{"id":24958,"date":"2015-11-12T23:52:39","date_gmt":"2015-11-12T21:52:39","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24958"},"modified":"2015-11-12T23:53:28","modified_gmt":"2015-11-12T21:53:28","slug":"metafizicianul-stiintei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/metafizicianul-stiintei\/","title":{"rendered":"Metafizicianul \u015ftiin\u0163ei"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>St\u00e9phane Lupasco, <em>Infinitul \u015fi experien\u0163a. Coresponden\u0163\u0103 primit\u0103, articole, interviuri,<\/em> edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103 tabele cronologice, traducere, note, comentarii \u015fi indice de Oana Soare, prefa\u0163\u0103 de Basarab Nicolescu, postfa\u0163\u0103 de Eugen Simion, Academia Rom\u00e2n\u0103. Funda\u0163ia Na\u0163ional\u0103 pentru \u015etiin\u0163\u0103 \u015fi Art\u0103, Bucure\u015fti, 2015<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>\u00cen volumul Infinitul \u015fi experien\u0163a. Coresponden\u0163\u0103 primit\u0103, articole, interviuri este publicat\u0103 coresponden\u0163a primit\u0103 de filosoful de origine rom\u00e2n\u0103 \u015etefan Lupa\u015fcu de la mari personalit\u0103\u0163i din lumea \u015ftiin\u0163ific\u0103 \u015fi artistic\u0103 a Fran\u0163ei (Gaston Bachelard, Andr\u00e9 Breton, Louis de Broglie, Jean Paulhan, Edgar Morin, Jean-Francois Revel, Jean Cassou, Georges A. Mathieu, Gilbert Durand etc.), dar \u015fi din lumea rom\u00e2neasc\u0103 (Constantin Noica, Eugen Ionescu, Cioran, Benjamin Fondane, Mircea Eliade, Vintil\u0103 Horia). Except\u00e2nd pe Noica \u2013 r\u0103mas \u00een \u0163ar\u0103 \u2013 ceilal\u0163i rom\u00e2ni cita\u0163i au tr\u0103it, ca \u015fi filosoful, \u00een Fran\u0163a \u015fi au scris \u00een limba francez\u0103. Eliade este singurul din a doua categorie care prefer\u0103 s\u0103 se adreseze lui Lupa\u015fcu \u00een limba lor comun\u0103. Coresponden\u0163a sa este \u00eens\u0103 limitat\u0103, strict comunicativ\u0103. Ca \u015fi aceea a lui Cioran. Noica, \u00een schimb, are o coresponden\u0163\u0103 bogat\u0103, analitic\u0103, interpretativ\u0103, participativ\u0103, \u00een stilul cunoscut: cordial dubitativ, afectuos polemic. Filosoful existen\u0163ialist rom\u00e2n (fratele fratelui risipitor \u2013 cum \u00ee\u015fi spune el \u00een alt\u0103 parte, adic\u0103 fratele r\u0103mas acas\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 casa tat\u0103lui, ca s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 de tradi\u0163iile spirituale \u015fi s\u0103 mediteze la soarta celor r\u0103ma\u015fi, dar \u015fi a celor pleca\u0163i \u00een lume) manifest\u0103 un interes sporit \u015fi constant pentru opera lui St\u00e9phane Lupasco, care \u00ee\u015fi public\u0103 teza de doctorat Du devenir logique et de l\u2019affectivit\u00e9 (structurat\u0103 \u00een dou\u0103 p\u0103r\u0163i, Le dualisme antagonique \u015fi Essai d\u2019une nouvelle th\u00e9orie de la connaissance, \u00eenso\u0163ite de teza complementar\u0103 La physique macroscopique et sa port\u00e9e philosophique) \u00een 1935. \u00cen 1940 tip\u0103re\u015fte un alt eseu filosofic (L\u2019exp\u00e9rience microphysique et la pens\u00e9e humaine, P.U.F), care atrage aten\u0163ia lui Gaston Bachelard. Aceasta \u00eei semnaleaz\u0103, \u00eentr-o recenzie din Revue philosophique de la France et de<br \/>\nl\u2019\u00e9tranger (nr. 10-12, oct.-dec. 1942-1943), contribu\u0163ia la metafizica \u015ftiin\u0163ei contemporane \u015fi \u201emarele interes pe care \u00eel vor avea lucr\u0103rile viitoare\u201c: \u201eA logiciza dualitatea faptelor experimentale \u00een loc de a o matematiza, a\u015fa cum se m\u0103rgineau teoreticienii fizicii, iat\u0103 vectorul revolu\u0163ionar al metafizicii d-lui Lupasco. \u00centreaga amploare a unui asemenea demers va putea fi perceput\u0103 \u00een \u00eentregime doar \u00een momentul \u00een care dl. Lupasco va publica lucr\u0103ri despre aspectul propriu-zis logic al fizicii teoretice. Marele interes pe care \u00eel vor st\u00e2rni se simte \u00eenc\u0103 de pe acum. \u00centr-un domeniu aflat la grani\u0163a dintre imperativele experimentului \u015fi cele ale g\u00e2ndirii, microfizica are nevoie de concepte \u00een care activit\u0103\u0163ile obiectului \u015fi cele ale subiectului s\u0103 fie inseparabile. Aceste concepte, dificil de definit \u015fi chiar de formulat, au nevoie de un metafizician care s\u0103 fie \u00een acela\u015fi timp \u015fi psiholog, de un metafizician care s\u0103 se ocupe de aspectul vital, biologic al cunoa\u015fterii. Dl. Lupasco este unul dintre ace\u015ftia. D-sa aduce o contribu\u0163ie important\u0103 la metafizica \u015ftiin\u0163ei contemporane\u201c (1).<br \/>\nNoica, preocupat cum este \u00eenc\u0103 de t\u00e2n\u0103r de destinul culturii rom\u00e2ne \u015fi de aventurile intelectuale ale fratelui plecat \u00een lume, se arat\u0103 interesat ceva mai devreme de eseurile lui St\u00e9phane Lupasco. \u00cen 1936 public\u0103 de pild\u0103, un articol (Filosofia lui \u015etefan Lupa\u015fcu) \u00een Revista Funda\u0163iilor Regale (an III, nr. 5, 1 mai) \u00een care analizeaz\u0103, din unghiul s\u0103u de vedere, conceptele cu care opereaz\u0103 metafizicianul \u015ftiin\u0163ei: intensitate \u015fi extensitate. \u015ei tot \u00een stilul lui, ceremonios \u015fi vizionar, face previziuni pozitive asupra t\u00e2n\u0103rului filosof, \u201eo minte pe care am numit-o surprinz\u0103tor de original\u0103 \u015fi care, prin aceasta mai mult dec\u00e2t prin orice, apar\u0163ine adev\u0103ratului filosof. Cutez\u0103m chiar s\u0103 afirm\u0103m c\u0103, \u00een cazul c\u00e2nd activitatea viitoare a d-lui \u015etefan Lupa\u015fcu va confirma \u015fi ad\u00e2nci vederile d-sale de p\u00e2n\u0103 acum, dac\u0103 noile teorii, nu numai din \u015ftiin\u0163a pozitiv\u0103, dar \u015fi din c\u00e2mpul psihologiei, ba chiar al esteticii, \u00eei vor veni \u00een ajutor, atunci putem spera s\u0103 vedem \u00een sistemul d-sale una din sintezele cele mai valoroase ale g\u00e2ndirii contemporane\u201c.<br \/>\nFilosoful fiin\u0163ei (Noica) analizeaz\u0103 pe toate p\u0103r\u0163ile \u201edevenirea logic\u0103\u201c \u015fi dualismul ce permite prezen\u0163a afectivit\u0103\u0163ii pozitive, a\u015fa cum o prezint\u0103 logicianul Lupa\u015fcu \u015fi conchide, laolalt\u0103 cu autorul, c\u0103 \u201econflictul introduce fiin\u0163a \u00een lume, \u015fi transcenderea lui, care \u00eenseamn\u0103 cunoa\u015ftere, elimin\u0103 aceast\u0103 fiin\u0163\u0103, adic\u0103 afectivitatea\u201c. \u00cel aprob\u0103 sau \u00eel contrazice, nuan\u0163eaz\u0103, completeaz\u0103? Noica scrie \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t, accept\u00e2nd sau resping\u00e2nd un concept, i se substituie \u015fi \u00eel \u00eembog\u0103\u0163e\u015fte, strecur\u00e2nd \u00een comentariu propriile idei. Este frumuse\u0163ea \u015fi abilitatea g\u00e2ndirii \u015fi metodei sale filosofice (adversarii lui ideologici o consider\u0103 de natur\u0103 pur sofistic\u0103!). \u00cen cazul lui \u015etefan Lupa\u015fcu, Noica pare sincer preocupat de evolu\u0163ia devenirii logice, ceea ce elimin\u0103 din ecua\u0163ie, dac\u0103 \u00een\u0163eleg bine demonstra\u0163ia, ontologicul din devenirea fiin\u0163ei. Adic\u0103 tocmai ce-l intereseaz\u0103 \u015fi-l va interesa mereu pe filosoful existen\u0163ialist Noica, autorul Rostirii filosofice rom\u00e2ne\u015fti. \u00cen 1936 el salut\u0103 apari\u0163ia filosofului rom\u00e2n produs de cultura francez\u0103 \u015fi sper\u0103 \u2013 cum va face \u015fi cu prietenii lui Cioran \u015fi Eliade \u2013 s\u0103-l readuc\u0103 \u00een cultura rom\u00e2n\u0103. Nu va reu\u015fi, dar \u2013 dup\u0103 cum vom vedea \u2013 va \u00eencerca s\u0103-i recupereze m\u0103car ideile. Articolul din 1936 se \u00eencheie cu aceste propozi\u0163ii: \u201eD. \u015etefan Lupa\u015fcu este o remarcabil\u0103 apari\u0163ie \u00een s\u00e2nul filosofiei. Cultura noastr\u0103 nu l-a produs, \u015fi e probabil c\u0103 nu i-a favorizat \u00een nici un fel cre\u015fterea. D-sa apar\u0163ine prin tot, afar\u0103 de nume, Apusului. Vrea societatea rom\u00e2neasc\u0103 s\u0103-l revendice pentru ea? Atunci nu poate face dec\u00e2t un singur lucru: s\u0103-i urm\u0103reasc\u0103 eforturile \u015fi s\u0103 caute a-i \u00een\u0163elege g\u00e2ndirea. D. \u015etefan Lupa\u015fcu se va sim\u0163i rom\u00e2n \u00een clipa c\u00e2nd elitele rom\u00e2ne\u015fti vor veni, ele, l\u00e2ng\u0103 d-sa\u201c.<br \/>\nDar cine este acest metafizician al \u015ftiin\u0163ei pe care \u00eel admir\u0103, \u00een stilul lui dubitativ, ipotetic, Noica \u015fi vrea s\u0103-l readuc\u0103 \u00een cultura din care plecase pentru a se instala, cum f\u0103cuse Br\u00e2ncu\u015fi \u015fi, dup\u0103 el, cum vor face \u00eenc\u0103 mul\u0163i al\u0163ii, \u00een alt\u0103 cultur\u0103 \u015fi alt\u0103 limb\u0103 (cea francez\u0103)?&#8230; Oana Soare, care a tradus \u015fi a ordonat aceste texte, ne d\u0103 datele esen\u0163iale (biografemele) lui \u00een ampla \u015fi documentata Cronologie &lt;a&gt; vie\u0163ii \u015fi operei lui St\u00e9phane Lupasco de la \u00eenceputul c\u0103r\u0163ii. Date importante privitoare la personajele din aceste scrisori afl\u0103m \u015fi din introducerea pe care o face Basarab Nicolescu, ucenic al filosofului, matematician \u015fi fizician.<br \/>\nCe afl\u0103m? \u015etefan Lupa\u015fcu se trage din boierimea moldoveneasc\u0103. Genealogia ei a fost stabilit\u0103 de Mihai Sorin R\u0103dulescu. Bunicul filosofului (1833-1902) a fost pre\u015fedinte al Cur\u0163ii de Conturi, prieten cu Ion. C. Br\u0103tianu. Tat\u0103l, Alexandru Lupa\u015fcu, este avocat \u015fi deputat liberal. \u015etefan se na\u015fte \u00een 1901 la Bucure\u015fti \u015fi \u00eentre 1813-1915 urmeaz\u0103 liceul \u201eSf. Gheorghe\u201c din capital\u0103, iar \u00een 1916 ajunge, \u00eenso\u0163it de mama sa Alexandrina \u015fi fratele s\u0103u, Henri, la Paris. Este \u00eenscris, \u00een acela\u015fi an, la Liceul \u201eBuffon\u201c \u015fi, \u00een 1920, \u00ee\u015fi trece bacalaureatul. Studiaz\u0103 la Sorbona \u015ftiin\u0163ele exacte \u015fi filosofia, av\u00e2nd ca profesori, \u00eentre al\u0163ii, pe Louis de Broglie, Becquerel, Langevin, iar printre colegi pe Pius Servien, rom\u00e2n \u015fi el. Studiaz\u0103 \u2013 \u015fi cap\u0103t\u0103 certificate doveditoare \u2013 psihologia, estetica, artele, sociologie moral\u0103, matematicile, fizica, biologia. \u00cen 1926 scoate un volum de versuri (Dehors), la \u00c9ditions Stock, iar \u00een 1935 \u00ee\u015fi trece doctoratul, cum am semnalat, cu o tez\u0103 de logic\u0103 \u015fi epistemologie, sub direc\u0163ia \u015ftiin\u0163ific\u0103 a lui Abel Rey. Colaboreaz\u0103, \u00eentre 1937-1940, la revistele rom\u00e2ne\u015fti (Revista Funda\u0163iilor Regale \u015fi Via\u0163a rom\u00e2neasc\u0103) cu studii despre psihologia popoarelor \u015fi despre M\u0103surare\u2026 Este, \u00eentre 1946-1956, cercet\u0103tor la CNRS (sec\u0163ia epistemologie) \u015fi \u00een 1947 \u00eei apare volumul Logic\u0103 \u015fi contradic\u0163ie. \u00cen 1952 candideaz\u0103 f\u0103r\u0103 succes la Coll\u00e8ge de France. Moare la 7 octombrie 1988 la Paris. Era, deduc din coresponden\u0163a inclus\u0103 \u00een volumul de fa\u0163\u0103, un om sociabil, bon viveur, avea prieteni \u00een cercurile avangardei literare \u015fi a scris, cum vom vedea, despre Michaux, Dal\u00ed, introduc\u00e2nd \u00een analiz\u0103 concepte noi, cum ar fi subrealismul. Avea \u2013 \u00ee\u015fi aminte\u015fte un corespondent \u2013 un cap mare, frumos, de pictor. Monica Lovinescu, care-i ia un interviu, spune c\u0103 Lupa\u015fcu nu-\u015fi pierduse, la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, interesul \u015fi simpatia pentru rom\u00e2ni, dovad\u0103 c\u0103 voia cu tot dinadinsul ca interviul s\u0103 se desf\u0103\u015foare \u00een limba rom\u00e2n\u0103. Dar c\u00e2nd s\u0103 \u00eenceap\u0103, constat\u0103 c\u0103 rom\u00e2na filosofului era greu de \u00een\u0163eles\u2026<br \/>\nStudiile lui st\u00e2rnesc interesul logicienilor, al epistemologilor, oamenilor de art\u0103 (Andr\u00e9 Breton \u015fi Dal\u00ed sunt dou\u0103 exemple), dar \u015fi al oamenilor de \u015ftiin\u0163\u0103 (Louis de Broglie \u2013 Premiul Nobel pentru Fizic\u0103) sau al esteticienilor \u015fi teoreticienilor (Bachelard). Dovad\u0103 acest volum de coresponden\u0163\u0103 preg\u0103tit de Oana Soare, cercet\u0103toare la Institutul \u201eG. C\u0103linescu\u201c, doctor \u00een litere la Sorbona, cu o tez\u0103 despre Moderni \u015fi antimoderni \u00een literatura rom\u00e2n\u0103, sub direc\u0163ia \u015ftiin\u0163ific\u0103 a lui Antoine Compagnon (profesor la Coll\u00e8ge de France) \u015fi a subsemnatului. Ea a cercetat arhiva Lupa\u015fcu \u015fi a beneficiat de sprijinul Doamnei Alde Lupasco Massot, fiica filosofului, care a permis reproducerea \u2013 \u00een rom\u00e2ne\u015fte \u015fi fran\u0163uze\u015fte \u2013 a scrisorilor primite de filosof. Oana Soare a reprodus, \u00een volumul de fa\u0163\u0103, \u00een capitolul Texte aferente, articolele ap\u0103rute \u00een rom\u00e2ne\u015fte \u015fi c\u00e2teva fragmente din interviurile date \u00een Fran\u0163a de autor \u015fi din comentariile despre scrierile sale. Avem, a\u015fadar, \u00een fa\u0163\u0103 un dosar amplu cu documente din care putem \u00een\u0163elege ceva despre rela\u0163ii umane \u015fi intelectuale ale acestui filosof care tulbur\u0103, prin g\u00e2ndirea lui, conceptele clasice ale logicii \u015fi, \u00een genere, ale cunoa\u015fterii macro \u015fi microfizice, contribuind, astfel, la dezvoltarea unei discipline noi, moderne, pe care Bachelard \u2013 el \u00eensu\u015fi, la origine, om de \u015ftiin\u0163\u0103 \u2013 o nume\u015fte, s-a re\u0163inut, metafizica \u015ftiin\u0163ei.<\/p>\n<p>O \u015ftiin\u0163\u0103 sau o disciplin\u0103 care, iat\u0103, dup\u0103 aproape un secol de c\u00e2nd \u015etefan Lupa\u015fcu \u00eencepe s\u0103-\u015fi publice studiile sale, domin\u0103 filosofia actual\u0103. C\u00e2t a contribuit el la formarea \u015fi afirmarea acestui nou curent de g\u00e2ndire \u015fi c\u00e2te din ideile, conceptele, disocierile sale privitoare la devenirea logicii au intrat \u015fi au r\u0103mas \u00een noile sinteze filosofice? La aceast\u0103 \u00eentrebare trebuie s\u0103 r\u0103spund\u0103 cei \u00een cauz\u0103, adic\u0103 matematicienii, fizicienii \u015fi, desigur, filosofii care se ocup\u0103 de fizica cuantic\u0103 \u015fi de leg\u0103turile ei cu \u015ftiin\u0163ele spiritului, cu trans- \u015fi interdisciplinarit\u0103\u0163ile, cu certitudinile \u015fi cu incertitudinile omului postmodern, care, dup\u0103 unele aparen\u0163e, a \u00eenv\u0103\u0163at, \u00een sf\u00e2r\u015fit, c\u0103 \u015ftie c\u0103 nu \u015ftie totul \u015fi c\u0103 ceea ce \u015ftie este discutabil. Cu alte cuvinte, c\u0103 el tr\u0103ie\u015fte \u00eentr-o etern\u0103 devenire&#8230; Citesc undeva, \u00een textul unui matematician la origine, care a devenit un mare mondiolog \u015fi un teoretician reputat al economiei (Thierry de Montbrial, autorul unei c\u0103r\u0163i de succes, L\u2019 Action et le syst\u00e8me du monde, specialist \u00eentr-o \u015ftiin\u0163\u0103 nou\u0103, praxeologia) c\u0103 forma mentis a epocii noastre, adic\u0103 tipul reprezentativ, este \u201el\u2019homme de connaissance\u201c. \u00cemi place formula, ea spune ceva ce pare a fi, \u00eentr-adev\u0103r, esen\u0163ial pentru condi\u0163ia omului din epoca internetului. El caut\u0103 mereu ceva \u015fi ce afl\u0103 nu este mai niciodat\u0103 sigur, definitiv, totul este o devenire f\u0103r\u0103 cap\u0103t. Care este, m\u0103 \u00eentreb, \u00eenc\u0103 odat\u0103, rolul lui \u015etefan Lupa\u015fcu \u00een acest proces? Aflu, deocamdat\u0103, din scrisorile \u015fi comentariile contemporanilor s\u0103i c\u00e2te ceva despre surprizele \u015fi contrariet\u0103\u0163ile pe care le provoac\u0103 profesorilor \u015fi amicilor s\u0103i. Am citit, cu mai mare curiozitate, m\u0103rturisesc, pe coresponden\u0163ii rom\u00e2ni ai filosofului, cei mai mul\u0163i instala\u0163i, cum am precizat deja, \u00een Fran\u0163a sau \u00een Spania. \u00cencep cu Noica, epistolier de voca\u0163ie, ca \u015fi Cioran. Scrisorile lui nu sunt simple mesaje amicale, cronici ale b\u00e2rfelor locale, sunt texte \u00een care se comunic\u0103 el \u00eensu\u015fi, multe dintre ele au un fond polemic sau mesianic. \u00cei place s\u0103 fac\u0103 sugestii, s\u0103 pun\u0103 \u00eentreb\u0103ri dezvoltate (mici demonstra\u0163ii) cu o retoric\u0103 bine controlat\u0103 \u015fi cu propozi\u0163ii, de multe ori, memorabile. Nu-i at\u00e2t de str\u0103lucitor ca amicul Cioran, dar are stilul lui, este un observator fin, un creator de limbaj chiar \u015fi \u00een aceste r\u0103va\u015fe prietenos contestatare.<br \/>\nS-au p\u0103strat nou\u0103sprezece scrisori trimise de Noica. Nu \u015fi scrisorile de r\u0103spuns ale filosofului de la Paris (sau n-am aflat eu de soarta lor). Prima este din 12 aprilie 1940, atunci c\u00e2nd t\u00e2n\u0103rul Noica \u00ee\u015fi preg\u0103te\u015fte teza de doctorat (Schi\u0163\u0103 despre istoria lui \u201eCum este cu putin\u0163\u0103 ceva nou\u201c) \u015fi, r\u0103mas singur dup\u0103 plecarea lui Eliade la Londra, se pl\u00e2nge de dificult\u0103\u0163ile de a preg\u0103ti pentru tipar cursurile lui Nae Ionescu \u015fi revista Zamolxis. Se preg\u0103te\u015fte, \u00een acela\u015fi timp, s\u0103 \u00eenceap\u0103 traducerea Criticii ra\u0163iunii pure. Fratele r\u0103mas acas\u0103 nu st\u0103, a\u015fadar, degeaba. R\u0103zboiul nu-i paralizeaz\u0103 energiile, are proiecte \u015fi crede c\u0103 trebuie \u201es\u0103 ne realiz\u0103m \u00een sensul menirii noastre\u201c. R\u0103zboiul s\u0103 fac\u0103 bine \u201es\u0103 nu paralizeze prin intimidare activitatea intelectualilor liberi\u201c. Se confirm\u0103 \u015fi aici c\u0103 Noica este un spirit activ, un om de ac\u0163iune, \u00een sensul pe care-l d\u0103 Bergson acestei formule (omul de g\u00e2ndire trebuie s\u0103 fie \u015fi un om de ac\u0163iune). Are totdeauna proiecte \u015fi chiar c\u00e2nd st\u0103 \u00een deten\u0163ie nu st\u0103 degeaba. \u00ce\u015fi pune ordine \u00een concepte, m\u0103rturise\u015fte el. C\u00e2nd iese din \u00eenchisoare, caut\u0103 dou\u0103zeci \u015fi trei de tineri eminen\u0163i s\u0103-i trimit\u0103 \u00een lume pentru a deveni \u00een\u0163elep\u0163i sau umbl\u0103 zece ani pe la toate autorit\u0103\u0163ile momentului (epoca totalitarismului) pentru a publica \u00een facsimil manuscrisele lui Eminescu. Nu reu\u015fe\u015fte \u015fi se retrage la P\u0103ltini\u015f, \u00een vecin\u0103tatea R\u0103\u015finarilor lui Cioran, pentru a-\u015fi scrie Etica. Un personaj atipic, cum am observat, citindu-i c\u0103r\u0163ile: Noica vrea s\u0103 dea un sens cunoa\u015fterii, s\u0103 pun\u0103 cap\u0103t adamismului rom\u00e2nesc. N-a reu\u015fit totdeauna cu proiectele \u015fi cu selec\u0163iile lui (cei dou\u0103zeci \u015fi trei de tineri, b\u0103nui\u0163i a fi excep\u0163ionali, nu l-au confirmat deloc; l-au p\u0103r\u0103sit \u015fi s-au risipit). Acum, \u00een anii \u201840, \u00eei d\u0103 sfaturi lui \u015etefan Lupa\u015fcu s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een \u0163ar\u0103. Va face acela\u015fi lucru cu Mircea Eliade peste c\u00e2teva decenii, convins c\u0103 Occidentul nu mai are s\u0103-i dea ceva esen\u0163ial din punct de vedere spiritual unui intelectual din est. Are acelea\u015fi idei \u00een 1940. \u00cen drum spre Berlin, \u00eei trimite autorului Dualismului antagonic \u015fi al noii teorii asupra cunoa\u015fterii acest mesaj obscur politice\u015fte: \u201eNu ezita\u0163i, a\u015fadar, s\u0103 reveni\u0163i \u00een \u0163ar\u0103, pentru c\u00e2teva luni, \u015fi ve\u0163i vedea c\u0103 noua Rom\u00e2nie nu mai este tot at\u00e2t de nedreapt\u0103 precum cea veche. De \u00eendat\u0103 ce v\u0103 ve\u0163i acomoda, v\u0103 pute\u0163i aduce \u015fi familia. Desigur, este vorba de un efort dublu \u2013 de sacrificiu; \u00eens\u0103 Fran\u0163a mi se pare at\u00e2t de nepermisiv\u0103 fa\u0163\u0103 de tot ceea ce nu este francez, \u00eenc\u00e2t nici nu mai are rost s\u0103 \u00ee\u0163i \u00eencerci \u015fansele. \u0162ara mea v\u0103 poate oferi unele. V\u0103 voi scrie mai pe larg de la Berlin. M\u0103 duc aproape ca un student \u2013 a\u015fa cum mi-am dorit tot timpul. Sper s\u0103 pot lucra \u00een specialitatea mea, \u015fi nimic altceva\u201c.<br \/>\nRevine cu o scrisoare intim\u0103, \u00een 1947, dup\u0103 ce cite\u015fte Logique et contradiction, unde Lupa\u015fcu introduce ira\u0163ionalul \u00een logic\u0103 \u015fi pune \u00eentr-un mod provocator problema afectivit\u0103\u0163ii (o tem\u0103 tratat\u0103 deja \u00een c\u0103r\u0163ile anterioare). Noica este atent la detalii \u015fi este, \u00een continuare, provocat, spiritualice\u015fte, de \u201esitua\u0163ia stranie a afectivit\u0103\u0163ii\u201c \u015fi de misterul fiin\u0163ei \u015fi al non-fiin\u0163ei. Comenteaz\u0103 ceea ce \u00een\u0163elege, la o nou\u0103 lectur\u0103, \u015fi ceea ce nu \u00een\u0163elege, fiin\u0163\u0103, non-fiin\u0163\u0103, c\u00e2mpul misterului, \u00eenglobarea ira\u0163ionalului \u00een spa\u0163iul logicului. Chestiuni care ridic\u0103 alt r\u00e2nd de \u00eentreb\u0103ri. Noica este preg\u0103tit s\u0103 le exprime \u015fi, apoi, s\u0103 speculeze \u00een jurul lor: \u201eCeea ce sesizez acum \u015fi mai bine este situa\u0163ia stranie a afectivit\u0103\u0163ii. Atunci c\u00e2nd v\u0103 citeam teza de doctorat erau at\u00e2tea nout\u0103\u0163i pentru mine, \u00eenc\u00e2t cea de a doua parte se estompa cumva. Acum o \u00een\u0163eleg mai bine, \u015fi \u00eemi vine \u00een minte observa\u0163ia urm\u0103toare, care probabil vi s-a mai f\u0103cut: sistemul dumneavoastr\u0103 reu\u015fe\u015fte, \u00een mod paradoxal, s\u0103 l\u0103rgeasc\u0103 considerabil nu numai capacitatea noastr\u0103 de a explica lucrurile (\u00eenglob\u00e2nd ira\u0163ionalul \u00een cadrul logicii), ci \u015fi c\u00e2mpul misterului! Dumneavoastr\u0103 ajuta\u0163i spiritul s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 \u2013 mai mult, s\u0103 logicizeze \u2013 ilogicul: mistica, morbidul, individualul. Ne-am putea dori ceva mai mult? \u015fi iat\u0103 c\u0103 toate acestea nu sunt dec\u00e2t non-fiin\u0163\u0103. Chiar \u00een momentul \u00een care speram s\u0103 \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u0103m totul, ne d\u0103m seama c\u00e2t de prost o f\u0103ceam: fiin\u0163a, adev\u0103rata fiin\u0163\u0103, nu face dec\u00e2t s\u0103-\u015fi intensifice misterul. C\u00e2t de semnificativ este acest lucru pentru g\u00e2ndirea modern\u0103! De mult timp mi-am dat seama c\u0103 spiritele moderne au obiceiul de a considera non-fiin\u0163a ca fiind omogen\u0103, ra\u0163ional\u0103, explicabil\u0103 (sunte\u0163i de aceea\u015fi p\u0103rere cu ei \u00een privin\u0163a ultimului aspect), iar fiin\u0163a ca ira\u0163ional\u0103, individual\u0103, istoric\u0103; \u00een timp ce anticii, din contr\u0103, socoteau c\u0103 fiin\u0163a este explicabil\u0103, iar non-fiin\u0163a absurd\u0103). Acesta nu este un repro\u015f, din moment ce oferi\u0163i mai mult dec\u00e2t ceilal\u0163i g\u00e2nditori. \u00cens\u0103 c\u00e2t este de straniu!\u201c<br \/>\nRepro\u015ful sau, m\u0103 rog, lectura am\u0103nun\u0163it\u0103, c\u00e2nt\u0103rirea detaliilor, parantezele cu bogate \u015fi seduc\u0103toare specula\u0163ii, toate merg mai departe \u015fi Noica ajunge din nou la no\u0163iunea de afec\u0163iune. Are \u015fi aici ceva important de obiectat, \u015fi anume c\u0103 logica nu poate exclude din ecua\u0163ie fiin\u0163a \u015fi c\u0103 non-fiin\u0163a nu poate, acapara \u015fi confisca fiin\u0163a. Dac\u0103 \u00een\u0163eleg bine, non-fiin\u0163a sau logica non-fiin\u0163ei nu poate elimina nota existen\u0163ial\u0103 inerent\u0103 a fiin\u0163ei&#8230; Este punctul \u00een care Noica se desparte, pe fa\u0163\u0103, de \u201estranietatea g\u00e2ndirii\u201c lui Lupa\u015fcu: \u201e\u00cens\u0103 iar\u0103\u015fi z\u0103bovesc asupra aspectelor istorice ale lucrurilor \u015fi voi sf\u00e2r\u015fi prin a v\u0103 obosi. \u015ei acest lucru se \u00eent\u00e2mpl\u0103, drag\u0103 prietene, pentru c\u0103 v\u0103 cunosc mult prea bine ideile de esen\u0163\u0103 pentru a face, cu aceast\u0103 ocazie, observa\u0163ii de un alt ordin. Fac totu\u015fi una, care se refer\u0103 exact la partea care \u00eemi este mai pu\u0163in familiar\u0103 din sistemul vostru, \u015fi anume la afectivitate. Afirma\u0163i (p. 129) c\u0103 no\u0163iunile de substan\u0163\u0103 \u015fi de fiin\u0163\u0103 sunt \u00abno\u0163iuni pur afective\u00bb. Dac\u0103 sunt no\u0163iuni, atunci \u0163in automat de logic\u0103. Dar s\u0103 trecem peste asta. S-ar putea s\u0103 vi se accepte ideea c\u0103 afectivitatea ar de\u0163ine caracterele fiin\u0163ei; dar de ce s\u0103 spunem c\u0103 ea ar fi \u00eens\u0103\u015fi fiin\u0163a? Acest lucru se \u00eent\u00e2mpl\u0103 p\u00e2n\u0103 la apari\u0163ia sistemului dumneavoastr\u0103: fiin\u0163\u0103 \u00eenseamn\u0103 individual, ira\u0163ional, fapt istoric. A\u0163i venit \u015fi a\u0163i preluat aceast\u0103 idee. Cu ce pre\u0163 \u00eens\u0103? reduc\u00e2nd restul la non-fiin\u0163\u0103. Nu v\u0103 teme\u0163i c\u0103 viziunea dumneavoastr\u0103 ar putea fi \u00eempins\u0103 \u015fi mai departe? c\u0103 \u00eentr-o zi ar putea fi integrat\u0103 \u00eentr-o viziune \u00eenc\u0103 \u015fi mai larg\u0103, a\u015fa cum \u015fi dumneavoastr\u0103 a\u0163i procedat cu cele precedente, asimil\u00e2ndu-se afectivitatea cu o non-fiin\u0163\u0103 \u00abexisten\u0163ial\u0103\u00bb? Nu m\u0103 mai \u00eentreb unde ar mai fi expulzat\u0103 atunci fiin\u0163a. Pentru c\u0103 \u2013 \u015fi acesta este sigurul punct principal \u00een care resimt stranietatea g\u00e2ndirii dumneavoastr\u0103 \u2013 eu am impresia c\u0103 fiin\u0163a cople\u015fe\u015fte totul \u015fi c\u0103 se realizeaz\u0103 peste tot: chiar \u015fi \u00een s\u00e2nul logicii\u201c\u2026 Nu \u00eenainte, \u00eens\u0103, de a-l \u00eentreba pe logicianul ira\u0163ionalului dac\u0103 sistemul s\u0103u de g\u00e2ndire, pe care \u00eel admir\u0103, este sau nu pre\u0163uit cum se cuvine \u00een Fran\u0163a care, dup\u0103 cum am putut constata mai \u00eenainte, nu prea bag\u0103 \u00een seam\u0103 \u201epremierile filosofice ale epocii\u201c!<br \/>\nNoica nu renun\u0163\u0103 u\u015for la ideea lui c\u0103 Occidentul nu mai produce cultur\u0103. Mai t\u00e2rziu (\u00een anii 70-80) va spune direct c\u0103 Occidentul a optat pentru unt, nu pentru cultur\u0103. S-a sup\u0103rat pe el \u00eentreg exilul rom\u00e2nesc (cu prec\u0103dere cel parizian). Noica viza \u00eens\u0103, este limpede, consumismul occidental, sistemul care nu mai pune pre\u0163 pe crea\u0163ie, ci pe produc\u0163ia de bunuri. Cu alt\u0103 ocazie (dup\u0103 1974, c\u00e2nd l-am cunoscut pe Noica \u015fi l-am invitat la Facultatea de Filologie la \u201eCercul de critic\u0103\u201c), l-am auzit pe filosoful cobor\u00e2t de la P\u0103ltini\u015f ca s\u0103-i certe pe tineri c\u0103 nu se preg\u0103tesc pentru devenirea pentru fiin\u0163\u0103, l-am auzit, spun, resping\u00e2nd cu vehemen\u0163\u0103 ideea c\u0103 Europa nu mai este un centru de crea\u0163ie, c\u0103 nu mai produce modele \u00een cultur\u0103. Polemiza, \u00eentre al\u0163ii, cu prietenul s\u0103u Eliade. A\u015fa c\u0103 antioccidentalismul lui Noica este relativ. Are ce are, e drept, cu arogan\u0163a galic\u0103, dar nu prea tare \u015fi nu c\u00e2nd este vorba de profunzimile spiritului. Este interesat sincer de filosofia lui Lupa\u015fcu (se vede acest fapt din scrisori \u015fi din eforturile pe care le-a f\u0103cut s\u0103-i publice c\u0103r\u0163ile \u00een \u0163ar\u0103 \u015fi s\u0103-l \u00eempace cu intelighen\u0163ia rom\u00e2neasc\u0103!) \u015fi-l cite\u015fte, cum s-a v\u0103zut \u015fi cum se va vedea \u00een continuare, cu creionul \u00een m\u00e2n\u0103.<br \/>\n\u00cen 1957 \u00eei cite\u015fte Logica \u015fi cere informa\u0163ii noi de la autor. El, Noica, atinsese \u201ela quarantaine\u201c \u015fi are sentimentul c\u0103 nu bunurile materiale \u2013 de care este, de altfel, privat \u2013 \u00eel fac fericit, ci Goethe, despre care tocmai a scris o carte, \u015fi o Logic\u0103 la care depune eforturi. Reia, cu alte vorbe, o veche parabol\u0103 sau o veche utopie \u00een care crede: utopia c\u0103r\u0163ii, utopia spiritului, utopia devenirii \u00eentru fiin\u0163\u0103, pe care o construie\u015fte, ca Me\u015fterul Manole, \u00eencet \u015fi cu mari dificult\u0103\u0163i. Cu deosebirea c\u0103 el, nu o fiin\u0163\u0103 apropiat\u0103, se zide\u015fte \u00een ea ca s\u0103 dureze, s\u0103 nu se surpe. Se confeseaz\u0103 \u00een acest sens lui \u015etefan Lupa\u015fcu, f\u0103c\u00e2nd disocieri inteligente. \u00cen fond, din aceste scrisori afl\u0103m multe lucruri despre Noica, mai pu\u0163ine sau chiar deloc despre Lupa\u015fcu. Iat\u0103, de pild\u0103, \u00een ce termeni explic\u0103 el amicului r\u0103mas \u00een Fran\u0163a tema Logicii sale asem\u0103n\u0103toare, p\u00e2n\u0103 la un punct, cu \u201edualismul antagonist\u201c. O tem\u0103, repet, ce dezvolt\u0103 utopia \u201edevenirii \u00eentru spirit\u201c care, afl\u0103m acum, nu se confund\u0103 cu \u201edevenirea \u00een sensul fiin\u0163ei\u201c \u015fi nici cu \u201edevenirea \u00een s\u00e2nul fiin\u0163ei\u201c, dar le une\u015fte \u00een acela\u015fi timp. Este stilul noician de a disocia asociind sensurile, simbolurile sau, estetic vorbind, de a sugera armonia p\u0103r\u0163ilor ce se contrazic. De aici pleac\u0103 frumuse\u0163ea oximoronic\u0103 a stilului s\u0103u: \u201eDar, mai \u00eent\u00e2i, cum v\u0103 mai merge, drag\u0103 prietene? Acum un an sau doi, vorbeam cu veri\u015foara dumneavoastr\u0103, Lily Teodoreanu. La un moment dat o \u00eentreb: Crede\u0163i c\u0103 este la fel de fericit ca mine?, la care veri\u015foara dumneavoastr\u0103 mi-a dat urm\u0103toarea replic\u0103: \u00abAre ma\u015fin\u0103, c\u0103l\u0103tore\u015fte \u00een Elve\u0163ia de c\u00e2te ori vrea\u2026\u00bb. M\u0103rturisesc c\u0103 am fost destul de nemul\u0163umit de felul \u00een care a fost luat\u0103 \u00eentrebarea. Chiar dac\u0103 m\u0103 bucur s\u0103 aflu c\u0103 ave\u0163i la dispozi\u0163ie tot ceea ce v\u0103 trebuie \u2013 adic\u0103 acele condi\u0163ii de via\u0163\u0103 a c\u0103ror absen\u0163\u0103 este destul de dur\u0103, dar a c\u0103ror prezen\u0163\u0103 conteaz\u0103 at\u00e2t de pu\u0163in \u2013 o s\u0103 fi\u0163i de acord cu mine c\u0103 \u00eentrebarea mea r\u0103m\u00e2ne neschimbat\u0103. L\u0103sa\u0163i-m\u0103 deci s\u0103 sper c\u0103, \u00een ceea ce v\u0103 prive\u015fte, a\u0163i atins at\u00e2t satisfac\u0163iile inimii c\u00e2t \u015fi, mai ales, pe cele ale spiritului. \u00cen privin\u0163a ultimelor, eu unul am avut, la un moment dat, iluzia c\u0103 le-am atins. Era la v\u00e2rsta miraculoas\u0103 de 40 de ani, atunci c\u00e2nd, la un intelectual, \u00eentreaga sa fiin\u0163\u0103 conspir\u0103 c\u0103tre crea\u0163ia, \u00een sf\u00e2r\u015fit, personal\u0103. Condi\u0163iile penibile ale existen\u0163ei mele exterioare (care au r\u0103mas la fel \u015fi ast\u0103zi) f\u0103ceau \u00eenc\u0103 \u015fi mai seduc\u0103tor acest moment al vie\u0163ii mele. S\u0103 fie cumva unicul? Oare nu revine \u015fi spre 60 de ani? A\u015fa c\u0103 am scos din sac ce aveam mai bun: ceva asem\u0103n\u0103tor unei viziuni sistematice, s\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 \u00een dou\u0103 lucr\u0103ri, apoi o aplica\u0163ie despre acel tulbur\u0103tor caz de non-filosof care este Goethe (un \u00eenot\u0103tor \u00een via\u0163a concret\u0103 a spiritului), \u015fi, \u00een sf\u00e2r\u015fit, proiectul unei Logici la care continui s\u0103 depun eforturi. Ceea ce ar putea s\u0103 v\u0103 intereseze \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103 este c\u0103 tema central\u0103 se aseam\u0103n\u0103 cu \u00abdualismul antagonist\u00bb \u2013 adic\u0103, pe rom\u00e2ne\u015fte, \u00abdevenirea \u00eentru spirit\u00bb, ceea ce nu \u00eenseamn\u0103 propriu-zis nici devenirea \u00een sensul fiin\u0163ei \u015fi nici devenirea \u00een s\u00e2nul fiin\u0163ei, fiind totu\u015fi ambele \u00een acela\u015fi timp. Dac\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc bine, este, \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103, \u00eens\u0103\u015fi mi\u015fcarea spiritului nostru (sau poate chiar al oric\u0103rui spirit \u00een general, fapt pe care chiar dumneavoastr\u0103 l-a\u0163i scos la lumin\u0103, sub anumite aspecte), str\u0103mutat\u0103 de ast\u0103 dat\u0103 printre conceptele tradi\u0163ionale ale filosofiei. Poate c\u0103 vom avea \u00eentr-o zi ocazia s\u0103 discut\u0103m asupra acestui lucru, ca \u015fi asupra at\u00e2tor altele. \u015etiu c\u0103 v-a\u0163i precizat interesul pentru filosofia \u015ftiin\u0163ific\u0103 (c\u00e2t v\u0103 invidiez pentru u\u015furin\u0163a cu care v\u0103 spune\u0163i \u015ftiin\u0163ele!), dar nu uit faptul c\u0103 g\u00e2ndirea voastr\u0103 presupunea, \u00een acela\u015fi timp, \u015fi o filosofie a istoriei. Cum se reflect\u0103 \u00een ea timpul care ni s-a dat? \u00cel integra\u0163i oare \u2013 sau \u00eel refuza\u0163i?\u201c<br \/>\nAventura continu\u0103 \u00een 1970 c\u00e2nd Noica este cercet\u0103tor la Centrul de Logic\u0103 al Academiei \u015fi lucreaz\u0103 la un manuscris care, atunci c\u00e2nd va fi \u00eencheiat, \u201eare s\u0103 fie ceva mai demn de aten\u0163ia Dvs.\u201c. \u00cel cite\u015fte, \u00een continuare, pe Lupa\u015fcu (prime\u015fte \u00eentre timp volumul Cele trei materii) \u015fi este \u00eenc\u00e2ntat de \u201epuritatea \u015fi for\u0163a ideii fundamentale\u201c. \u00cel vede pe autor ca pe \u201eun presocratic \u00een mijlocul alexandrinilor\u201c\u2026 Defini\u0163ie sugestiv\u0103, flatant\u0103. C\u00e2nd prime\u015fte cartea Du r\u00eave, de la math\u00e9matique et de la mort \u015fi o cite\u015fte, \u00ee\u015fi duce g\u00e2ndul mai departe \u015fi completeaz\u0103 (28 martie 1971) defini\u0163ia dinainte. Admira\u0163ia lui Noica este acum total\u0103. Lupa\u015fcu a salvat ceva esen\u0163ial din filozofie \u015fi pe omul filosofic. N-a fost de la \u00eenceput convins c\u0103 va reu\u015fi s\u0103 salveze prin filosofia \u015ftiin\u0163ei ceva din filosofia tradi\u0163ional\u0103, dar, acum, crede \u015fi este mul\u0163umit. Merit\u0103 s\u0103 reproduc integral aceste propozi\u0163ii prietenoase, am putea spune \u00eendr\u0103gostite, la modul spiritual, bine\u00een\u0163eles. A\u015fa procedeaz\u0103 Noica mai mereu cu prietenii s\u0103i. \u00ce\u015fi asum\u0103 destinul operei lor, vegheaz\u0103 la el, \u00eei ceart\u0103 pe autori c\u00e2nd nu lucreaz\u0103 \u00een sensul devenirii spiritului \u015fi-i laud\u0103 c\u00e2nd izbutesc. \u015ei chiar fa\u0163\u0103 de cei care nu-i accept\u0103 ideile sale se arat\u0103 vigilent, \u00eengrijorat. A\u015fa procedeaz\u0103 cu Eugen Ionescu, cu care avea, de t\u00e2n\u0103r, rela\u0163ii tensionate. Unul fusese politice\u015fte de st\u00e2nga \u00een anii \u201930 \u015fi acum (\u00een anii \u201960) este, \u00een Fran\u0163a, \u00eempotriva \u015fi a st\u00e2ngii, \u015fi a dreptei, cel\u0103lalt (Noica) avusese \u00een anii \u201930 opinii de extrem\u0103 dreapt\u0103, trecuse dup\u0103 r\u0103zboi prin \u00eenchisorile comuniste \u015fi, eliberat \u00een 1964, devine, cum spune chiar el \u00eentr-o confesiune, un antrenor cultural \u00eentr-o istorie ce-i este, v\u0103dit, ostil\u0103: vrea s\u0103 creeze, aici, o cultur\u0103 de performan\u0163\u0103. O ini\u0163iativ\u0103, un proiect, o ambi\u0163ie ce intrig\u0103 pe prietenii s\u0103i din exil sceptici, dezam\u0103gi\u0163i, angoasa\u0163i de Occidentul, ca \u015fi de Orientul european. Eugen Ionescu r\u0103m\u00e2ne suspicios fa\u0163\u0103 de acest nelini\u015ftit antrenor cultural \u00eentr-un regim totalitar, nu-i iart\u0103 p\u0103catele tinere\u0163ii\u2026 Noica urm\u0103re\u015fte, c\u00e2nd poate \u015fi cum poate, cariera str\u0103lucitoare a dramaturgului, \u015fi mult\u0103 vreme nu-i convins c\u0103 el iese din comedia limbajului, c\u0103 nu comunic\u0103, adic\u0103, ceva esen\u0163ial, nu are \u201erestul lui\u201c. \u201eRestul\u201c este partea imprevizibil\u0103, inconfundabil\u0103, strict personal\u0103 a talentului. Dup\u0103 ce cite\u015fte Rinocerii, \u00eei scrie o lung\u0103 epistol\u0103 \u00een care \u00eei m\u0103rturise\u015fte faptul c\u0103 rezervele lui estetice s-au risipit. Se pare c\u0103 scrisoarea n-a ajuns \u00eens\u0103 la adrisantul de la Paris. Ea s-a p\u0103strat \u015fi o putem citi azi. Eugen al nostru, scrie filosoful fiin\u0163ei abia ie\u015fit din deten\u0163ie, a reu\u015fit, convinge, este un mare creator (citat din memorie), scrie el unei prietene parizience comune. Face, ziceam, acela\u015fi lucru cu \u015etefan Lupa\u015fcu dup\u0103 ce cite\u015fte eseul Despre vis, matematic\u0103 \u015fi moarte. Scepticismul fa\u0163\u0103 de \u201eobiectivitatea nebuneasc\u0103\u201c a culturii \u015ftiin\u0163ifice \u015fi umaniste contemporane cedeaz\u0103 \u00een parte gra\u0163ie lui Lupa\u015fcu, alt rom\u00e2n care \u00ee\u015fi pune probleme \u015fi caut\u0103 solu\u0163ii \u00eentorc\u00e2nd lucrurile (categoriile logicii) pe dos: \u201eTocmai am primit ultima dumneavoastr\u0103 carte, Despre vis, matematic\u0103 \u015fi moarte. Cum s\u0103 v\u0103 exprim \u00eentreaga emo\u0163ie filosofic\u0103 pe care o resimt \u00een fa\u0163a acestui spectacol \u2013 probabil inegalat \u2013 de m\u0103iestrie, u\u015furin\u0163\u0103 \u015fi originalitate cu care se \u00eent\u00e2lne\u015fte spiritul, dup\u0103 toat\u0103 aceast\u0103 obiectivizare smintit\u0103 a culturii \u015ftiin\u0163ifice \u015fi umaniste ale vremurilor noastre? A\u015f putea eu oare s\u0103 o exprim? Acum treizeci de ani, \u00een ciuda imensei admira\u0163ii pe care v-o purtam, credeam c\u0103 \u00een cele din urm\u0103 o s\u0103 v\u0103 rupe\u0163i g\u00e2tul dac\u0103 renun\u0163a\u0163i la filosofia tradi\u0163ional\u0103 \u00een favoarea \u015ftiin\u0163elor. A\u015fa ceva nu se poate \u00eenc\u0103 mesteca, nu \u00eenc\u0103, \u00eemi spuneam; va veni poate \u015fi acea vreme, \u00eens\u0103 mult mai t\u00e2rziu, dup\u0103 ce \u015ftiin\u0163ele vor fi fost \u00eembl\u00e2nzite. Ei bine, dumneavoastr\u0103 deja a\u0163i reu\u015fit acest lucru, \u015fi m\u0103 \u00eentreb dac\u0103 sinteza dumneavoastr\u0103 \u2013 aproape incredibil! \u2013 nu-\u015fi va p\u0103stra valoarea unic\u0103 tocmai pentru c\u0103 a fost cea dint\u00e2i. \u00cen orice caz, mi se pare c\u0103 a\u0163i salvat ceva esen\u0163ial pentru filosofie \u015fi pentru filosof \u00een general: \u015fansa de a supravie\u0163ui la nivelul con\u015ftiin\u0163ei individuale; tocmai pentru c\u0103 a\u0163i uitat \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103 de filosofia tradi\u0163ional\u0103, i-a\u0163i reg\u0103sit func\u0163iile. Ori dai seam\u0103 de tot, asemenea unui maestru; ori, dac\u0103 nu, nu e\u015fti dec\u00e2t un homunculus filosofic sau, \u015fi mai r\u0103u, un alexandrin. V\u0103 mul\u0163umesc pentru speran\u0163a pe care mi-a\u0163i dat-o, cu toat\u0103 am\u0103r\u0103ciunea, subiectiv\u0103, de a nu fi putut merge, \u00een ceea ce m\u0103 prive\u015fte, pe urmele dumneavoastr\u0103. V\u0103 asigur c\u0103 numai dintr-o jen\u0103 legitim\u0103 nu v\u0103 trimit vreuna dintre c\u0103r\u0163ile mele. Nu \u00eemi pl\u00e2nge\u0163i de mil\u0103, am unele compensa\u0163ii \u00een micul meu trib, \u00eens\u0103 de cu totul alt ordin\u201c.<br \/>\nSe re\u00eent\u00e2lnesc dup\u0103 mul\u0163i ani, \u00een 1972, c\u00e2nd Noica ajunge \u00een Occident \u015fi surprinde, prin energia lui spiritual\u0103 \u015fi proiectele sale culturale, pe amicii rom\u00e2ni din exil, mai to\u0163i decep\u0163iona\u0163i, f\u0103r\u0103 chef, suspicio\u015fi fa\u0163\u0103 de acest confrate care, dup\u0103 ce a trecut prin deten\u0163ie, nu se ast\u00e2mp\u0103r\u0103, vrea s\u0103 duc\u0103 la cap\u0103t utopia spiritului (2). Noica nu \u015fi-a pierdut entuziasmul de a face ceva pentru cultur\u0103, face proiecte noi \u015fi \u00ee\u015fi duce mai departe propria oper\u0103. \u00centors de la Paris, vrea (\u00een 1972) s\u0103 scrie un studiu despre filosoful care a \u00eemp\u0103cat filosofia cu \u015ftiin\u0163a, \u015fi \u00eel scrie (studiul apare \u00een 1973). \u00cei laud\u0103 (\u00eentr-o scrisoare din 21 aprilie 1973) \u201econceptul deschis\u201c pe care l-a construit \u015fi crede c\u0103 el va rezista \u00een viitor: \u201eCeea ce are original g\u00e2ndirea dumneavoastr\u0103 (\u015fi \u00abclasic\u00bb, a\u015f zice) este aceea c\u0103 nu este un Weltanschauung \u00eenchis asupra lui \u00eensu\u015fi, ci o viziune sistematic\u0103 destinat\u0103 s\u0103 fie reluat\u0103, dezvoltat\u0103, aplicat\u0103 la noi cazuri \u015fi descoperiri. Este un concept deschis \u2013 va fi reluat \u015fi redescoperit de numeroase ori. Este oare Adev\u0103rul? \u00cen orice caz, este un posibil model. Teza dumneavoastr\u0103 despre antagonismul fundamental este probabil unul din cele patru sau cinci r\u0103spunsuri posibile ale spiritului uman \u00een fa\u0163a realului\u201c.<br \/>\n\u00cen ultimele epistole, temele pur filosofice dispar \u015fi apar angoasele b\u0103tr\u00e2ne\u0163ii. \u00cei dore\u015fte amicului parizian o b\u0103tr\u00e2ne\u0163e goethean\u0103 (ca mare spirit, are datoria s\u0103 \u00eemb\u0103tr\u00e2neasc\u0103 \u00eentr-o perfect\u0103 s\u0103n\u0103tate a spiritului) \u015fi, \u00eengrijorat, cere l\u0103muriri: \u201eeste ceva nou \u00een g\u00e2ndirea dvs.?\u201c\u2026 \u015ei, tot el, resemnat \u00een fa\u0163a fatalit\u0103\u0163ilor: \u201enu mai avem voie, din p\u0103cate s\u0103 credem \u00eentr-o posibil\u0103 re\u00eentinerire\u201c (6 ianuarie 1987). Ultima scrisoare este din martie 1987 \u015fi nu aduce elemente noi \u00een acest dialog epistolar dintre doi filosofi care fac parte, \u00een fond, din aceea\u015fi genera\u0163ie (erau desp\u0103r\u0163i\u0163i de 9 ani: Lupa\u015fcu s-a n\u0103scut \u00een 1900, iar Noica \u00een 1909). \u00cei desp\u0103r\u0163ise, la \u00eenceput, modul de a \u00een\u0163elege filosofia \u015fi instrumentele, sursele ei: unul (\u015etefan Lupa\u015fcu) pleac\u0103, dup\u0103 cum s-a putut vedea din comentariile de p\u00e2n\u0103 acum, de la \u015ftiin\u0163ele exacte spre devenirea spiritului logic, cel\u0103lalt (Noica) porne\u015fte de la filosofia tradi\u0163ional\u0103 \u015fi ajunge prin gramatica limbajului la filosofia fiin\u0163ei. Adic\u0103 la existen\u0163ialismul rom\u00e2nesc pe care, dimpreun\u0103 cu Mircea Eliade, Mircea Vulc\u0103nescu \u015fi Cioran l-a fondat. Scrisorile din acest volum (cele mai interesante, de altfel) merg \u00een acest sens. Un dialog remarcabil \u00eentre dou\u0103 mari spirite (din p\u0103cate nu cunoa\u015ftem dac\u0103 s-au p\u0103strat cumva scrisorile lui Lupa\u015fcu, pentru a putea vedea judecata \u015fi dinspre cel de-a doilea taler al balan\u0163ei). Ne mul\u0163umim deocamdat\u0103, cu o unic\u0103 voce.<br \/>\nTrec\u00e2nd peste coresponden\u0163a protocolar\u0103, circumstan\u0163ial\u0103 (\u00een cele mai multe scrisori autorii mul\u0163umesc \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri pentru cartea primit\u0103 \u015fi promit, potrivit polite\u0163ii franceze, s-o citeasc\u0103 \u00een viitor), semnal\u0103m alte c\u00e2teva texte care pot spune ceva despre biografia intelectual\u0103 a autorilor \u015fi, indirect, despre biografia operei filosofului \u015etefan Lupa\u015fcu. Michaux se scuz\u0103 (4 aprilie 1960) de o fraz\u0103 tip\u0103rit\u0103 cu erori, acolo unde este vorba de filosof. Prob\u0103 de delicate\u0163e intelectual\u0103 \u015fi de respect pentru cuv\u00e2ntul scris. Andr\u00e9 Breton i-a trimis un chestionar \u015fi filosoful n-a r\u0103spuns. \u015eeful suprarealist este dezolat \u015fi sper\u0103, \u00een continuare, s\u0103-l primeasc\u0103: \u201eChiar dac\u0103 Domnii Filosofi m-ar fi r\u0103sf\u0103\u0163at \u2013 ceea ce nu este cazul \u2013 tot opinia Dvs. mi-ar fi cea mai pre\u0163ioas\u0103 dintre toate\u201c, zice el (16.09.1955). Robert Gallimard \u00eei trimite (2 oct. 1958) c\u00e2teva r\u00e2nduri politicoase (comitetul de lectur\u0103 a citit \u201ecu cel mai mare interes\u201c eseul La mati\u00e8re vivante), dar \u00eel respinge. Directorul editurii regret\u0103, enorm, dar\u2026. Ipocrizia \u015fi polite\u0163ea se \u0163in, aici, de m\u00e2n\u0103. Pius Servien cultiv\u0103 stilul francez \u015fi, \u00een consecin\u0163\u0103, promite s\u0103 citeasc\u0103 cartea, doar a r\u0103sfoit-o \u015fi observ\u0103 c\u0103 este vorba de o tem\u0103 care-l pasioneaz\u0103 \u015fi pe el (28. oct. 1947). Benjamin Fondane are mai mult timp. \u00cei trimite o misiv\u0103 cordial\u0103 (23 iulie 1943) \u015fi se pl\u00e2nge de mizeriile istoriei (e vreme de r\u0103zboi) \u015fi de ceea ce aude la radio. Se d\u0103 alarma, Parisul este bombardat tocmai c\u00e2nd ucenicul lui \u015eestov compune aceast\u0103 epistol\u0103 cordial\u0103. \u201eLa fin du monde, pr\u00e9cisement?\u201c \u00eentreab\u0103 el. Propozi\u0163ie, cum se va dovedi \u00een cur\u00e2nd, profetic\u0103 pentru destinul s\u0103u. Cu adev\u0103rat, pentru el va fi sf\u00e2r\u015fitul, peste pu\u0163in timp. Cioran \u015fi \u015etefan Lupa\u015fcu, \u00eempreun\u0103 cu Jean Paulhan, vor \u00eencerca s\u0103-l salveze pe Fondane. Nu vor reu\u015fi, din p\u0103cate.. A apucat s\u0103 scrie un eseu despre logica lui Lupa\u015fcu (De la Empedocle la St\u00e9phane Lupasco sau despre singur\u0103tatea logicii, ap\u0103rut \u00een revista Cahiers du Sud, an. 30, nr. 259, august-septembrie, 1943). O lectur\u0103 critic\u0103, cu multe \u00eentreb\u0103ri \u015fi paranteze divergente, comunicate, toate, \u00eentr-un stil cordial speculativ despre cunoa\u015fterea integral\u0103 \u015fi afectivitate: \u201eFilosofia lupascian\u0103, ce viziune remarcabil\u0103 \u015fi radical\u0103, capabil\u0103 s\u0103 zdruncine din temelii toate ideile noastre, destinat\u0103 probabil unei recept\u0103ri viitoare plin\u0103 de polemici \u015fi reac\u0163ii violente. O viziune pe care d-sa ne-o prezint\u0103 ca fiind una optimist\u0103; dar care, ca imanen\u0163\u0103 a unei contradic\u0163ii \u00een care suntem fereca\u0163i, va putea p\u0103rea altora, din contr\u0103, o filozofie a disper\u0103rii, care d\u0103 \u00eentr-o fund\u0103tur\u0103. C\u00e2t de \u00eendr\u0103zne\u0163 ar fi, acest nou idealism sau \u00absolitudine a logicii\u00bb nu deschide u\u015fi \u015fi ferestre dec\u00e2t \u00een zidurile monadei interzise con\u015ftiin\u0163ei noastre cunosc\u0103toare. \u00cens\u0103 filosofia d-lui Lupasco, at\u00e2t de penetrant\u0103 \u015fi de profund\u0103, pe alocuri, nu pare s\u0103 se nelini\u015fteasc\u0103 prea tare din cauza acestui lucru \u015fi nici nu se arat\u0103 prea st\u00e2njenit\u0103. O putem numi o nontologie; \u00eens\u0103 asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu ne \u00eenchide mai pu\u0163in, \u015fi pentru totdeauna, \u00een pe\u015ftera lui Platon, cu sentimentul c\u0103 totul este c\u00e2t se poate de bine \u00een cea mai absurd\u0103 dintre lumile posibile\u201c.<br \/>\nUn alt scriitor rom\u00e2n refugiat \u00een Occident, care corespondeaz\u0103 cu \u015etefan Lupa\u015fcu, este Vintil\u0103 Horia. I-a tradus \u2013 \u00een spaniol\u0103 \u2013 mai multe c\u0103r\u0163i \u015fi a scris despre ele. La 3 aprilie 1967, de c\u00e2nd dateaz\u0103 prima scrisoare (s-au p\u0103strat, \u00een totalitate, nou\u0103) se confeseaz\u0103, provocat de ideile filosofului privitor la \u201eprofundele \u015fi bulversantele semnifica\u0163ii\u201c ale \u015ftiin\u0163ei. Este credincios \u015fi problemele \u015ftiin\u0163ei \u00eei dau b\u0103taie de cap. Este \u201eteilhardian\u201c, dar are rezerve. \u201eOmul este un prag, dar nu o finalitate \u00een sine\u201c, \u201emoartea este o ontologie recucerit\u0103\u201c, se dest\u0103inuie el. C\u00e2\u015ftigase Premiul Goncourt pentru romanul Dumnezeu s-a n\u0103scut \u00een exil, dar contestat, politice\u015fte, de autorit\u0103\u0163ile rom\u00e2ne\u015fti, premiul \u00eei fusese retras. Deocamdat\u0103, c\u00e2nd \u00eei scrie filosofului de la Paris, g\u00e2nde\u015fte cu pasiune la viitorul s\u0103u \u015fi la c\u0103r\u0163ile pe care le va scrie \u015fi, credincios fiind, nu dramatizeaz\u0103 contradic\u0163ia dintre \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi religie: \u201eM\u0103 g\u00e2ndesc cu pasiune la viitorul meu, a\u015fadar \u015fi la viitoarele mele c\u0103r\u0163i, iar faptul c\u0103 am cuno\u015ftin\u0163\u0103 de \u015ftiin\u0163\u0103 \u00eemi d\u0103 b\u0103taie de cap. Eu sunt credincios, \u015fi sper c\u0103 voi fi \u00eentotdeauna, \u00eens\u0103 nu v\u0103d contradic\u0163ie \u00eentre \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi credin\u0163\u0103; din contr\u0103, nu \u00een\u0163eleg cum de mai poate fi posibil agnosticismul. Dumneavoastr\u0103 vorbi\u0163i de \u00abprofundele \u015fi bulversantele semnifica\u0163ii\u00bb ale \u015ftiin\u0163ei. Asta caut \u015fi eu. Pentru mine, aceast\u0103 semnifica\u0163ie r\u0103spunde efortului constant al oric\u0103rei materii de a se \u00abhominiza\u00bb (nu g\u0103sesc un cuv\u00e2nt care s\u0103 exprime mai bine acest lucru). Acum c\u00e2teva minute, merg\u00e2nd pe strad\u0103, am avut intui\u0163ia c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi o bucat\u0103 de ipsos sau o piatr\u0103 nu se \u00abg\u00e2ndesc\u00bb dec\u00e2t la asta, nu se \u00eendreapt\u0103 dec\u00e2t spre un singur scop, care este un fel de perfec\u0163iune \u00eenscris\u0103 \u00een tot ceea ce \u00eenseamn\u0103 spa\u0163iu-timp. Iar omul, la r\u00e2ndul s\u0103u, nu face dec\u00e2t s\u0103 doreasc\u0103 divizarea, care poate fi interpretat\u0103 \u015fi numit\u0103 \u00een mii de feluri. \u00cens\u0103 efortul exist\u0103. Dup\u0103 cum vede\u0163i, sunt destul de teilhardian \u00een acest moment, \u00eens\u0103 asta nu m\u0103 \u00eempiedic\u0103 s\u0103 v\u0103d defectele acestui iezuit care a \u00een\u0163eles multe lucruri \u015fi le str\u00e2nge \u00eentr-un scop unic. \u00cen opinia mea, omul nu este dec\u00e2t un prag, \u015fi nu o finalitate \u00een sine; un ghid exclusiv \u015fi uneori orb.<\/p>\n<p>De asemenea, crea\u0163ia este un fapt, iar nimeni nu poate elucida acest eveniment, f\u0103r\u0103 de care nicio explica\u0163ie nu este posibil\u0103. Totul nu este dec\u00e2t teorie, iar noi suntem departe de a fi descifrat misterul. \u00cel vom descifra oare vreodat\u0103? M\u0103 g\u00e2ndesc de asemenea dac\u0103 suntem \u00eenc\u0103 \u00een preistorie; de aici \u015fi toate aceste taton\u0103ri, sensul s\u0103lbatic \u015fi sangvinar al Istoriei, pentru c\u0103 nu suntem \u00een stare s\u0103 concepem altul \u00een aceast\u0103 faz\u0103 primar\u0103 \u00een care ne afl\u0103m, \u015fi apoi nu \u015ftiu dac\u0103 mai trebuie s\u0103 pui suflet pentru a \u00eempinge c\u0103ru\u0163a \u00eenainte. Aceast\u0103 \u00eendeletnicire ne gole\u015fte via\u0163a. Moartea nu este dec\u00e2t un surplus de efort \u015fi o recompens\u0103, o ontologie recucerit\u0103. \u00cen fine, iat\u0103-m\u0103 teoretiz\u00e2nd la r\u00e2ndul meu, eu nefiind dec\u00e2t un romancier\u201c.<br \/>\nEste preocupat (22 martie 1968) de \u201enoua critic\u0103\u201c \u015fi de structuralism, pe care, dac\u0103 \u00een\u0163eleg corect, nu le accept\u0103. Mai ales nu-i accept\u0103 pe \u201efal\u015fii structurali\u015fti\u201c, adic\u0103 pe cei care unesc structuralismul cu marxismul. Nu-i nume\u015fte, dar \u00een alt\u0103 misiv\u0103 citeaz\u0103 numele lui Lucien Goldmann, plecat \u015fi el din Rom\u00e2nia, adversar al lui Cioran mult\u0103 vreme. Dup\u0103 cum se vede, intelectualii rom\u00e2ni au \u015fi \u00eei str\u0103in\u0103tate acelea\u015fi diferende. Vintil\u0103 Horia crede c\u0103 ideea lui Lupa\u015fcu despre \u201eheterogenitate\u201c poate \u00eenfrunta pe fal\u015fii structurali\u015fti marxizan\u0163i \u015fi, ipso facto, realismul socialist: \u201e\u00cencep s\u0103 \u00een\u0163eleg pozi\u0163ia dumneavoastr\u0103, care mi se pare a fi cea bun\u0103, dar \u015fi \u00eenver\u015funarea celor care, de\u015fi v\u0103 \u00een\u0163eleg, pot g\u00e2ndi c\u0103 scrierile voastre ar fi mortale pentru ei (cum ar fi, de exemplu, cei pe care \u00eei numesc \u00abfal\u015fii structurali\u015fti\u00bb, cei care vor s\u0103 \u00eembine structuralismul cu marxismul). \u00cen acela\u015fi timp, socot c\u0103 pozi\u0163ia dumneavoastr\u0103 este cumva salvatoare, heterogenitatea put\u00e2nd fi, spre exemplu, o explica\u0163ie a multora dintre reac\u0163iunile politice (ceea ce tocmai s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een Polonia este o astfel de heterogenitate, adic\u0103 un du\u015fman logic \u015fi vital al oric\u0103rui imperiu, acesta din urm\u0103 fiind o expresie mortal\u0103 a omogenit\u0103\u0163ii; \u015fi tot a\u015fa: \u00een literatur\u0103, orice form\u0103 sau estetic\u0103 opuse realismului socialist sunt tot o manifestare a heterogenit\u0103\u0163ii). Nu-i a\u015fa? Dup\u0103 c\u00e2te spun prietenii dumneavoastr\u0103, a\u0163i lucra la o dezvoltare psihologic\u0103, \u00een continuarea teoriei voastre. A\u015f vrea s\u0103 \u015ftiu dac\u0103 este adev\u0103rat\u201c.<br \/>\n\u00cen\u0163elegem c\u0103 s-a adaptat \u201espiritului iberic\u201c (c\u0103l\u0103tore\u015fte, adic\u0103, mult, \u0163ine conferin\u0163e, face apostolat cultural!) \u015fi preg\u0103te\u015fte, acum (3 aprilie 1968) sau a preg\u0103tit deja o conferin\u0163\u0103 despre \u201elimbajul \u015fi diferite limbi din perspectiva exilului\u201c. \u0162ine un curs de literatur\u0103 contemporan\u0103 la \u015ecoala de jurnalism \u015fi lucreaz\u0103 la un eseu cu aceast\u0103 tem\u0103. \u00ce\u015fi expune, pe scurt, principiile privitoare la literatur\u0103: literatura este o tehnic\u0103 de cunoa\u015ftere, la fel ca fizica, teologia, revolu\u0163ia literar\u0103 merge paralel cu revolu\u0163ia \u015ftiin\u0163ific\u0103, literatura trebuie inclus\u0103 \u00een epistemologie, noul roman este tot at\u00e2t de inautentic ca \u015fi romanul realist socialist etc. Acest program n-ar fi str\u0103in (dar din scrisoare nu se vede limpede) de teoriile lui Lupa\u015fcu despre psihologia contemporan\u0103: \u201eTeoriile dumneavoastr\u0103 mi-au clarificat multe lucruri, \u015fi m\u0103 refer la ele. Pozi\u0163ia mea fa\u0163\u0103 de literatur\u0103 este urm\u0103toarea: roman sau poezie, crea\u0163ia literar\u0103 se \u00eenscrie pe acela\u015fi plan, dar \u015fi pe o pozi\u0163ie de avangard\u0103, cu orice alt tip de cercetare. Literatura este tot o tehnic\u0103 de cunoa\u015ftere, la fel ca fizica, arta, filosofia, muzica sau teologia. Orice revolu\u0163ie literar\u0103 se dezvolt\u0103 \u00een paralel cu revolu\u0163iile \u015ftiin\u0163ifice, filosofice etc., deci mi se pare imposibil s\u0103 mi-l imaginez pe Proust f\u0103r\u0103 Freud sau Bergson, dar \u015fi f\u0103r\u0103 Planck sau Schoenberg. La fel, \u00eel putem considera pe Joyce un fenomenolog, iar romanul s\u0103u drept o \u00abparantez\u0103 fenomenologic\u0103\u00bb, \u00een care joac\u0103 un rol aparte \u015fi fizica cuantic\u0103. Vreau deci s\u0103 \u00eenscriu literatura \u00een cadrul efortului epistemologic general. Literatura de proast\u0103 calitate este cea care nu \u0163ine cont de restul \u00ab\u015ftiin\u0163elor\u00bb, care r\u0103m\u00e2ne par\u0163ial\u0103 sau partizan\u0103, a\u015fadar inautentic\u0103 \u015fi inutil\u0103, precum realismul socialist, sau ca noul roman, la fel de par\u0163ial ca \u015fi cel dint\u00e2i, deoarece presupune doar o parte a realit\u0103\u0163ii, respectiv suprafa\u0163a lucrurilor. Iat\u0103 ce cred. Voi avea mult de lucru lunile acestea, dar acest efor, ca pentru orice alt\u0103 carte, \u00eemi va servi pentru a m\u0103 apropia mai mult de mine \u00eensumi\u201c.<br \/>\nLiteratura ca form\u0103 a epistemologiei? Horia Vintil\u0103, care crede \u00een aceast\u0103 \u00eenrudire, revine asupra romanului \u015fi a leg\u0103turilor lui cu \u015ftiin\u0163ele \u00eentr-o scrisoare din 2 februarie 1970, l\u0103ud\u00e2nd romanul sud-american \u015fi critic\u00e2nd, cam exagerat, noul roman francez. Fran\u0163a cu \u201ebisericu\u0163ele (ei) politico-literare\u201c nu-i pe gustul lui. Mizeaz\u0103 pe alt tip de literatur\u0103 (\u201eliteratura deschis\u0103\u201c): \u201eMai ales \u00een America Latin\u0103, romanul deschide perspective neb\u0103nuite, care continu\u0103 linia lui James Joyce, o a\u015fa-zis\u0103 literatur\u0103 deschis\u0103, care ader\u0103 prin planul fantasticului la problemele ridicate de \u015ftiin\u0163e, filosofie, arte, sociologie; asta \u00een timp ce romancierii din Fran\u0163a s-au transformat \u00een chi\u0163ibu\u015fari ai limbajului, c\u0103lare pe \u015feaua structuralismului sau a marxismului, care nu mai spun nimic nou. Au ales s\u0103 se \u00eendrepte spre trecut, convin\u015fi c\u0103 ajung astfel chiar \u00een inima viitorului, a\u015fa cum fac cei de la Tel Quel sau discipolii lui Lucien Goldmann\u201c.<br \/>\nCite\u015fte Tragedia energiei (cartea lui \u015etefan Lupa\u015fcu) \u015fi este de p\u0103rere c\u0103 perspectivele pe care ea le deschide asupra psihologiei sunt revolu\u0163ionare. Este nelini\u015ftit de ceea ce vede \u00een jur (mi\u015fc\u0103rile protestatoare ale tinerilor occidentali). Hegemonia maselor \u00eei produce \u00eengrijorare. Nu-i singurul. Intelighen\u0163ia occidental\u0103 este \u00eemp\u0103r\u0163it\u0103 fa\u0163\u0103 de fenomenul \u201968. Unii, ca Sartre, se duc \u00een curtea Sorbonei \u015fi solicit\u0103 cuv\u00e2ntul (i se acord\u0103, cu greutate), al\u0163ii nu g\u0103sesc ra\u0163iunea acestei revolu\u0163ii tinere\u015fti \u015fi o contest\u0103 pe fa\u0163\u0103. Eug\u00e8ne Ionesco \u00eei trimite acas\u0103 pe tinerii veni\u0163i sub fereastra lui (\u201ePleca\u0163i, ve\u0163i deveni cur\u00e2nd, to\u0163i, ni\u015fte notari\u201c), Cioran consider\u0103 (\u00een scrisorile c\u0103tre prieteni) c\u0103 nu-i nimic serios \u00een ce se petrece \u00een Cartierul Latin. De la Madrid, Vintil\u0103 Horia vede o ruptur\u0103 \u00eentre individ \u015fi mase, \u00eentre macrocosm \u015fi microcosmos. A\u015fteapt\u0103 s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 sensul rupturii. P\u00e2n\u0103 atunci mediteaz\u0103 asupra suflului nelini\u015ftitor ce plute\u015fte \u00een atmosfera epocii: \u201ePlute\u015fte un suflu nelini\u015ftitor \u00een atmosfer\u0103. Am impresia c\u0103 tinerii \u2013 sau nu neap\u0103rat tinerii, elitele, altfel de incon\u015ftiente, resimt sub forma unui \u015foc descoperirile fizicii. Adic\u0103 ruptura dintre macrocosm \u015fi microcosmos dintre individ \u015fi mase, \u015fi tot ceea ce \u00eenseamn\u0103 principiul incertitudinii \u015fi consecin\u0163ele sale. De dreapta sau de st\u00e2nga, masele \u015fi sistemele devin omogenizante, asfixiante. Pericolul oric\u0103rei filosofii \u00eenchise este evident. Hegemonia maselor devine astfel entropic\u0103. Iar instinctul ne previne asupra acestui lucru, ceea ce ne enerveaz\u0103. Exist\u0103 o angoas\u0103 care se manifest\u0103 cum poate, prin revolta violent\u0103, dar pe care toate regimurile actuale o justific\u0103. Sunt pe cale s\u0103 trec de partea acestei revolte, dup\u0103 ce \u00eei voi fi g\u0103sit un sens\u201c.<br \/>\n\u00cen interviul pe care i l-a luat Vintil\u0103 Horia \u015fi l-a publicat, \u00een 1971, la Madrid, \u015etefan Lupa\u015fcu nu se arat\u0103 at\u00e2t de nelini\u015ftit fa\u0163\u0103 de acest duh de nelini\u015fte ce plute\u015fte \u00een r\u00e2ndul tinerilor occidentali. \u201eNelini\u015ftile tineretului sunt justificate \u2013 zice el \u2013 \u00een acela\u015fi mod \u00een care sunt explicabile nevrozele\u201c. Ideologiile obosesc \u015fi plictisesc. Tinerii ies, atunci, \u00een strad\u0103. Nici societatea occidental\u0103 nu-i pare at\u00e2t de rea. Admir\u0103 trecerea picturii de la cubism la arta abstract\u0103 \u015fi, \u00een alt interviu (acordat altui personaj), explic\u0103 de ce pictura renun\u0163\u0103 la figurativ \u015fi opteaz\u0103 pentru abstrac\u0163ionism. Lupa\u015fcu are idei despre tot, teoria celor trei materii \u015fi teoria antagonismului l\u0103muresc multe fenomene, \u00een domenii diferite. Un fragment din aceast\u0103 convorbire mi se pare demn de a fi re\u0163inut. Ideile filosofului sunt atipice \u00een raport cu ideile discursioni\u015ftilor din epoca sa \u2013 evazivi, metaforici, ostili realului \u015fi, de cele mai multe ori, depresivi, declini\u015fti (exist\u0103 o veritabil\u0103 frivolitate a disper\u0103rii!). Cea pe care vreau s-o subliniez \u00een r\u0103spunsurile lui Lupa\u015fcu este cu totul special\u0103: ea vrea s\u0103 l\u0103mureasc\u0103 pozi\u0163ia omului \u00een procesul cunoa\u015fterii \u015ftiin\u0163ifice. Mai exact: \u00ee\u015fi pierde omul bog\u0103\u0163ia afectiv\u0103 pe m\u0103sur\u0103 ce se dezvolt\u0103 cunoa\u015fterea \u015ftiin\u0163ific\u0103? Valorile ontologice se \u00eempu\u0163ineaz\u0103 pe m\u0103sur\u0103 ce ma\u015finile cibernetice se perfec\u0163ioneaz\u0103 \u015fi devin mai complexe \u015fi mai eficiente?&#8230; Autorul filosofiei celor trei materii \u015fi a logicii non-identit\u0103\u0163ii r\u0103spunde, dac\u0103 \u00een\u0163eleg bine r\u0103spunsul s\u0103u, c\u0103 logica pe care o propune ajut\u0103 omul s\u0103 fac\u0103 fa\u0163\u0103 acestei noi \u015fi imense provoc\u0103ri: \u201eMarea problem\u0103 \u015fi una dintre marile enigme ale fiin\u0163ei omene\u015fti este cunoa\u015fterea \u015fi, \u00een special, cunoa\u015fterea \u015ftiin\u0163ific\u0103. O evolu\u0163ie \u00een acest sens va implica un limbaj din ce \u00een ce mai simbolic \u015fi, ca urmare, fabricarea de ma\u015fini cibernetice din ce \u00een ce mai complexe \u015fi eficiente. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, alt fenomen, mai enigmatic coexist\u0103 cu acela al cunoa\u015fterii \u015fi este cel al \u00eenc\u0103rc\u0103turii sau al bog\u0103\u0163iei afective. Putem afirma c\u0103 aceast\u0103 bog\u0103\u0163ie afectiv\u0103 este pe cale s\u0103 se n\u0103ruiasc\u0103 \u015fi s\u0103 dispar\u0103 pe m\u0103sura dezvolt\u0103rii cunoa\u015fterii \u015ftiin\u0163ifice? Cum activitatea este singurul fascicul vizibil de date ale sistemului ontologic care constituie fiin\u0163a omeneasc\u0103, putem s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m dac\u0103 dezvoltarea cunoa\u015fterii \u2013 care este dezvoltarea unor rela\u0163ii \u00eentre fapte \u015fi principii inteligibile \u2013 nu aduce cu el o sl\u0103bire afectiv\u0103 \u015fi, \u00een consecin\u0163\u0103, o s\u0103r\u0103cire a valorilor ontologice. Aceast\u0103 eventualitate este favorizat\u0103 de influen\u0163a din ce \u00een ce mai mare a logicii non-contradic\u0163iei \u015fi a identit\u0103\u0163ii, adic\u0103 a omogeniz\u0103ri, asupra con\u015ftiin\u0163ei. Aparatul matematic pe care aceast\u0103 logic\u0103 \u00eel comand\u0103 \u015fi \u00eel domin\u0103 este instrumentul acestei omogeniz\u0103ri, cu aplica\u0163ii directe \u015fi indirecte \u00een toate domeniile vie\u0163ii actuale. O evolu\u0163ie care \u00eel face pe om din ce \u00een ce mai mecanizat \u015fi mai exteriorizat, cu o via\u0163\u0103 interioar\u0103, implic\u00e2nd reflec\u0163ie, adic\u0103 contradic\u0163ie \u015fi dezbatere, din ce \u00een ce mai redus\u0103 este de temut. Numai o schimbare considerabil\u0103 a g\u00e2ndirii logice \u015fi matematice, ca aceea pe care o preconizez eu, este capabil\u0103, dup\u0103 p\u0103rerea mea, s\u0103 imprime acestei evolu\u0163ii un sens distinct\u201c.<br \/>\nDin fragmentul citat, dar \u015fi din altele cuprinse \u00een volumul de fa\u0163\u0103 (interviuri, mici eseuri despre Dali \u015fi sub-realismul, poezia infrarealist\u0103 sau despre arta abstract\u0103), deduc c\u0103 filosoful antagonismului are un punct de vedere inedit asupra artei, \u00een genere. Acolo unde noi, ceilal\u0163i, forma\u0163i la \u015fcoala esteticii clasice, vedem doar lan\u0163uri secrete sau vizibile de metafore, el vede \u201elan\u0163urile ale morfogenezelor\u201c dintr-o microfizic\u0103 fundamental\u0103. Cite\u015fte pe Henri Michaux, cu care este prieten, \u015fi remarc\u0103 faptul c\u0103 esen\u0163ial\u0103 \u00een discursul lui poetic, stimulat de mescalin\u0103, este prepozi\u0163ia \u201e\u00een\u201c sau \u201e\u00eentru\u201c cu care poetul \u201eexploreaz\u0103, disociaz\u0103, amestec\u0103, \u00ee\u015fi construie\u015fte mineralele, vegetalele, animalele sale, toate istoriile \u015fi locurile sale stranii, cu istoriile lor insolite\u201c. \u201e\u00cen\u201c?, \u201e\u00eentru\u201c? M\u0103 opresc o clip\u0103 pentru a m\u0103 \u00eentreba dac\u0103 Noica a citit textul lui Lupa\u015fcu (publicat \u00een 1959). El a scris, cum se \u015ftie, un studiu \u00eentreg despre \u201e\u00eentru\u201c \u00een filosofia rostirii rom\u00e2ne\u015fti. Nu-mi dau seama dac\u0103 filosoful rom\u00e2n a cunoscut sau nu acest mic eseu despre \u201elogica contradictorie a existen\u0163elor neb\u0103nuite \u015fi a adev\u0103rului oniric al noului\u201c, o logic\u0103, ne avertizeaz\u0103 chiar Lupa\u015fcu \u00een finalul eseului, antiexisten\u0163ialist\u0103, mai degrab\u0103: infrarealist\u0103 sau suprarealist\u0103. Aici lucrurile se despart. Noica porne\u015fte de la gramatic\u0103 pentru a ajunge, repet, la o filozofie a spiritului \u015fi, deci, la o filozofie a fiin\u0163ei, adic\u0103 la o filozofie de tip existen\u0163ialist. Lupa\u015fcu sugereaz\u0103 c\u0103 accesul la ontologie este posibil prin a experimenta, a tr\u0103i logica antagonismului \u015fi a non identit\u0103\u0163ii: \u201eA experimenta, a tr\u0103i aceste logici existente \u00een tine, \u00een acela\u015fi timp deductive \u015fi pasionale, \u015fi deci \u015fi ontologice, a le pune la \u00eencercare \u015fi a le face s\u0103 \u00eenfloreasc\u0103 \u00een interiorul acelui univers neuro-psihic \u00een care se cl\u0103de\u015fte imprevizibilitatea for\u0163ei noastre celei mai solide, iat\u0103 reu\u015fita secret\u0103 \u2013 antiexisten\u0163ialist\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 sau suprarealist\u0103, s-ar putea spune, dar parc\u0103 mai bine ar fi infrarealist\u0103 \u2013 a acestei poezii-laborator a peripe\u0163iilor reale ale neobi\u015fnuitului\u201c.<br \/>\nNu sunt sigur c\u0103 am \u00een\u0163eles toate subtilit\u0103\u0163ile g\u00e2ndirii lui \u015etefan Lupa\u015fcu \u015fi nici c\u0103 le-am dat o justificare critic\u0103 \u00een totalitate sau numai \u00een parte corect\u0103. Este, nu mai \u00eencape vorb\u0103, un filosof complex, cu un limbaj abstract \u015fi cu puncte de referin\u0163\u0103 \u00een \u015ftiin\u0163e pe care un critic literar, format de \u201eumanioare\u201c, le dibuie greu semnifica\u0163ia\u2026 A\u015fa c\u0103 analiza mea este aproximativ\u0103.<br \/>\n\u00cen\u0163eleg mai bine, am impresia, un eseu mai vechi al lui (G\u00e2ndire \u015fi via\u0163\u0103 a popoarelor) publicat \u00een Via\u0163a rom\u00e2neasc\u0103 (octombrie 1939). Filosoful vorbe\u015fte, aici, \u00eentr-un limbaj mai accesibil despre Fran\u0163a \u015fi \u201eJ?en foutisme\u201c-ul s\u0103u, adic\u0103 despre sufletul, identitatea, mentalit\u0103\u0163ile, pe scurt despre specificul galic. O tem\u0103 veche (\u00een Fran\u0163a \u015fi \u00een afara ei), o tem\u0103 cunoscut\u0103 \u015fi \u00een literatura noastr\u0103. \u00cen momentul \u00een care ap\u0103rea acest eseu, foarte special, atipic \u00een cel mai \u00eenalt grad, Eugen Ionescu \u2013 bursier la Paris \u2013 preg\u0103tea seria de scrisori franceze \u00een care elogiaz\u0103 \u0163ara libert\u0103\u0163ii, iar Cioran o detest\u0103 \u015fi o admir\u0103, dup\u0103 caz, \u00een stilul s\u0103u totdeauna provocator \u015fi sclipitor. O detest\u0103 cu o pasiune \u00eensufle\u0163itoare, \u00een propozi\u0163ii memorabile prin frumuse\u0163ea lor formal\u0103. Propozi\u0163ii recuperatoare\u2026 Cum se vede Fran\u0163a din pozi\u0163ia devenirii logicii antagonismului? Merit\u0103 s\u0103 urm\u0103rim demonstra\u0163ia lui \u015etefan Lupa\u015fcu, intrat deja \u00een intimitatea spiritului disociativ \u2013 critic al tradi\u0163iei intelectuale franceze. Ca s\u0103 determine spiritul francez \u2013 tem\u0103 ce se repet\u0103, \u00eencep\u00e2nd cu mijlocul secolului al XIX-lea \u00een literatura de c\u0103l\u0103torie \u015fi \u00een reflec\u0163iile morale ale rom\u00e2nilor \u2013 \u015etefan Lupa\u015fcu porne\u015fte de la o propozi\u0163ie cunoscut\u0103 a bunului-sim\u0163: \u201evia\u0163a trebuie s\u0103 fie de acord cu g\u00e2ndirea\u201c. Cum st\u0103 Fran\u0163a \u2013 recunoscut\u0103 ca \u0163ar\u0103 a libert\u0103\u0163ii, Fran\u0163a permisiv\u0103, \u0163ara progresului, a revolu\u0163iilor continue \u2013 \u00een raport cu aceast\u0103 ecua\u0163ie a armoniei? Nu st\u0103 cum ne-am a\u015ftepta, vine r\u0103spunsul. \u0162ara lui Descartes cultiv\u0103 schizofrenia, nu armonia. Pe de o parte, prin legisla\u0163ie, educa\u0163ie \u015fi literatur\u0103 pred\u0103 \u201elogica discursiv\u0103\u201c, umanismul ra\u0163iunii, concizia \u015fi sinteza, m\u0103sura \u015fi claritatea, pe de alt\u0103 parte \u2013 \u00een existen\u0163a curent\u0103, \u00een Fran\u0163a tr\u0103it\u0103, \u00een \u201erealitatea supercon\u015ftient\u0103 a Fran\u0163ei\u201c \u2013 zice Lupa\u015fcu, d\u0103m peste o alt\u0103 Fran\u0163\u0103, alt stil, o turbulent\u0103 diversitate, afl\u0103m, \u201ecinismul cel mai str\u0103lucitor\u201c, \u201eipertrofia de toate sensurile \u015fi incoeren\u0163a\u201c. Lupa\u015fcu nu-i primul \u015fi nici ultimul care semnaleaz\u0103 aceste dou\u0103 Fran\u0163e \u00een Fran\u0163a centralizat\u0103, ra\u0163ional\u0103, ordonat\u0103 de legi \u015fi de finan\u0163e s\u0103n\u0103toase. Despre anomie \u015fi incivism se vorbe\u015fte \u015fi azi, despre spiritul de nesupunere a vorbit Gide, despre lipsa de filosofie a discutat, dup\u0103 Lupa\u015fcu, \u015fi Noica al nostru. Ideea din urm\u0103 a devenit aproape un truism, uit\u00e2ndu-se c\u0103 Fran\u0163a a dat, totu\u015fi, doi mari filosofi, pe Montaigne \u015fi pe Pascal \u015fi c\u0103 m\u0103sura, echilibrul, claritatea g\u00e2ndirii \u015fi a limbii continu\u0103 s\u0103 fie valori curente\u2026 Lupa\u015fcu continu\u0103, totu\u015fi, s\u0103 cread\u0103 la 1939, dup\u0103 ce tr\u0103ise mai bine de dou\u0103 decenii la Paris \u015fi-i studiase pe fizicieni \u015fi pe umani\u015fti, c\u0103 Fran\u0163a este antagonic\u0103. Con\u015ftiin\u0163a ei este st\u0103p\u00e2n\u0103 pe structura logic\u0103 (\u201eun soi de bolt\u0103 cereasc\u0103 a\u015fezat\u0103 deasupra variet\u0103\u0163ii stufoase a regiunilor \u015fi raselor\u201c), pe scurt: este st\u0103p\u00e2n\u0103 pe g\u00e2ndirea ei, \u00een timp ce via\u0163a francez\u0103 este o epopee f\u0103r\u0103 m\u0103sur\u0103 \u015fi ordine. Aici g\u0103se\u015fti r\u0103zboaie religioase care \u0163in cu anii, deceniile, \u015fi g\u0103se\u015fti la tot pasul revolu\u0163ii s\u00e2ngeroase, cruzimi, ambi\u0163ii imperiale \u015fi infinite, agitate, nem\u0103surate for\u0163e de diversificare: \u201eIat\u0103 deci enigma \u2013 scrie Lupa\u015fcu la cap\u0103tul acestei prime constat\u0103ri: \u00een timp ce g\u00e2ndirea francez\u0103 r\u0103m\u00e2ne prin excelen\u0163\u0103 static\u0103, via\u0163a francez\u0103 desf\u0103\u015foar\u0103 un destin de o bog\u0103\u0163ie dinamic\u0103 \u015fi de un ira\u0163ionalism f\u0103r\u0103 seam\u0103n. Sintezele, dac\u0103 reu\u015fesc s\u0103 se alc\u0103tuiasc\u0103 \u00een c\u00e2te un loc, nu rezist\u0103: ele se pr\u0103bu\u015fesc una dup\u0103 alta, ca ministerele din perioada celei de a treia republici, perioad\u0103 \u00een care, totu\u015fi, se scriu unele dintre cele mai viguroase pagini de istorie a Fran\u0163ei. (A Treia Republic\u0103, cu parlamentarismul ei dezordonat, ca radicalismul ei f\u0103r\u0103 con\u0163inut doctrinar, contradictoriu, empiric \u015fi difuz, \u00eentemeiaz\u0103 totu\u015fi cel mai trainic imperiu colonial francez, nu \u00eent\u00e2mpin\u0103 nicio \u00eenfr\u00e2ngere timp de \u015faizeci de ani, c\u00e2\u015ftig\u0103 b\u0103t\u0103lia de la Marna!) Nu, echilibrul \u015fi m\u0103sura n-au domnit niciodat\u0103, \u00een Fran\u0163a, dec\u00e2t \u00een lumea ideii \u015fi a cuv\u00e2ntului, \u00een lumea con\u015ftiin\u0163ei clare. Realitatea subcon\u015ftient\u0103 a Fran\u0163ei, dinamismul ei creator, alc\u0103tuind \u00eens\u0103\u015fi \u201etr\u0103irea ei\u201c, este o for\u0163\u0103 de diversificare, de libertate \u015fi dezordine. Religiunea care chinuie creierul lui Robespierre, \u00een toiul \u00eent\u00e2lnirii aceleia \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare \u015fi sublime de temperamente \u015fi grupuri, religiunea pe care o \u00eentemeiaz\u0103 el, \u00een s\u00e2ngeroasa furtun\u0103 c\u0103reia nimic nu-i rezist\u0103, este tocmai religiunea uscat\u0103 \u015fi abstract\u0103 a ra\u0163iunii ve\u015fnice\u201c.<br \/>\nSe vede u\u015for c\u0103 teoria pe care o face Lupa\u015fcu asupra Fran\u0163ei justific\u0103 teoria sa despre antagonismele, for\u0163ele divergente din interiorul logicii, \u00een fine, teoria despre omogenitate \u015fi heterogenitate\u2026 Cu c\u00e2t adev\u0103r? S\u0103 mai a\u015ftept\u0103m pu\u0163in. Filosoful studiaz\u0103 \u015fi cazul altor popoare, acela al Germaniei, de pild\u0103. Exemplul clasic de opozi\u0163ie c\u00e2nd este vorba de specific na\u0163ional. To\u0163i cei care au vorbit de spiritul francez au vorbit compar\u00e2ndu-l cu spiritul teuton. Cum se prezint\u0103 Germania \u00een oglinda logicii antagonismului \u015fi a celor trei materii fundamentale? Imaginea ei se situeaz\u0103 la polul opus fa\u0163\u0103 de Fran\u0163a. Spun to\u0163i specifi\u015ftii, morali\u015ftii, filosofii morfologiei culturii: St\u00e9phane Lupasco caut\u0103 \u015fi afl\u0103 un alt tip de determinare pentru aceast\u0103 opozi\u0163ie fundamental\u0103: \u201eMare omogeneitate etnic\u0103; istorie relativ calm\u0103 \u015fi monoton\u0103; gustul pentru \u00abacela\u015fi\u00bb, pentru grup, pentru uniform\u0103, \u00een via\u0163a concret\u0103; o geografie prea pu\u0163in variat\u0103, cenu\u015fie; o existen\u0163\u0103 zilnic\u0103 tinz\u00e2nd la \u00eencadrare \u015fi disciplin\u0103, la comandament unic; \u00eentr-un cuv\u00e2nt o existen\u0163\u0103 \u00abreal\u0103\u00bb, chibzuit\u0103 \u015fi supus\u0103, \u00een\u0163eleapt\u0103 \u015fi metodic\u0103. Pe de alt\u0103 parte o via\u0163\u0103 \u00abinterioar\u0103\u00bb cu privire la care e aproape de prisos s\u0103 mai semnal\u0103m visurile excesive, toate nostalgiile dup\u0103 infinit; o con\u015ftiin\u0163\u0103 nebuloas\u0103, obscur\u0103 \u015fi chinuit\u0103; o g\u00e2ndire ce a cunoscut toate aspira\u0163iile \u015fi toate orgoliile; o \u00eengr\u0103m\u0103dire spiritual\u0103 nespus de divers\u0103, pe c\u00e2t se poate de incomod\u0103, aproape de fel sintetic\u0103; o limb\u0103 nuan\u0163abil\u0103 la infinit, l\u0103sat\u0103 aproape la bunul plac al celui care o vorbe\u015fte, al scriitorului \u015fi mai ales al filosofului, adic\u0103 insul care folose\u015fte limba cea mai abstract\u0103. Universul g\u00e2ndit al Germaniei, p\u00e2n\u0103 la cele mai \u00eenalte specula\u0163ii ale sale, se diversific\u0103 f\u0103r\u0103 control, \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t unii dintre cuget\u0103torii ei sunt intraductibili, ba chiar de ne\u00een\u0163eles pentru proprii lor compatrio\u0163i, \u00eentr-at\u00e2t de st\u0103p\u00e2nitoare e inspira\u0163ia subiectiv\u0103 \u015fi libertatea analitic\u0103 a conceptelor. Nu se poate \u00eenchipui o structur\u0103 mai opus\u0103 celei a poporului francez. Du\u015fmanul Germaniei, du\u015fmanul cel rodnic al geniului ei ra\u0163ional, este analiza \u015fi diversitatea, ira\u0163ionalul. \u015ei cu c\u00e2t se uniformizeaz\u0103 ea \u00een act, cu at\u00e2t n\u0103zuie\u015fte s\u0103-\u015fi realizeze \u00abrasa\u00bb ei unic\u0103 \u015fi pur\u0103, iar cu c\u00e2t este mai \u00eensetat\u0103 de diferen\u0163iere a con\u015ftiin\u0163ei, cu at\u00e2t g\u00e2ndirea i se desprinde de orice cadru, de orice concep\u0163ie universal\u0103, politic\u0103 ori religioas\u0103; cu c\u00e2t \u015ftie mai mult \u00abceea ce vrea\u00bb, cu at\u00e2t cuvintele ce roste\u015fte surprind universul \u00eentreg, cu at\u00e2t ia, s-ar putea zice, con\u015ftiin\u0163\u0103 de o eterogeneitate halucinant\u0103 de rase, ideologii, religii \u015fi instincte, cu at\u00e2t no\u0163iunea ei despre lume devine mai \u00abfascist\u0103\u00bb, \u00een m\u0103sura \u00een care expresiunea aceasta \u00eenseamn\u0103 lupta \u015fi incompatibilitatea metafizic\u0103 a for\u0163elor etnice, ireductibil eterogene \u015fi particulare unele fa\u0163\u0103 de altele\u201c; ceea ce, \u00een limbaj mai simplu \u015fi mai pe scurt: \u00een via\u0163\u0103, \u00een act, germanul este coerent, ra\u0163ional, prea ra\u0163ional, concret, respect\u0103 regulile \u015fi legile p\u00e2n\u0103 la exasperare, \u00een timp ce \u00een g\u00e2ndire, el desplete\u015fte \u015fi r\u0103sfir\u0103 g\u00e2ndul, \u00eenl\u0103n\u0163uie cuvintele, creeaz\u0103 la infinit nuan\u0163e \u015fi no\u0163iuni noi, este ira\u0163ional, neguros, metafizician al abstrac\u0163iunilor&#8230;<br \/>\n\u015ei aceste idei despre sufletul sau spiritul german sunt cunoscute. Le spun to\u0163i cei care studiaz\u0103, cu mijloace impresioniste, identitatea popoarelor. Logica antagonismului, inventat\u0103 de Lupa\u015fcu, nu descoper\u0103, \u00een fond, lucruri noi \u015fi nu aduce argumente care s\u0103 nu poat\u0103 fi contestate. \u00cen fond, c\u00e2t de real\u0103, m\u0103 \u00eentreb, este ideea c\u0103 neam\u0163ul este ordonat \u00een actele vie\u0163ii \u015fi \u00ee\u015fi pierde completamente sim\u0163ul ordinei \u015fi preciziei c\u00e2nd mediteaz\u0103 la actele individuale? Este, apoi, sigur c\u0103 sufletul francez nu este poetic \u2013 a\u015fa cum crede Lupa\u015fcu \u2013, nu este \u00eenzestrat pentru muzic\u0103, nici pentru filosofie? \u015ei c\u0103 de trei secole ei nu fac nimic altceva \u00een filosofie dec\u00e2t s\u0103-i traduc\u0103 r\u0103u pe nem\u0163i \u015fi s\u0103-i comenteze \u00een eseuri \u00eencurcate, ilizibile \u2013, cum s-a spus mereu despre Sartre \u015fi cum scrie undeva Noica? Prejudec\u0103\u0163i, ipoteze, specula\u0163ii, literatur\u0103&#8230; Literatura \u00een jurul elementelor zise \u201especifice\u201c este mai totdeauna aproximativ\u0103, contestabil\u0103, subiectiv\u0103, partizan\u0103 \u00eentr-un sens sau altul. Unii comentatori laud\u0103 p\u00e2n\u0103 demen\u0163\u0103 calit\u0103\u0163ile na\u0163iei lor, al\u0163ii (ca moralistul Cioran) le desfiin\u0163eaz\u0103 total, \u00eentr-un limbaj de o mare for\u0163\u0103 de crea\u0163ie. Paradoxul moralistului (paradoxul str\u0103lucitor) este c\u0103 limbajul lui este at\u00e2t de surprinz\u0103tor, \u201efrumos\u201c \u00een sens estetic, \u00eenc\u00e2t, atunci c\u00e2nd \u00eei cite\u015fti c\u0103r\u0163ile, nega\u0163ia din ad\u00e2ncul frazelor se estompeaz\u0103, se detensioneaz\u0103. R\u0103m\u00e2ne, la lectur\u0103, o proz\u0103 superioar\u0103 de idei ce r\u0103stoarn\u0103 ideile primite, acceptate, \u00eentr-un joc superior al spiritului.<br \/>\nRevenind la eseul lui Lupa\u015fcu asupra identit\u0103\u0163ilor: r\u0103stoarn\u0103 \u015fi el c\u00e2teva prejudec\u0103\u0163i. De pild\u0103 aceea despre \u015ftiin\u0163\u0103 \u00een \u0163ara Fran\u0163ei bolnave de anomie, incivism, Fran\u0163a (legendar\u0103) a frivolit\u0103\u0163ilor \u015fi \u00een care domne\u015fte \u201ele savoir-vivre\u201c\u2026 Poate c\u0103 toate acestea exist\u0103, Lupa\u015fcu nu face caz, oricum de aceste cli\u015fee. Doar \u00eentr-o propozi\u0163ie vorbe\u015fte \u2013 cu simpatie \u2013 despre \u201eepicureismul rabelaisian, de gra\u0163ie cinic\u0103, de vi\u0163iul subtil \u015fi de o complex\u0103 ging\u0103\u015fie, \u00een sf\u00e2r\u015fit de aceast\u0103 varietate \u015fi libertate de moravuri ce a domnit peste toat\u0103 istoria Fran\u0163ei\u201c). Dar exist\u0103 \u015fi altceva, atrage el aten\u0163ia, \u015fi anume aptitudinea pentru \u015ftiin\u0163\u0103 a spiritului francez: \u201e\u00een s\u00e2nul \u015ftiin\u0163ei, \u015fi mai precis \u00eenc\u0103, \u00een s\u00e2nul disciplinelor fizico-matematice, spiritul francez se simte la el acas\u0103\u201c. Este de re\u0163inut aceast\u0103 idee. Ea contrazice prejudecata, foarte r\u0103sp\u00e2ndit\u0103, c\u0103 Fran\u0163a este doar \u0163ara modei, a gastronomiei sofisticate \u015fi, \u00een genere, a frivolit\u0103\u0163ilor.<br \/>\n\u015etefan Lupa\u015fcu contrazice \u015fi alte idei primite despre lumea galic\u0103: de pild\u0103 aceea c\u0103 ea prime\u015fte u\u015for noul, cultiv\u0103 progresul \u015fi, am semnalat deja, una g\u00e2nde\u015fte \u015fi alta face \u00een via\u0163a curent\u0103. Sunt, m\u0103 \u00eentreb, verosimile aceste fracturi, aceste antagonisme? Apoi este numai dinamismul german \u00eendr\u0103gostit de diversitate, de transcenden\u0163\u0103 \u015fi de infinit, \u00een timp ce dinamismul francez este atras doar de ispite senzoriale, afective \u015fi intelectuale? Ipoteze ce nu se verific\u0103 niciodat\u0103 c\u00e2nd este vorba de psihologia unui popor, ci doar atunci c\u00e2nd studiem cazuri individuale. Asemenea generaliz\u0103ri sunt totdeauna discutabile.<br \/>\n\u015etefan Lupa\u015fcu are meritul, vreau s\u0103 spun, de a c\u0103uta structura interioar\u0103 a unei psihologii colective (un subiect ce obsedeaz\u0103 g\u00e2ndirea sociologic\u0103 \u015fi psihologic\u0103 a primei jum\u0103t\u0103\u0163i din secolul al XX-lea) \u015fi de a \u00eencerca s\u0103 g\u0103seasc\u0103 o leg\u0103tur\u0103 (fie \u015fi antagonic\u0103) \u00eentre g\u00e2ndire \u015fi actele de existen\u0163\u0103. O \u201edualitate contradictorie\u201c leag\u0103 \u015fi desparte aceste suflete, zice el. C\u00e2t de reale \u015fi, dac\u0103 sunt, care sunt elementele ce compun \u015fi determin\u0103 sufletul unui popor? Nu-i mai bine s\u0103 examin\u0103m cultura unui popor, \u00een totalitatea, diversitatea ei de multe ori miraculoas\u0103 \u015fi s\u0103 determin\u0103m \u00een func\u0163ie de ea identitatea lui \u00een concert european?, m\u0103 \u00eentreb dup\u0103 ce urm\u0103resc, \u00eenc\u00e2ntat, acest inteligent eseu scris \u00eentr-o splendid\u0103, armonioas\u0103 limb\u0103 rom\u00e2n\u0103, de un metafizician al \u015ftiin\u0163ei. Precaut, \u015etefan Lupa\u015fcu atrage aten\u0163ia c\u0103, atunci c\u00e2nd judec\u0103m psihologia popoarelor nu trebuie s\u0103 lu\u0103m \u00een seam\u0103 numai \u201eexpresiunea con\u015ftiin\u0163ei clare a unui neam\u201c, ci \u015fi \u201emotorul subcon\u015ftient\u201c ce tulbur\u0103, contrazice ra\u0163ionalitatea de la suprafa\u0163a g\u00e2ndirii.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<blockquote><p>(1) Conform textului tradus de Oana Soare, \u00eengrijitoarea volumului. Toate trimiterile la scrisorile primite de St\u00e9phane Lupasco \u015fi la eseurile sale au aceea\u015fi surs\u0103.<\/p>\n<p>(2) Am dat toate elementele (dovezile) acestei \u00eent\u00e2lniri \u00een c\u0103r\u0163ile mele: T\u00e2n\u0103rul Eugen Ionescu (2012) \u015fi Cioran. O mitologie a nedes\u0103v\u00e2r\u015firilor (2014).<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>St\u00e9phane Lupasco, Infinitul \u015fi experien\u0163a. Coresponden\u0163\u0103 primit\u0103, articole, interviuri, edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103 tabele cronologice, traducere, note, comentarii \u015fi indice de Oana Soare, prefa\u0163\u0103 de Basarab Nicolescu, postfa\u0163\u0103 de Eugen Simion, Academia Rom\u00e2n\u0103. Funda\u0163ia Na\u0163ional\u0103 pentru \u015etiin\u0163\u0103 \u015fi Art\u0103, Bucure\u015fti, 2015 &nbsp; &nbsp; &nbsp; \u00cen volumul Infinitul \u015fi experien\u0163a. Coresponden\u0163\u0103 primit\u0103, articole, interviuri este publicat\u0103 coresponden\u0163a primit\u0103&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/metafizicianul-stiintei\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Metafizicianul \u015ftiin\u0163ei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13470,15324],"class_list":["post-24958","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-corespondenta","tag-stephane-lupasco"],"views":1287,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24958","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24958"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24958\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24961,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24958\/revisions\/24961"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24958"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24958"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24958"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}