{"id":24967,"date":"2015-11-12T23:59:23","date_gmt":"2015-11-12T21:59:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24967"},"modified":"2015-11-12T23:59:23","modified_gmt":"2015-11-12T21:59:23","slug":"tehnici-de-eschivare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tehnici-de-eschivare\/","title":{"rendered":"Tehnici de eschivare"},"content":{"rendered":"

F\u0103r\u0103 s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00eempotriva practicilor postmoderne, tinerii poe\u0163i debuta\u0163i dup\u0103 consolidarea principalelor nume \u015fi direc\u0163ii ale genera\u0163iei 2000 au fost martorii unor conflicte genera\u0163ionale sterile, motiv pentru care, f\u0103r\u0103 a juca p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t cartea ironiei destructive, ace\u015ftia aleg cu bun\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103 s\u0103 refoloseasc\u0103 \u00een avantajul lor o parte a marotelor \u015fi conven\u0163iilor literare dinamitate nu cu mult timp \u00eenainte (ori cu prea mult\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103) de anarhi\u015ftii fracturi\u015fti, ob\u0163in\u00e2nd, \u00een consecin\u0163\u0103, efecte poetice admirabile, fiind pe deplin con\u015ftien\u0163i c\u0103 nici m\u0103car cli\u015feele nu trebuie ignorate, ci mai cur\u00e2nd curtate. Dac\u0103, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputul deceniului trecut, Bogdan Alexandru St\u0103nescu imaginase lupta intergenera\u0163ional\u0103 \u00een termeni bloomieni, suindu-se direct \u201e\u00een pat cu mama literature\u201c, atunci putem spune c\u0103 tinerii poe\u0163i de azi compun figura fratelui mai mic care nu mai are nimic \u015fi cu nimeni de-mp\u0103r\u0163it. Oricum, literatura ultimilor 15 de ani se define\u015fte (ne place sau nu) fie \u00eempotriva, fie \u00een prelungirea, dar mereu \u00een raport cu poeticile majore ale optzeci\u015ftilor. Culmea e c\u0103 \u015fi conceptele vehiculate de critic\u0103 sunt tot cele pe care Mircea C\u0103rt\u0103rescu le consolidase \u00een teza sa doctoral\u0103: textualism, biografism, neoexpresionism \u015fi minimalism.
\nO achizi\u0163ie recent\u0103 o reprezint\u0103 raportul complet naturalizat pe care poezia (ori romanul) o sub\u00eentinde azi at\u00e2t cu modelele canonice, c\u00e2t \u015fi cu cele marginale: miza major\u0103 a literaturii contemporane fiind \u00eenregistrarea transparent\u0103 a experien\u0163ei, precum \u015fi gestionarea subtil\u0103 a grani\u0163elor dintre disciplinele \u015fi mijloacele media. Mai mult, \u00eentr-o literatur\u0103 f\u0103r\u0103 frontiere, poezia nu se mai raporteaz\u0103, cum o f\u0103cea p\u00e2n\u0103 nu demult, (doar) la un alt text literar, ci \u015fi la un serial TV, un joc-video sau, de ce nu, la hiturile industriei muzicale. Marea cultur\u0103 e abandonat\u0103, pe scurt, \u00een favorea noii accesibilit\u0103\u0163i.
\nIf James Joyce were alive today <\/strong>
\nhe\u2019d be working for Google<\/strong>
\nNu foarte diferit\u0103 era constatarea lui Dr\u0103goi de acum 6 ani: \u201eiar \u00een sinea ta mam\u0103 mai bine m\u0103 f\u0103ceai programator\u201c. Un vers superb, a c\u0103rui for\u0163\u0103 rezid\u0103 \u00een tocmai sugestivitatea a ceea ce omite s\u0103 spun\u0103, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t Dr\u0103goi reu\u015fe\u015fte aproape \u00eentotdeauna s\u0103 ofere confesiunii un caracter moral-reprezentativ. Cu toate astea, apropoul nu e, nici pe departe, tehnica sa preferat\u0103. Dimpotriv\u0103, cred c\u0103 putem vorbi chiar despre un simbolism ce are toate cus\u0103turile la vedere: Dr\u0103goi nu-\u015fi las\u0103 nicidoat\u0103 cititorii s\u0103 completeze spa\u0163iile albe \u2013 \u201eun paragraf obositor ochilor e un paragraf obositor numai pentru ochii care nu cunosc procedeul transform\u0103rii unui paragraf obositor \u00eentr-unul care nu e obositor\u201c. Dr\u0103goi transcrie conversa\u0163ii de pe messenger ori gloseaz\u0103 pe marginea unor importante evenimente ce exist\u0103, \u00eentr-un anume sens, numai pe facebook: \u201eo coleg\u0103 din liceu care acum o duce foarte bine a postat\/ pe net un spot cu violen\u0163a \u00een familie, \u00een care joac\u0103 \u015fi feti\u0163a ei. mama era\/ foarte m\u00e2ndr\u0103, a scris un text cu mult entuziasm deasupra la clip, \u015fi\/ a\u015fa cum era de a\u015fteptat. aprecierile au fost pe m\u0103sur\u0103\u201c – o transcriere a modului \u00een care re\u0163elele de socializare au redus \u00eentreaga noastr\u0103 experien\u0163\u0103 de via\u0163\u0103 la gesturile esen\u0163iale \u015fi reac\u0163iile afective exersate \u00een proximitatea micilor ecrane.
\nChiar \u015fi a\u015fa, Dr\u0103goi pare convins: c\u0103ldura adev\u0103rat\u0103 nu poate veni dec\u00e2t de la marea poezie, indiferent dac\u0103 vorbim despre o poezie a momentului ori despre zugr\u0103virea unor tablouri urban-cotidiene: \u201e\u015fi la mine\/ doar un sur\u00e2s se poate vedea\/ c\u0103 stau a\u015fezat mai \u00een spate \u015fi \u00eel v\u0103d\/ \u015fi doar un sur\u00e2s\/ c\u0103 am ochelari negri\/ \u015fi bucuria cea mare din ochi\/ ea nu mi se vede\u201c; \u201e\u015fi ce vreau s\u0103 zic andrei\/ \u015fi de fapt zic pt toat\u0103 lumea \u2013\/ te rog eu s\u0103 nu mai l\u0103s\u0103m tentativa oricum slabei articul\u0103ri\/ s\u0103 ne fut\u0103 viziunea prezentului\/ care el e acuma\/ \u015fi uite ce vibrant\u201c. Cu toate c\u0103 poemele sale par uneori exerci\u0163ii de self-petting ori \u00eencerc\u0103ri mai mult sau mai pu\u0163in reu\u015fite de testare a unor atitudini \u015fi genuri discursive hibride, ele reu\u015fesc s\u0103 umanizaze, \u00een fond, figura anti-eroului: \u201eiubire de om mai pu\u0163in\u0103 ca atunci\/ eu n-am avut \u00een suflet la mine\u201c; \u201eo singur\u0103 clip\u0103\/ de bucurie naiv\u0103\/ afi\u015fat\u0103 de un copil\/ ferit, \u00een mare,\/ de p\u0103r\u0163ile ur\u00e2te ale vie\u0163ii,\/ face mai mult\/ dec\u00eet orice satisfac\u0163ie\u201c sau \u201ec\u00e2teodat\u0103 e de-ajuns s\u0103 aud de la tine\/ diminutive ca pache\u0163el, m\u00eenc\u0103ric\u0103,\/ ciorbi\u0163\u0103\/ ca s\u0103 m\u0103 ia a\u015fa o \u00eenduio\u015fare\/ \u015fi un z\u00e2mbet t\u00e2mp de zici c\u0103\/ nu-mi mai trebe nimica\u201c.
\nFarrago poetic<\/strong>
\nCu o abilitate halucinant\u0103, Vlad Dr\u0103goi transcria prin versuri puternice (\u00een primele cicluri ale Metodelor: Max Blecher, 2013) o serie \u00eentreag\u0103 de efecte speciale preluate direct din recuzita slash&splatter a marilor ecrane. Admirabil era, \u00eenc\u0103 din primul volum, \u015fi faptul c\u0103 reu\u015fea, legerdemain, s\u0103 men\u0163in\u0103 echilibrul asupra schimb\u0103rilor de registru f\u0103r\u0103 a reduce din impactul discursului. Dou\u0103 erau atunci planurile care evoluau \u00een paralel: unul confesiv (acele intime \u015fi imaginare dialoguri cu mama) \u015fi altul constructiv (istorie baroc-livresc\u0103). Nara\u0163iunea fragmentat\u0103, schimbul rapid de stiluri \u015fi puncte de vedere \u00eentregeau stilistica anticalofil\u0103, violen\u0163a imaginativ\u0103 \u015fi limbajul agresiv. Dac\u0103 Istoria artelor \u2013 un exemplu reu\u015fit de satir\u0103 mannipean\u0103 \u2013 r\u0103m\u00e2ne proiectul cel mai ambi\u0163ios al t\u00e2n\u0103rului scriitor (Lumen, 2009), un text \u00een care parodia \u015fi burlescul f\u0103ceau cas\u0103 bun\u0103 cu oralitatea \u015fi alegoria, Eschiva atest\u0103, \u00een schimb, majoratul scriitorului: texte \u00een care versul teatral \u015fi cel profan stau bine-mersi unul l\u00e2ng\u0103 altul, construc\u0163ii \u00een care autoritatea suprem\u0103 \u00een chestiuni de moralitate e atribuit\u0103 unui individ cel pu\u0163in dubios, versuri de un umor negru ca cerneala completate, \u00een sf\u00e2r\u015fit, de o atitudine voios-nihilist\u0103.
\nDac\u0103 s-ar emo\u0163iona pur \u015fi simplu \u00een fa\u0163a propriilor sale reac\u0163ii (cum de altfel \u015fi face), momentele ar fi de un kitsch cel mult \u00eenduio\u015f\u0103tor, numai c\u0103 Dr\u0103goi ia mereu distan\u0163\u0103 fa\u0163\u0103 de micile sale epifanii, cenzura emo\u0163ional\u0103 fiind o form\u0103 de isp\u0103\u015fire ori auto-flagelare: \u201erevine un moment\/ de frumoas\u0103 apropiere cu maic\u0103-mea\/ care v\u0103zut din afar\u0103\/ poate c\u0103 nu e mare lucru\/ dar pt mine e\/ \u015fi e \u015fi pu\u0163in trist\/ dar mai mult e a\u015fa\/ optimist \u00een soliditatea lui domestic\u0103\/ \u015fi m\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 r\u0103u n-are cum s\u0103-mi fac\u0103\/ mai ales c\u0103 tot revine\/ \u015fi revine \u00eentr-un fel\/ care jur c\u0103 m\u0103 umple de o cald\u0103 bucurie\u201c. Vorbind din pozi\u0163ia unui extrasensibil, Dr\u0103goi recurge la sarcasmul ostentativ specific noilor existen\u0163iali\u015fti, dar \u015fi la ironia postmodern\u0103, atitudini ce-\u015fi disput\u0103 terenul \u00een paginile ultimului s\u0103u volum. Chiar de le lipse\u015fte statutul de adev\u0103r (auto)biografic, noile sale poeme impresioneaz\u0103, \u00een primul r\u00e2nd, prin onestitate: \u201e\u015fi petric\u0103,\/ m\u0103 simt pierdut\/ at\u00e2t de pierdut\/ \u00een distan\u0163\u0103\/ \u015fi m\u0103 simt singur\/ at\u00e2t de singur\/ \u00een inima mea\u201c.
\nMiel vs Fiar\u0103<\/strong>
\nCitit\u0103 superficial, moralitatea personajului principal pare totu\u015fi \u00eendoielnic\u0103. \u201eShit, spunea Gore Vidal, has its own integrity\u201c. Integritatea poeziei, bine\u00een\u0163eles. Senza\u0163ia de high&low pe care o ai citind trebuie pus\u0103 pe seama \u00eembin\u0103rii str\u0103lucite dintre o retoric\u0103 dramatic\u0103, acea postur\u0103 a \u201eprotosului v\u0103t\u0103mat \u00een lupt\u0103\u201c, \u00eembinat\u0103, ziceam, cu o suit\u0103 \u00eentreag\u0103 de momente aparent anodine. Lamento-urile sale pot trece drept transcrierea teribilist\u0103 a unor episoade filmate, de cele mai multe ori, cu camera ascuns\u0103. Acel schadenfreude \u00eendelung exersat \u015fi perfec\u0163ionat prin Metodele sale \u00ee\u015fi face din nou sim\u0163it\u0103 prezen\u0163a, astfel c\u0103 pl\u0103cerea cititorului se contagiaz\u0103 \u015fi ea de satisfac\u0163ia machiavelic\u0103 a lui Dr\u0103goi: \u201e\u015fi cine s-o \u0163ugui\/ ca s\u0103 te pupe p\u0103 gur\u0103\/ karat\u0103 dup\u0103 um\u0103r s\u0103-i dai\/ \u015fi \u015fpi\u0163 la nuca genunchelui\/\/ cu putere\/ m\u0103 gu\u015f\u0103 fain\u0103\u201c, \u201eputere am sim\u0163it \u00een gang \u2013\/ dou\u0103 muieri s-au speriat cumplit\/ tocmai \u00een momentul \u00een care\/ s-au \u00eentors s\u0103 vad\u0103\/ cine e \u00een spate. atunci am ales\/ s\u0103-mi v\u00e2r lent m\u00eeinile-n geac\u0103\u201c.
\nDrapat\u0103 \u00een tribula\u0163iile fluxului de con\u015ftiin\u0163\u0103, oralitatea se remarc\u0103 \u00een \u00eens\u0103\u015fi structura formelor simple din care Dr\u0103goi spicuie\u015fte, fie din retorica biblic-religioas\u0103 demn\u0103 de pildele sfin\u0163ilor p\u0103rin\u0163i, fie din poetica popular\u0103 a basmelor\/fabulelor (\u201emult\u0103 dragoste\/ nu pot ca s\u0103 mai dau\/ la to\u0163i\u201c; \u201eeste o mare triste\u0163e\/ c\u00e2nd nici \u00een transport\/ nu mai pot s\u0103 v\u0103 g\u0103sesc\/ diver\u015fi\u201c). Nicio surpriz\u0103 atunci c\u0103 Dr\u0103goi alege s\u0103 mixeze psalmul cu memoria involuntar\u0103, fiindc\u0103, genealogic vorbind, cea din urm\u0103 are cel pu\u0163in trei surse culturale: monologurile shakespeariene, ideile lui Locke privind libera asocia\u0163ie a ideilor \u015fi, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, solilocviile Sf\u00e2ntului Augustin.
\nArs dicendi<\/strong>
\nInteresant, \u00een cadrul acestui bufet suedez, e c\u0103 Dr\u0103goi for\u0163eaz\u0103 nu doar grani\u0163ele genurilor literare, ci \u015fi limitele normelor sociale transform\u00e2nd, ca mul\u0163i al\u0163ii \u00eenaintea lui, detaliile vie\u0163ii private \u00een elemente publice: justificarea propriului egoism prin \u015fi de amorul artei, o practic\u0103 veche, sor\u0103 cu filosofia: \u201e\u015fi a\u015fa zic \u015fi eu c\u0103 varica mea de pe picior\/ poate c\u0103 o s\u0103 m\u0103 absoarb\u0103\/ \u015fi o s\u0103 m\u0103 fac\u0103 \u015fi pe mine entitate m\u0103rea\u0163\u0103 \u015fi important\u0103\/ sau o s\u0103-mi dea superputeri\u201c; \u201e\u015fi vreau \u015fi eu\/ s\u0103 mi se fac\u0103 a\u015fa\/ adic\u0103 s\u0103 fiu pe plaj\u0103\/\/ c\u0103 nu sunt\u201c; \u201edac\u0103 m\u0103 \u0163in cu m\u00e2na de bara de jos\/ \u015fi tu e\u015fti aproape \u015fi gras\u0103\/ ap\u0103i nu te leg\u0103na\/ c\u0103-\u0163i ating s\u00e2nu\/ \u015fi mor de ru\u015fine\u201c. Idea de autor a fost modelat\u0103, pe r\u00e2nd, de na\u015fterea romantic\u0103 a autorului ca geniu, dar \u015fi de moartea post-structuralist\u0103 a acestuia, astfel \u00eenc\u00e2t responsabilitatea ori eschiva scriitorului \u00een fa\u0163a propriilor texte s\u0103 poat\u0103 deveni una din temele majore ale literaturii \u2013 \u201eeu nu am ocupa\u0163ie serioas\u0103, \u00een timpul liber, care e de fapt tot timpul\/ meu, \u00eencerc s\u0103 m\u0103 perfec\u0163ionez de exemplu \u00een curbarea jetului de pi\u015fu\/ \u00een veceu \u015fi spune-mi dac\u0103 asta e ocupa\u0163ie serioas\u0103\u201c.
\nEschiva cea mare nu e, a\u015fadar, o problem\u0103 moral\u0103 (sau nu numai), ci \u00eendeob\u015fte literar\u0103: \u00een ciuda t\u0103cerii rimbaldiene, via\u0163a e mereu am\u00e2nat\u0103 sau, mai exact, mereu prelungit\u0103 prin Marea Poezie, prin dragostea frumoas\u0103, destul de evident\u0103 \u00een poeme \u00een care Dr\u0103goi c\u00e2nt\u0103: \u201emie mi se cuvine pe deplin\/ toat\u0103 aceast\u0103 teribil\u0103 stagnare\/ \u015fi lucruri mare \u00eenf\u0103ptuiesc eu cu ea\/ dac\u0103 mi se d\u0103 p\u0103suire\/ ca lumea\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

F\u0103r\u0103 s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00eempotriva practicilor postmoderne, tinerii poe\u0163i debuta\u0163i dup\u0103 consolidarea principalelor nume \u015fi direc\u0163ii ale genera\u0163iei 2000 au fost martorii unor conflicte genera\u0163ionale sterile, motiv pentru care, f\u0103r\u0103 a juca p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t cartea ironiei destructive, ace\u015ftia aleg cu bun\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103 s\u0103 refoloseasc\u0103 \u00een avantajul lor o parte a marotelor \u015fi conven\u0163iilor literare… Cite\u0219te mai mult »Tehnici de eschivare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10222,15392,15391,15390],"class_list":["post-24967","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-biografism","tag-minimalism","tag-neoexpresionism","tag-textualism"],"views":1501,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24967","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24967"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24967\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24968,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24967\/revisions\/24968"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24967"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24967"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24967"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}