00abperechea\u00bb \u00een oglind\u0103: un ins asemenea lui \u015fi totu\u015fi un str\u0103in, mult mai departe de el dec\u00e2t oricare alt\u0103 planet\u0103 din univers. Nu, el Ivo, \u00ee\u015fi refuz\u0103 s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 \u015fi s\u0103 priceap\u0103 acest joc!\u201c (p. 309-310).<br \/>\nJocul asem\u0103n\u0103rilor e numai un filon al romanului, acela care poate crea derut\u0103 \u015fi descump\u0103nire. Cel\u0103lalt filon important \u0163ine de grija matern\u0103 pentru fiin\u0163a nefericit\u0103 c\u0103reia i-a dat na\u015ftere. Pagini superbe \u00een roman sunt un elogiu al feminit\u0103\u0163ii \u015fi un imn al Mamei arhetipale ca protectoare a vie\u0163ii. Capitolul al patrulea este un astfel de elogiu al grijii materne pentru cel de-al doilea Marcu, grij\u0103 vital\u0103, c\u00e2\u015ftig\u0103toare \u00een fa\u0163a competi\u0163iei cu grija filosofic\u0103 sartrian\u0103, abstract\u0103, pentru omenire (p. 122). Se prefigureaz\u0103 o dimensiune metafizic\u0103 a romanului, dorit\u0103 de autor, favorizat\u0103 de aceast\u0103 glisare temporal\u0103 \u00een intervalul unei jum\u0103t\u0103\u0163i de secol, de la Primul R\u0103zboi p\u00e2n\u0103 \u00een anii \u201970, \u00eenainte \u015fi \u00eenapoi, f\u0103r\u0103 instruc\u0163iuni speciale pentru cititor. Marele spectacol al vie\u0163ii e \u00eentrerupt de accidente, de mor\u0163i individuale, de suferin\u0163e particulare, ca ale celor doi Marcu, dar ele se pierd \u00een marea mas\u0103 a viului feeric \u015fi a timpului impasibil. E ceea ce vrea s\u0103 spun\u0103 toat\u0103 aceast\u0103 \u00eenl\u0103n\u0163uire derutant\u0103 de fapte, amestec concret de epoci \u015fi geografii, de operete \u015fi tragedii, de fericiri \u015fi nenorocuri. \u201eHazardul este mai puternic dec\u00e2t fantezia oric\u0103rui autor\u201c \u2013 recunoa\u015fte naratorul (p. 335). Aglomerarea de nuclee epice creeaz\u0103 impresia unei dispersii a nara\u0163iunii, ramificat\u0103 rizomatic \u00een subteran, unde acumuleaz\u0103 nev\u0103zut substan\u0163e nutritive pentru sensurile de la suprafa\u0163\u0103. Prozatorul las\u0103 via\u0163a s\u0103 curg\u0103, cu toate curiozit\u0103\u0163ile ei, \u015fi nu este preocupat dec\u00e2t spre final de constituirea sensului. Nu e tezist, nu e explicit, nu e teoretizant, dar are momente de patetism pentru a-\u015fi sus\u0163ine interoga\u0163iile \u015fi descoperirile. Pove\u015ftile se multiplic\u0103 faulknerian, ca \u015fi \u00een romanele lui D.R. Popescu, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 a adopta calea unei proze de investiga\u0163ie \u015fi f\u0103r\u0103 obsesia adev\u0103rului. Sorin Titel scrie o proz\u0103 de reflec\u0163ie melancolic\u0103, \u00eencorporat\u0103 \u00een povestiri ce vizioneaz\u0103 cu uimire panorama vie\u0163ii obi\u015fnuite. Dramele sociale \u015fi euforiile senzoriale, echilibrele \u015fi dezechilibrele unei provincii tihnite sunt ridicate la rang de evenimente ale \u00eentregului univers \u015fi derulate \u00een viziunea unui realism nostalgic, feerie a vie\u0163ii cu inserturi de co\u015fmar, mult atenuat, al timpului devorator. Romanul \u00eencepe cu visul premonitoriu al unei mame despre fiul s\u0103u \u015fi totul se deruleaz\u0103 apoi ca \u00eentr-un vis al nu se \u015ftie cui despre o realitate posibil\u0103.<br \/>\n<strong>Un portret al artistului \u00een tinere\u0163e<\/strong><br \/>\nAp\u0103rut postum, \u00een 1988, Melancolie este, de fapt, romanul unui singur personaj: t\u00e2n\u0103rul Matei, student la Litere \u00een anii 1950, traverseaz\u0103 cu dificultate o perioad\u0103 de criz\u0103 provocat\u0103 de constr\u00e2ngerile timpului istoric. Aparen\u0163ele ar conduce spre problemele specifice unui roman politic. Matei se \u00eempotrive\u015fte sanc\u0163ion\u0103rii aspre \u015fi nedrepte a unui coleg, ceea ce-i atrage excluderea din facultate. Este evenimentul cel mai important care provoac\u0103 descump\u0103nirea lui moral\u0103. \u00cens\u0103 romanul politic nu d\u0103 dec\u00e2t contextul temei de profunzime a c\u0103r\u0163ii: Melancolie, romanul postum al lui Sorin Titel, este, \u00een fond, un portret al artistului \u00een tinere\u0163e. Tenta autobiografic\u0103 ne \u00eentinde a doua capcan\u0103, dup\u0103 aspectul politic de suprafa\u0163\u0103, \u00eendep\u0103rt\u00e2ndu-ne de adev\u0103ratele semnifica\u0163ii ale c\u0103r\u0163ii. Matei caut\u0103 un refugiu din fa\u0163a vicleniei timpului. Cople\u015fitoarea lui singur\u0103tate g\u0103se\u015fte limanul salvator al artei. Arta, \u015fi ea, este supus\u0103 vicisitudinilor istoriei, dar Matei are un rar sim\u0163 al valorii, \u015ftiind s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 printre capodopere. Drumul lui se \u00eent\u00e2lne\u015fte cu alte experien\u0163e, ciudate sau mai pu\u0163in ciudate, \u00eens\u0103 definite de acela\u015fi raport p\u0103tima\u015f cu arta. Livius Cioc\u00e2rlie a detaliat acest aspect esen\u0163ial \u00een postfa\u0163a romanului. Se disting astfel c\u00e2teva portrete \u00eenrudite \u00een motiva\u0163ia lor psihologic\u0103, dar diferite \u00een rezultatul experien\u0163ei artistice: figura suveran\u0103 a profesorului de literatur\u0103 universal\u0103 (probabil Tudor Vianu); b\u0103tr\u00e2nul domn singuratic, doritor s\u0103 vorbeasc\u0103 despre \u201em\u0103re\u0163ia \u015fi splendoarea artei\u201c, scriind \u00een secret poezii rezervate posterit\u0103\u0163ii; prietenul deprimat, cu tentative de sinucidere, cunosc\u0103tor \u00eemp\u0103timit al literaturii, \u00eendeosebi al teatrului, av\u00e2nd proiecte de actor. Matei sus\u0163inea un dialog de la egal la egal cu tat\u0103l s\u0103u numai atunci c\u00e2nd era vorba de lumea c\u0103r\u0163ilor \u015fi de pasiunea pentru Shakespeare. Exist\u0103 \u015fi alte forme, unele derizorii, ale pasiunii pentru art\u0103. Toate conduc \u00eens\u0103 spre unul \u015fi acela\u015fi lucru: \u015fansa crea\u0163iei nu este oferit\u0103 \u00een acela\u015fi mod tuturor. Exist\u0103 e\u015fecuri, \u00een\u015fel\u0103ri, drame, ezit\u0103ri, jum\u0103t\u0103\u0163i de drum.<br \/>\nSingularitatea artistului g\u0103se\u015fte cu greu calea regal\u0103 spre imperiul artei, care \u00eel pune \u00een conflict cu istoricitatea \u015fi \u00eel situeaz\u0103 \u00een regimul melancoliei prin eternitatea promis\u0103. Poate c\u0103 \u00een acest sens \u015fi-ar fi dezvoltat mai mult premisele \u015fi reflec\u0163iile romanul neterminat, deschiz\u00e2nd calea spre cel de-al treilea Sorin Titel. El ne apare azi ca un post scriptum la o oper\u0103 aparent \u00eencheiat\u0103 \u015fi exprimat\u0103 str\u0103lucit \u00een romanul Femeie, iat\u0103 fiul t\u0103u, ca o sum\u0103 \u015fi o concluzie, o performan\u0163\u0103 de virtuozitate epic\u0103. Ceea ce era destinat s\u0103 fie sf\u00e2r\u015fitul unei etape din crea\u0163ia lui Sorin Titel ne apare ca sf\u00e2r\u015fitul unei opere, ca o \u00eenchidere de conturi \u015fi posibilit\u0103\u0163i. Romanul neterminat Melancolie ne arat\u0103 c\u0103 scriitorul avea \u015fi altceva de spus, promitea o continuare a crea\u0163iei sale pe un alt subiect \u015fi \u00eentr-un alt univers. Artistul sub vremi \u015fi medita\u0163ia despre art\u0103 \u00ee\u015fi croiau loc \u00een propria crea\u0163ie \u00eentr-un fel de tablou votiv.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen 7 decembrie 2015, Sorin Titel ar fi \u00eemplinit 80 de ani. A murit \u00een 17 ianuarie 1985, la \u00eenceputul celui de al 50-lea an de via\u0163\u0103. Contingentul 1935 de scriitori rom\u00e2ni a avut pierderile sale de parcurs: prima victim\u0103 fusese Nicolae Labi\u015f, \u00een 1956. O altfel de victim\u0103 a destinului va fi mai t\u00e2rziu&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sorin-titel-intre-europenismul-si-regionalismul-prozei\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Sorin Titel \u00eentre europenismul  \u015fi regionalismul prozei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3800],"class_list":["post-25039","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-sorin-titel"],"views":2157,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25039","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=25039"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25039\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25040,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25039\/revisions\/25040"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=25039"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=25039"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=25039"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}