{"id":24962,"date":"2015-11-12T23:54:58","date_gmt":"2015-11-12T21:54:58","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24962"},"modified":"2015-11-12T23:56:04","modified_gmt":"2015-11-12T21:56:04","slug":"romanica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/romanica\/","title":{"rendered":"Rom\u00e2nica"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Adrian Alui Gheorghe, <em>Laika,<\/em> Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u015fti, 2014, 300 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>Citind improviza\u0163ia epic\u0103 publicat\u0103 anul trecut de Adrian Alui Gheorghe, e aproape imposibil de stabilit o ierarhie a celor mai neinspirate decizii conexe ei. Titlul Laika? Strategia editurii de a promova volumul drept \u201eromanul Revolu\u0163iei rom\u00e2ne\u201c? Sau acordarea premiului USR pentru \u201ecartea de proz\u0103\u201c a anului 2014? Un c\u00e2ine (care poart\u0103 numele f\u0103cut faimos de congenerul lansat \u00een spa\u0163iu) apare \u00een c\u00e2teva secven\u0163e, dar transformarea sa \u00een personaj sau \u00een simbol tutelar r\u0103m\u00e2ne at\u00e2t de comic\u0103, \u00eenc\u00e2t nici registrul burlesc al c\u0103r\u0163ii nu o poate motiva. E ca \u015fi cum Rebreanu \u015fi-ar fi intitulat Joiana romanul din 1920, iar Morome\u0163ilor lui Preda li s-ar fi spus Bisisica. Totodat\u0103, \u201eromanul Revolu\u0163iei rom\u00e2ne\u201c constituie o titulatur\u0103 de-a dreptul ipocrit\u0103. Reverbera\u0163iile revoltei populare apar doar \u00eencep\u00e2nd cu pagina 172, imaginea ei configur\u00e2ndu-se, \u00een fapt, printr-o suit\u0103 de cli\u015fee care pot lua oric\u00e2nd forma bancurilor (ceea ce se \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103 constant \u00een Laika). C\u0103 ele au primit pre\u0163uirea juriului USR se justific\u0103 probabil prin existen\u0163a unor criterii axiologice accesibile doar celor ale\u015fi.<br \/>\n<strong>Reamintiri din Epoca de Aur<\/strong><br \/>\nV\u0103dit\u0103 oricui este, \u00een schimb, dimensiunea parabolic\u0103 a c\u0103r\u0163ii. Sanatoriul din Glod, spa\u0163iu predilect de manifestare a a\u015fa-ziselor ac\u0163iuni romane\u015fti, are menirea de a reflecta parodic Rom\u00e2nia comunist\u0103. Angaja\u0163ii (majoritatea cu rude sau rela\u0163ii \u00een r\u00e2ndurile nomenclaturii) \u015fi pacien\u0163ii (cel mai adesea bolnavi \u00eenchipui\u0163i, interna\u0163i \u201epe pile\u201c ca s\u0103 scape de \u00eenchisoare ori de ospicii veritabile) \u00eentruchipeaz\u0103 tipologii comice ale popula\u0163iei socialiste, parc\u0103 extrase din anecdotele politice ale epocii.<br \/>\nUnul, fost ziarist, scrie continuu necrologuri, traumatizat de seria nesf\u00e2r\u015fit\u0103 de texte de-a gata pe care activi\u015ftii de partid i le cereau pentru a le rosti la diverse ocazii. Altul, cititor febril al lui Kant, e izolat de oamenii muncii fiindc\u0103 le inducea inexplicabile st\u0103ri de triste\u0163e. Un anume Coriolan Bub\u0103 are mania peti\u0163iilor, convins c\u0103 doar ra\u0163ionalizarea resurselor va salva lumea. Nici Ambasada SUA, nici Ceau\u015fescu \u00eensu\u015fi nu scap\u0103 de adresele sale. De numeroase pagini beneficiaz\u0103 \u015fi fotograful Mi\u015fu Zavate, a c\u0103rui istorie e par\u0163ial copiat\u0103 din unul dintre episoadele filmului scris de Cristian Mungiu, Amintiri din Epoca de Aur. Femeile, acceptate la Glod doar \u00een ultimii ani ai deceniului nou\u0103, se \u00eenscriu la r\u00e2ndul lor \u00een \u015fabloanele umoristice clasice: activista sexi Elisabeta Burt\u0103 se interneaz\u0103 din cauza geloziei Elenei Ceau\u015fescu, iar ziarista Paula Cernatov \u00eei va deveni coleg\u0103 de pavilion dup\u0103 ce se \u00eendr\u0103goste\u015fte de Nicolae ca de un star pop. \u00cen analele sanatoriului sunt trecute \u015fi vizite ilustre, de la Ana Pauker cu amantul (c\u0103rora li se dedic\u0103 \u015fi un c\u00e2ntec realist-socialist), p\u00e2n\u0103 la un v\u0103r al generalului Pacepa, care se bucur\u0103 de aten\u0163ii sexuale din partea doctori\u0163elor ori a asistentelor \u015fi cade \u00een dizgra\u0163ie odat\u0103 cu tr\u0103darea s\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 de faimosul securist. P\u00e2n\u0103 \u015fi Laika se aciueaz\u0103 la Glod ca urmare a intersect\u0103rii bufe cu istoria oficial\u0103. Dresat\u0103 s\u0103 m\u0103n\u00e2nce doar carne de \u201eprovenien\u0163\u0103\u201c sovietic\u0103, pe aceea capitalist\u0103 l\u0103tr\u00e2nd-o, ea rateaz\u0103 reprezenta\u0163ia chiar atunci c\u00e2nd trebuia s\u0103 distreze cuplul preziden\u0163ial, trimi\u0163\u00e2nd \u00een depresie sau \u00een nebunie toate oficialit\u0103\u0163ile implicate \u00een scenet\u0103.<br \/>\nUn ospiciu c\u00e2t o \u0163ar\u0103 populeaz\u0103, a\u015fadar, proza lui Adrian Alui Gheorghe. Absurdul, straniul, burlescul \u015fi grotescul se \u00eembin\u0103 \u00eentr-o parabol\u0103 ce se vrea tragi-comic\u0103, dar se dovede\u015fte doar anost\u0103 din cauza previzibilit\u0103\u0163ii ei. Fiindc\u0103, a\u015fa cum demonstreaz\u0103 Mircea Iorgulescu \u00eentr-un text mai vechi, \u201eparabola nu are rol de cunoa\u015ftere: justific\u0103 \u015fi ilustreaz\u0103 o tez\u0103, o idee, o \u00een\u0163elegere, nu descoper\u0103 \u015fi nu proclam\u0103 o viziune. &lt;&#8230;&gt; Parabola stabile\u015fte o complicitate, deghiz\u00e2nd cunoscutul \u00een necunoscut\u201c.<br \/>\n<strong>Revolu\u0163ia bolborosit\u0103<\/strong><br \/>\nPoate de aceea, Adrian Alui Gheorghe nu acord\u0103 mai deloc aten\u0163ie conven\u0163iilor \u015fi formulelor epice. Perspectivele, vocile \u015fi planurile narative sunt mai mereu neglijate, ele confund\u00e2ndu-se p\u00e2n\u0103 la maxima artificialitate. Ofer doar un exemplu. \u00centr-un fragment de analeps\u0103, directorul activ \u00een 1989, Andrei B\u00e2lb\u00e2ial\u0103, descoper\u0103 c\u0103 savantul Pantazi, e\u015fuat la Glod \u00een 1965, ordonase arhiva sanatoriului, descoperind \u015fi recompun\u00e2nd istorii fascinante ale locului pe baza documentelor oficiale p\u0103strate. Lu\u00e2nd \u00een calcul penuria informa\u0163iilor, respectivele microportrete ar fi trebuit, deci, s\u0103 ia cel mult forma unor crochiuri. \u00cen schimb, \u00een Laika, personaje ca directorul din 1950, preotul r\u0103spopit Dacian S\u00e2rbu, ori ca pacientul din 1951, Vasile Moi\u015f Bilib\u0103u, \u201eV\u00e2n\u0103torul de partizani\u201c, se bucur\u0103 de o aten\u0163ie demn\u0103 de o cauz\u0103 mai bun\u0103, relief\u00e2ndu-li-se \u00eensu\u015firi dintre cele mai intime \u015fi detalii biografice ample, ca \u015fi c\u00e2nd ar fi fost subiec\u0163ii unor veritabile filaje securistice. Cine \u00eei vede? Cine \u00eei descrie? Cine le istorise\u015fte via\u0163a? B\u00e2lb\u00e2ial\u0103? Pantazi? Naratorul omniscient? Alte personaje? Imposibil de r\u0103spuns. Preocupat s\u0103 exemplifice o tez\u0103 (comunismul e un ospiciu), Adrian Alui Gheorghe nu se \u00eencurc\u0103 \u00een am\u0103nunte naratologice. \u00cen consecin\u0163\u0103, Laika doar pare un experiment epic postmodern, dovedindu-se un amalgam narativ adeseori indigest.<br \/>\nArtificios \u2013 din punct de vedere compozi\u0163ional \u015fi retoric \u2013 r\u0103m\u00e2ne \u015fi episodul Revolu\u0163iei din decembrie 1989. Ideea central\u0103, formulat\u0103 foarte la vedere, nu este neap\u0103rat inoportun\u0103: manifesta\u0163iile \u015fi discursurile revolu\u0163ionarilor bucure\u015fteni, transmise la TV \u015fi la radio, seam\u0103n\u0103 p\u00e2n\u0103 la identificare cu revolta burlesc\u0103 din sanatoriu. Sau viceversa. \u00cen timp ce o parte dintre locuitorii Glodului manifest\u0103 dubii \u00een leg\u0103tur\u0103 cu necesitatea r\u0103zmeri\u0163ei, tem\u00e2ndu-se c\u0103 \u015fi-ar putea pierde privilegiile, al\u0163ii se descoper\u0103, peste noapte, disiden\u0163i, se r\u0103zbun\u0103 pe superiorii din proximitate, c\u0103ci pe ceilal\u0163i nu au cum s\u0103-i ajung\u0103, clameaz\u0103 libertatea \u015fi democra\u0163ia, dar nu se pot sustrage teoriilor conspira\u0163iei sau paranoiei, vor sa fie auzi\u0163i \u015fi asculta\u0163i, verbalizeaz\u0103 cele mai idioate g\u00e2nduri, fur\u0103, se-mbat\u0103 \u015fi violeaz\u0103 neveste de securi\u015fti, se leap\u0103d\u0103 de fricile, de la\u015fit\u0103\u0163ile \u015fi de compromisurile din trecut, se viseaz\u0103 conduc\u0103tori ai noii lumi etc.<br \/>\nI s-ar putea imputa acestei perspective unidimensionalitatea. Revolu\u0163ia a inclus \u015fi o latur\u0103 autentic\u0103, nu a fost doar un simulacru televizual comic, de un tragism strict conjunctural (\u00een proza lui Adrian Alui Gheorghe, moartea are o coloratur\u0103 c\u00e2nd buf\u0103, c\u00e2nd grotesc\u0103: Laika piere \u201ede b\u0103tr\u00e2ne\u0163e\u201c \u00een mijlocul evenimentelor, Delia M\u0103zura\u015f se stinge siluit\u0103 de \u201er\u0103scula\u0163i\u201c, iar Mihai Jireghie se \u00eeneac\u0103 \u00een dejec\u0163iile sanatoriului). Dar \u00eentru totul deranjant\u0103 este striden\u0163a discursiv\u0103 a Revolu\u0163iei din Glod. Doar pentru ca echivalarea ospiciu-revolu\u0163ie s\u0103 func\u0163ioneze, prozatorul falsific\u0103 total limbajul personajelor. Asistentul Geo Pa\u0163ilea, capabil de obicei s\u0103 silabiseasc\u0103 exclusiv glume groase, vorbe\u015fte pe scena revolu\u0163ionar\u0103, improvizat\u0103 \u00een curtea spitalului, ca un om politic versat. La fel, pacientul Radu Sb\u00e2rn\u0103, un regizor mediocru, se metamorfozeaz\u0103, odat\u0103 ajuns \u00een fa\u0163a microfonului, \u00eentr-un fel de profet: \u201eAm ajuns la democra\u0163ie, am ajuns la libertate, de la primul sc\u00e2ncet de prunc facem repeti\u0163ii pentru momentul acesta&#8230;! Nimeni nu se na\u015fte liber, devenim liberi, ne c\u00e2\u015ftig\u0103m libertatea! Numai pentru noi libertatea are gust, pentru c\u0103 noi am visat-o \u00eenainte de a o avea: ca pe o iubire. &lt;&#8230;&gt; Revolu\u0163ie? \u015eti\u0163i cum v\u0103d eu revolu\u0163ia? Revolu\u0163ia e un mesaj divin pe care omul \u00eel recep\u0163ioneaz\u0103 sau nu. Sunt milioane de revolu\u0163ii care nu au loc, pentru c\u0103 omul nu e capabil s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 mesajul divin\u201c.<br \/>\nPreocupat \u015fi gr\u0103bit s\u0103 sus\u0163in\u0103 parabolic teza Rom\u00e2niei-cas\u0103 de nebuni, Adrian Alui Gheorghe neglijeaz\u0103 principii minimale de construc\u0163ie epic\u0103. Vacarmul narativ rezultat nu instituie \u201eromanul Revolu\u0163iei rom\u00e2ne\u201c, ci, eventual, ofer\u0103 \u00eenc\u0103 un superficial-juc\u0103u\u015f tablou al Rom\u00e2nic\u0103i, catalogat de Ciprian \u015eiulea drept \u201ecel insuportabil cuv\u00e2nt autohton\u201c, fiindc\u0103 se dovede\u015fte \u201eo modalitate mult prea ieftin\u0103 de a te sim\u0163i bine, \u015fi at\u00e2t. E un amestec duios de afec\u0163iune difuz\u0103 \u015fi dispre\u0163 disperat\u201c. O caracterizare potrivit\u0103 \u015fi pentru Laika.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Adrian Alui Gheorghe, Laika, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u015fti, 2014, 300 p. Citind improviza\u0163ia epic\u0103 publicat\u0103 anul trecut de Adrian Alui Gheorghe, e aproape imposibil de stabilit o ierarhie a celor mai neinspirate decizii conexe ei. Titlul Laika? Strategia editurii de a promova volumul drept \u201eromanul Revolu\u0163iei rom\u00e2ne\u201c? Sau acordarea premiului USR pentru \u201ecartea de proz\u0103\u201c&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/romanica\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Rom\u00e2nica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2424,13536,15386],"class_list":["post-24962","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-adrian-alui-gheorghe","tag-laika","tag-reamintiri-din-epoca-de-aur"],"views":1294,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24962","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24962"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24962\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24964,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24962\/revisions\/24964"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24962"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24962"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24962"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}