Doar din \u00eent\u00e2mplare am dat, \u00een toamna aceasta, \u00eentr-o librarie, de volumul, aparut \u00een noiembrie 2008, \u201eIluzia anticomunismului. Lecturi critice ale Raportului Tismaneanu\u201c, coordonat de Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Ciprian aiulea si Ovidiu Tichindeleanu, volum ce reuneste texte semnate de acestia si de \u00eenca noua autori, tineri mai toti, asemenea lor: Florin Abraham, Gabriel Andreescu, Daniel Barbu, Alex. Cistelecan, Andor Horv\u00e1th, Adrian-Paul Iliescu, Michael ahafir, Andrei atate, Dan Ungureanu. Cartea a aparut la Chisinau, la Editura Cartier, dupa ce \u00een Rom\u00e2nia (aflam din nota introductiva) n-a vrut nimeni s-o tipareasca.
\nDat fiind ca lectura asa-numitului \u201eRaport\u201c ma deceptionase, e de \u00eenteles interesul cu care am strabatut volumul, spre a-mi confrunta impresiile. De la \u00eenceput, am constatat o convergenta merg\u00e2nd (fireste, nu fara nuantari) p\u00e2na la coincidenta. \u201eLecturile critice\u201c nu numai ca \u00eemi confirma dezacordurile cu numeroase asertiuni din \u201eRaportul Tismaneanu\u201c (pe care n-am avut ocazia a le formula scriptic), dar contin o sumedenie de alte obiectii, exprimate incomparabil mai categoric dec\u00e2t erau cele din mintea mea, cu o franchete demna de constiintele tinere, care \u00eesi declara pozitia fara diplomatie. Aproape \u00eentregul continut al masivului tom intitulat \u201eComisia prezidentiala pentru analiza dictaturii comuniste din Rom\u00e2nia. Raport final\u201c (Bucuresti, Humanitas, 2007) le-a provocat aproape tuturor celor mentionati mai mult dec\u00e2t o inofensiva dezamagire: consternare si revolta.
\nConvergentele punctelor de vedere, al meu si ale semnatarilor cartii la care ma refer, \u00eencep cu modul de a pune problema. Fac\u00e2ndu-se ecoul celor ce se \u00eentreaba care e natura mesajului de condamnare a comunismului \u00een \u201eRaport\u201c, Florin Abraham \u00eempartaseste parerea celor care considera ca, pentru motivarea condamnarii, juste si necesare, nu mai era nevoie de un raport special, de natura \u201estiintifica\u201c, de vreme ce istoriografia \u00eensuma deja \u201emii de carti, studii si articole despre perioada 1945-1949\u201c; ajungea \u201eo simpla declaratie asumata politic de seful statului\u201c. \u00cen acelasi sens se pronunta si ceilalti coautori, si unii o fac la modul cel mai explicit cu putinta, cu accente polemice, uneori excesive. Laitmotivul observatiilor e acela ca, d\u00e2ndu-se drept lucrare de analiza stiintifica, \u201eRaportul final\u201c e \u00een realitate un discurs scris la comanda politica. \u00cen loc de a expune impartial fapte verificate, el \u00eesi abordeaza obiectul \u201ede pe o pozitie frenetic ideologica\u201c (Ciprian aiulea), devenind expresia \u201eunei viziuni istorice puternic militante\u201c (Florin Abraham): emanatie a \u201evointei de a hotar\u00ee, autoritarist, prin forta de lege a politicii de stat, cum trebuie \u00eentelese istoria si ideologia\u201c (Andrei atate). Constituita prin decret prezidential, comisia prezidata de Vladimir Tismaneanu e compusa din \u201eintelectuali ai presedintelui\u201c (Ciprian aiulea), \u00eensarcinati cu \u00eentocmirea \u201eunei scrieri de palat\u201c, a \u201eunei versiuni oficiale a istoriei (nationale)\u201c, a unui \u201ematerial pentru uzul politic al puterii\u201c, menit sa ilustreze ceea ce \u201efusese \u00een prealabil decis\u201c (Andrei atate).
\nDenuntarea acestui fapt e facuta, \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri, pe un ton pamfletar, nu mai putin patimas dec\u00e2t cel pentru care e culpabilizat \u201eRaportul\u201c. Ovidiu Tichindeleanu atribuie \u201eRaportului\u201c o \u201econtradictie fundamentala\u201c: \u201eavem de-a face cu un document de critica a totalitarismului statal condamnat si publicat sub autoritatea suprema… a statului\u201c. Dupa Alex. Cistelecan, \u00eensasi denumirea comisiei prezidentiale \u00eenvedereaza o contradictie de fond: \u201epe de o parte, \u00abcomisie de analiza\u00bb, pe de alta parte, \u00abcomisie prezidentiala\u00bb, asadar, \u00een acelasi timp, o echipa de specialisti si o brigada de politisti (…) Aceasta interdependenta pune (…) sub semnul \u00eentrebarii ambii termeni ai relatiei: ce \u00eencredere poti avea \u00eentr-un adevar care, pentru a se impune, are nevoie de protectia politiei?\u201c
\nAutorii articolelor din \u201eIluzia anticomunismului\u201c nu neaga \u201eRaportului\u201c orice merite; unii apreciaza ca acesta \u201econtine si parti remarcabile\u201c (Florin Abraham), parti \u201etehnice, informative, bazate pe studiile efectuate de experti, care sunt interesante si utile\u201c (Adrian-Paul Iliescu) si \u00eel considera \u201emai mult dec\u00e2t util\u201c, \u201emoment salutar \u00een istoria postdecembrista a tratarii trecutului totalitar\u201c, \u201ecea mai importanta sursa asupra istoriei comunismului rom\u00e2nesc\u201c (Gabriel Andreescu); toti semnaleaza \u00eensa, mai ales, deficiente grave. Pacatul originar, asa-zic\u00e2nd, ar fi apriorismul politico-ideologic. Condamnarea devanseaza, adeseori, \u201eexplicitarea pur istorica\u201c, subsum\u00e2nd \u201edescrierea neutra a faptelor\u201c unui \u201ea priori interpretativ\u201c (Alex. Cistelecan). Asa-numitul de catre Adrian-Paul Iliescu \u201eanticomunism de profesie\u201c, \u201eanticomunismul maniacal\u201c, pune toate relele de pe lume pe seama comunismului \u00een exclusivitate. \u201eRaportul\u201c, remarca Alex. Cistelecan, \u201econdamna fara drept de apel p\u00e2na si perioadele de acalmie si relativa bunastare sociala\u201c, calific\u00e2ndu-le drept \u201eo diversiune a sugerarii normalitatii\u201c. Urm\u00e2nd directiva trasata de Monica Lovinescu: \u201enimic rau despre Rom\u00e2nia precomunista, nimic bun despre Rom\u00e2nia postcomunista\u201c, semnatarii \u201eRaportului\u201c au adoptat ca principii metodologice monoideismul si unilateralitatea. Ei nu numai ca nu cauta sa stabileasca \u201ece anume, din relele\u00a0 care s-au abatut asupra rom\u00e2nilor \u00eentre 1945 si 1990 e specific comunismului ca doctrina\u201c si ce \u201ese datoreaza razboiului si ocupatiei sovietice\u201c, precum si \u201ementalitatii rom\u00e2nesti, est-europene, balcanice\u201c (Dan Ungureanu), dar prezinta comunismul drept \u201eun locus of control extern, abstract (…) pentru un amalgam de fenomene negative de dinainte de 1990: prabusirea economiei, cultul personalitatii, controlul politienesc asupra societatii si asa mai departe\u201c (Dan Ungureanu). Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, mult mai mult: se atribuie comunismului racile proprii \u00een general regimurilor totalitare, celui tarist \u00een special. Potrivit unei afirmatii a lui Vladimir Tismaneanu, ridiculizata de Ovidiu Tichindeleanu, comunismul ar fi vinovat \u201echiar si pentru formarea oligarhiei capitaliste\u201c \u00een Rom\u00e2nia de azi, si \u201elupta \u00eempotriva coruptiei, a noilor clase \u00eembogatite dintr-o tara reintegrata \u00een sistemul mondial al capitalismului s-ar face (…) prin combaterea \u00abcomunismului\u00bb\u201c. Comunismul ar fi raspun zator \u2013 ironizeaza Dan Ungureanu, si pentru \u201einfectarea unor copii cu HIV\u201c…
\nO scriere nascuta din fanatism nu are cum sa fie opera stiintifica. Fatalmente, ea substituie analizei obiective pledoaria, demonstratiei plauzibile \u2013 oratoria patetica. Ea nu judeca linistit, ci se lanseaza \u00een pledoarii, nu descrie impartial realitati, ci lanseaza acuzatii, nu explica, ci stigmatizeaza. acriitorii din lumea academica, mentioneaza Daniel Barbu, \u201enu obisnuiesc sa-si condamne obiectul de cercetare, chiar si atunci c\u00e2nd nu sunt axiologic neutri\u201c; ei, specifica Florin Abraham, \u201epun \u00een evidenta aspectele negative, dar si pe cele pozitive\u201c, \u201enu sustin vinovatii colective\u201c si propun sanctiuni (morale sau penale) \u201e\u00een raport cu gravitatea faptelor\u201c. \u00cen \u201eRaport\u201c nu apare nici macar un simulacru de respectare a unor asemenea norme. \u201eRaportul\u201c e redactat \u00eentr-un limbaj publicistic, retoric, \u201eelectoral\u201c, \u00eentr-o \u201elimba de lemn\u201c analoaga invers stereotipiei verbale comuniste (Michael ahafir), de un \u201epatetism grotesc, autodegradant\u201c, care \u201e\u00eempinge grandilocventa si tonul sforaitor p\u00e2na la indecenta\u201c (Ciprian aiulea). \u00cembibat de lirism (\u201esectiuni \u00eentregi sunt scrise \u00eentr-un stil eminamente liric\u201c \u2013 Ciprian aiulea), metaforizant, cu efecte stilistice de gust \u00eendoielnic (Andrei atate), asortat cu descrieri \u201e\u00een culori stridente, \u00een formulari simpliste si de-a dreptul propagandistice, ce lasa de multe ori impresia \u00ab\u00eenvatam\u00e2ntului de partid\u00bb \u00e0 rebours\u201c, textul \u201eRaportului\u201c, \u00een cea mai \u00eentinsa parte a lui, propune \u201eun adevar dirijat, ideologizat, schematizat conform unor deziderate de utilitate imediata\u201c (Adrian-Paul Iliescu). Ambal\u00e2ndu-se emotional acolo unde trebuia sa dea dovada de \u201ecalm clinic\u201c, el \u00eenfiereaza ideologia comunista \u201efara a reusi sa o demonteze\u201c. Consecutiv, \u201epledoaria anticomunista rateaza ocazia de a deveni o veritabila analiza conclusiva si o veritabila judecata obiectiva\u201c; ea \u201e\u00eei va convinge pe anticomunistii ferventi \u2013 dar numai pe ei\u201c (idem). \u201ePerceperea pur negativa a comunismului\u201c (Andrei atate), ocultarea a tot ce s-a realizat incontestabil \u00een socialism (chiar \u00een \u201eRaport\u201c se recunoaste, dar numai \u00een treacat, ca prin \u201eindustrializarea accelerata a tarii\u201c si \u201eurbanizarea progresiva\u201c s-a dat putinta \u201eunei parti semnificative a populatiei sa traiasca mai bine dec\u00e2t traise vreodata\u201c), ocultarea si a racilelor societatii rom\u00e2nesti capitaliste (\u201esaracia si foametea, analfabetismul, politia politica, coruptia cronica, represiunea sistematica a taranilor si muncitorilor, antisemitismul si rasp\u00e2ndirea crimei organizate\u201c \u2013 Ovidiu Tichindeleanu; \u201estarea sanitara deplorabila, mai ales la sate (…) brutalitatea administrativa, abuzurile puterii si ale anumitor grupuri sociale\u201c \u2013 Adrian-Paul Iliescu) si, nu mai putin, a ororilor de p\u00e2na nu demult din tari capitaliste occidentale (colonialism, comisia Mc Carthy, discriminare rasiala), utilizarea unor cuvinte precum marxism, comunism, totalitarism, leninism, stalinism ca \u201etermeni intersubstituibili\u201c (Andrei atate), nerelevarea faptului ca viata nu s-a redus, sub regimul socialist, \u00een permanenta la \u201erestrictii, cozi la alimente si lipsa pasaportului\u201c, punerea \u201epe aceeasi scara de responsabilitate\u201c a lui Lucretiu Patrascanu, Paul Niculescu-Mizil, atefan Andrei, de exemplu, cu \u201eAlexandru Nicolschi, Gh. Gheorghiu-Dej sau Alexandru Draghici\u201c ofera, dupa unii autori, temei calificarii \u201eRaportului\u201c ca fiind \u00eentocmit dintr-o perspectiva \u201edemagogica si formala\u201c (Andrei atate) si ca reduc\u00e2ndu-se la \u201eun discurs anticomunist standard\u201c, \u201egrosier\u201c (Ciprian aiulea).
\n\u00cen interpretarea lui Ciprian aiulea, \u201edemersul de condamnare a comunismului\u201c \u00eentreprins de comisia prezidentiala \u201epare a fi un rezultat direct al anticomunismului intelectual si solipsismului moral\u201c de care e regentat. Pozitia mai mult dec\u00e2t intelecto-centrista, intelectohegemonista \u00eei determina, dupa el, pe membrii comisiei sa subestimeze manifestarile antitotalitariste muncitoresti din tarile socialiste, inclusiv actele de protest ale muncitorilor rom\u00e2ni. Revolutia maghiara din 1956, observa Alex. Cistelecan, e prezentata ca doar \u201erevolutia intelectualilor maghiari\u201c, \u201ede parca, \u00een timpul evenimentelor, Ungaria ar fi fost condusa de comitetul director al Uniunii acriitorilor, si nu, cum se stie, de consiliile muncitoresti\u201c. \u00cen paragraful \u201eDizidenta \u00een timpul regimului comunist\u201c, remarca Ovidiu Tichideleanu, se face aproape totala abstractie de muncitorime, nemention\u00e2ndu-se fapte ca \u201egreva minerilor din Valea Jiului din 1977, initiativa aindicatului Liber al Oamenilor Muncii din 1979, seria de greve muncitoresti din 1980-1981, apoi din nou \u00een 1983, si din nou \u00een 1986-1987, culmin\u00e2nd cu revolutia muncitoreasca de la Brasov, din 15 noiembrie 1987\u201c. Aceasta ultima asertiune trebuie completata. Paragraful incriminat omite, \u00eentr-adevar, specificarile semnalate, dar acestea exista \u00eentr-un paragraf anterior, \u201eProtestele muncitoresti \u00een Rom\u00e2nia comunista\u201c.
\nIntelectocentrismul si veleitatile intelocratice includ, dupa cum o demonstreaza \u201electurile critice\u201c, infatuarea elitista, sectarismul si spiritul intolerant. \u201eRaportul Tismaneanu\u201c, sustine Florin Abraham, aproba \u201easumarea (…) monopolului legitimitatii revolutionare (…) de catre un grup politic\u201c; de catre \u201eun grup intelectual si politic specific\u201c, precizeaza Ciprian aiulea, cu o \u201eperspectiva particular ideologica\u201c. Acest grup se erijeaza \u00een detinator al adevarului absolut, caci, \u00een opinia celor care \u00eel compun, \u201eexista (…) un singur adevar despre dictatura comunista \u00een Rom\u00e2nia, si acest adevar este cel \u00eenchis \u00een paginile \u00abRaportului final\u00bb\u201c.
\nDupa respectivii pretinsi asi ai democratiei (ai unei democratii stupefiant de \u201eoriginale\u201c), a nega sau a critica \u201eRaportul\u201c \u00eenseamna implicit a nega crimele comunismului si, pe cale de consecinta, \u00eenseamna a cadea \u201esub incidenta dreptului penal\u201c (Alex. Cistelecan). Un mai fanatic exclusivism nu e posibil \u00eentr-o lume civilizata. \u201eA impune obligatii morale de natura publica fata de un discurs ideologic al unui grup particular \u00eenseamna a \u00eencalca libertatea individului \u00eentr-un mod aproape identic cu cel practicat de regimurile comuniste\u201c (Ciprian aiulea).<\/p>\n
\u201eIluzia anticomunismului\u201c e replica fireasca la \u201eAnaliza dictaturii comuniste din Rom\u00e2nia\u201c. Dominanta stilului interior al ambelor volume este spiritul polemic. Afirmatiei \u00eei urmeaza, cu necesitate, negatia \u2013 la aceeasi temperatura. Va trebui sa vina si negarea negatiei. Teza \u2013 antiteza \u2013 sinteza. ainteza va fi, nu se poate altfel, judecata calma, validata de o documentatie exhaustiva si riguroasa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Doar din \u00eent\u00e2mplare am dat, \u00een toamna aceasta, \u00eentr-o librarie, de volumul, aparut \u00een noiembrie 2008, \u201eIluzia anticomunismului. Lecturi critice ale Raportului Tismaneanu\u201c, coordonat de Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Ciprian aiulea si Ovidiu Tichindeleanu, volum ce reuneste texte semnate de acestia si de \u00eenca noua autori, tineri mai toti, asemenea lor: Florin Abraham, Gabriel Andreescu,… Cite\u0219te mai mult »Raportul Tism\u0103neanu \u00een lecturi critice<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[132,133,131],"class_list":["post-250","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-costi-rogozanu","tag-raportul-tismaneanu","tag-vasile-ernu"],"views":3196,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/250","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=250"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/250\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=250"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=250"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=250"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}