{"id":2498,"date":"2010-04-29T13:19:00","date_gmt":"2010-04-29T11:19:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2498"},"modified":"2010-04-29T13:19:35","modified_gmt":"2010-04-29T11:19:35","slug":"domnul-milosevici","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/domnul-milosevici\/","title":{"rendered":"Domnul Milosevici"},"content":{"rendered":"<p><em><strong><br \/>\nPeste tot pe unde mergi in Rom\u00e2nia gasesti pensionari de toate v\u00e2rstele st\u00e2nd la scara blocului la mai toate orele zilei.\u00a0 Si ale serii. Unii joaca table, altii stau de vorba si isi aduc aminte c\u00e2te-n luna si in stele de pe vremea c\u00e2nd lucrau si copiii erau acasa, altii discuta politica si inca altii comenteaza cu s\u00e2rg ce fac vecinii. La Timisoara, pe strada Labirint, domnul Milosevici bea bere de unul singur in cele mai multe zile si sta pe bara mica de batut covoare, cu ochii pierduti in gazonul din fata blocului, ingrasat anul acesta de ploile abundente.<br \/>\nA trecut de saizeci de ani si are in jurul corpului aerul acela al oamenilor singuri ca par oarecum imputinati, chiar daca sunt, cum e el, un pic greoi. Are parul complet alb si fata incretita de pungi ce i-au aparut nu doar sub ochi ci pe sub toate oasele fetei, in jurul gurii si pe l\u00e2nga t\u00e2mple. C\u00e2nd e singur pare trist, dar c\u00e2nd mai apare c\u00e2te cineva cu chef de vorba se invioreaza si e pus pe glume.<\/strong><\/em><br \/>\n\u2013 C\u00e2nd iesi tu din casa iese si soarele!, ii zice pe la pr\u00e2nz, intr-o zi, unei vecine, o baba cu halate lungi, colorate, aruncate peste corpul care at\u00e2rna si alearga in toate partile, pe l\u00e2nga maturi si pungi. El sta pe o lada de bere intoarsa, sub propriul balcon incarcat de plante cataratoare ce arata ca o jungla.<br \/>\nBaba r\u00e2de si da din m\u00e2na aiurea, par\u00e2nd a zice ca e un batr\u00e2n nebun si singur de care n-are nimeni timp, cu at\u00e2t mai putin ea.<br \/>\nDupa ce pleaca ea la piata capul domnului Milosevici incepe sa coboare incet inspre piept. Adoarme, rezemat de zid, p\u00e2na ce apare un vecin, mai t\u00e2nar cu vreo cinci ani ca el dar asta inseamna ca celalalt s-a rupt de lume, prin procesul mult asteptat dar dureros al pensionarii, doar cu putin timp in urma si e, prin urmare, mai viu. Cel putin asa pare.<br \/>\n\u2013 Ce faci, domnule? tresalta gura domnului Milosevici parca fara el, dar de indata ce se trezeste incep si ochii sa ii licare.<br \/>\nVecinul povesteste nimicuri despre ceva cumparaturi, treburi pe care le are de facut in casa cu mare importanta si, din obisnuinta, se simte dator sa arunce si c\u00e2teva ocari la adresa echipei de fotbal care nu-i place. Milosevici aproba si ing\u00e2na, fara sa injure sau sa se aprinda dar tin\u00e2nd cumva isonul celuilalt ca o voce de fundal ce se armonizeaza cu un solist, sprijinindu-l si d\u00e2ndu-i amploare si profunzime. Ochii i se duc insa pe un motan gras si rapciugos, locatar al cartierului, care se uita ca prostul in crengile unui zarzar inflorit.<br \/>\n\u2013 Ce faci, m-asculti?, intreaba vecinul urmarindu-i privirea. Vede motanul si se simte ofensat. Ce naiba, dom&#8217;le, te uiti dupa pisici?<br \/>\nMilosevici r\u00e2njeste. Arata ca Mos Craciun caruia i-a venit o data r\u00e2ndul si lui la cadouri.<br \/>\n\u2013 Nu e pisica, e motan. Si e cam prost!<br \/>\nBurta i se zguduie acum de r\u00e2s. Vecinul se uita nedumerit si probabil se g\u00e2ndeste ca celalalt a luat-o razna rau de tot pe coclauri. Se incrunta, cu o expresie indurerata, desi nu e foarte clar daca asta se int\u00e2mpla din compasiune pentru domnul Milosevici sau de frica sa nu ajunga si el, peste c\u00e2tiva ani, in aceeasi situatie.<br \/>\n\u2013 Ia uite la el cum se uita la copacul asta, de zici ca-i plin cu soareci! tresalta Milosevici, zguduit acum de r\u00e2s cu tot corpul.<br \/>\nMotanul parca simte ca e privit, ca se intoarce nedumerit sa se uite la ei si pare ca se incrunta, cu aceeasi expresie de adineaori a vecinului, doar ca, spre deosebire de el, n-are g\u00e2nduri ingrijoratoare despre pensie, e doar un pic ofensat ca a fost intrerupt.<br \/>\n\u2013 Ce faci ma, prostule?, striga Milosevici la motan, sterg\u00e2ndu-se la ochi de lacrimi de r\u00e2s.<br \/>\nSi motanul si vecinul se uita scurt la el, schimba o privire si hotarasc, la unison, sa dea bir cu fugitii. Motanul o porneste cu coada sus prin iarba, preocupat acum de o punga mare plina cu gunoi, scapata dintr-o pubela pe marginea trotuarului. Vecinul o ia inspre piata.<br \/>\n\u2013 Hai, vorbim mai incolo \u2018nea Milosevici, zice cu mila si putin dezgust.<br \/>\n\u2013 Mmmm-mmmm, face celalalt, potolindu-se din r\u00e2s. Sanatate! Sanatate! ii ureaza mai t\u00e2narului pensionar, apoi ia c\u00e2teva guri din bere. Pielea fetei incepe sa-i coboare, ca tot capul lui care ajunge in scurta vreme din nou pe piept si adoarme. Domnul Milosevici e, din nou, singur.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Peste tot pe unde mergi in Rom\u00e2nia gasesti pensionari de toate v\u00e2rstele st\u00e2nd la scara blocului la mai toate orele zilei.\u00a0 Si ale serii. Unii joaca table, altii stau de vorba si isi aduc aminte c\u00e2te-n luna si in stele de pe vremea c\u00e2nd lucrau si copiii erau acasa, altii discuta politica si inca altii&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/domnul-milosevici\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Domnul Milosevici<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[171,1699,2031,373],"class_list":["post-2498","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-pensionari","tag-societatea-romaneasca","tag-strada-labirint","tag-timisoara"],"views":2014,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2498","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2498"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2498\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2498"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2498"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2498"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}