{"id":2502,"date":"2010-04-29T13:22:00","date_gmt":"2010-04-29T11:22:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2502"},"modified":"2010-04-29T13:22:20","modified_gmt":"2010-04-29T11:22:20","slug":"limite-%e2%80%9ebakjwi%e2%80%9c-de-chan-wook-park","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/limite-%e2%80%9ebakjwi%e2%80%9c-de-chan-wook-park\/","title":{"rendered":"Limite: \u201eBakjwi\u201c de Chan-wook Park"},"content":{"rendered":"

Fanii horror-ului nu ar trebui sa aiba asteptari prea mari de la ultimul film al lui Chan-wook Park. \u00cen ciuda subiectului ofertant, avem parte doar de c\u00e2teva secvente, si acelea lesinate, de gore. Nici nu e de mirare, pentru ca filmul nu e horror deloc. De ce s-a ales sa fie v\u00e2ndut astfel e un mister total, daca judecam strict prin prisma a ceea ce filmul are de oferit. Explicatia cea mai la \u00eendem\u00e2na e altundeva: daca stropii de s\u00e2nge sunt pretutindeni \u00een lume o marca a horror-ului, umorul se construieste \u00eentr-un fel la Hollywood si altcumva \u00een Hong Kong sau Seul. Altfel spus, era posibil ca umorul asiatic sa treaca drept umor doar \u00een Asia.
\nO neplacere<\/strong>
\nPersonaj principal e un preot catolic sud-coreean, combinatie contradictorie sau \u00een orice caz insolita doar \u00een aparenta (mai bine de jumatate din cetatenii care \u00eesi revendica un crez sunt de confesiune catolica \u00een Coreea de Sud). Vindecat miraculos, trece el \u00eensusi drept tamaduitor, cam ca Brian \u00een filmul Monty Python din 1979, pentru ca apoi sa descopere cu groaza ca s-a vindecat de o boala pentru a se molipsi de alta. A doua boala e vampirismul, \u00eensa \u201eBakjwi\u201c (\u201eSete\u201c) de Chan-wook Park nu aduce nimic nou filonului inaugurat de \u201eNosferatu\u201c (1992) dintr-un motiv c\u00e2t se poate de simplu: nu face parte din acest gen dec\u00e2t cu numele, la fel ca \u201eThe Hunger\u201c din 1983, al carui titlu \u00eel parafrazeaza.
\nCeea ce \u00eel deosebeste pe \u201eSete\u201c de oricare dintre filmele cu Dracula sau de recenta serie \u201eTwilight\u201c e ca, \u00een cazul de fata, vampirismul nu e nici pleasca, nici blestem, ci pur si simplu o neplacere ca oricare alta ce se abate asupra personajului principal. Acesta e un ins oarecare aflat fara voia lui \u00eentr-o situatie cu care trebuie cumva sa se acomodeze \u2013 \u00eentre vampirism si o indispozitie care te \u00eempiedica sa \u00eeti vezi de ale tale nu pare sa fie mare diferenta. De aceea sunt prima si cea de-a doua parte a filmului inegale. \u00cen prima parte, Sang-hyeon (Kang-ho Song) \u00eencearca sa pastreze situatia sub control, sa-si tina ascunse calitatile absolut singulare (pe care le oricum le descopera \u00eencetul cu \u00eencetul, dar de care nu face parada). Acestei prime neplaceri (faptul de a fi vampir) i se adauga o a doua: tot fara sa o vrea si tot \u00eencetul cu \u00eencetul se \u00eendragosteste. Ambele (dragostea de s\u00e2nge si dragostea pentru o femeie) sunt pentru el tabuuri absolute, aici e forta lui \u201eBajkwi\u201c, \u00een lupta pe care Sang o duce cu sine, \u00een ezitarile lui, \u00een sentimentul de vina cu care treptat se obisnuieste, \u00een paradoxalul sau aer hamletian.
\nAcasa \/ \u00een deplasare<\/strong>
\nInevitabila \u00eencalcare a primului tabu atrage dupa sine \u00eencalcarea celui de-al doilea, iar aceasta a doua abatere de la codurile morale ce-l calauzesc pe erou \u00eel conduce catre cea de-a treia, care e crima. Toate aceste transgresiuni sunt de doua ori blamabile, deoarece nesocotesc at\u00e2t codul moral social, c\u00e2t si pe cel religios, \u00eensa o data cu aceasta a treia si ultima ratacire, filmul descreste, iar umorul, p\u00e2na atunci construit din taceri si gesturi care ar fi putut trece neobservate, dispare.
\nConstr\u00e2ngerile dispar si ele, omul obisnuit devine supererou, zboara de acolo-colo dupa cum are chef. Partenerul si villain-ul cu care e nevoit sa convietuiasca si sa se lupte sunt una si aceeasi persoana, de aici provine noul conflict al lui \u201eBakjwi\u201c, unul fatalmente inferior: \u00een prima parte, din perspectiva etica, protagonistul e \u00een dezacord at\u00e2t cu morala comuna, c\u00e2t si cu cea religioasa, \u00eensa adevaratele sale probleme deriva din coordonatele spatiului \u00een care e nevoit sa actioneze. Dubla compulsiune sub imperiul careia se afla \u00eel obliga sa oscileze \u00eentre doua spatii ostile: spitalul si casa \u00een care locuieste Tae-ju (Ok-bin Kim). \u00cen ambele situatii, trebuie sa fie permanent cu ochii \u00een patru, pentru ca poate fi oric\u00e2nd descoperit. \u00cen ambele locuri, e cum nu se poate mai departe de teritoriul lui. Teritoriul lui e biserica, si totusi e nevoit sa joace pe teritoriul stiintei si al familiei, unde puterile si cunostintele lui sunt limitate.
\n\u00cen partea a doua, Sang renunta la a mai fi preot si renunta \u00een acelasi timp la a fi om. Drept urmare, considerentele etice \u2013 de orice natura \u2013 \u00eesi pierd orice putere asupra lui. Mai mult, prin eliminarea stap\u00e2nului casei, sotul lui Tae-ju, si prin anularea influentei celui de-al doilea stap\u00e2n (mama acestuia), \u00eesi \u00eensuseste \u00een totalitate spatiul advers, \u00een care, de acum \u00eenainte, se poate misca \u00een voie. Drept urmare, poate face absolut orice \u00eel taie capul, deoarece interdictiile (morale, psihice si fizice) dispar. Din acest motiv nu prea are haz finalul filmului regizat de Park: meditativul Sang devine un fel de Superman iar restrictiile si dubiul sunt \u00eenlocuite de actiune, e un teritoriu propriu BD-urilor si strain lui Park, iar faptul ca cel din urma intra acolo e o greseala.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Fanii horror-ului nu ar trebui sa aiba asteptari prea mari de la ultimul film al lui Chan-wook Park. \u00cen ciuda subiectului ofertant, avem parte doar de c\u00e2teva secvente, si acelea lesinate, de gore. Nici nu e de mirare, pentru ca filmul nu e horror deloc. De ce s-a ales sa fie v\u00e2ndut astfel e un… Cite\u0219te mai mult »Limite: \u201eBakjwi\u201c de Chan-wook Park<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[2032,2033,150,83,2034],"class_list":["post-2502","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-bakjwi","tag-chan-wook-park","tag-cinema","tag-film","tag-film-cu-asia"],"views":3542,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2502","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2502"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2502\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2502"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2502"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2502"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}