{"id":24952,"date":"2015-11-12T23:45:51","date_gmt":"2015-11-12T21:45:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24952"},"modified":"2015-11-12T23:45:51","modified_gmt":"2015-11-12T21:45:51","slug":"un-captator-de-realitate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-captator-de-realitate\/","title":{"rendered":"Un captator de realitate"},"content":{"rendered":"

\u201eTr\u0103im \u00eentr-o lume \u00een care exist\u0103 tot mai mult\u0103 informa\u0163ie \u015fi tot mai pu\u0163in sens.\u201c <\/strong>
\n\u00a0Jean Baudrillard, <\/strong>Simulacra et Simulation<\/strong><\/em><\/p>\n

Apar, pe zi ce trece, forme tot mai severe de autocentrare vicioas\u0103 \u015fi logic\u0103 autist\u0103. G\u00e2ndirea celor mai mul\u0163i tinde s\u0103 fac\u0103 parte din regnul corolarului. Monologurile au ajuns s\u0103 \u00eemp\u00e2nzeasc\u0103 tot spa\u0163iul de emisie… \u015fi, \u00een plus, sunt din ce \u00een ce mai mul\u0163i emi\u0163\u0103tori \u015fi tot mai pu\u0163ini receptori. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, chiar mai putem vorbi de comunicare sau doar de o re\u0163ea de emi\u0163\u0103tori? \u015ei unde se duce mesajul? \u00cen marea er\u0103 a \u201ecomunic\u0103rii\u201c, oamenii nu prea se mai bucur\u0103 s\u0103 fie \u00eempreun\u0103, mai r\u0103u se \u00eencurc\u0103 \u015fi se streseaz\u0103 reciproc, se bruiaz\u0103 \u00eentre ei. \u00cen aceste condi\u0163ii, expresia apare ca un sindrom obsesiv-compulsiv. \u00centr-un context social \u00een care expresia ne\u00eentrerupt\u0103 a devenit marele miraj, celalalt e perceput ca surs\u0103 de bruiaj al emisiei proprii sau ca un \u201espectator recalcitrant\u201c. Un spectator care nu e \u201epasiv\u201c este unul care nu \u00ee\u015fi \u00eendepline\u015fte func\u0163ia. Reificarea celuilalt ne \u00eensingureaz\u0103, acesta e adevarul. O rela\u0163ie cu un spectator mut e un amplificator al singur\u0103t\u0103\u0163ii, oric\u00e2te fantasme am conecta la imaginea celui care ne prive\u015fte, din umbr\u0103, \u015fi oric\u00e2t i-am idealiza mu\u0163enia.
\nManufactura mediatic\u0103 a realit\u0103\u0163ii, acest surogat, tinde s\u0103 se substituie realului. Puterea de fascina\u0163ie a imita\u0163iei \u015fi a falsului se dovede\u015fte a fi mai mare dec\u00e2t aceea a sursei. Vorbind despre procesul de virtualizare al lumii, Jean Baudrillard ne avertizeaz\u0103 c\u0103 imaginea con\u0163ine o form\u0103 de violen\u0163\u0103, o violen\u0163\u0103 manipulatoare \u201ecare ne ia ostatic\u0103 privirea fascinat\u0103\u201c \u015fi enumer\u0103 o serie \u00eentreag\u0103 de fenomene sociale care dovedesc faptul c\u0103 \u00eencet, \u00eencet, se \u015fterge grani\u0163a dintre \u201erealitate\u201c \u015fi \u201esimulacru\u201c \u00een percep\u0163ia comun\u0103. Fie c\u0103 \u00een\u0163elegem realul ca spa\u0163iu de interferen\u0163\u0103 \u015fi comunicare sau ca mediu de manifestare \u00een care lucrurile consumate sunt ireversibile \u015fi au consecin\u0163e, ca univers de referin\u0163\u0103, comun, sau ca dimensiune de tranzit c\u0103tre o posibil\u0103 ie\u015fire din sine, se poate spune c\u0103 via\u0163a contemporan\u0103 are mari caren\u0163e de realitate, c\u0103ci nu ne ofer\u0103 dec\u00e2t arareori ie\u015firi concludente din virtual, nu ne d\u0103 \u015fansa de a fi \u00eempreun\u0103, conecta\u0163i \u00een afara singur\u0103t\u0103\u0163ii, dec\u00e2t sporadic \u015fi arbitrar.
\nMediul virtual e un c\u00e2mp de manifestare mai retr\u00e2ns \u00een care lucrurile par mai u\u015for de controlat. De aici \u015fi puterea sa de atrac\u0163ie asupra con\u015ftiin\u0163elor flagelate de angoasa social\u0103. Dar virtualizarea lumii preupune o falsificare a ei, un travesti, care \u00eei mistific\u0103 (\u00een cel mai fericit caz doar camufleaz\u0103) natura \u015fi identitatea. Mai vrem s\u0103 tr\u0103im \u00een realitate? \u00cei sim\u0163im lipsa sau substitutele ei ne sunt suficiente? Este, oare, aceast\u0103 fabric\u0103 de iluzii, pe care o reprezint\u0103 sistemul mediatic, cheia de bolt\u0103 a civiliza\u0163iei? Este iluzia realului refugiul de care aveam nevoie, refugiu plasat strategic \u00een chiar ochiul singur\u0103t\u0103\u0163ii, acolo unde viziunea ei e ocultat\u0103?
\nContextul social actual ne \u0163ine, lega\u0163i prin toate ligamentele \u015fi cartilagiile posibile, de o exterioritate care ne e livrat\u0103 cu titlu de realitate. Lumile noastre interioare sunt luate \u00een st\u0103p\u00e2nire \u00eencet, \u00eencet de comediile care se joac\u0103 pe scena mundan\u0103, mintea ne e colonizat\u0103 de c\u0103tre personajele sau intrigile care se deruleaz\u0103 \u00een lumina reflectoarelor. \u00cens\u0103\u015fi via\u0163a l\u0103untric\u0103 ne este cenzurat\u0103, redus\u0103, asediat\u0103 de convulsiile exteriorit\u0103\u0163ii simulate mediatic. Suntem, a\u015fadar, prin\u015fi \u00eentre o realitate contraf\u0103cut\u0103 \u015fi o singur\u0103tate alterat\u0103, invadat\u0103. Intoxica\u0163i de hipermediatizarea care ne-a cotropit spa\u0163iul vital, devenim tot mai indiferen\u0163i \u015fi mai imuni la ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een realitatea imediat\u0103, dar ne alien\u0103m, sincron, \u015fi fa\u0163\u0103 de propria natur\u0103: ne-o artificializ\u0103m, noteaz\u0103 Beaudrillard. Iar el consider\u0103 c\u0103 tocmai aceast\u0103 indiferen\u0163\u0103 trebuie cultivat\u0103 p\u00e2n\u0103 la paroxism pentru a ne convinge de faptul c\u0103 \u201evia\u0163a e \u00een alt\u0103 parte\u201c. Trebuie s\u0103 ajungem la cap\u0103tul virtualului \u015fi al simulacrului, ca s\u0103 ne putem trezi din el.
\nDubla alienare, fa\u0163\u0103 de sine \u015fi fa\u0163\u0103 de ceilal\u0163i e o dovad\u0103 a faptului c\u0103 tr\u0103itul \u00een lumi interioare este interdependent de tr\u0103itul \u00een realitate, ori virtualizarea lumii presupune conectarea noastr\u0103 \u00eentr-un plan care ne oculteaz\u0103 deopotriv\u0103 c\u0103ile de acces la realitate \u015fi la interioritate. Ce este acest mediu virtual? O realitate secund\u0103 care func\u0163ioneaz\u0103, \u00een raport cu cea primar\u0103, pe principiul unei imita\u0163ii reduc\u0163ioniste sau al unui proiect schematic, fiind, a\u015fadar, o copie infidel\u0103 lumii, o realitate c\u0103reia i-au fost amputate anumite dimensiuni. Virtualul e un \u201epat al lui Procust\u201c.
\nNu ne mai \u00eent\u00e2lnim dec\u00e2t arareori \u00een realitate, iar scena de spectacol devine un mediu favorabil real-iz\u0103rii, o cutie de rezonan\u0163\u0103, c\u0103ci stimuleaz\u0103 receptivitatea. Prea concentra\u0163i cu emisia proprie, cu ce se livreaz\u0103 \u00een re\u0163elele mediatice sau absorbi\u0163i de imperative cotidiene, nu \u00eenregistr\u0103m dec\u00e2t vag sau intermitent semnalele realului, iar scena func\u0163ioneaz\u0103 ca un amplificator al acestor semnale. \u00cen via\u0163\u0103, punctele de suspensie dintre fiecare \u015fi fiecare sunt completate cu intui\u0163ii, proiec\u0163ii, co\u015fmaruri, \u00een via\u0163\u0103 ne auzim \u015fi ne vedem distorsionat \u015fi intermitent, nu reac\u0163ion\u0103m dec\u00e2t selectiv la ceea ce ne este adresat, \u00een vreme ce pe scen\u0103 nu exist\u0103 replici ne\u00eencasate, \u00eent\u00e2lniri f\u0103r\u0103 ecou, cuvinte aruncate \u00een gol, gesturi-gratuite, mi\u015fc\u0103ri absurde. Realitatea tocmai asta este sau ar trebui s\u0103 fie, un c\u00e2mp de comunicare, de interferen\u0163\u0103, de \u00eent\u00e2nire. Teatrul poate fi conceput ca un exerci\u0163ie de \u00eent\u00e2lnire cu ceilal\u0163i \u015fi cu sinele deopotriv\u0103 prin cultivarea receptivit\u0103\u0163ii. Emisia este, de multe ori, construc\u0163ie de sine.
\nEste necesar un plus de receptivitate pentru a te descoperi. Imaginea de sine gliseaz\u0103 \u00eentre mai multe puncte de sprijin \u015fi linii de for\u0163\u0103, \u00eens\u0103\u015fi geneza ei fiind un proces neuniform. \u00cen bun\u0103 parte este o auto-construc\u0163ie alimentat\u0103 de un strat de tr\u0103ire asupra c\u0103ruia nu avem controlul, exist\u00e2nd \u015fi un anume grad de predestinare \u00een configurarea acesteia. Receptivitatea este substan\u0163a de contrast care permite descoperirea de sine, a\u015fa cum emisia este catalizatorul construc\u0163iei de sine. Scena, acest spa\u0163iu-mobil, care deschide por\u0163ile realit\u0103\u0163ii, \u0163ine balan\u0163a \u00eentre construc\u0163ie \u015fi descoperire, \u00eentre emisie \u015fi receptare.
\nScena e un culoar de acces la realitate. F\u0103r\u0103 a \u00eenceta s\u0103 fie virtual\u0103, este o punte de leg\u0103tur\u0103 \u00eentre imaginarul personal \u015fi un posibil mediu de manifestare suprapersonal, \u00eentre forme de tr\u0103ire singular\u0103 \u015fi posibilitatea de receptare.
\nNu exist\u0103 real dac\u0103 emisia nu e interceptat\u0103. Realul e acolo unde cel pu\u0163in dou\u0103 con\u015ftiin\u0163e se \u00eent\u00e2lnesc \u00een acela\u015fi g\u00e2nd, \u00een aceea\u015fi viziune, \u00een aceea\u015fi sim\u0163ire, \u00een aceea\u015fi und\u0103 de stare. Orice art\u0103 este, \u00eentr-un anume sens, un captator de realitate, \u00eentr-o mai mare m\u0103sur\u0103 dec\u00e2t un captator de vise.
\nDar artele spectacolului dau \u201ecapturii\u201c un plus de materialitate, gra\u0163ie caracterului direct al comunic\u0103rii cu publicul, pe de-o parte, \u015fi nivelului mai mare de extraversie al expresiei pe de alt\u0103 parte.
\nScena e o realitate intermediar\u0103 \u00eentre cea exterioar\u0103 \u015fi cele interioare, e un spa\u0163iu de tranzit, \u00een care lucrurile tr\u0103ite \u015fi \u00eenchipuite cap\u0103t\u0103 o form\u0103 tangibil\u0103. Ele nu devin \u00eentru totul materiale, dar nu sunt nici \u00eentru totul eterice. De aici provine acea fascina\u0163ie a scenei. E un loc \u00een care orice inten\u0163ie, orice g\u00e2nd, orice stare se transpun \u00een \u00eentruchip\u0103ri perceptibile. Cu toate c\u0103 spectacolul nu are greutatea unui fapt real, el are, totu\u015fi, un grad de virtualitate mai mic dec\u00e2t un articol de ziar sau o \u015ftire de televiziune, chiar dac\u0103 crainicul \u015fi ziaristul afirm\u0103 c\u0103 \u00ee\u0163i relateaz\u0103 adev\u0103rul gol golu\u0163, iar actorul de scen\u0103 te previne de la bun \u00eenceput c\u0103 e vorba de un joc.
\nDat fiind c\u0103 avem caren\u0163e mari \u00een ceea ce prive\u015fte realitatea comun\u0103, arta (ne) este vital\u0103. Doar ea ne poate \u0163ine conecta\u0163i, nicidecum mass-media. Arta reu\u015fe\u015fte s\u0103 ne \u0163in\u0103 conectate planurile \u015fi lumile prin care ne mi\u015fc\u0103m, cele \u00eenchipuite \u015fi cele nedorite, cele interioare \u015fi cele exterioare, ne \u0163ine \u00een consonan\u0163\u0103 autofic\u0163iunile cu fic\u0163iunile despre ceilal\u0163i \u015fi lume.
\n\u00cen acest punct m\u0103 delimitez de viziunea lui Baudrillard, tras\u00e2nd o distinc\u0163ie clar\u0103 \u00eentre formele comunicante specifice cotidianului mediatic (pres\u0103, televiziune, re\u0163ele de socializare, fotografie comun\u0103) \u015fi formele comunicante specifice domeniilor artistice. Dac\u0103 primele percep un grad de reduc\u0163ionism care mistific\u0103 substan\u0163a realului, celelalte deschid spectrul percep\u0163iei realit\u0103\u0163ii, aduc un grad \u00een plus de transparen\u0163\u0103 \u015fi acurate\u0163e percep\u0163iei obi\u015fnuite.
\nOper\u00e2nd cu mai multe niveluri de fic\u0163iune, \u00eencep\u00e2nd cu cele primare din care ne extragem avatarurile eului \u015fi sf\u00e2r\u015find cu cele intelectuale, de ordin paradigmatic, mintea noastr\u0103 apare precum o ciorn\u0103 care c\u00e2nt\u0103re\u015fte, dimensioneaz\u0103 \u015fi redimensioneaz\u0103 continuu virtualit\u0103\u0163i. Arta, fie \u015fi simplul contact cu arta, nu doar crea\u0163ia propriu-zis\u0103, ne pune pe o orbit\u0103 a posibilului, care ne apropie de pragul realului. Buza scenei e \u00eentotdeauna linia de contact cu ceva ce transcende subiectivismul absolut. Arta compenseaz\u0103 \u00eentruct\u00e2va caren\u0163ele de comunicare \u015fi realitate, arta e un mijloc de \u00eenregistrare a virtualului, a pulsa\u0163iilor singur\u0103t\u0103\u0163ii, ba chiar \u015fi a reveriilor. Orice act artistic se produce pe o scen\u0103, scenele de spectacol nefiind dec\u00e2t cutii de rezonan\u0163\u0103 mai puternice.
\nAr merita poate s\u0103 ne imagin\u0103m un tip de spectacol interactiv, \u00een care spectatorii s\u0103 reac\u0163ioneze la gesturile, ac\u0163iunile \u015fi replicile actorilor, un teatru \u00een care se rela\u0163ioneaz\u0103 din toate p\u0103r\u0163ile \u015fi pe care s\u0103 \u00eel numim teatru-captator-de-realitate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eTr\u0103im \u00eentr-o lume \u00een care exist\u0103 tot mai mult\u0103 informa\u0163ie \u015fi tot mai pu\u0163in sens.\u201c \u00a0Jean Baudrillard, Simulacra et Simulation Apar, pe zi ce trece, forme tot mai severe de autocentrare vicioas\u0103 \u015fi logic\u0103 autist\u0103. G\u00e2ndirea celor mai mul\u0163i tinde s\u0103 fac\u0103 parte din regnul corolarului. Monologurile au ajuns s\u0103 \u00eemp\u00e2nzeasc\u0103 tot spa\u0163iul de emisie…… Cite\u0219te mai mult »Un captator de realitate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[15380,15382,15381],"class_list":["post-24952","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-act-artistic","tag-lumile-interioare","tag-spectatorii"],"views":1850,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24952","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24952"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24952\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24953,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24952\/revisions\/24953"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24952"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24952"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24952"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}