Umorul, ap\u0103rut pe scara evolutiei odat\u0103 cu limbajul, devine o caracteristic\u0103 str\u00e2ns asociat\u0103 cu inteligen\u0163a. Umorul reprezint\u0103 rela\u0163ia dintre g\u00e2ndire \u015fi emo\u0163ie declan\u015fat\u0103 de ira\u0163ional.<\/p>\n
Omul este singurul capabil de a sesiza umorul, de a-l percepe, de a-l \u00een\u0163elege: acesta este darul care-l diferen\u0163iaz\u0103 pe om de animale \u015fi vai de omul care nu-l are. Comedianul creeaz\u0103 umor, aidoma lui Bourville, Louis de Fun\u00e8s, Beligan \u015fi Mr. Bean, fiind \u00eenzestrat cu un suficient bagaj de cultur\u0103, care-i permite s\u0103 alunece cu u\u015furin\u0163\u0103 \u00een caricatur\u0103 \u015fi grotesc. Hora\u0163iu, talentat caricaturist, se ajut\u0103 de aceast\u0103 art\u0103 pentru a realiza umorul.
\nHora\u0163iu M\u0103l\u0103ele s-a n\u0103scut \u00een satul Tehomir din Gorjul oltenesc, unde Mo\u015fu Lic\u0103, bunicul din partea tat\u0103lui, \u00eei povestea pove\u015fti caraghioase cu porci colora\u0163i zbur\u0103tori, care-l f\u0103ceau s\u0103 se t\u0103v\u0103leasc\u0103 pe jos de r\u00e2s. Erau primele semne ale \u00eenclina\u0163iilor sale spre umor. Una dintre sclipirile sale umoristice este remarca despre ce se spune despre o femeie: \u201ece cap frumos are, sau: ce glezne frumoase are; eu cred c\u0103 adev\u0103rul este undeva la mijloc\u201c.
\nCartea sa autobiografic\u0103 este o colec\u0163ie de paradoxuri ale unui revoltat. \u00cei admir\u0103 p\u00e2n\u0103 la fascina\u0163ie pe dasc\u0103lii pe care \u015fi i-a ales ca model profesional \u00een via\u0163\u0103, \u015fi anume pe George Constantin, c\u0103ruia \u00eei acord\u0103 atributul de genial, \u015fi pe Victor Rebengiuc, pe care-l descrie drept un actor m\u0103re\u0163. Admir\u0103 Lec\u0163ia lui Eugen Ionescu. Vede \u00een crea\u0163ia lui Cioran paradoxul victoriei instinctului asupra ra\u0163iunii, al apogeului pesimismului, \u015fi \u00eei invidiaz\u0103 celebritatea ob\u0163inut\u0103 prin predicarea inutilit\u0103\u0163ii vie\u0163ii. Hora\u0163iu se r\u0103zvr\u0103te\u015fte contra u\u015furin\u0163ei cu care criticii, jongl\u00e2nd cu adjective robespierrene, st\u0103vilesc elanul tinerilor arti\u015fti.
\nLa polivalenta sa personalitate de cineast, regizor, scenarist, scriitor, caricaturist \u015fi actor, filmul Funeralii fericite vine s\u0103 adauge pe cea de artist al absurdului. Directorul publica\u0163iei Top Humor \u015fi pre\u015fedintele funda\u0163iei Scena, umorist consacrat, p\u0103\u015fe\u015fte cu \u00eendr\u0103zneal\u0103 \u00een acest nou domeniu. Primul care \u00eentrebuin\u0163eaz\u0103 termenul de teatru al absurdului este criticul Martin Esslin \u00een 1960 \u015fi primul rom\u00e2n care intr\u0103 \u00een istoria teatrului absurd este Eugen Ionescu. Teatrul absurdului este foarte frecvent asociat cu filosofia existen\u0163ialist\u0103, fondat\u0103 de Sartre. Cine va vizita casa lui Hora\u0163iu M\u0103l\u0103ele va fi foarte u\u015for convins de aceast\u0103 realitate, deoarece paleta caricaturistului se afl\u0103 \u00eentr-un bideu, iar al\u0103turi de tablourile artistice din salon at\u00e2rn\u0103 din plafon sacul de box pe care se exerseaz\u0103 talentatul tenisman. Nu \u015ftiu dac\u0103 salonul lui Sartre era at\u00e2t de emblematic pentru existen\u0163ialism ca salonul lui Hora\u0163iu M\u0103l\u0103ele. Eugen Ionescu, spre exemplu, \u00eel ura pe Sartre, consider\u00e2ndu-l un comunist care a ignorat atrocit\u0103\u0163ile acestei ideologii. \u00cen Rinocerii asemuie\u015fte comunismul cu nazismul, afirm\u00e2nd c\u0103 singura posibilitate de a supravie\u0163ui \u00een aceste condi\u0163ii este de a deveni rinocer. Hora\u0163iu, plec\u00e2nd de la impostorul Tartuffe al lui Moli\u00e8re, \u00een care se \u00eemplete\u015fte umorul cu ridicolul, ni-l \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 azi pe impostorul Lionel \u00eempletind umorul vie\u0163ii cu absurdul mor\u0163ii. \u00cen cartea R\u0103t\u0103ciri \u00eel \u00eent\u00e2lnim pe Hora\u0163iu M\u0103l\u0103ele cople\u015fit de triste\u0163ea mor\u0163ii, care ne \u00eenso\u0163e\u015fte la fiecare pas, cum \u00eenso\u0163e\u015fte o umbr\u0103 un om \u00een lumin\u0103. \u00cen filmul Nunta mut\u0103 absurdul este redat mai camuflat \u015fi umorul ia na\u015ftere din ridicolul subiectului, bine cunoscut de to\u0163i datorit\u0103 experien\u0163ei tr\u0103ite \u00een anii dictaturii proletariatului. \u00cen filmul Funeralii fericite, triste\u0163ea mor\u0163ii timpurii, prorocit\u0103 mistic de o ghicitoare, este autentic\u0103, pe c\u00e2nd fericirea scenei din final este teatral\u0103. Comicul finalului, \u00eent\u00e2lnirea cu mafia \u015fi grotescul seratei de sex redau absurdul vie\u0163ii, transform\u00e2nd fic\u0163iunea \u00een adev\u0103r. Costuma\u0163ia reu\u015fe\u015fte s\u0103 unifice \u00eentr-un tablou realitatea cu imagina\u0163ia. Tragedia mor\u0163ii devine \u00een fim o tragicomedie \u015fi chiar momentele cele mai \u00eenfrico\u015f\u0103toare \u00eembrac\u0103 prin fic\u0163iunea lor ideea falsei mor\u0163i. Ca \u015fi \u00een Commedia dell\u2019arte, \u00een vodevil, la Charlie Chaplin \u015fi la Buster Keaton, tragedia Funeralii fericite provoac\u0103 r\u00e2sul. Comicul face tragedia suportabil\u0103, dezbr\u0103c\u00e2nd-o de cruditatea durerii emo\u0163ionale. Prin filmul Funeralii fericite, M\u0103l\u0103ele se \u00eenroleaz\u0103 \u00een r#ndul absurdi\u015ftilor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Umorul, ap\u0103rut pe scara evolutiei odat\u0103 cu limbajul, devine o caracteristic\u0103 str\u00e2ns asociat\u0103 cu inteligen\u0163a. Umorul reprezint\u0103 rela\u0163ia dintre g\u00e2ndire \u015fi emo\u0163ie declan\u015fat\u0103 de ira\u0163ional. Omul este singurul capabil de a sesiza umorul, de a-l percepe, de a-l \u00een\u0163elege: acesta este darul care-l diferen\u0163iaz\u0103 pe om de animale \u015fi vai de omul care nu-l are.… Cite\u0219te mai mult »O personalitate polivalent\u0103: Hora\u0163iu M\u0103l\u0103ele<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[15368,693],"class_list":["post-24934","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-gorjul-oltenesc","tag-horatiu-malaele"],"views":1752,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24934","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24934"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24934\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24935,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24934\/revisions\/24935"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24934"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24934"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24934"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}