C\u0103l\u0103toria atrage ca un magnet piliturile memoriei, amintiri pe care nu \u015ftiam c\u0103 le mai am. Ne apropiam de Tirana, venind de la Durr\u00ebs \u015fi un iepura\u015f de turt\u0103 dulce s-a suprapus peste smochinele \u015fi rodiile din pomii de la marginea drumului. \u00cen \u00eendep\u0103rtata mea copil\u0103rie, \u00eempreun\u0103 cu alte figuri colorate \u00een siropuri de fructe \u015fi \u00eenmiresmate de mar\u0163ipan, era cea mai r\u00e2vnit\u0103 podoab\u0103 a bradului de Cr\u0103ciun. Dar el nu m-ar fi g\u0103sit \u00een aceast\u0103 \u0163ar\u0103 de la un cap\u0103t de Europ\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eenc\u00e2nt\u0103torul basm al lui Victor Eftimiu. \u015etiam atunci doar de Sadoveanu \u015fi Ispirescu, a\u015fa c\u0103 am cerut l\u0103muriri. Un scriitor de origine albanez\u0103, mi s-a r\u0103spuns cu acea exactitate a p\u0103rin\u0163ilor care \u00eei arunc\u0103 pe cei mici \u00een visare. Chiar \u015fi \u00een Bucovina rom\u00e2neasc\u0103 multietnic\u0103, precizarea a r\u0103sunat exotic, a\u015fa c\u0103 am insistat. Din cele c\u00e2teva am\u0103nunte primite pe loc, am p\u0103strat doar numele capitalei, poate pentru unda sa de stranietate \u00een limba noastr\u0103, pe care \u00eens\u0103 dulcea\u0163a pove\u015ftii Iepura\u015fului de turt\u0103 dulce a topit-o imediat, instaur\u00e2nd \u00een Tirana lumea fabulosului ei iarmaroc. Astfel c\u0103 \u00een mul\u0163ii ani ai copil\u0103riei (mul\u0163i prin bog\u0103\u0163ie, nu prin durat\u0103), ora\u015ful acesta din Albania era un loc al bun\u0103t\u0103\u0163ilor \u015fi al minunilor \u00eentre care, cu un cuc de tinichea ridic\u00e2ndu-se \u00een zbor \u015fi cu iepura\u015ful de turt\u0103 dulce alerg\u00e2nd dezl\u0103n\u0163uit spre codrul alor s\u0103i, \u00eenvierea \u015fi via\u0163a \u00een libertate se dovedeau minunea cea mai mare.
\nDe fapt, despre \u00eenviere \u015fi via\u0163\u0103 \u00een libertate fusese vorba \u015fi \u00een Durr\u00ebs, splendida a\u015fezare de pe \u0163\u0103rmul Adriaticii, considerat\u0103 c\u00e2ndva un al doilea Constantinopol. Aparatele foto sorbeau r\u00e2nd pe r\u00e2nd amfiteatrul roman, zidul lui Iustinian, turnul vene\u0163ian, \u00een vreme ce, st\u00e2rnit\u0103 de \u00eentreb\u0103ri, Mira ne povestea despre condi\u0163ia sa de ora\u015f aproape interzis albanezilor peste jum\u0103tate de veac, fiindc\u0103 un port a \u00eensemnat dintotdeauna \u015fi o poart\u0103, un drum de ap\u0103 spre \u00een alt\u0103 parte, spre c\u00e2t mai departe. Mul\u0163imea construc\u0163iilor (\u201eunde vrei \u015fi ce vrei\u201c), nu doar pe c\u00e2mpul din vecin\u0103tate, ci \u015fi pe locul perdelei forestiere dintre plaj\u0103 \u015fi cl\u0103diri, \u00ee\u015fi are explica\u0163ia \u015fi \u00een cobor\u00e2rea masiv\u0103 a albanezilor din \u00eenchisoarea mun\u0163ilor \u00een larma sa multicolor\u0103. \u00cenchisoare, pentru c\u0103 te sim\u0163i liber numai acolo de unde po\u0163i s\u0103 pleci unde ai vrea s\u0103 pleci, chiar dac\u0103 alegi s\u0103 r\u0103m\u00e2i. Apoi aparatele descoper\u0103 colegiul, Universitatea \u201eAlexander Moissi\u201c, Prim\u0103ria, Casa Culturii, noul centru inaugurat \u00een aceast\u0103 var\u0103 cu prilejul alegerilor locale, socotite drept un test pentru soarta statutului de candidat\u0103 la Uniunea European\u0103 primit de Albania \u00een anul 2014, dar \u015fi hotelul-cazinou, unul dintre cele mai faimoase din Peninsula Balcanic\u0103, dar \u015fi str\u0103lucitor de noua moschee de pe terenul reclamat de continuarea s\u0103p\u0103turilor arheologice.
\nPentru c\u0103 am rostit cuv\u00e2ntul religie, \u00eendr\u0103gostit\u0103 de capitala noastr\u0103, Mira poveste\u015fte ca de un prieten despre \u201elegendarul preot ortodox Fan Noli\u201c, readus \u00een aten\u0163ie de Centenarul proclam\u0103rii Independen\u0163ei de Stat a Albaniei, a c\u0103rei decizie a fost adoptat\u0103 la Hotelul Continental Bucure\u015fti \u00een noiembrie 2012. Lupt\u0103tor de frunte pentru cauza ei \u015fi pentru autocefalia Bisericii Ortodoxe Albaneze, Teofan Stilian Noli care a slujit \u015fi la \u201eSf. Nicolae dintr-o zi\u201c, a devenit apoi premier al Albaniei \u015fi ierarh al acestei Biserici. Despre religie vorbe\u015fte t\u0103cut \u015fi peisajul de azi al Tiranei, pres\u0103rat cu turle cu cruce \u015fi v\u00e2rfuri de minarete \u015fi\u00a0 sonorizat de trasul clopotelor \u015fi de chem\u0103rile muezinului. Ele trimit turi\u015ftii la condi\u0163ia de stat ateu a Albaniei comuniste \u015fi, pe cititorii ca mine, la cartea lui Ismail Kadare, O capital\u0103 \u00een noiembrie, cu aceast\u0103 imagine la ceasul de r\u0103scruce al toamnei anului 1944: \u201eAcoperi\u015furile cu olane ro\u015fii, gr\u0103dinile, cupolele geamiilor \u015fi ale bisericilor se leg\u0103nau alene \u00een negura serii, \u00eencerc\u00e2nd parc\u0103 s\u0103 se fixeze o dat\u0103 pentru totdeauna conform legilor staticii\u201c. \u015ei iar\u0103\u015fi interoga\u0163ia mea retoric\u0103 se suprapune peste milioanele de interoga\u0163ii despre instrumentul misterios care graveaz\u0103 \u00een memorie o \u00eent\u00e2mplare sau alta, o lectur\u0103, \u015fi nu alta. Gra\u0163ie t\u0103lm\u0103cirilor lui Marius Robescu, am citit aproape tot ce a ap\u0103rut \u00een limba rom\u00e2n\u0103 din opera marelui scriitor \u015fi cu siguran\u0163\u0103 altul sau altele sunt romanele mele preferate. Cel care mi-a r\u0103mas cel mai puternic \u00een amintire este acesta, al eliber\u0103rii Tiranei, al capitalei (cu \u00een\u0163elesul amplificat de echivalentul albanez, kryeqytet, format din krie – \u201ecap\u201c, \u201e\u00eenceput\u201c \u015fi qytet – \u201eora\u015f\u201c) de sub ocupa\u0163ia german\u0103 de c\u0103tre partizanii lui Enver Hodja, at\u00e2t de puternic, \u00eenc\u00e2t am recunoscut de la primul pas bulevardul Mussolini, \u00een ciuda schimb\u0103rilor, inclusiv de nume, operate de comuni\u015fti \u015fi apoi de zelo\u015fii tranzi\u0163iei. A\u015f fi putut, at\u00e2t de familiarizat\u0103 cu ea, s\u0103 colind cu ochii \u00eenchi\u015fi toat\u0103 partea central\u0103 a ora\u015fului angajat\u0103 \u00een acel \u00eendep\u0103rtat noiembrie \u00een\u00a0 lupta pentru cucerirea Radiodifuziunii. Ismail Kadare? Categoric\u0103 \u015fi \u00een afirma\u0163ii \u015fi \u00een nega\u0163ii, poate un dat al tinere\u0163ii, poate al unui temperament, Mira \u00eemi zice scurt: \u201eA fost mereu de partea celor puternici!\u201c. \u015ei-\u015fi \u00eenso\u0163e\u015fte convingerea cu o impreca\u0163ie care m\u0103 face s\u0103 renun\u0163 la urm\u0103toarea \u00eentrebare despre Elena Kadare, autoarea, dup\u0103 c\u00e2te \u015ftiu, a primului roman publicat de o femeie \u00een Albania. Asta \u015fi pentru c\u0103 sunt oaspete al \u0163\u0103rii ei, \u015fi fiindc\u0103 vin dintr-o Rom\u00e2nie aspr\u0103 cu scriitorii de talent care nu corespund criteriilor sale extraliterare.
\nAerul are gustul \u015fi culoarea mierii, poleind cl\u0103dirile Tiranei \u00een ritm cu mersul nostru, f\u0103r\u0103 s\u0103 aleag\u0103 \u00eentre cele vechi, de tip oriental, crea\u0163iile arhitec\u0163ilor italieni, inconfundabilele edificii comuniste \u015fi construc\u0163iile ultimilor ani, at\u00e2t de colorate de pensula pictorului ajuns primar \u00een\u00a0 2000, azi prim-ministru, at\u00e2t de spectaculoase prin transparen\u0163e \u015fi prin originalitatea concep\u0163iei \u00een anii din urm\u0103. Doar c\u00e2nd ne oprim, descoperind brusc deasupra noastr\u0103 Kulla e Sahatit, Turnul cu Ceas, poleiala se \u00eenal\u0163\u0103 odat\u0103 cu privirea \u015fi \u00eei \u00eenv\u0103luie partea superioar\u0103 ca \u00eentr-un cocon de m\u0103tase aurie. \u201e\u00cen frac\u0163iunea aceea de secund\u0103 \u2013 secunda luptelor \u00eencr\u00e2ncenate din romanului lui Ismail Kadare \u00een noiembrie 1944 \u2013 z\u0103ri deasupra capului ceasul cel mare, ce p\u0103rea at\u00e2rnat de cer. \u00abCum e posibil s\u0103 func\u0163ioneze \u00een iadul acesta?\u00bb, se \u00eentreb\u0103. \u00abIat\u0103 c\u0103 se poate\u00bb, \u00ee\u015fi r\u0103spunse. \u00abOrnicul trebuie s\u0103 mearg\u0103 mereu, spunea bunic\u0103-sa, pentru c\u0103 fiecare \u00ee\u015fi are timpul s\u0103u de via\u0163\u0103 \u015fi clipa sa de moarte\u00bb\u201c. Turnul dateaz\u0103 din 1822, nu a \u00eemplinit nici dou\u0103 sute de ani, dar este \u00eentr-at\u00e2t al Tiranei, Tirana \u00eens\u0103\u015fi, \u00eenc\u00e2t, cu tot aerul s\u0103u de campanil\u0103 vene\u0163ian\u0103, pare a fi fost contemporan \u015fi croit de aceea\u015fi m\u00e2n\u0103 cu moscheea, hamamul \u015fi brut\u0103ria cu care \u00eencepe \u00een anul 1614 istoria cunoscut\u0103 a ora\u015fului. \u015ei pare c\u0103 va merge, mai durabil dec\u00e2t \u00eemb\u0103tr\u00e2nirea zid\u0103riei turnului \u015fi dec\u00e2t uzura mecanismului s\u0103u, c\u00e2t timp vor exista aici oamenii, sufletele care s\u0103 duc\u0103 Tirana spre zarea necunoscut\u0103 a viitorului. Dup\u0103 reveren\u0163a unei fotografii, ne \u00eendrept\u0103m spre moscheea de al\u0103turi, care nu este orice moschee, ci chiar Ethem Bey, celebr\u0103 prin vechime, prin frumuse\u0163e \u015fi mai ales prin faptul c\u0103 \u00een 1991 rug\u0103ciunea uria\u015fei mul\u0163imi, a celor circa zece mii de credincio\u015fi aduna\u0163i \u00een jur, a silit autorit\u0103\u0163ile s\u0103 o redeschid\u0103, consfin\u0163ind astfel \u00eenvierea religiei \u00een Albania. Ne desc\u0103l\u0163\u0103m \u015fi p\u0103trundem cu respect \u00een potirul ei, sorbind u\u015for precaut mireasma unor semne necunoscute.
\nDrumul continu\u0103, pa\u015fi, explica\u0163ii, fotografii, aici e Palatul Culturii, cu piatra de temelie pus\u0103 \u00een 1963 de Nichita Hru\u015fciov, dar finalizat cu implicarea chinezilor, aici e Muzeul Na\u0163ional de Istorie, a c\u0103rui fa\u0163ad\u0103 este o scen\u0103 cu personaje care spun ceva esen\u0163ial albanezilor \u015fi care pe o suprafa\u0163\u0103 de 27.000 mp etaleaz\u0103 descoperiri arheologice, obiecte, documente care aduc \u00een fa\u0163a vizitatorului aceast\u0103 parte de lume pe care locuitorii ei o numesc Shqiperia, din preistorie \u015fi p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi. Iar aici, apari\u0163ie nea\u015fteptat\u0103 \u00eentr-o Albanie majoritar musulman\u0103, Catedrala Ortodox\u0103 Na\u0163ional\u0103 Ngjallja e Krishtit \/ \u00cenvierea Domnului, cu paraclisul Na\u015fterea Domnului, clopotni\u0163a \u015fi Centrul Sinodal, un \u00eentreg complex la sfin\u0163irea c\u0103ruia, la 1 iunie 2014, a participat \u015fi PF Daniel, Patriarhul Rom\u00e2niei. Nici catedrala, nici clopotni\u0163a nu pot fi cuprinse altfel dec\u00e2t cu ochii, pentru o imagine foto \u00eentreag\u0103 ar fi nevoie de un elicopter sau poate de un urcu\u015f pe muntele Dajti. Cu toate acestea, \u00eenconjurat\u0103 de verdea\u0163\u0103, \u00een centrul Capitalei, dar nu pe chenarul Pie\u0163ei Skanderbeg, are ceva discret. Discret \u015fi viu, de vreme ce \u00eentotdeauna cineva \u00eei trece pragul s\u0103 se roage, s\u0103 o admire.
\nPrezen\u0163\u0103 permanent\u0103, chiar dac\u0103 uneori dincolo de orizontul privirii, monumentul viteazului prin\u0163 Skanderbeg, lupt\u0103tor ne\u00eenfricat pentru neat\u00e2rnarea \u0163\u0103rii, realizat \u00een 1968 de sculptorii Odhise Paskali, Andrea Mano \u015fi Janaq Pa\u00e7o, la s\u0103rb\u0103toarea primei jum\u0103t\u0103\u0163i de mileniu a ve\u015fniciei sale, s-a re\u00eentors \u00een singur\u0103tatea ini\u0163ial\u0103 dup\u0103 d\u0103r\u00e2marea de c\u0103tre studen\u0163i a statuii lui Enver Hodja \u00een februarie 1991. \u00centr-un cerc uria\u015f de iarb\u0103 verde, \u00eenconjurat de edificii care reprezint\u0103 istoria Tiranei, c\u0103lare, g\u00e2nditor sub umbra coifului \u015fi cumva departe, \u00een punctul din care se na\u015fte legenda \u015fi \u00een care ceea ce vezi este mai important dec\u00e2t ceea ce se vede, Skanderbeg are al\u0103turi vulturii de pe flamura Shqiperiei. \u00cempreun\u0103 a\u015fteapt\u0103 ce va fi s\u0103 fie. Ce va fi s\u0103 \u00eenf\u0103ptuiasc\u0103 skipetarii lor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
C\u0103l\u0103toria atrage ca un magnet piliturile memoriei, amintiri pe care nu \u015ftiam c\u0103 le mai am. Ne apropiam de Tirana, venind de la Durr\u00ebs \u015fi un iepura\u015f de turt\u0103 dulce s-a suprapus peste smochinele \u015fi rodiile din pomii de la marginea drumului. \u00cen \u00eendep\u0103rtata mea copil\u0103rie, \u00eempreun\u0103 cu alte figuri colorate \u00een siropuri de fructe… Cite\u0219te mai mult »Capitala ornicului care merge<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[294],"class_list":["post-24989","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-tirana"],"views":2841,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24989","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24989"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24989\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24991,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24989\/revisions\/24991"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24989"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24989"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24989"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}