{"id":24971,"date":"2015-11-13T00:03:01","date_gmt":"2015-11-12T22:03:01","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24971"},"modified":"2015-11-13T00:03:01","modified_gmt":"2015-11-12T22:03:01","slug":"eminescu-si-romanizarea-absoluta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/eminescu-si-romanizarea-absoluta\/","title":{"rendered":"Eminescu \u015fi rom\u00e2nizarea absolut\u0103"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Lucian Boia, <em>Mihai Eminescu, rom\u00e2nul absolut: facerea \u015fi desfacerea unui mit<\/em>, Editura Humanitas, 2015, Bucure\u015fti, 224 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Am preten\u0163ii de la o carte scris\u0103 de Lucian Boia. Precizez c\u0103 nu m\u0103 refer la valoarea interpret\u0103rilor propuse (polemica e un principiu fertil), ci la baza documentar\u0103. P\u0103rerile pe care ilustrul istoric le prezint\u0103 sunt caracterizate, de obicei, de inconstan\u0163\u0103. \u00cen acelea\u015fi pagini \u015fi-au f\u0103cut loc \u00eendrept\u0103\u0163irea \u015fi candoarea, spiritul critic \u015fi superficialitatea. Senza\u0163ia de munc\u0103 nefinalizat\u0103, de vademecum bunicel, o degaj\u0103 \u015fi recenta contribu\u0163ie \u2013 Mihai Eminescu, rom\u00e2nul absolut: facerea \u015fi desfacerea unui mit. Trebuie spus c\u0103 o serie de obiec\u0163ii se amortizeaz\u0103 dac\u0103 ne raport\u0103m la aceast\u0103 culegere \u00een func\u0163ie de orizontul de a\u015fteptare pe care \u00eel creeaz\u0103: \u201enu e o carte (dec\u00e2t tangen\u0163ial) despre Eminescu, ci o privire asupra reprezent\u0103rilor poetului, un tablou sintetic al mitologiei eminesciene\u201c (p. 6). Acest citat este, din punctul meu de vedere, o precau\u0163ie inutil\u0103. Repro\u015ful c\u0103 lucrarea nu ar respecta presupusul deziderat al exhaustivit\u0103\u0163ii constituie, ast\u0103zi, o exagerare. S-au scris rafturi despre \u201epoetul na\u0163ional\u201c (confiscat), cu rezultate \u00eendoielnice \u00een genere. \u00cens\u0103 rigoarea a r\u0103mas o coordonat\u0103 obligatorie. De aceea, prevalarea de \u201escuza\u201c selec\u0163iei \u2013 efectuat\u0103 dup\u0103 un decupaj elocvent \u2013 se \u00eentoarce \u00eempotriva autorului, care, astfel, \u00ee\u015fi saboteaz\u0103 radiografia.<br \/>\n<strong>Aulic \u015fi folcloric<\/strong><br \/>\nVolumul semnat de Lucian Boia are premise neconcludente. Trec peste am\u0103nuntul factologic \u015fi filologic referitor la numele scriitorului. Forma \u201eMihai Eminescu\u201c este o contaminare \u00eentre datele din certificatul de na\u015ftere (\u201eMihail Eminovici\u201c) \u015fi cele din opera literare (semn\u0103tura recurent\u0103: \u201eM. Eminescu\u201c). Putem remarca faptul c\u0103 tocmai unul dintre cei mai aviza\u0163i anali\u015fti ai mitologiei na\u0163ionale a fost cople\u015fit de tem\u0103. Deruteaz\u0103 apoi faptul c\u0103 \u00een titlu figureaz\u0103, a\u015fa cum \u00eensu\u015fi istoricul specific\u0103, sintagma inventat\u0103 de Petre \u0162u\u0163ea: \u201erom\u00e2nul absolut\u201c. Dimensiunea \u201ena\u0163ional\u0103\u201c a hologramei lui Eminescu reiese din asocierea cu un exponent al culturii din secolul trecut, respectiv N. Iorga (\u201eexpresia integral\u0103 a sufletului rom\u00e2nesc\u201c). Mitul lui Eminescu s-a propagat pe cale oral\u0103, dar originea se g\u0103se\u015fte \u00een c\u0103r\u0163i, de la manuale la tratate. \u00cen privin\u0163a expresiei \u201epoetul na\u0163ional\u201c (fixat\u0103 de G. C\u0103linescu), m\u0103rturia din prefa\u0163a c\u0103r\u0163ii l\u0103mure\u015fte, f\u0103r\u0103 \u00eendoieli, nevoia de a \u00eengloba imaginea scriitorului \u00eentr-o macrostructur\u0103. De altfel, dac\u0103 interpret\u0103m cum se cuvine capitolul din Istoria literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2n\u0103 \u00een prezent, vom constata c\u0103, prin \u201epoetul na\u0163ional\u201c, G. C\u0103linescu \u00een\u0163elege creatorul care, \u00een secolul al XIX-lea, absorbise tendin\u0163ele precursorilor (vezi Epigonii) \u015fi, totodat\u0103, se diferen\u0163iase de stilistica \u015fi de atitudinea lor. Ar fi de ad\u0103ugat c\u0103 sursele lui Eminescu cuprindeau, \u00een limita lor cronologic\u0103 inferioar\u0103, Didahiile lui Antim Ivireanul \u015fi c\u0103r\u0163ile populare de \u00een\u0163elepciune, cunoscute \u00een manuscrise \u00eemprumutate de la M. Gaster.<br \/>\nIpoteza c\u0103 transferul simbolic la care a fost supus Eminescu dep\u0103\u015fe\u015fte domeniul literaturii este justificat\u0103 \u00een parte. Chiar Lucian Boia, pe urmele altor cercet\u0103tori, sus\u0163ine c\u0103: \u201eNu Maiorescu a creat mitul Eminescu, dar contribu\u0163ia la cristalizarea acestuia nu e deloc neglijabil\u0103. Vorbele criticului aveau greutate: devenise \u00eendrum\u0103torul recunoscut al vie\u0163ii culturale rom\u00e2ne\u015fti\u201c (p. 25). Totu\u015fi, impresiile expuse de Lucian Boia nu au greutate ca s\u0103 conving\u0103. \u00cen majoritatea cazurilor, jum\u0103t\u0103\u0163ile de adev\u0103r, frazele corecte, dar evazive, lipsa argumentelor concludente \u015fi absen\u0163a instrumentelor literare denot\u0103 inconsisten\u0163\u0103. Sigur c\u0103, p\u00e2n\u0103 la Via\u0163a lui Mihai Eminescu (biografia lui G. C\u0103linescu), icoana poetului a avut nimb sociopolitic. Atunci nu dispuneam de critic\u0103 literar\u0103, \u00een \u00een\u0163elesul estetic. Maiorescu era \u015fi (!) critic literar, \u00eens\u0103 unul care se prevala de cuno\u015ftin\u0163ele de psihologie \u015fi de filosofie pentru a contura un profil al creatorului. A\u015fa proceda, \u00een paralel, C. Dobrogeanu-Gherea. La fel a scris, la \u00eenceputul secolului al XX-lea, G. Ibr\u0103ileanu. F\u0103r\u0103 a lipsi cu des\u0103v\u00e2r\u015fire, c\u00e2mpul literar se subordona (sau era angrenat) c\u00e2mpului larg cultural \u015fi civilizator. G. Asachi, Heliade-R\u0103dulescu, Alecsandri, M. Kog\u0103lniceanu, I. Ghica, Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu \u015fi junimi\u015ftii pe urmele lor erau b\u0103rba\u0163i de stat: politicieni (chiar mini\u015ftri), economi\u015fti, educatori ai gustului public, antropologi (redactau fiziologii), gazetari, pasiona\u0163i de art\u0103, litera\u0163i \u015fi, printre pic\u0103turi, scriitori. \u00cen acest context, nesesizat de Lucian Boia, imaginea lui Eminescu \u2013 bruiat\u0103 de ideologii na\u0163ionaliste (nu neap\u0103rat convergente) \u2013 include, \u00eentr-o past\u0103 omogenizat\u0103, \u015fi dimensiunea poetului. Ar fi indicat s\u0103 amintim c\u0103, la Junimea, a activat A.C. Cuza, cuno\u015ftin\u0163\u0103 apropiat\u0103 a lui V. Alecsandri. \u00cen plus, este notorie interven\u0163ia lui Maiorescu, din Poe\u0163i \u015fi critici (1886), \u00een care \u00eei \u00eendemna la temperare pe Delavrancea \u015fi pe Al. Vlahu\u0163\u0103. Ocolind aceste straturi de fapte, care nu pot fi socotite \u015fi ni\u015fte tribula\u0163ii, cartea lui Lucian Boia propune o perspectiv\u0103 lesnicioas\u0103. Desigur, \u00eent\u00e2lnim \u015fi paragrafe bine articulate (\u00een pofida sc\u0103p\u0103rilor sintactice), privind deturnarea operei: \u201eNu Eminescu a putut s\u0103 determine, postum, geneza \u00abs\u0103m\u0103n\u0103torismului\u00bb. \u00abNoul Eminescu\u00bb a fost \u00eens\u0103 instrumentalizat \u015fi a devenit un argument decisiv \u00een sus\u0163inerea acestui curent care a ocupat, timp de un deceniu, o bun\u0103 parte din scena literar\u0103 \u015fi cultural\u0103 rom\u00e2neasc\u0103. Eminescu se potrivea cu s\u0103m\u0103n\u0103torismul at\u00e2t prin puternica sa credin\u0163\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, c\u00e2t \u015fi prin considerarea \u0163\u0103r\u0103nimii drept singura clas\u0103 pozitiv\u0103 a \u0163\u0103rii, l\u0103sat\u0103 \u00een voia sor\u0163ii de o clas\u0103 conduc\u0103toare \u00absuperpus\u0103\u00bb, \u00eenstr\u0103inat\u0103, sau chiar de-a dreptul str\u0103in\u0103\u201c (p. 54-55).<br \/>\n<strong>Absen\u0163e \u015fi tendin\u0163e<\/strong><br \/>\nC\u00e2nd critica literar\u0103, prin interven\u0163ia lui E. Lovinescu, \u015fi-a definit obiectul de studiu (textul imanent) \u015fi rezultatele (exprimarea subiectivit\u0103\u0163ii senzoriale) s-a desprins, treptat, de notele adulatoare. Numai c\u0103, dup\u0103 cum \u015ftim, procesul a \u00eent\u00e2rziat p\u00e2n\u0103 la Tudor Vianu, care, \u00een Poezia lui Eminescu (1930), se putea \u00eenc\u0103rca de trufia de a-i anun\u0163a pe cititori c\u0103 au \u00een fa\u0163\u0103 primul examen critic al operei. Trecuser\u0103 patru decenii de la dispari\u0163ia poetului. G. C\u0103linescu a participat la mitificare \u015fi, simultan, s-a distan\u0163at de aceasta, lucr\u00e2nd la Opera lui Mihai Eminescu (I-V, 1934-1936). Sunt detalii nesemnalate \u00een volumul lui Lucian Boia. Discu\u0163ii l\u0103turalnice \u00eent\u00e2lnim pe marginea Vie\u0163ii lui Mihai Eminescu. Exist\u0103, gra\u0163ie inteligen\u0163ei speculative, secven\u0163e unde istoricul intuie\u015fte c\u0103, \u00een privin\u0163a lui Eminescu, s-a produs un decalaj \u00eentre tip\u0103rirea operei \u015fi receptare. \u00centre contemporanii lui \u015fi exege\u0163ii interbelici s-a \u00eentins un teren viran, ocupat, deseori, cu vorbe complezente sau mefiente, referitoare la varietatea tematic\u0103 \u015fi retoric\u0103 eminescian\u0103 (vezi capitolul \u201eAdmiratori, critici, contestatari\u201c): \u201eEminescu a reu\u015fit performan\u0163a de a face poezie \u00eenalt\u0103 \u00een termeni accesibili, abord\u00e2nd temele fundamentale, triplul registru: filozofic, patriotic \u015fi erotic, \u00eentr-un limbaj seduc\u0103tor \u015fi pe \u00een\u0163elesul oricui. Un poet facil? \u00abAccesibilitatea\u00bb a putut s\u0103 par\u0103 la un moment dat o vulnerabilitate: putea un poet at\u00e2t de popular s\u0103 fie cu adev\u0103rat un poet mare? Atunci a ap\u0103rut (exprimat\u0103 de Vladimir Streinu) sintagma \u00abEminescu, poet dificil\u00bb\u201c (pp. 16-17). Ceea ce scap\u0103 din vedere Lucian Boia, pentru a spori credibilitatea conjecturilor precedente, este c\u0103, \u00een 1943, c\u00e2nd Streinu publica acel studiu \u00een culegerea Clasicii no\u015ftri, comentatorul filtra trecutul prin sensibilitatea modernist\u0103, care cultiva obscuritatea. Criticul \u00eel aducea la zi pe Eminescu, potrivit codului dominant din epoc\u0103. O sec\u0163iune informat\u0103, cu ample trimiteri \u015fi cu analize corecte (care merit\u0103 s\u0103 fie prelungite), se nume\u015fte \u201eDeceniul Eminescu\u201c, unde Lucian Boia reliefeaz\u0103 alian\u0163ele conjuncturale \u00eentre Alexandru Vaida-Voevod, N. Iorga, A.C. Cuza, Nichifor Crainic, Mihail Manoilescu, Mircea Eliade, Lucian Boz \u015fi Corneliu Zelea-Codreanu (pp. 87-102). Implicarea mi\u015fc\u0103rii legionare \u00een cultul lui Eminescu este urm\u0103rit\u0103 \u015fi \u00een perioada exilului provocat de momentul 23 August 1944 (\u201eComunismul antina\u0163ional: de la Doina la \u00cemp\u0103rat \u015fi proletar\u201c, pp. 128-150). Subiectul merit\u0103 o disecare ulterioar\u0103, deoarece \u0163inem cont, de\u015fi nu recunoa\u015ftem, de cote interna\u0163ionale ale fenomenului. E de re\u0163inut concluzia c\u0103: \u201eAdev\u0103rul e c\u0103, dincolo de apropierile identificabile, nu se poate pune semnul egalit\u0103\u0163ii \u00eentre atitudinile na\u0163ionaliste, xenofobe \u015fi antisemite ale secolului al XIX-lea \u015fi cele, mult mai radicale, \u015fi cu consecin\u0163e \u015ftiute, din preajma \u015fi din timpul celui de-al Doilea R\u0103zboi Mondial. Eminescu se reg\u0103se\u015fte \u00een ideologia legionar\u0103, dar se reg\u0103se\u015fte \u00een fond \u00een mai toate manifest\u0103rile diverse, ale na\u0163ionalismului rom\u00e2nesc (fiind preluat, cum am v\u0103zut, p\u00e2n\u0103 \u015fi de na\u0163ionalismul comunist)\u201c (pp. 173-174). Ajuns la perioada postcomunist\u0103, Lucian Boia are o percep\u0163ie degajat\u0103 asupra articolelor publicate \u00een revista Dilema (nr. 265, 27 februarie 1998). Practic, dezbaterea respectiv\u0103 nu a avut dec\u00e2t ecouri imediate \u015fi, acum, \u00een 2015, era \u00eendrept\u0103\u0163it\u0103 acceptarea mitului eminescian. Echivoc\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 vreo miz\u0103 real\u0103 \u00een istoria mentalit\u0103\u0163ilor este o \u015farj\u0103 lansat\u0103 \u00eempotriva Academiei Rom\u00e2ne, pornind de la o \u015fedin\u0163\u0103 solemn\u0103 din 2014. Observ, printre r\u00e2nduri, c\u0103 Lucian Boia \u00eei ademene\u015fte pe cititori s\u0103 aib\u0103 reac\u0163ii puerile.<br \/>\nF\u0103r\u0103 s\u0103 schimbe ceva la nivelul percep\u0163iei generale asupra temei, Mihai Eminescu, rom\u00e2nul absolut se acomodeaz\u0103 cu perpetuarea unei imagini purificate a scriitorului, indic\u00e2nd totu\u015fi abuzurile intolerabile. Volumul se fere\u015fte de tonul senza\u0163ionalist-acuzator, dar se blocheaz\u0103 \u00een constat\u0103ri comode. Lipsa de nerv a pozi\u0163ion\u0103rii nu \u00eenseamn\u0103 nici echilibru, nici obiectivitate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Lucian Boia, Mihai Eminescu, rom\u00e2nul absolut: facerea \u015fi desfacerea unui mit, Editura Humanitas, 2015, Bucure\u015fti, 224 p. &nbsp; Am preten\u0163ii de la o carte scris\u0103 de Lucian Boia. Precizez c\u0103 nu m\u0103 refer la valoarea interpret\u0103rilor propuse (polemica e un principiu fertil), ci la baza documentar\u0103. P\u0103rerile pe care ilustrul istoric le prezint\u0103 sunt caracterizate,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/eminescu-si-romanizarea-absoluta\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Eminescu \u015fi rom\u00e2nizarea absolut\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8957,2170,15395],"class_list":["post-24971","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-lucian-boia","tag-mihai-eminescu","tag-romanul-absolut-facerea-si-desfacerea-unui-mit"],"views":1380,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24971","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24971"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24971\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24972,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24971\/revisions\/24972"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24971"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24971"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24971"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}