Nu exist\u0103 pe lume nimic mai v\u0103t\u0103m\u0103tor ca prostia. S-ar spune chiar c\u0103 \u00eentr-o ordine (\u00eenchipuit\u0103) a dezastrelor \u2013 ivirea ei \u00een orizontul lumii a coincis cu primul cataclism major \u015fi insurmontabil al omenirii: apari\u0163ia r\u0103ului. Vina (cel pu\u0163in din perspectiv\u0103 mitologic\u0103) apar\u0163ine tot zeilor (cei r\u0103spunz\u0103tori de toate). Legenda spune c\u0103 Zeus s-ar fi \u00eenfuriat pe Prometeu pentru generozitatea acestuia de a d\u0103rui oamenilor focul \u015fi \u2013 drept pedeaps\u0103 \u2013 s-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 le le trimit\u0103 o sum\u0103 de necazuri care s\u0103 contrabalanseze, cumva, bucuria luminoas\u0103 a cadoului divin. Dar nu despre prostia vindicativ\u0103 a zeilor mi-am propus s\u0103 vorbesc \u00een acest scurt articol ci despre prostia mundan\u0103 \u015fi recent\u0103 a oamenilor.
\nEtimologic, cuv\u00e2ntul prostie deriv\u0103 din latinescul stupere care, la origini (u\u015for de intuit) \u00eenseamn\u0103 stupefiere, adic\u0103 mirare, uluire, uimire. Defini\u0163ia practic\u0103 a prostiei surprinde tocmai acest caracter extatic, \u00eencremenit, al unui lucru care apare con\u015ftiin\u0163ei \u015fi este definit mai cu seam\u0103 de reac\u0163ia ulterioar\u0103 (factual\u0103) pe care subiectul o \u00eentreprinde \u00een raport cu el. Cu alte cuvinte, prostia se refer\u0103 strict la dezacordul cras dintre scopurile pe care ni le propunem \u015fi mjloacele pe care le folosim \u00een atingerea lor. A\u015fadar, dac\u0103 am putea vorbi despre o fenomenologie a prostiei, am putea spune c\u0103 ea se manifest\u0103 strict \u00een interac\u0163iunea dintre scopuri \u015fi mjloace. C\u00e2t prive\u015fte putin\u0163a de a le identifica, \u0163ine de amplitudinea interioar\u0103 a fiec\u0103ruia. Noica poveste\u015fte undeva despre cele dou\u0103 procese de con\u015ftiin\u0163\u0103 remarcabile pe care trebuie s\u0103 le comporte via\u0163a sufleteasc\u0103 a fiec\u0103ruia dintre noi (procese \u00een care intr\u0103 cu necesitate \u015fi aceast\u0103 lucid-pragmatic\u0103 autoevaluare a dualit\u0103\u0163ii scop-mijloc): primul este c\u0103p\u0103tarea con\u015ftiin\u0163ei negative a limitelor proprii \u2013 faptul c\u0103 nu po\u0163i fi orice, nu po\u0163i fi oricine, oricum, oric\u00e2t de lung\u0103 ar fi via\u0163a. Cea de-a doua, este c\u0103p\u0103tarea con\u015ftiin\u0163ei pozitive, adic\u0103 faptul c\u0103, de\u015fi nu po\u0163i fi oricine, oricum, oric\u00e2nd, po\u0163i fi, totu\u015fi, ceva \u00een limitele care-\u0163i sunt prescrise. Ambele moduri de a fi se \u00eentemeiaz\u0103 pe o just\u0103 evaluare a scopurilor \u015fi a mijloacelor de care suntem capabili \u015fi dau seam\u0103 de raportul nostru s\u0103n\u0103tos cu realitatea. Cu toate astea asist\u0103m mai ales \u00een dimensiunea sim\u0163ului comun mioritic la o adev\u0103rat\u0103 defilare a prostiei \u00een extazul ei definitoriu. De la revolu\u0163ia din decembrie 89 c\u00e2nd poporul (a c\u0103rui lozinc\u0103 g\u0103unoas\u0103 \u201eNoi muncim, noi nu g\u00e2ndim\u201c \u015fi-a dat prinosul imbecilit\u0103\u0163ii, \u00eenlocuind (prin plebiscit) comuni\u015ftii de care voiau s\u0103 scape tot cu comuni\u015fti (laolalt\u0103 cu importarea unui \u00eentreg aparat securistoid) autosabot\u00e2ndu-\u015fi dezideratele, p\u00e2n\u0103 la recenta tragedie din clubul Colectiv, c\u00e2nd s-a vorbit (sau, dimpotriv\u0103, nu s-a vorbit deloc, vezi neverosimila t\u0103cere a TVR-ului) despre satanismul participan\u0163ilor la concert, despre leg\u0103tura demonic\u0103 dintre versurile trupei \u015fi focul uciga\u015f, amestec\u00e2ndu-se f\u0103r\u0103 nicio logic\u0103 (sau bruma vreunei cunoa\u015fteri) religia (prost \u00een\u0163eleas\u0103) cu conspira\u0163ionismul, animismul cu blestemele,\u00a0 cre\u015ftinismul cu ateismul, halloweenul cu rockul, politica cu spiritul civic, etc., totul, nu a reprezentat altceva dec\u00e2t o ciorb\u0103 de potroace a ra\u0163iunii unde scopurile au devenit mijloace, mijloacele din nou scopuri, \u015fi tot a\u015fa, p\u00e2n\u0103 ce amestescul oric\u0103rui sens a devenit absolut indiscernabil.
\nO adev\u0103rat\u0103 simfonie a falacit\u0103\u0163ii \u015fi poncifurilor interpretat\u0103 (pe toate mediile) de ni\u015fte l\u0103utari ai g\u00e2ndirii. Fascinant este faptul c\u0103 prostia, inclusiv \u00een folclorul neao\u015f, a fost privit\u0103 dintotdeauna cu o conciliant\u0103 \u00eeng\u0103duin\u0163\u0103. Prostul valah a fost \u015fi este \u00een definitiv un tip simpatic, bonom, lipsit de r\u0103utate (e prost dar are suflet bun). Dac\u0103 mai c\u00e2nt\u0103 \u015fi din pslami, dac\u0103 face dona\u0163ii, \u00een fond, \u00eei putem ierta orice. Inclusiv dac\u0103 ajunge pre\u015fedinte \u015fi ne transform\u0103 \u00eentr-un stat fundamentalist. Caracterul prostului mioritic are o preeminen\u0163\u0103 ve\u015fnic-etic\u0103. Politicienii (\u015fi ei) par mai degrab\u0103 interesa\u0163i de flac\u0103ra violet\u0103 dec\u00e2t de programul strict al guvern\u0103rii. \u00centre r\u0103ceala \u015ftiin\u0163ific\u0103 a cunoa\u015fterii \u015fi judecata moral-estetic\u0103 sim\u0163ul comun o prefer\u0103 pe cea din urm\u0103. Piedone e un tip fain, gr\u0103sun \u015fi plin de caterinc\u0103. Oprescu e doctor \u015fi are o mecl\u0103 de \u015ferif morome\u0163ian din westernul Profetul, aurul si ardelenii. Udrea e frumoas\u0103, elegant\u0103 \u015fi sexy. \u015ei tot a\u015fa.
\nProblema e c\u0103 \u00een societ\u0103\u0163ile avansate interesul comun nu este reprezentat doar de manifestarea moralei (judec\u0103\u0163ile nu sunt numai moral-estetice) ci, mai cu seam\u0103, de cunoa\u015fterea riguroas\u0103.\u00a0 Publicul are nevoie de o \u00een\u0163elegere pe c\u00e2t posibil\u0103 a faptului c\u0103 tr\u0103im \u00eentr-un univers ordonat, guvernat de legi fizice care nu pot fi ocolite \u015fi c\u0103 nu orice pat\u0103 din celebrul test Rorschach reprezint\u0103 chipul lui Arsenie Boca. Psihologul James Alcock descrie creierul nostru ca pe \u201eo ma\u015fin\u0103 de convingeri\u201c , un soi de dispozitiv care prelucreaz\u0103 \u2013 dup\u0103 modelul empiri\u015ftilor \u2013 datele provenite din sim\u0163uri gener\u00e2nd noi convingeri despre lumea exterioar\u0103. Teza lui Alcock este reprezentat\u0103 de faptul c\u0103 exist\u0103 o afinitate simpatetic\u0103 \u00een aceast\u0103 triere neurologic\u0103 \u2013 astfel, creierul selecteaz\u0103 cumva doar convingerile care sunt compatibile cu cele dob\u00e2ndite \u00een prealabil. Psihologul ofer\u0103 inclusiv o imagine descriptiv\u0103 a acestui proces: o convingere ia na\u015ftere atunci c\u00e2nd \u00eentre dou\u0103 evenimente are loc o asociere de forma: B urmeaz\u0103 dup\u0103 A. Se creaz\u0103 astfel un reflex asociativ care va func\u0163iona sintetic (prelungind la nesf\u00e2r\u015fit modelul ini\u0163ial, prizonierul acestui modul de g\u00e2ndire ajust\u00e2nd inclusiv realitatea, distorsion\u00e2nd argumentele, ignor\u00e2ndu-le sau tr\u0103g\u00e2nd de ele ca \u00eentr-un pat al lui Procust) incapabil, funciar, de efortul analitic. Este modelul clasic prin care \u00eencerci, bun\u0103oar\u0103, s\u0103-i explici (\u00een zadar) unui dobitoc c\u0103 Halloweenul nu a avut nimic de a face cu tragedia din Colectiv sau c\u0103 rockul nu are nimic \u00een comun cu satanismul. Din p\u0103cate (mai mult pentru el) niciun argument, oric\u00e2t de tare, nu va putea s\u0103-i distrug\u0103 mecanismul rigid \u015fi repetitiv al preconcep\u0163iilor. Einstein a formulat destul de elocvent acest handicap cognitiv c\u00e2nd a spus c\u0103, mai degrab\u0103, este posibil\u0103 dezintegrarea unui atom dec\u00e2t spulberarea unei prejudec\u0103\u0163i. Alcock ofer\u0103 inclusiv explica\u0163ia biochimic\u0103 a prostiei: astfel, informa\u0163ia colectat\u0103 de sim\u0163uri este dirijat\u0103 prin talamus c\u0103tre scoar\u0163a senzorial\u0103 care decide ce pondere s\u0103-i dea. \u00cen aceast\u0103 ecua\u0163ie neurologic\u0103 intr\u0103 \u015fi excita\u0163ia olfactiv\u0103 care urmeaz\u0103 c\u0103i mai vechi din cursul evolutiv pentru a ajunge la scoar\u0163\u0103. Informa\u0163ia ajunge \u00een cele din urm\u0103 \u00een amigdalele cerebrale din lobii temporali care au un rol major \u00een patologia emo\u0163ional\u0103. \u00cen func\u0163ie de experien\u0163ele asociative emo\u0163ionale din trecut, informa\u0163ia poate deveni \u2013 dincolo de factura evenimentelor informa\u0163ionale din afar\u0103 \u2013 o convingere permanent\u0103. \u00cen manualele de specialitate, aceast\u0103 func\u0163ie a creierului st\u0103 la baza celebrelor supersti\u0163ii ale juc\u0103torilor \u00eent\u00e2lnit\u0103 at\u00e2t de des \u00een sporturi. Dac\u0103 nea Puiu, de pild\u0103, ar avea curajul ca \u00eentr-un meci al na\u0163ionalei s\u0103 nu mai pupe icoane, ci postere cu Metallica (s\u0103 spunem) iar meciul ar fi c\u00e2\u015ftigat, am avea \u2013 \u00een ceea ce-l prive\u015fte \u2013 bucuria asist\u0103rii la un schimb de paradigm\u0103 al modelului Alcock. De fapt, psihologul nu neag\u0103 posibilitatea schimb\u0103rilor matricilor de g\u00e2ndire, \u015fi nici evadarea din ma\u015fina de convingeri. Ci spune, doar, c\u0103 o astfel de mutare este posibil\u0103 tot prin efortul interior al subiectului, prin cunoa\u015ftere, studiu \u015fi travaliu cognitiv riguros \u015fi scrupulos. \u00cen fond, demonul prostiei este prostia \u00eens\u0103\u015fi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu exist\u0103 pe lume nimic mai v\u0103t\u0103m\u0103tor ca prostia. S-ar spune chiar c\u0103 \u00eentr-o ordine (\u00eenchipuit\u0103) a dezastrelor \u2013 ivirea ei \u00een orizontul lumii a coincis cu primul cataclism major \u015fi insurmontabil al omenirii: apari\u0163ia r\u0103ului. Vina (cel pu\u0163in din perspectiv\u0103 mitologic\u0103) apar\u0163ine tot zeilor (cei r\u0103spunz\u0103tori de toate). Legenda spune c\u0103 Zeus s-ar fi… Cite\u0219te mai mult »Demonii Prostiei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[15373,15372],"class_list":["post-24940","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-cadoul-divin","tag-prostia"],"views":2022,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24940","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24940"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24940\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24941,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24940\/revisions\/24941"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24940"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24940"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24940"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}