<\/p>\n
Explozia tehnologic\u0103 din ultimele decenii, expansiunea vizualului \u00een mediile de comunicare \u015fi amplificarea emisiei fic\u0103ruia \u00een detrimentul fiec\u0103ruia din spa\u0163iile virtuale au f\u0103cut ca o dimensiune social\u0103 \u015fi-a\u015fa suprasaturat\u0103 de informa\u0163ie steril\u0103 s\u0103 se \u00eencarce \u015fi mai r\u0103u cu imagini nesemnificative \u015fi redundante. P\u00e2n\u0103 la zgomot. P\u00e2n\u0103 \u00een punctul \u00een care imginea \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 mai exprime ceva.<\/p>\n
Cantitatea comunic\u0103rii pare s\u0103 substituie cu success nevoia de calitate \u015fi claritate \u015fi sigur c\u0103 e de mirare atunci c\u00e2nd te afli printre cei pe care tocmai aceast\u0103 calitate a comunic\u0103rii \u00eei preocup\u0103 \u00een cel mai mare grad. Poate c\u0103 saltul de la expresia contingent\u0103 la cea estetic\u0103 e definit tocmai de aceast\u0103 calitate superioar\u0103 a comunic\u0103rii artistice. Orice mesaj modulat estetic are un grad de contagiune \u015fi transparen\u0163\u0103 \u00een plus… O imagine dimensionat\u0103 estetic e mult mai capabil\u0103 s\u0103 comunice orice dec\u00e2t o formul\u0103 vizual\u0103 stereotip\u0103 sau arbitrar\u0103. Atunci c\u00e2nd accesul facil la tehnologie \u00ee\u015fi d\u0103 m\u00e2na cu lipsa de educa\u0163ie artistic\u0103 \u015fi cu eroarea de a crede c\u0103 actul de a fotografia e o opera\u0163ie semi-automat\u0103 \u015fi c\u00e2nd toat\u0103 aceast\u0103 confrerie de atribute intr\u0103 \u00een conjunc\u0163ie cu arogan\u0163a de a pretinde c\u0103 te pricepi doar pentru c\u0103 ai doi ochi \u00een cap \u015fi un aparat \u00een m\u00e2n\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 c\u0103 ajungi s\u0103 poluezi vizual teribil mediile de comunicare, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00ee\u0163i dai seama.
\n\u00cen era de mari cuceriri tehnologice \u00een care tr\u0103im tocmai arta e cea mai lovit\u0103. Firesc ar fi fost ca tehnologia s\u0103 se pun\u0103 \u00een slujba ei nu s\u0103 \u00eencerce s\u0103 o substituie… Sigur c\u0103 \u015fi arti\u015ftii se folosesc de tehnologie \u015fi o exploateaz\u0103 din plin. Problema este c\u0103, dintre toate formele de ini\u0163iere, cea estetic\u0103 este, de departe, cea mai desconsiderat\u0103. A avea preten\u0163ia c\u0103 te pricepi la fotografie pentru c\u0103 \u015ftii s\u0103 ape\u015fi pe un buton echivaleaz\u0103 cu a pretinde c\u0103 te pricepi la matematic\u0103 pentru c\u0103 \u015ftii tabla \u00eenmul\u0163irii \u015fi la fizic\u0103 pentru c\u0103 \u015ftii s\u0103 schimbi un bec. Sau c\u0103 e\u015fti bun de medic, pentru c\u0103 \u015ftii s\u0103 \u00ee\u0163i iei o aspirin\u0103 c\u00e2nd te doare capul.
\nSigur c\u0103 nu m\u0103 hazardam s\u0103 scriu astfel de truisme dac\u0103 nu mi-ar fi fost dat s\u0103 aud \u00een ultima vreme, cu o frecven\u0163\u0103 \u00eengrijor\u0103toare, cum c\u0103 fotografia e accesibil\u0103, ca mijloc de expresie, oricui \u015fi c\u0103 oricine poate s\u0103 fac\u0103 jurnalism fotografic sau portrete reu\u015fite (aici apare cel mai des folosit termenul de \u201enatural\u201c cu referire la posturi cotidiene \u015fi instantanee). Mi-am zis c\u0103, poate, e cazul ca anumite lucruri, de baz\u0103, s\u0103 fie enun\u0163ate c\u00e2nd \u015fi c\u00e2nd r\u0103spicat, pentru c\u0103 unii uit\u0103 de la m\u00e2n\u0103 p\u00e2n\u0103 la gur\u0103. O imagine, tovar\u0103\u015fi, este o reprezentare, ea nu indic\u0103 o realitate dec\u00e2t \u00eentr-un sens aluziv, simbolic, alegoric. O poz\u0103 nu e un fragment de realitate, niciodat\u0103, ci numai \u015fi numai o interpretare a realului s\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 de pozar. Nu exist\u0103 imagine realist\u0103, ci doar, eventual, o filosofie realist\u0103 \u00een spatele imaginii.
\nNu \u00eemi dau seama dac\u0103 e mai deplasat\u0103 ideea c\u0103 orice diletant poate face fotografii dac\u0103 e dotat cu un aparat performant sau aceea c\u0103 o fotografie f\u0103cut\u0103 arbitrar, deci prost, este mai \u201enatural\u0103\u201c dec\u00e2t una f\u0103cut\u0103 de un profesionist \u015fi cizelat\u0103 artistic. Cred c\u0103 referirea la \u201enatural\u201c m\u0103 revolt\u0103 mai tare de\u015fi ambele idei \u00ee\u015fi trag sevele dintr-un dispre\u0163 nem\u0103rginit fa\u0163\u0103 de ini\u0163ierea estetic\u0103.
\nScurt istoric. A existat o perioad\u0103, \u00een copil\u0103ria cinematografiei, \u00een care aceasta c\u0103uta s\u0103 \u00ee\u015fi defineasc\u0103 limbajul propriu \u015fi viza un anume firesc al expresiei. Atunci s-a constituit pentru prima oar\u0103, ca program, ceea ce identific\u0103m ast\u0103zi drept cine-verite. \u00cen fundalul reprezent\u0103rilor filmice \u015fi fotografice conven\u0163ia realist\u0103 a reprezent\u0103rii e ceva mai pregnant\u0103 dec\u00e2t \u00een alte arte, ce-i drept, dar aceast\u0103 conven\u0163ie e doar cadrul formal, funda\u0163ia peste care e ridicat\u0103 construc\u0163ia propriuzis\u0103 a filmului sau a imaginii, este scheletul impersonal peste care se a\u015faz\u0103 carnea particular\u0103 a expresiei. O imagine este o fereastr\u0103 prin care vezi ce g\u00e2nde\u015fte fotograful despre lume \u015fi via\u0163\u0103. O imagine este o modulare a unui mesaj. \u201eRealitatea\u201c nu se comunic\u0103 singur\u0103 ci doar prin intermediari, prin agen\u0163i umani. Celebrele filme italiene cu \u201eactori\u201c neprofesioni\u015fti au fost f\u0103cute de unii dintre cei mai mari profesioni\u015fti ai imaginii din epoc\u0103. Ni\u015fte diletan\u0163i \u00eentr-ale actoriei r\u0103m\u00e2n fatalmente inexpresivi \u00een fa\u0163a camerei de filmat dac\u0103 nu sunt suprin\u015fi de ochiul de vultur al unui artist. Modelul poate fi oricine (s-a dovedit de-a lungul c\u00e2torva veacuri \u00een pictur\u0103) nu \u00eens\u0103 \u015fi pictorul. Menirea artistului este s\u0103 deschid\u0103 ferestrele realului contingent, s\u0103 transforme platitudinea unor suprafe\u0163e \u00een forme comunicante, s\u0103 treac\u0103 dincolo de aparen\u0163e. A portretiza un om sau o lume presupune capacitatea artistului de a trezi acest om \u015fi aceast\u0103 lume la via\u0163\u0103. \u00cen contingent lucurile \u015fi fiin\u0163ele par a pluti \u00eentr-o amor\u0163eal\u0103 somnolent\u0103, par a dormita sau a vegeta. Artistul le scoate din aceast\u0103 optic\u0103 exterioar\u0103.
\nNatural nu \u00eenseamn\u0103 \u201eexterior\u201c. Ideea, de larg\u0103 r\u0103sp\u00e2ndire, potrivit c\u0103reia o privire rece, exterioar\u0103, pasiv\u0103, una care se poticne\u015fte \u00een aparen\u0163ele cele mai grosolane ale lucrurilor \u015fi chipurilor coincide cu lectura \u201efireasc\u0103\u201c \u015fi cu percep\u0163ia \u201erealist\u0103\u201c asupra lor, este c\u00e2t se poate de reprobabil\u0103. Ce e realist \u00een a reduce formele la suprafe\u0163e \u015fi chipurile la aparen\u0163e nesemnificative? Ce e realist \u00een aceast\u0103 privire superficial\u0103 care nu poate trece de periferia lucrurilor?
\nCu excep\u0163ia actorilor buni \u015fi foarte versa\u0163i, oamenii se intimideaz\u0103 \u00een fa\u0163a camerelor. Modelele umane sunt mai greu de pozat dec\u00e2t cele non-umane. \u00cen cele mai multe fotografii f\u0103cute de neprofesioni\u015fti, aceste fiin\u0163e r\u00e2njesc, arat\u0103 ca ni\u015fte monumente de crispare \u015fi st\u00e2njeneal\u0103, par lovite de o semi-paralizie. Ce e natural \u00een aceste posturi, at\u00e2t de nefire\u015fti, doamnelor \u015fi domnilor diletan\u0163i? Modelul n-are nici o vin\u0103 alta dec\u00e2t aceea de a se fi l\u0103sat pozat, de a se fi compl\u0103cut \u00een aceast\u0103 nou\u0103 manie social\u0103 a ap\u0103s\u0103rii pe buton. Eu una m\u0103 feresc c\u00e2t pot \u015fi protestez c\u00e2t m\u0103 \u0163in curelele atunci c\u00e2nd se pune problema s\u0103 fiu pozat\u0103 doar pentru c\u0103 am ie\u015fit din cas\u0103. \u201eMai am dreptul la o imagine sau nu e cazul s\u00e3 mai sper la a\u015fa ceva???\u201c Sigur c\u0103 \u00eemi place s\u0103 fiu fotografiat\u0103 de arti\u015fti. \u00cemi place chiar foarte mult. \u00cemi doresc s\u0103 fiu model. Dar vreau s\u0103 fiu model nu cobai. Un artist vede \u00een oameni ceva din substan\u0163a lor intim\u0103… scoate la vedere ceva ce, \u00een plan contingent, e bine camuflat de obicei. Un artist te sustrage din cotidian, din banalul aplatizant \u2013 acela care \u00ee\u0163i estompeaz\u0103 \u015fi sufoc\u0103 expresivitatea. Ce e \u201enatural\u201c \u015fi \u201efiresc\u201c \u00een a poza platitudinea \u015fi pelicula opacizant\u0103 \u00een care \u00eei \u00eembrac\u0103 pe oameni realitatea contingent\u0103, stimabililor?
\n\u00centr-un oarecare sens, ca model, te afli \u00een b\u0103taia privirii unui artist ca \u00een fa\u0163a unui terapeut bun: dezbr\u0103cat de orice armur\u0103. Dar nu te po\u0163i despuia a\u015fa \u00een fa\u0163a oricui. Unui artist \u00ee\u0163i vine s\u0103 i te ar\u0103\u0163i vulnerabil pentru c\u0103 privirea lui nu este niciodat\u0103 una pasiv\u0103 \u015fi indiferent\u0103. Dac\u0103 e\u015fti \u00eenzestrat cu un instinct bun, te fere\u015fti tocmai de acea privire rigid\u0103 \u015fi ignorant\u0103 a celui care te fotografiaz\u0103 f\u0103r\u0103 nici un \u0163el \u015fi f\u0103r\u0103 nici un interes real pentru persoana ta; o privire care te reduce la absurd. Indiferen\u0163a oricui te reduce la absurd \u015fi atunci este de preferat s\u0103 nu te ar\u0103\u0163i \u00een raza ei f\u0103r\u0103 masc\u0103.
\nS-ar cuveni, poate, s\u0103 fac \u015fi un scurt pomelnic al gre\u015felilor tehnice care se reg\u0103sesc cu duiumul \u00een pozele f\u0103cute de neprofesioni\u015fti: \u00eencadraturi teribile, unghiuri aberante, mult zgomot \u00een fundal sau chiar \u00een planul apropiat (e uneori hilar alteori gre\u0163os de-a dreptul), lipsa centrului de greutate al imaginii, absen\u0163a oric\u0103rei inten\u0163ii estetice care s\u0103 poat\u0103 coagula o form\u0103 de expresivitate etc. Dar toate acestea pot fi, eventual, trecute cu vederea dac\u0103 ar exista m\u0103car un subiect, o motiva\u0163ie care s\u0103 justifice o fotografie ratat\u0103 din perspectiva compozi\u0163iei. Dar de cele mai multe ori motiva\u0163ia pentru pozare este existen\u0163a unui aparat \u00een m\u00e2na sau \u00een geanta unui ins aflat \u00eentr-o reuniune uman\u0103.
\nDac\u0103 tot avem un aparat la noi de ce s\u0103 nu profit\u0103m? P\u0103i s\u0103 profit\u0103m, zic, dac\u0103 avem \u015fi artist la \u00eendem\u00e2n\u0103. Dac\u0103 nu, risc\u0103m s\u0103 ne facem mari deservicii de imagine, pentru c\u0103 diletantul de serviciu, dotat cu camer\u0103, poate g\u00e2ndi c\u0103 e \u201enatural\u201c s\u0103 te pozeze cu urechile pe la ceaf\u0103, cu gura captiv\u0103 \u00eentr-o str\u00e2mb\u0103tur\u0103 grotesc\u0103 sau cu m\u00e2inile v\u00e2j\u00e2ind prin aer ca o sf\u00e2rleaz\u0103, \u00een instantanee \u00een care ar\u0103\u0163i mai ceva ca muma p\u0103durii.<\/p>\n
\u015ei apoi se prea poate \u00eent\u00e2mpla s\u0103 g\u0103seasc\u0103 de cuviin\u0163\u0103, recte \u201efiresc\u201c, s\u0103-\u015fi plaseze capodopera \u015fi \u00een spa\u0163iul public virtual \u015fi s\u0103 te mai \u015fi recomande, cu tot cu nume. O fotografie, din p\u0103cate, chiar \u015fi atunci c\u00e2nd nu e conceput\u0103 de la bun \u00eenceput s\u0103 comunice vreun mesaj, tot comunic\u0103 ceva. Faptul c\u0103 ilustrul spirit care a ap\u0103sat pe buton n-a avut nici un g\u00e2nd \u015fi nici o inten\u0163ie \u00een momentul declicului nu se vede \u00een fotografia pe care o afi\u015feaz\u0103 apoi, dezinvolt, pe diverse re\u0163ele de socializare. Ce se vede e, invariabil, un mesaj. Mintea omeneasc\u0103 este programat\u0103 s\u0103 decodifice imagini \u015fi s\u0103 le asocieze c\u00e2mpului vast de reprezentare a realului. Creierul reac\u0163ioneaz\u0103 reflex la vederea unei fotografii; chiar \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00ee\u015fi propun\u0103 o interpreteaz\u0103. Or \u00een aceste cazuri de \u201efotografie arbitrar\u0103\u201c, mintea receptorului nu percepe \u201eo reprezentare a haosului\u201c \u2013 de\u015fi, \u00een termeni ra\u0163ionali, despre asta este vorba \u2013 ci un chip omenesc desfigurat de de\u015fteptul care a ap\u0103sat pe buton, chip pe care, \u00eens\u0103, privitorul, nu i-l atribuie maestrului cu aparatul ci victimei din fa\u0163a obiectivului. \u00cen aceste condi\u0163ii de apogeu al accidentalului, ceva-ceva totu\u015fi se transmite prin imagine \u015fi anume o idee extrem de periculoas\u0103 \u015fi profund reduc\u0163ionist\u0103 despre condi\u0163ia uman\u0103. \u201eIat\u0103 ce este omul, \u00een mod nemijlocit: aceast\u0103 creatur\u0103 dizgra\u0163ioas\u0103, aceast burt\u0103, acest r\u00e2njet, acest nas unsuros, aceast\u0103 bub\u0103 str\u0103lucind pe obraz\u201c par s\u0103 spun\u0103 respectivele poze-accident. Tehnologia \u015fi limitele ei au ajuns s\u0103-\u015fi exercite tiranic influen\u0163a asupra percep\u0163iilor realului. Dac\u0103 stai s\u0103 te g\u00e2nde\u015fti, realizezi c\u0103 nasul nu e \u00eentotdeauna unsuros, c\u0103 lumina blitzului nu e c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in natural\u0103, c\u0103 o fa\u0163\u0103 crispat\u0103 \u015fi timorat\u0103 nu e tocmai cea mai relevant\u0103 \u00een ce prive\u015fte identitatea cuiva, c\u0103 buba de pe obraz va trece \u015fi nu e nici ea consubstan\u0163ial\u0103 cu aceast\u0103 identitate, realizezi c\u0103 un artist procedeaz\u0103 exact \u00een sens contrar: transfigureaz\u0103 aparen\u0163ele pentru a extrage dintr-un chip esen\u0163ialul. \u00cen vreme ce diletantul subordoneaz\u0103 \u201epartea fiin\u0163ei\u201c presiunii greoaie a unor suprafe\u0163e.
\nO astfel de fotografie are, subliminal, rolul de a atrage asupra condi\u0163iei umane epitete degradante. Poate c\u0103 n-ar trebui nici m\u0103car s\u0103 o consider\u0103m fotografie, dup\u0103 cum ritmurile imbecilizante de discotec\u0103, generate electronic, n-ar trebui considerate muzic\u0103.
\nSigur c\u0103, \u00eentr-o mare m\u0103sur\u0103, \u015fi victimele fotografierii obsesiv-compulsive, sunt responsabile de ceea ce li se \u00eent\u00e2mpl\u0103. E dreptul lor s\u0103 spun\u0103 NU, e dreptul lor s\u0103 aib\u0103 un control asupra imaginii proprii. Nimeni nu va scrie, dup\u0103 ce te-a portretizat \u00een rol de muma p\u0103durii, c\u0103 nu despre tine era vorba ci despre tentativa lui de a se juca de-a Picasso pe socoteala ta. Dimpotriva, va insista asupra \u201everidicit\u0103\u0163ii\u201c \u015fi \u201erealismului\u201c fotografiei, pentru c\u0103 el n-a f\u0103cut nimic \u201edoar a ap\u0103sat pe buton\u201c. Tocmai aici e problema: ap\u0103sarea pe buton, \u00een fapt, denatureaz\u0103 realul. Pentru c\u0103 realitatea nu se reduce la aceast\u0103 burt\u0103, la acest co\u015f de pe frunte, la aceste m\u00e2ini pline de pete.
\nCel mai frecvent, cei fotografia\u0163i anapoda au c\u0103zut \u00een capcana de a se identifica inept cu aceast\u0103 imagine care \u00eei ur\u00e2\u0163e\u015fte \u015fi diminueaz\u0103\u2026 Ajung s\u0103 \u00ee\u015fi asume, injust, acest diminutiv vizual \u015fi chiar \u00ee\u015fi fac complexe \u015fi probleme pentru c\u0103 \u00een poze arat\u0103 at\u00e2t de \u201er\u0103u\u201c, at\u00e2t de inexpresiv sau at\u00e2t de diform\u2026
\nCe vrei s\u0103 transmi\u0163i c\u00e2nd te pui la pozare? Care e ideea? Ce stare de spirit anume, ce g\u00e2nd, ce fr\u0103m\u00e2ntare ce extaz ai de \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit? Iar dac\u0103 te pozezi doar pentru c\u0103 dispui de tehnologie sau \u201ejust for fun\u201c sau pentru c\u0103 \u00ee\u0163i dore\u015fi o amintire de la un eveniment anume, atunci de ce nu \u0163ii frumos, la p\u0103strare, \u00een fi\u015fierele proprii respectivele poze, pentru uz intern, de ce trebuie s\u0103 le postezi public \u00een realitatea virtual\u0103? Mai sunt \u015fi \u00eentreb\u0103ri de acest gen.
\nVirtualizarea lumii coincide cu o masiv\u0103 ie\u015fire la ramp\u0103 a oricui. Prin internet \u015fi mai cu seam\u0103 prin re\u0163elele de socializare devenim, vr\u00e2nd nevr\u00e2nd, cu to\u0163ii, persoane publice. Ar trebui, \u00een aceste condi\u0163ii s\u0103 fim tot mai discre\u0163i, pentru c\u0103 exhibi\u0163ionismul a devenit norm\u0103 \u015fi cutum\u0103.
\nOamenii \u00ee\u015fi denatureaz\u0103 singuri imaginea tr\u00e2ntind \u00een realitatea virtual\u0103 a\u015fa zise \u201eportrete\u201c sau \u201eautoportrete\u201c din acestea f\u0103cute cu un ochi lips\u0103 \u015fi ce-i mai r\u0103u e c\u0103 ajung la un moment dat s\u0103 \u00ee\u015fi asume real ur\u00e2\u0163enia lor virtual\u0103, s\u0103 o cread\u0103 definitorie pentru ei. Mania fotografierii aleatoare e o surs\u0103 de nevroz\u0103. Iar identificarea cu o ipotetic\u0103 imagine \u201eproprie\u201c proiectat\u0103 \u00een aceste m\u00e2zg\u0103leli rezultate prin ap\u0103sare de buton poate fi chiar un focar de angoas\u0103. Dac\u0103 oglinda, care e ceva mai cinstit\u0103 \u015fi mai \u201erealist\u0103\u201c, dar nici ea at\u00e2t de relevant\u0103 ca privirea unui artist, ne-ar putea \u00eenregistra toate chipurile pe care le-am reflectat \u00een ea vreodat\u0103, ne-am pierde min\u0163ile, probabil. Nu suntem doar acest chip din prezent, ci o \u00eentreag\u0103 armat\u0103 de fe\u0163e \u015fi mutre \u015fi priviri! Sau nu suntem nimic dincolo de o succesiune fluid\u0103 de forme efemere \u015fi-atunci nu mai are nici un sens s\u0103 botez\u0103m fotografii cu nume proprii.
\nTocmai de aceea privirea exterioar\u0103 este prin excelen\u0163\u0103 \u00een eroare, tr\u0103ie\u015fte fatalmente \u00eentr-o iluzie optic\u0103. De aceea avem nevoie de arti\u015fti. Ei sunt cei mai capabili s\u0103 str\u0103pung\u0103 cortina de iluzii \u015fi aparen\u0163e \u00een care se \u00eenv\u0103luie realitatea, cei \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 disting\u0103 ceea ce au \u00een comun toate chipurile cu care ne-am perindat prin apele oglinzii. Iar acel ceva m\u0103 \u00eendoiesc c\u0103 are leg\u0103tur\u0103 cu burta sau cu co\u015ful de pe frunte! Un om e o bub\u0103? Dac\u0103 nu, atunci de unde at\u00e2ta furie proletar\u0103 \u00eendreptat\u0103 \u00eempotriva tenta\u0163iilor estetizante din fotografia \u201eglam\u201c? Pentru o bun\u0103 func\u0163ionare \u00een plan intim avem nevoie s\u0103 fim fascina\u0163i sau dezgusta\u0163i? Ne putem \u00eendr\u0103gosti de oameni \u015fi de via\u0163\u0103 dac\u0103 privirea ne r\u0103m\u00e2ne eminamente exterioar\u0103, dac\u0103 vedem cu \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nare doar suprafe\u0163ele pline de asperit\u0103\u0163i ale lucrurilor \u015fi fiin\u0163elor? \u015ei dac\u0103 nu ne \u00eendr\u0103gostim ce gust \u015fi ce miros \u015fi ce haz are via\u0163a?
\nDau exemplu fotografia mea preferat\u0103 din zona glam: David Bowie \u00een postur\u0103 de curtezan\u0103, \u00een rochie gri.
\nNu e oare infinit mai relevant\u0103 pentru ceea ce este Bowie, \u00een esen\u0163\u0103, pentru spiritul lui, dec\u00e2t ar fi o poz\u0103 \u201enatur\u201c f\u0103cut\u0103 \u00een pijama, cu ochii umfla\u0163i de somn?
\nPsihismul uman nu este programat s\u0103 vad\u0103 \u00een riduri \u015fi \u00een cute \u015fi co\u015furi \u015fi \u00een nasuri unsuroase o surs\u0103 de atrac\u0163ie, iar dac\u0103 ne juc\u0103m cu aparatele de-a cine reu\u015fe\u015fte s\u0103 scoat\u0103 cel mai hidos fals portret al unei persoane, e bine de \u015ftiut c\u0103 e doar un joc\u2026 A\u015fa cum fotografia \u201eglamour\u201c e un joc care ne stimuleaz\u0103 fantezia, care ne st\u00e2rne\u015fte atrac\u0163ia \u015fi fotografia diletant\u0103 care cultiv\u0103 ur\u00e2tul anestetic e tot un joc, nu e cu nimic mai realist\u0103!
\nVia\u0163a e fascinant\u0103. Dac\u0103 nu crezi asta, atunci nu o mai fotografia. N-are nici un rost.
\n\u00cen pictur\u0103, \u015fi mai cu seam\u0103 \u00een pictura de factur\u0103 expresionist\u0103, lucrurile stau altfel. Po\u0163i portretiza un grobian \u015fi un troglodit sco\u0163\u00e2nd \u00een eviden\u0163\u0103 un burdihan. Dar acel personaj din pictur\u0103 e un personaj: nu se vrea reprezentarea unui om, e o fic\u0163iune, o creatur\u0103 alegoric\u0103. Tocmai de aceea a fost necesar\u0103 revolu\u0163ia cultural\u0103 care a permis apari\u0163ia picturii impresioniste \u015fi expresioniste\u2026 Arti\u015ftii aveau nevoie s\u0103 se exprime \u015fi cu privire la ur\u00e2tul existen\u0163ial \u015fi trebuiau s\u0103 o fac\u0103 transgres\u00e2nd rela\u0163ia direct\u0103 cu modele reale. Nu se face s\u0103 ar\u0103\u0163i cu degetul ur\u00e2tul din oameni, folosindu-te de oameni reali \u015fi de identitatea lor. Ur\u00e2tul estetic este unul reprezentat alegoric \u015fi nu ca trimitere direct\u0103 la existen\u0163a cuiva pentru c\u0103 nu e drept s\u0103 reduci existen\u0163a cuiva, oric\u00e2t de nemernic, la o formul\u0103 a ur\u00e2tului.
\nPrin conven\u0163ie, pictura expresionist\u0103 se articuleaz\u0103 pe un fundal de parabol\u0103. James Ensor sau Daumier, bun\u0103oar\u0103, picteaz\u0103 m\u0103\u015fti, chiar m\u0103\u015fti de teatru tradi\u0163ional, de tip Commedia del\u2019Arte. Exist\u0103 un evident simbolism \u00een tablourile lor.
\n\u00cen fotografiile cu Ionic\u0103, \u00eens\u0103, nimeni nu va vedea altceva dec\u00e2t mutra lui Ionic\u0103, mutr\u0103 care, dac\u0103 nu e imortalizat\u0103 de un artist, risc\u0103 nu fie tocmai a lui Ionic\u0103, dar s\u0103 \u00eei fie atribuit\u0103 etc. Asta vreau s\u0103 zic.
\nSigur c\u0103 exist\u0103 \u015fi un tip de fotografie kitch, de revist\u0103 monden\u0103, care e la fel reduc\u0163ionist\u0103 \u015fi care falsific\u0103 la fel de dezinvolt imaginea unor oameni, \u00eens\u0103 o face \u00eentr-o manier\u0103 care nu e denigratoare, nu e menit\u0103 s\u0103 \u00eei pun\u0103 \u00een posturi care st\u00e2rnesc repulsie\u2026 Dimpotriv\u0103.
\nFotografia de art\u0103 e singura care nu falsific\u0103 niciodat\u0103, pentru c\u0103 numai arta e cea care scoate la iveal\u0103 adev\u0103rul fiin\u0163elor \u015fi lucrurilor \u015fi tocmai de aceea e at\u00e2t de vital\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Explozia tehnologic\u0103 din ultimele decenii, expansiunea vizualului \u00een mediile de comunicare \u015fi amplificarea emisiei fic\u0103ruia \u00een detrimentul fiec\u0103ruia din spa\u0163iile virtuale au f\u0103cut ca o dimensiune social\u0103 \u015fi-a\u015fa suprasaturat\u0103 de informa\u0163ie steril\u0103 s\u0103 se \u00eencarce \u015fi mai r\u0103u cu imagini nesemnificative \u015fi redundante. P\u00e2n\u0103 la zgomot. P\u00e2n\u0103 \u00een punctul \u00een care imginea \u00eenceteaz\u0103 s\u0103… Cite\u0219te mai mult »Conul Leonida fa\u0163\u0103 cu tehnologia de v\u00e2rf<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[15427,15424,15425,15426,15423],"class_list":["post-25027","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-fotografia-glamour","tag-fotografia-de-arta","tag-imaginea-unor-oameni","tag-psihismul-uman","tag-reprezentat-alegoric"],"views":3291,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25027","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=25027"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25027\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25030,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25027\/revisions\/25030"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=25027"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=25027"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=25027"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}