Analizam mai demult tardiva revela\u0163ie tr\u0103it\u0103 de Andre Agassi referitoare la rela\u0163ia complex\u0103, de ur\u0103-\u015fi-iubire, pe care a avut-o cu sportul alb. Citam \u00een sprijinul acestei situa\u0163ii complexe opinia unui specialist \u00een psihologia leadership-ului, australianul Stephen Denning. \u00cen cartea sa, The Secret Language of Leardeship (Wiley, San Francisco, 2007), acesta afirma f\u0103r\u0103 t\u0103gad\u0103: \u201eScopurile materiale, precum victoria, se refer\u0103, \u00een esen\u0163\u0103, la dob\u00e2ndirea titlului de \u00ab\u00eenving\u0103tor\u00bb pe care \u0163i-l acord\u0103 al\u0163ii. Dac\u0103 oamenii \u00ee\u015fi petrec via\u0163a \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 ob\u0163in\u0103 aceste titluri de la semeni, \u00een loc s\u0103 fac\u0103 lucruri despre care ei consider\u0103 c\u0103 merit\u0103 efortul investit, atunci vor sf\u00e2r\u015fi prin a fi prizonierii opiniilor celor din jur. Lipsi\u0163i de p\u0103reri personale, ace\u015fti oameni nu prea au motive de entuziasm… Valoarea intrinsec\u0103 unei activit\u0103\u0163i este deseori subordonat\u0103 \u0163elului de a-i dep\u0103\u015fi pe al\u0163ii \u015fi de a face tot ce este necesar pentru a \u00eenvinge. C\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpl\u0103 asta, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 ai intrat \u00eentr-o competi\u0163ie acerb\u0103 \u015fi nemiloas\u0103: activitatea nu te mai inspir\u0103, ci te sufoc\u0103, \u00ee\u0163i pierzi umorul, nu-\u0163i mai d\u0103 energie, ci te \u00eempov\u0103reaz\u0103. Pe scurt, e doar munc\u0103 \u015fi nimic \u00een plus\u201c.
\n\u015ei tot Stephen Denning completa: \u201e\u00een sf\u00e2r\u015fit, ideea c\u0103 indivizii care se concentreaz\u0103 mai ales pe victorie vor ajunge, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, s\u0103 fac\u0103 ceva valoros \u00een sine, cum ar fi \u00abs\u0103 contribuie la dezvoltarea societ\u0103\u0163ii\u00bb, nu este sus\u0163inut\u0103 de dovezi solide. Chiar dac\u0103 l\u0103s\u0103m deoparte existen\u0163a inevitabil\u0103 a unui mare grup de \u00ab\u00eenvin\u015fi\u00bb care, prin defini\u0163ie, \u00eel \u00eenso\u0163e\u015fte pe cel al \u00ab\u00eenving\u0103torilor\u00bb \u015fi care nu are nimic de oferit societ\u0103\u0163ii, realitatea este c\u0103 victoria ca principal scop devine un drog. Deoarece victoria nu satisface prin ea \u00eens\u0103\u015fi, oamenii au nevoie s\u0103 \u00eenving\u0103 mereu pentru a putea continua. Rezult\u0103 c\u0103 indivizii care-\u015fi dedic\u0103 via\u0163a acestui scop nu mai ajung, de regul\u0103, s\u0103 fac\u0103 nimic doar pentru valoarea intrinsec\u0103 a activit\u0103\u0163ii respective. \u00cen schimb, se trezesc pe patul de moarte, \u00eentreb\u00e2ndu-se unde \u015fi-au irosit zilele\u201c.
\nPrin urmare, nu e deloc dificil s\u0103 pricepem de ce Agassi a fost, \u00een nefericirea lui tenisistic\u0103, mai potent \u015fi mai armonios \u00een plan sufletesc dec\u00e2t campioni merituo\u015fi, dar superficiali ca N\u0103stase, Safin \u015fi al\u0163ii. Pentru american, nu victoria era important\u0103, ci felul \u00een care o realizezi \u015fi mai ales ce faci cu acel inimitabil sentiment al triumfului. Cui \u00eel d\u0103ruie\u015fti. Doar c\u0103 uneori cel vizat s\u0103 primeasc\u0103 darul triumfului nu \u015ftie s\u0103-l primeasc\u0103. Atunci suferin\u0163a este cea care primeaz\u0103, iar nu bucuria \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firii… Dup\u0103 o victorie de turneu de prin anii 1990, la aeroport, Agassi \u015fi-a \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat tat\u0103l, cumva ca un fel de test. Oricum, b\u0103rbatul Andre dorea s\u0103-\u015fi simt\u0103 tiranul patern aproape, s\u0103 vad\u0103 cum reac\u0163ioneaz\u0103. Vre\u0163i s\u0103 \u015fti\u0163i care a fost reac\u0163ia lui Mike Agassi? Aceea\u015fi ca \u00een copil\u0103ria furat\u0103 fiului s\u0103u: nici o reac\u0163ie. A stat ca o bucat\u0103 de lemn.
\n\u00cens\u0103 lucrurile nu se opresc aici. \u00cen 2006, la ultimul turneu al fiului s\u0103u, acel de pomin\u0103 US Open, dup\u0103 ce Andre \u00eel \u00eenvinsese \u00een cinci seturi epice pe mult mai t\u00e2n\u0103rul Baghdatis, fiind aproape \u00een pragul colapsului fizic, a doua zi de diminea\u0163\u0103 tat\u0103l \u015fi-a implorat fiul s\u0103 renun\u0163e. Cu lacrimi \u00een ochi, durul Mike \u00ee\u015fi ruga b\u0103iatul s\u0103 nu se mai chinuiasc\u0103, s\u0103 \u00eenceteze, s\u0103 renun\u0163e a mai demonstra ceva: \u201e\u2013 Abandoneaz\u0103, morm\u0103ie el. \u2013 Ce spui? S\u0103 fie chiar tat\u0103l meu \u2013 sau fantoma lui? Are tenul p\u0103m\u00e2ntiu. Ai spune c\u0103 n-a mai dormit de s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00eentregi. \u2013 Ce tot spui, tat\u0103? Despre ce vorbe\u015fti? \u2013 Abandoneaz\u0103, asta-i tot. Vino acas\u0103. \u0162i-ai atins scopul. Ai reu\u015fit. Dar acum s-a terminat\u201c. Incredibil, nu-i a\u015fa? Dar dup\u0103 o via\u0163\u0103 este cam tardiv s\u0103 dovede\u015fti sentimente omene\u015fti, c\u00e2nd victima, propriul t\u0103u fiu, a interiorizat masochist dorul de revan\u015f\u0103 al tat\u0103lui, identific\u00e2ndu-se cu agresorul…
\n\u015ei apropo de fericirea pe care o resim\u0163i atunci c\u00e2nd faci ceea ce-\u0163i place. Fire\u015fte, N\u0103stase are dreptate. Nu exist\u0103 nimic mai pl\u0103cut dec\u00e2t sentimentul c\u0103 te g\u0103se\u015fti la locul potrivit, s\u0103v\u00e2r\u015find ceea ce-\u0163i corespunde. \u00cens\u0103 e cu at\u00e2t mai surprinz\u0103tor \u015fi mai demn de laud\u0103 s\u0103 faci bine, excelent, excep\u0163ional ceea ce-\u0163i repugn\u0103, ceea ce ur\u0103\u015fti, ceea ce nu vine dinl\u0103untru, ci de la un altul, din afar\u0103, dinspre autoritatea suprem\u0103, modelul t\u0103u, tat\u0103l. \u00cenc\u0103 o dat\u0103, Denning poate fi citat copios: \u201eCuv\u00e2ntul \u00abentuziasm\u00bb ne vine de la greci, en theos \u00eensemn\u00e2nd \u00abun zeu l\u0103untric\u00bb. Astfel, originile cuv\u00e2ntului \u00een sine sugereaz\u0103 c\u0103 leadership-ul transforma\u0163ional presupune \u00abtrezirea unui zeu \u00een fiecare dintre adep\u0163i\u00bb. \u00abZeul l\u0103untric\u00bb este o surs\u0103 efervescent\u0103 de energie; n-are ast\u00e2mp\u0103r, este mereu \u00een mi\u015fcare \u015fi e cu totul irezistibil. Entuziasmul este mai mult dec\u00e2t un sentiment de mul\u0163umire; el tresalt\u0103, clocote\u015fte \u015fi se revars\u0103. Entuziasmul e contagios, purt\u00e2nd pe aripile sale ideile \u015fi \u00eenlesnind ac\u0163iunea.\u201c
\nDac\u0103 f\u0103r\u0103 entuziasm, doar ra\u0163ional, Agassi a izbutit s\u0103 devin\u0103 campionul care a fost, atunci, cel pu\u0163in din punctul meu de vedere, lui i se cuvin to\u0163i laurii. El este adev\u0103ratul \u00eenving\u0103tor \u2013 c\u0103ci s-a \u00eenvins \u00een primul r\u00e2nd pe el \u00eensu\u015fi, domin\u00e2ndu-se \u015fi descoperind pl\u0103cere \u00een chin. El este liderul, el este maturul, el este realistul \u2013 \u015fi nu ace\u015fti imen\u015fi copii mari care sunt tenismanii care-l critic\u0103. Lipsit de zeu l\u0103untric, Andre a izbutit s\u0103 devin\u0103 zeu pentru zeci de milioane de oameni, mai ales copii. \u015ei nu e pu\u0163in lucru. C\u00e2t prive\u015fte substituirea energiei entuziasmului prin ra\u0163iune rece, e de ajuns s\u0103 privi\u0163i ghemul al treilea din setul doi al semifinalei de la Wimbledon, edi\u0163ia 2000, contra lui Patrick Rafter. Agassi va pierde meciul, dar acel ghem este pilduitor pentru puterea concentr\u0103rii sale \u015fi mai ales pentru inteligen\u0163a sa tactic\u0103. Condus cu un set, cu dou\u0103 ghemuri la zero, cu un super-Rafter la serviciu, Andre era pur \u015fi simplu victim\u0103 sigur\u0103. Ei bine, el, neiubitorul de tenis, el, cel ne\u00eensufle\u0163it de entuziasm, realizeaz\u0103 la r\u00e2ndu-i break, dup\u0103 patru retururi consecutiv-c\u00e2\u015ftig\u0103toare, perfecte geometrii uciga\u015fe, \u00een lung de linie, passing-uri febrile \u015fi reci, lovituri abia \u015fterg\u00e2nd tu\u015fa.
\nDe aceea Agassi a fost at\u00e2t de mare, uneori friz\u00e2nd de-a dreptul chiar genialitatea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Analizam mai demult tardiva revela\u0163ie tr\u0103it\u0103 de Andre Agassi referitoare la rela\u0163ia complex\u0103, de ur\u0103-\u015fi-iubire, pe care a avut-o cu sportul alb. Citam \u00een sprijinul acestei situa\u0163ii complexe opinia unui specialist \u00een psihologia leadership-ului, australianul Stephen Denning. \u00cen cartea sa, The Secret Language of Leardeship (Wiley, San Francisco, 2007), acesta afirma f\u0103r\u0103 t\u0103gad\u0103: \u201eScopurile materiale,… Cite\u0219te mai mult »Agassi, ra\u0163iune \u015fi pasiune \u00een tenis<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[863],"class_list":["post-24924","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-andre-agassi"],"views":1602,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24924","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24924"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24924\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24925,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24924\/revisions\/24925"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24924"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24924"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24924"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}