{"id":24983,"date":"2015-11-13T00:20:35","date_gmt":"2015-11-12T22:20:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24983"},"modified":"2015-11-13T00:20:35","modified_gmt":"2015-11-12T22:20:35","slug":"depoul-amaraciunii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/depoul-amaraciunii\/","title":{"rendered":"Depoul am\u0103r\u0103ciunii"},"content":{"rendered":"

\u00centr-un depou veritabil de tramvaie, prizonieri de la Auschwitz, \u00een haine v\u0103rgate, caut\u0103 \u00eentr-o gr\u0103mad\u0103 enorm\u0103 de pantofi. \u00cen fundalul video, o colec\u0163ie de civili \u00een libertate. Pe timp de pace \u015fi stabilitate, c\u00e2nd nimeni nu prefigura apocalipsa ce avea s\u0103 urmeze, caleidoscopul de imagini fugare a\u015fterne c\u00e2te o identitate peste fiecare individ. Nici c\u0103 s-ar fi potrivit mai bine vechiul motiv fortuna labilis dec\u00e2t aici, \u00een mi\u015fcarea necontenit\u0103 dintr-un depou, sum\u0103 de efemerit\u0103\u0163i aparent durabile din care se compune existen\u0163a. \u00cen miezul lini\u015ftii \u00een\u015fel\u0103toare pulseaz\u0103 ne\u015ftiut viitoarele atrocit\u0103\u0163i.<\/p>\n

\u00cen anul \u00een care la Ia\u015fi se n\u0103\u015ftea poetul, criticul \u015fi filosoful Benjamin Fondane, 1898, Compania german\u0103 A.E.G. Berlin \u00eencepea s\u0103 construiasc\u0103 re\u0163eaua de tramvaie din Ia\u015fi. Iat\u0103 potrivirea de dragul c\u0103reia actorul-regizor Octavian Jughirgiu a ales s\u0103 monteze spectacolul Ultima \u0163igar\u0103 a lui Fondane, pe textul dramaturgului C\u0103t\u0103lin Mihuleac, \u00eentr-un spa\u0163iu at\u00e2t de neconven\u0163ional ca depoul de tramvaie din Ia\u015fi. O adev\u0103rat\u0103 \u00eencarnare a contrastului \u00eentre progresul civiliza\u0163iei tehnologice, m\u0103rturisit de revolu\u0163ia transportului, dar \u015fi spirituale, prin apari\u0163ia unui g\u00e2nditor de o asemenea anvergur\u0103, \u015fi involu\u0163ia pe care o va cunoa\u015fte specia \u00een timpul nazismului.
\nSpectacolul asambleaz\u0103 fragmente din societatea rom\u00e2neasc\u0103, tulbure \u015fi ea din cauza inflam\u0103rii legionare \u015fi a violen\u0163elor \u00een care avea s\u0103 degenereze. Vijelia ce va urma se i\u0163e\u015fte la tot pasul din spatele nedrept\u0103\u0163ilor pe care le \u00eenghite studentul evreu B. Fundoianu la Universitatea din Ia\u015fi. Profesorul antisemit A.C. Cuza se zburle\u015fte arogant, promi\u0163\u00e2nd ve\u015fnica persecu\u0163ie a \u00eenv\u0103\u0163\u0103ceilor evrei (C\u0103t\u0103lin \u015etefan M\u00eendru \u00eentr-o apari\u0163ie energic\u0103 \u015fi expresiv\u0103, exemplu al autoritarismului g\u0103unos, al atitudinii de st\u0103p\u00e2n peste iobagi, model pedagogic prea adesea \u00eent\u00e2lnit \u015fi azi). \u00cen cu totul alt registru, actorul va aborda \u015fi personajul unchiului uman, luminos, din cale afar\u0103 de cald, cel care, cu o ultim\u0103 \u0163igar\u0103, \u00eel va trece pe Fondane \u00een t\u0103r\u00e2mul lini\u015ftitor al mor\u0163ii.
\nPendularea printre spa\u0163ii \u015fi perioade diferite, de lini\u015fte \u015fi joac\u0103, storcite la scurt timp de t\u0103v\u0103lugul istoriei, numeroasele flash-back-uri din biografia poetului recompun pas cu pas personalitatea lui Fondane. Sub ochii spectatorilor, aceasta se na\u015fte dimpreun\u0103 cu epoca, printr-un puzzle de fapte \u015fi \u00eent\u00e2lniri esen\u0163iale. Scenariul dramatic al lui C\u0103t\u0103lin Mihuleac urm\u0103re\u015fte \u00eendeaproape perioadele importante ale poetului, cea ie\u015fean\u0103, cea parizian\u0103 \u015fi cea din lag\u0103r. Adev\u0103rat este c\u0103 regizorul Octavian Jighirgiu se folose\u015fte de o sum\u0103 de motive dramatice \u00eendelung vehiculate \u00een crea\u0163iile cu atrocit\u0103\u0163i naziste, dar \u00een cazul complicatelor analepse \u015fi prolepse pe care se fundamenteaz\u0103 spectacolul, cli\u015feul dramatic nu face dec\u00e2t s\u0103 u\u015fureze receptarea. Pantofii mor\u0163ilor prin care scotocesc de\u0163inu\u0163ii, agresivitatea \u015fi mitoc\u0103nia de care se face vinovat personalul lag\u0103rului sunt semne care contureaz\u0103, \u00een tu\u015fe tari \u015fi stridente, groz\u0103via deten\u0163iei. Sadismul \u015fi cruzimea fac parte din regimul zilnic, de\u0163inu\u0163ii sunt umili\u0163i \u015fi brutaliza\u0163i doar de dragul distrac\u0163iei, ca atunci c\u00e2nd gamela a\u015fezat\u0103 pe capul unui nefericit devine, \u00een joac\u0103, \u0163inta comandantului (Octavian Jighirgiu ponderat \u00een mijloace, mai sobru dec\u00e2t ceilal\u0163i, dar bine aliniat la cruzimea din jur). Spectacolul \u00eenregistreaz\u0103 un breviar al umilin\u0163elor la care sunt supu\u015fi de\u0163inu\u0163ii, de la b\u0103t\u0103i la teroare \u015fi simularea gaz\u0103rii. A\u015fa, just for fun! Maximum de sadism \u00eel \u00eencaseaz\u0103 unul dintre cele mai expresive personaje, Nebunul (Cosmin Panaite), un \u0163ap isp\u0103\u015fitor incon\u015ftient pe care soarta nu-l ajut\u0103 s\u0103 moar\u0103 mai repede. \u201eIar a supravie\u0163uit\u201d, vor exclama de\u0163inu\u0163ii ori de c\u00e2te ori colegul lor se \u00eentoarce torturat \u00een celul\u0103. Dar gr\u0103mada de trupuri tremur\u00e2nde ale evreilor care \u00eencearc\u0103 s\u0103-l protejeze f\u0103c\u00e2nd un fragil zid \u00een jurul s\u0103u contrabalanseaz\u0103 \u00eentreaga deversare de ur\u0103 din lag\u0103r. Dac\u0103 tratarea dramatic\u0103 a scenelor de aici cade sub semnul unui oarecare d\u00e9j\u00e0-vu, tu\u015fa inedit\u0103 vine din desele mostre de umor negru (\u201eLa c\u00e2t\u0103 b\u0103taie am m\u00e2ncat noi, \u00een rai o s\u0103-mi deschid o pr\u0103v\u0103lie cu lapte \u015fi miere\u201c sau \u00een scena cabaretului, c\u00e2nd una dintre \u201efeti\u0163ele\u201c venite \u00een lag\u0103r, descoperind num\u0103rul de pe bra\u0163ul unui de\u0163inut, exclam\u0103 \u201eCe tatuaj \u015fic avem! E\u015fti specialist \u00een numeorlogie?\u201c). \u00cen plus, ritmul terorii se \u00eentrerupe frecvent gra\u0163ie momentelor mai pu\u0163in amare de muzic\u0103 \u015fi dans.
\nPrintre cele mai mari reu\u015fite ale spectacolului se num\u0103r\u0103 folosirea generosului spa\u0163iu neconven\u0163ional. \u00cen scenografia semnat\u0103 de Ovidiu Murgu, Gelu R\u00ee\u015fca, R\u0103zvan Stanciu, Adrian Creng\u0103ni\u015f \u015fi George Ipate, nici un col\u0163i\u015for al imensului depou pare s\u0103 nu r\u0103m\u00e2n\u0103 neutilizat. Diferitele sale spa\u0163ii dau seam\u0103 pentru perioade specifice din via\u0163a lui Fondane: \u00eentr-o parte, scena facult\u0103\u0163ii, \u00een alta, locuin\u0163a parizian\u0103, unde \u00eel afl\u0103m pe poet al\u0103turi de so\u0163ia sa \u015fi de mult iubita sor\u0103, Lina. Centrul va fi ocupat de lag\u0103r. Pe fundal, scenele video \u015fi secven\u0163ele din \u201ecivilie\u201c, cu zecile de figuri \u00een costume de epoc\u0103, documenteaz\u0103 perioada \u015fi contextul. Iar elementul cel mai spectaculos \u00eel reprezint\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, vagonul care apare de c\u00e2teva ori, deplas\u00e2nd accentul de la o scen\u0103 la alta. \u00cent\u00e2lnirile importante din existen\u0163a lui Fondane, cu Minulescu, Cioran \u015fi Br\u00e2ncu\u015fi, prind via\u0163\u0103 \u00een varii por\u0163iuni ale depoului. Scena sumar\u0103 cu Cioran, cel ce se va zbate s\u0103-l elibereze din lag\u0103r pe filosoful care refuz\u0103 s\u0103 plece f\u0103r\u0103 sora lui, este o mostr\u0103 reu\u015fit\u0103 a rela\u0163iilor conturate cu economie de mijloace. T\u00e2n\u0103rul Cioran, respectuos, intimidat \u015fi ru\u015finat (Theodor Ivan credibil, cu o remarcabil\u0103 expresivitate a fe\u0163ei) \u00eent\u00e2mpin\u0103 dispre\u0163ul lui Fondane datorat simpatiilor lui legionare. Din p\u0103cate, profilul actorului rom\u00e2n, vital, energic, uneori chiar agresiv, care pluseaz\u0103 pe \u201ecarne \u015fi s\u00e2nge\u201c, se pliaz\u0103 mai totdeauna \u015ftirb peste cel al g\u00e2nditorului dilematic, adev\u0103r ce se dovede\u015fte \u015fi \u00een cazul protagonistului Ovidiu Ivan.
\nParadoxal, printre cele mai izbutite scene se afl\u0103 dou\u0103 la antipod: prima cu structur\u0103 clasic\u0103, dezvoltat\u0103 \u00een jurul lui Minulescu (… construie\u015fte un personaj conving\u0103tor, terre-\u00e0-terre, dar uman), disputat de dou\u0103 admiratoare, apoi \u00eenfruntat de so\u0163ul alteia, care caut\u0103 r\u0103zbunare. Bun prilej pentru ca regizorul s\u0103 construiasc\u0103 rela\u0163ii ca la carte din c\u00e2teva gesturi, mi\u015fc\u0103ri \u015fi atitudini. Cealalt\u0103 scen\u0103 este prilejuit\u0103 de \u00eent\u00e2lnirea parizian\u0103 cu Br\u00e2ncu\u015fi (\u201eM\u0103 duc la Papa Br\u00e2ncu\u015fi s\u0103-l ajut s\u0103 fr\u0103m\u00e2nte lutul. M\u0103 calmeaz\u0103\u201c, \u00ee\u015fi va anun\u0163a Fondane so\u0163ia \u015fi sora, dip\u0103r\u00e2nd pe nesim\u0163ite). Un moment mut, misterios, plin de poezie multimedia, cu efecte video din cale afar\u0103 de plastice (concept Andrei Cozlac), ca haloul modelat din lumin\u0103, care urm\u0103re\u015fte opera fr\u0103m\u00e2ntat\u0103 de sculptor.
\n\u00cen decorul provocator al depoului din Ia\u015fi, Ultima \u0163igar\u0103 a lui Fondane reconstituie, printr-un puzzle din multe scene, cu personaje diverse, \u00een spa\u0163ii \u015fi perioade diferite, existen\u0163a amar\u0103 a g\u00e2nditorului. Elaborat \u00eentr-un limbaj dramatic complex, cu proiec\u0163ii, dansuri, c\u00e2ntece \u015fi mult\u0103 mi\u015fcare, \u00een care numero\u015fii tineri din distribu\u0163ie s-au implicat cu pasiune, proiectul binevenit al actorului-regizor Octavian Jighirgiu stimuleaz\u0103 un public mai pu\u0163in conven\u0163ional, familiariz\u00e2ndu-l cu una dintre figurile de referin\u0163\u0103 ale culturii noastre.<\/p>\n

\"teatru\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00centr-un depou veritabil de tramvaie, prizonieri de la Auschwitz, \u00een haine v\u0103rgate, caut\u0103 \u00eentr-o gr\u0103mad\u0103 enorm\u0103 de pantofi. \u00cen fundalul video, o colec\u0163ie de civili \u00een libertate. Pe timp de pace \u015fi stabilitate, c\u00e2nd nimeni nu prefigura apocalipsa ce avea s\u0103 urmeze, caleidoscopul de imagini fugare a\u015fterne c\u00e2te o identitate peste fiecare individ. Nici c\u0103… Cite\u0219te mai mult »Depoul am\u0103r\u0103ciunii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11318],"tags":[11713,11820,15400],"class_list":["post-24983","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-spectacolului","tag-benjamin-fondane","tag-octavian-jighirgiu","tag-spectacolul-ultima-tigara"],"views":2239,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24983","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24983"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24983\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24985,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24983\/revisions\/24985"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24983"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24983"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24983"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}