Autobiografia \u015fi discursul heteronom (discursul puterii) au \u00een comun prezum\u0163ia de referen\u0163ialitate a discursului. C\u00e2nd un autobiograf exprim\u0103 un fals, el poate fi sanc\u0163ionat, la rigoare, printr-o replic\u0103 discursiv\u0103, de persoana sau persoanele care \u015ftiu cum au stat lucrurile. Trimiterea este \u00eens\u0103, \u00een acest caz, la ceea ce am putea numi o referen\u0163ialitate \u00eenc\u0103rcat\u0103 afectiv. Ea este diferit\u0103 de referen\u0163ialitatea numit\u0103 obiectiv\u0103 \u015fi \u015ftiin\u0163ific\u0103 sau de cea stabilit\u0103 heteronom; \u2013 este diferit\u0103 \u00een m\u0103sura \u00een care angajeaz\u0103 \u00een procesul de semnificare \u015fi de comunicare \u00eentreaga personalitate. Conota\u0163iile afective pe care, inerent, o persoan\u0103 le acord\u0103 evenimentelor propriei sale vie\u0163i fac \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t raporturile sale cu aceste evenimente s\u0103 fie ireductibile la alte con\u0163inuturi biografice. Din aceast\u0103 cauz\u0103, acela\u015fi eveniment poate fi relatat de persoane diferite \u00een mod cu totul diferit. Una dintre amantele lui Tomas, personajul principal din romanul Insuportabila u\u015fur\u0103tate a fiin\u0163ei, de Milan Kundera, \u00eei reaminte\u015fte acestuia o scen\u0103 de amor din trecut, c\u00e2nd \u201ef\u0103cuser\u0103 dragoste pe covor \u00een dreptul ferestrei, spune ea, \u015fi afar\u0103 fulgerele sc\u0103p\u0103rau \u015fi tunetele bubuiau\u201c \u015fi \u201etotul fusese de o frumuse\u0163e neasemuit\u0103, de neuitat\u201c (1). Tomas nu recunoa\u015fte \u00eens\u0103 aproape nimic din aceast\u0103 relatare: \u201e… da, \u00ee\u015fi aducea aminte c\u0103 f\u0103cuser\u0103 dragoste pe covor (\u00een garsoniera prietenului nu se afla dec\u00e2t un divan \u00eengust pe care nu se sim\u0163ea \u00een voia lui), dar uitase cu des\u0103v\u00e2r\u015fire de amintita furtun\u0103!\u201c (2). Diferen\u0163a dintre relat\u0103rile celor doi nu implic\u0103 referen\u0163ialitatea discursului \u00een termeni obiectivi, ci afectivi. Tomas nu spune c\u0103, \u00een timpul actului amoros, nu a fost de fapt nicio furtun\u0103, ci doar c\u0103 nu-\u015fi aminte\u015fte acest detaliu. Chiar \u015fi locul evenimentului \u2013 pe covor \u00een dreptul ferestrei \u2013 pare a-i veni \u00een memorie numai printr-un efort de deduc\u0163ie: acolo trebuiau s\u0103 fi f\u0103cut dragoste, de vreme ce \u015ftie sigur c\u0103 \u00een garsoniera prietenului divanul este \u00eengust. Kundera explic\u0103 de ce relat\u0103rile celor doi erau diferite: \u201eReac\u0163ia dihotomic\u0103 a memoriei lor la furtuna nocturn\u0103 exprima \u00eentreaga deosebire ce poate exista \u00eentre dragoste \u015fi ne-dragoste\u201c (3).
\nDesigur, \u00een alte cazuri, diferen\u0163a \u00eentre relat\u0103ri nu rezult\u0103 numai dintr-o situare afectiv\u0103 diferit\u0103 a participan\u0163ilor, ci \u015fi din ac\u0163iunea autoproiec\u0163iei. Aceasta aduce \u00een memorie evenimentele favorabile, receptate deci, afectiv, ca fiind \u201epozitive\u201c, \u015fi le pune \u00een umbr\u0103, le uit\u0103, le \u201erefuleaz\u0103\u201c pe cele care trezesc sentimente de vinov\u0103\u0163ie, penibil, fric\u0103 etc., receptate \u201enegativ\u201c. Autoproiec\u0163ia produce o distorsionare a discursului existen\u0163ial, \u00een raport cu referen\u0163ialitatea sa, prin: modificarea sau omiterea detaliilor, prin accentuarea subiectiv\u0103 a unor elemente colaterale sau chiar prin imaginarea unor evenimente, menite s\u0103 schimbe semnifica\u0163ia evenimentului de baz\u0103. Autoproiec\u0163ia poate fi inten\u0163ionat\u0103 sau neinten\u0163ionat\u0103 (\u201eincon\u015ftient\u0103\u201c), dar \u00een ambele cazuri este autojustificativ\u0103. Respingerea ei prin autodenigrare nu reprezint\u0103 \u00eens\u0103 \u00eentotdeauna o revenire la \u201ereal\u201c, ci poate fi doar o \u00eencercare de \u201eautovictimizare\u201c.
\nAt\u00e2t situarea afectiv\u0103, c\u00e2t \u015fi autoproiec\u0163ia stau la baza discursului proiectiv prin multitudinea de perspective pe care le ofer\u0103 asupra st\u0103rilor de lucruri \u015fi prin oportunit\u0103\u0163ile de eviden\u0163iere \u015fi de ecranare a referen\u0163ialit\u0103\u0163ii. Pactul autobiografic este totu\u015fi un pact al referen\u0163ialit\u0103\u0163ii, \u00een\u0163eleg\u00e2nd prin aceasta o conven\u0163ie cultural\u0103 \u015fi ideologic\u0103 privind coresponden\u0163a \u00eentre un anumit discurs \u015fi o anumit\u0103 stare de lucruri. Ruperea pactului autobiografic \u00eenseamn\u0103 renun\u0163area la sinceritate, la \u201eautenticitate\u201c, la existen\u0163ialitate \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, conduce la diferen\u0163ierea de discursul heteronom.
\n\u00cen cazul discursului heteronom, ruperea referen\u0163ialit\u0103\u0163ii este deosebit de riscant\u0103. Consecin\u0163a \u00eenc\u0103lc\u0103rii sistematice de c\u0103tre Nicolae Ceau\u015fescu a pactului referen\u0163ial \u00eentre autoritatea, pe care o reprezenta, \u015fi cet\u0103\u0163eni, a fost revolta celor din urm\u0103 \u015fi restabilirea referen\u0163ialit\u0103\u0163ii. Prin ac\u0163iunile sale propagandistice, ca grandioasele manifesta\u0163ii de pe stadioane \u015fi emisiunile de televiziune care \u00eei erau dedicate, Ceau\u015fescu a renun\u0163at la referen\u0163ialitate, devenind, \u00een ochii comunit\u0103\u0163ii, un personaj fic\u0163ional. \u00centre Nicolae Ceau\u015fescu, individul real, \u015fi \u201egeniul Carpa\u0163ilor\u201c, imaginea proiectat\u0103 prin intermediul propagandei, distan\u0163area a devenit, la un moment dat, at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t ea nu a mai fost acceptat\u0103 de comunitate, care se vedea transformat\u0103 \u00een fic\u0163iunea unui tiran. \u00cen aceast\u0103 ruptur\u0103 de referen\u0163ialitate a puterii trebuie c\u0103utat\u0103 sursa schimb\u0103rilor revolu\u0163ionare. Discursul ideologic dominat, discursul fac\u0163iunilor de opozi\u0163ie mizeaz\u0103 cel mai adesea pe distan\u0163area puterii de \u201erealitate\u201c. Distan\u0163ate ele \u00eensele \u00een raport cu criteriile de referen\u0163ialitate ale puterii, ele preg\u0103tesc scena pentru o nou\u0103 ordine referen\u0163ial\u0103. Cazul, \u00eens\u0103, al individului (tiranul) care se distan\u0163eaz\u0103 \u00een raport cu ordinea ierarhic\u0103 este diferit, \u00eentruc\u00e2t el pleac\u0103 din interiorul puterii. Prin caracterul ei arbitrar, tirania iese din cadrul discursului ideologic, revel\u00e2nd proiectivitatea discursului heteronom.
\n\u00cen cazul autorului autonom ca surs\u0103 individual\u0103 de discurs, ruperea de referen\u0163ialitate deschide \u00eens\u0103 calea unor op\u0163iuni strategice multiple. Referen\u0163ialitatea asigur\u0103 aderen\u0163a la realul heteronom al puterii. Distan\u0163\u00e2ndu-se de realitate, a\u015fa cum este ea definit\u0103 referen\u0163ial \u00een cadrul ordinii sociale, individul privat poate deveni sursa unui discurs alternativ, \u00ee\u015fi poate crea reguli de formare ale propriului univers de discurs. Ruptura de referen\u0163ialitate presupune renun\u0163area la asumarea existen\u0163ial\u0103. Rup\u00e2ndu-se de discursul heteronom, individul privat se \u00eendep\u0103rteaz\u0103, \u00een acela\u015fi timp, de el \u00eensu\u015fi. Noua asumare este proiectiv\u0103: autorul se hot\u0103r\u0103\u015fte s\u0103 spun\u0103 minciuni. Numai c\u0103, a\u015fa cum atrage aten\u0163ia, \u00eentre mul\u0163i al\u0163ii, Mario Vargas Llosa, \u201e…\u00een\u015fel\u0103ciunile, fantasmele \u015fi exager\u0103rile literaturii narative ajut\u0103 la exprimarea adev\u0103rurilor profunde \u015fi nelini\u015ftitoare care nu pot fi spuse dec\u00e2t indirect\u201c (4). Paradoxul asum\u0103rii proiective este c\u0103 permite un nivel mai ridicat de autonomie, sub aparen\u0163a renun\u0163\u0103rii la ea.
\nPactul referen\u0163ial face ca, \u00een cazul autobiografiei, autorul, naratorul \u015fi personajul principal s\u0103 fie una \u015fi aceea\u015fi persoan\u0103, iar aceast\u0103 persoan\u0103 s\u0103 fie ea \u00eens\u0103\u015fi real\u0103, s\u0103 fie un om \u00een carne \u015fi oase. Eliberarea de referen\u0163ialitate \u00eel rupe pe autor de spa\u0163iul heteronom \u015fi, prin aceasta, de narator, care se distribuie \u00een personaje. De asemenea, ruptura referen\u0163ial\u0103 desparte timpul real de timpul fic\u0163iunii \u015fi, mai departe, timpul naratorului de timpul povestirii. Naratorul devine astfel liber s\u0103 aleag\u0103 at\u00e2t cadrul spa\u0163io-temporal \u00een care se desf\u0103\u015foar\u0103 ac\u0163iunea, c\u00e2t \u015fi statutul ontologic pe care \u00eel confer\u0103 propriului univers discursiv. \u00cen func\u0163ie de tehnica narativ\u0103, problemele existen\u0163ialit\u0103\u0163ii asum\u0103rii sunt transferate naratorului \u015fi personajelor. Acestea joac\u0103, \u00een locul autorului, drama existen\u0163ei. \u201ePersonajul este \u00een fapt unul din elementele cheie ale proiec\u0163iei (s.m.) lectorului \u015fi ale identific\u0103rii lectorului\u201c(5). De acum \u00eencolo, orice formul\u0103 de a povesti devine posibil\u0103, de la simularea pactului referen\u0163ialit\u0103\u0163ii (povestire la persoana \u00eent\u00e2i, \u00een care personajul principal poart\u0103 numele autorului) p\u00e2n\u0103 la simularea absen\u0163ei totale a autorului \u015fi chiar a naratorului \u00een romanul realist. Pseudonimul \u015fi paratextele sunt, \u015fi ele, mijloace folosite din plin, prin care se realizeaz\u0103 asumarea proiectiv\u0103. Esen\u0163ial\u0103, \u00een trecerea de la autobiografie la roman \u015fi, \u00een general, de la discursul existen\u0163ial la cel proiectiv este, \u00eens\u0103, ruperea pactului referen\u0163ial \u015fi, \u00een consecin\u0163\u0103, a identit\u0103\u0163ii dintre autor, narator \u015fi personajul principal.<\/p>\n
<\/p>\n
(1) Milan Kundera, Insuportabila u\u015fur\u0103tate a fiin\u0163ei, traducere de Jean Grosu, Humanitas, Bucure\u015fti, 2007, p. 225
\n(2) Ibidem, pp. 225-226
\n(3) Ibidem
\n(4) Mario Vargas Llosa, Adev\u0103rul minciunilor, traducere
\nde Lumini\u0163a Voina-R\u0103u\u0163, Humanitas, Bucure\u015fti, 2005, p. 15
\n(5) Angenot et al., 1989, p. 28<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Autobiografia \u015fi discursul heteronom (discursul puterii) au \u00een comun prezum\u0163ia de referen\u0163ialitate a discursului. C\u00e2nd un autobiograf exprim\u0103 un fals, el poate fi sanc\u0163ionat, la rigoare, printr-o replic\u0103 discursiv\u0103, de persoana sau persoanele care \u015ftiu cum au stat lucrurile. Trimiterea este \u00eens\u0103, \u00een acest caz, la ceea ce am putea numi o referen\u0163ialitate \u00eenc\u0103rcat\u0103 afectiv.… Cite\u0219te mai mult »Cum se trece de la autobiografie la roman<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[1470,14847,1038],"class_list":["post-24944","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-autobiografie","tag-milan-kundera","tag-roman"],"views":1483,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24944","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24944"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24944\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24945,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24944\/revisions\/24945"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24944"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24944"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24944"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}