Ion Luca Caragiale s-a n\u0103scut la 30 ianuarie 1852, dinspre ziu\u0103, \u00een satul Haimanale, jude\u0163ul D\u00e2mbovi\u0163a, \u0163in\u00e2nd de M\u00e2n\u0103stirea M\u0103rgineni. Azi, satul poart\u0103 numele I. L. Caragiale fiind inclus \u00een jude\u0163ul Prahova. Mama sa, bra\u015foveanca Ecaterina Chiriac Caraboas, a \u0163inut s\u0103-i dea copilului s\u0103u numele de Ion, pentru c\u0103 a venit pe lume \u00een ziua s\u0103rb\u0103torii Sfin\u0163ilor Trei Ierarhi.<\/p>\n
Ion Luca Caragiale se trage dintr-o familie de actori. To\u0163i fiii lui \u015etefan \u2013 grec sau albanez \u2013 din Constantinopol, venit \u00een Valahia, \u00een 1812, cu suita domnitorului fanariot Ioan Gh. Caragea \u2013, au sim\u0163it atrac\u0163iile Thaliei. Cel mai \u00eenzestrat dintre ei, Costache Caragiali, era \u015fi un \u201edistins scriitor dramatic\u201c, actor \u015fi bun organizator, considerat unul din \u00eentemeietorii teatrului rom\u00e2nesc din \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi Moldova. Elev al \u015ecolii de Declama\u0163ie a lui C. Aristia, debutul s\u0103u ca actor tragic \u00een Alzira de Voltaire, din 1835, este salutat de Ion Heliade R\u0103dulescu. Mezinul credincerului \u015etefan de la Curtea domneasc\u0103, Iorgu Caragiali, un spirit boem este \u00eenclinat spre comedie. Dup\u0103 un stagiu \u00een trupa lui Matei Millo, cu care nu se va \u00een\u0163elege, pune bazele unui Teatru de vodevil rom\u00e2n, sus\u0163in\u00e2nd spectacole nu numai \u00een Bucure\u015fti, ci \u015fi \u00een provincie. La Giurgiu, \u00een 1867, \u00eel \u00eent\u00e2lne\u015fte pe t\u00e2n\u0103rul Mihai Eminescu \u015fi \u00eel angajeaz\u0103 \u00een trupa sa. A\u015fa \u00eel va cunoa\u015fte I. L. Caragiale. O stagiune se va desf\u0103\u015fura la Ploie\u015fti, \u00een 1871, dup\u0103 ce fusese primit la Teatrul Na\u0163ional. \u015eotiile \u015fi r\u00e2sul nebun \u00eel vor impresiona pe nepotul s\u0103u care le va povesti \u00een savuroasele tablete Din carnetul unui vechi sufleor. Inspira\u0163ia sa de histrion se dovede\u015fte f\u0103r\u0103 har \u00een \u201ecan\u0163onetele\u201c scrise de el, de\u015fi unele replici vor str\u0103bate \u00een crea\u0163ia lui Ion Luca Caragiale, precum \u201eave\u0163i ni\u0163ic\u0103 r\u0103bdare\u201c sau \u00een prefigurarea lui Ca\u0163avencu prin demagogul Aspirant la deput\u0103\u0163ie.
\nFiul cel mare al lui \u015etefan, atras de farmecele actri\u0163ei \u015fi c\u00e2nt\u0103re\u0163ei Caliopi, cu care se va \u015fi c\u0103s\u0103tori, va cocheta \u015fi el cu teatrul, de care se va desp\u0103r\u0163i f\u0103r\u0103 regrete. Tat\u0103l lui I. L. Caragiale se va refugia \u00een administra\u0163ia bogatei m\u00e2n\u0103stiri M\u0103rgineni sau, mai t\u00e2rziu, ca supleant \u00een avocatur\u0103 la Tribunalul Prahova. Fiul s\u0103u Ion urmeaz\u0103, \u00eentre 1859-1863, la Ploie\u015fti, cursurile primare. Din aceast\u0103 perioad\u0103 str\u0103bat dou\u0103 figuri luminoase, institutorul s\u0103u, Basile Dr\u0103go\u015fescu, \u015fi Alexandru Ioan Cuza, care face o vizit\u0103 la o \u015fcoal\u0103 din Ploie\u015fti, cu ocazia deschiderii anului \u015fcolar. Evocarea o g\u0103sim \u00een articolul Peste 50 de ani, publicat \u00een Universul, nr. 133, 18 mai 1909. Reminiscen\u0163a cald\u0103, neobi\u015fnuit\u0103 la I. L. Caragiale, mai ales c\u0103 Basile \u00eei spune Domnitorului c\u0103 e \u201evenit aici din p\u0103r\u0163ile rom\u00e2ne\u015fti de dincolo\u201c, amintindu-ne de figura caricatural\u0103 a ardeleanului Mariu Chico\u015f Rostogan dintr-o suit\u0103 de schi\u0163e, ap\u0103rute \u00eent\u00e2i \u00een Moftul rom\u00e2n din 1893, sub titlul generic O \u015fcoal\u0103 rom\u00e2n\u0103. \u00cen volumul Schi\u0163e u\u015foare din 1896, vor fi reluate sub titlul de Un pedagog de \u015fcoal\u0103 nou\u0103.
\nInimosul \u015fi neuitatul dasc\u0103l Basile Dr\u0103go\u015fescu \u0163inea \u201e\u00eentr-o barac\u0103 veche\u201c, \u201edup\u0103 metoda lankasterian\u0103 cursurile de clasa \u00eent\u00e2i \u015fi a doua primar\u0103\u201c \u015fi-i spune Domnitorului Alexandru Ioan I c\u0103 el \u00eenva\u0163\u0103 pe copii slova str\u0103bun\u0103 de popor latin. Trecerea de la \u201eslova str\u0103in\u0103\u201c \u2013 alfabetul chirilic \u2013 la scrierea cu litere latine este un proces important \u00een evolu\u0163ia limbii rom\u00e2ne, pe care I. L. Caragiale \u00eel leag\u0103 de Unire \u015fi de statutul de popor liber al rom\u00e2nilor. Emo\u0163ionat p\u00e2n\u0103 la lacrimi, Basile Dr\u0103go\u015fescu scrie pe tabl\u0103: \u201eVivat Rom\u00e2nia! Vivat Na\u0163iunea Rom\u00e2n\u0103! Vivat Alexandru Ion I, Domnul Rom\u00e2nilor\u201c. Vod\u0103 i s-a adresat dasc\u0103lului: \u201e\u2013 S\u0103 tr\u0103ie\u015fti! cu oameni ca tine n-am team\u0103!\u201c Dup\u0103 ce descrie plecarea lui Cuza-vod\u0103 cu suita \u015fi cu tot poporul dup\u0103 el, la \u00eentoarcere se va c\u00e2nta Hora Unirii. I. L. Caragiale men\u0163ioneaz\u0103, \u00een 1909, c\u0103 \u201ea\u015fa entuziasm n-am mai v\u0103zut altul de-atunci \u015fi cred c\u0103 numai o dat\u0103 s-ar mai putea vedea\u201c, suger\u00e2nd, vizionar, marea Unire, pe care nimeni n-o poate opri \u201edec\u00e2t poate atunci c\u00e2nd Oltul \u015fi Mure\u015ful or s\u0103 porneasc\u0103 a curge d-a-daratele de la vale la deal c\u0103tr\u0103 mun\u0163ii Ciucului, de unde izvor\u0103sc din acela\u015fi s\u00e2n ad\u00e2nc \u015fi nici atunci\u201c. Cu triste\u0163e \u00eens\u0103 noteaz\u0103 c\u0103 el e \u201eprea b\u0103tr\u00e2n ca s-o mai sper apuca\u201c. Biografic vorbind, era prima oar\u0103 c\u00e2nd se sim\u0163ea obosit \u015fi-\u015fi preg\u0103tea extinc\u0163ia, care va veni foarte cur\u00e2nd, doar peste trei ani, la 9 iunie 1912.
\n\u00cen articolul Peste cincizeci de ani, interesant\u0103 mi se pare pozi\u0163ia umil\u0103 pe care o adopt\u0103 I. L. Caragiale, consemn\u00e2nd c\u0103 \u201en-a fost bun la nimic\u201c, \u00een afar\u0103 de a scrie rom\u00e2ne\u015fte, pe care a \u00eenv\u0103\u0163at-o (sic!) cu \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul Basile Dr\u0103go\u015fescu. Exemplele pe care le d\u0103 \u2013 s\u0103 nu confunzi pe \u015fi conjunc\u0163ia cu \u015fi adverbul, s\u0103 pui virgulele \u015fi celelalte semne la locul lor \u2013 \u00eei reconfirm\u0103 renumele de Mo\u015f Virgul\u0103, spaima redactorilor \u015fi a tipografilor.
\nIon Luca Caragiale afirm\u0103 cu orgoliu romanitatea limbii rom\u00e2ne: \u201eLimbi str\u0103ine, de alte familii dec\u00e2t familia noastr\u0103 romanic\u0103, au ajuns de mult s\u0103 fie scrise perfect, logic \u015fi sistematic, cu literele noastre \u2013 limbi slave \u015fi limbi germanice, maghiara chiar, at\u00e2t de deosebit\u0103 de toate limbile indo-europene… iar limba noastr\u0103, de cincizeci de ani ne batem capul \u015fi nu reu\u015fim s-o scriem cu literele str\u0103bune cumsecade\u201c. Cauza ar fi c\u0103 nu ne str\u0103duim s\u0103-nv\u0103\u0163\u0103m s-o scriem \u015fi s-o pronun\u0163\u0103m corect. Exemplific\u0103 cu \u201ecuvinte romanice, patrimoniul la care avem drept sf\u00e2nt ca toate limbile de aceea\u015fi familie\u201c. El imput\u0103 contemporanilor c\u0103 iau acest tezaur \u201e\u00een forma \u015fi cu accentul caracteristic al limbilor germanice!\u201c. Exemplific\u0103rile sunt peremptorii: \u201euniverz, univerzul, seziune, conceziune, pnziune, prezen\u0163iune, penzul\u0103\u201c. Sau \u201efemeia aceia \u015fi oamenii aceea\u201c. \u00cen fine \u201emai superior\u201c, \u201emai inferior\u201c, \u201efoarte sublim\u201c, \u201ecomplect\u201c \u015fi \u201ecomplectare\u201c. Observ\u0103m \u00eens\u0103 c\u0103 unele cuvinte din list\u0103 au intrat de-a lungul timpului \u00een uzul public: senza\u0163ie, senza\u0163ional, furnizor.
\n\u00centr-o secven\u0163\u0103 ulterioar\u0103, adopt\u00e2nd pozi\u0163ia de \u201ebiet publicist nensemnat\u201c, re\u0163ine \u201edintr-un articol at\u00e2ta de binevoitor pentru modestele mele \u00eencerc\u0103ri literare\u201c, dintr-o \u201emare revist\u0103 literar\u0103 (de rangul \u00eent\u00e2i \u2013 ca dorin\u0163\u0103 m\u0103car)\u201c c\u0103 numele \u00eei este scris, pe aceea\u015fi pagin\u0103, \u00een trei feluri deosebite: Carageali, Caragiali, Caragiale. Criticul renumit este N. Em. Teohari care publicase, la \u00eenceputul anului 1909, articolul Comicul \u00een scrierile lui Caragiale, \u00een revista Convorbiri critice a lui M. Dragomirescu.
\nLimba \u2013 ne spune I. L. Caragiale \u2013 este \u201esufletul unui \u00eentreg neam\u201c. Limba rom\u00e2n\u0103 \u201eare r\u0103d\u0103cini ad\u00e2nci\u201c \u015fi, b\u0103tut\u0103 de v\u00e2nturi potrivnice, a \u00eenfruntat veacurile. Ea trebuie cultivat\u0103 \u015fi \u00eengrijit\u0103: \u201eodat\u0103 o b\u0103tea v\u00e2ntul fran\u0163uzesc, acu o bate v\u00e2ntul nem\u0163esc\u201c. Nota bene! C\u00e2nd publica articolul \u00een Universul, nenea Iancu se afla la Berlin \u00een exil voluntar. Rolul de a ap\u0103ra s\u0103rmana limb\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi l-a asumat clasicul nostru, \u00eempotriva celor ce \u201eo calc\u0103-n picioare\u201c, \u015fi o prigonesc prin a\u015fa-zisele \u201emetoade moderne\u201c. \u00cen coresponden\u0163a cu Paul Zarifopol, Herr Direktor de la Berlin \u00eei trimitea t\u0103ieturi din presa ce-i parvenea din \u0163ar\u0103, cu \u201ezaharicale\u201c (cite\u015fte: gre\u015feli de limb\u0103) ale confra\u0163ilor publici\u015fti. Tot din scrisori afl\u0103m c\u0103, \u00een 1905, \u00eei informa pe Alecu Urechia \u015fi Paul Zarifopol despre un proiect nerealizat de a \u201ecompleta pe Rostoganu\u201c, \u00eentr-o \u201eedi\u0163ie frumoas\u0103\u201c, desigur ad\u0103ug\u00e2nd \u00eent\u00e2i schi\u0163ele Despre comet\u0103 \u015fi Emula\u0163iune, publicate separat \u00een Universul din 1899, dar \u015fi \u201evreo 10 capitole inedite\u201c. Volumul ar fi urmat s\u0103 poarte titlul \u201eMariu Chico\u015f Rostoganu\/pedagog absolut\/ Via\u0163a lui \u2013 operele \u2013 activitatea\u201c.
\nInsisten\u0163a lui I. L. Caragiale asupra claselor primare nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 el excludea anii de gimnaziu urma\u0163i la Ploie\u015fti \u00eentre 1863-1867. G. Ibr\u0103ileanu distinge, \u00een Via\u0163a rom\u00e2neasc\u0103 din octombrie 1910, o diferen\u0163\u0103 de tonalitate \u00eentre Grand H\u00f4tel, \u201eVictoria Rom\u00e2n\u0103\u201c \u015fi Caut cas\u0103\u2026 din Momente (1901), unde Caragiale \u201ea evocat, cu o c\u0103ldur\u0103 pu\u0163in obi\u015fnuit\u0103 la acest scriitor impasibil, casa unde a copil\u0103rit, casa lui Hagi Ilie lum\u00e2n\u0103rarul de la Sf. Gheorghe\u201c, unde st\u0103tea cu chirie \u00een clasele primare. Odat\u0103 cu v\u00e2rsta, I. L. Caragiale \u201ea \u00eenceput s\u0103 devin\u0103 mai bl\u00e2nd \u2013 am putea hazarda chiar cuv\u00e2ntul sentimental\u201c.
\nUnii biografi presupun c\u0103 Ion Caragiale ar fi fost \u00eenscris, \u00een 1867, de tat\u0103l s\u0103u la un liceu din Bucure\u015fti; \u00een Ploie\u015fti nu exista dec\u00e2t gimnaziu, denumit din 1866 \u201eSf. Petru \u015fi Pavel\u201c. Odat\u0103 ajuns \u00een Capital\u0103, \u00eempreun\u0103 cu sora sa Elena, t\u00e2n\u0103rul Ion intr\u0103 sub tutela unchiului Costache. Din 1868, el determin\u0103 pe adolescent s\u0103 se \u00eenscrie la cursurile sale de mimic\u0103 \u015fi declama\u0163ie de la Conservatorul din Bucure\u015fti, pe care Iancu le va urma con\u015ftiincios timp de trei ani. Unchiul Costache Carageali ob\u0163ine, de la Comitetul de conducere al Teatrului Na\u0163ional, libera intrare la spectacole pentru elevii s\u0103i, cu obliga\u0163ia de a face figura\u0163ie pe scen\u0103 gratis, la cererea regizorului. Din martie 1870 este angajat ca \u201esufleur\u201c la Teatrul Na\u0163ional, dar, la fel ca prietenul s\u0103u, Mihai Eminescu, va fi \u015fi copist \u015fi chiar actor, distribuit de unchiul lui \u00een piesele sale, convins de talentul nepotului. \u00cen luna iunie, \u00eens\u0103, tat\u0103l s\u0103u \u00eel va chema de urgen\u0163\u0103 la Ploie\u015fti, pentru o slujb\u0103 mai serioas\u0103 la Tribunalul Prahova. Poate \u015fi s\u0103n\u0103tatea sa tot mai \u015fubred\u0103 s\u0103 fi contribuit la aducerea acas\u0103 a fiului r\u0103t\u0103citor. Va r\u0103m\u00e2ne \u00een urbea natal\u0103 p\u00e2n\u0103 ce Luca va trece la cele ve\u015fnice, \u00een 10 septembrie 1870. Fiul s\u0103u nu se va mai prezenta la serviciu \u015fi cur\u00e2nd, \u00een 24 octombrie, \u00ee\u015fi va pierde postul de copist de la Tribunalul Prahova.
\nPeste var\u0103, t\u00e2n\u0103rul Ion Luca va participa la evenimentele instaur\u0103rii, pentru o zi, a Republicii de la Ploie\u015fti \u00een 8 august 1870. Proza, intitulat\u0103 Bobarul, dup\u0103 pronun\u0163ia st\u00e2lcit\u0103 de c\u0103tre poli\u0163istul Stan Popescu, mahmur, la finalul \u201eveselei republici podgorene\u201c. \u201eReminiscen\u0163a\u201c este o capodoper\u0103, un \u201emonument\u201c, cum zicea G. Ranetti despre volumul Momente, unde este selectat\u0103 \u00een 1901. Angelo Mitchievici, \u00eentr-o excelent\u0103 carte a sa, Caragiale dup\u0103 Caragiale (2014), analizeaz\u0103 cu erudi\u0163ie, hibridizarea stilului memorialistic, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 ne conving\u0103 c\u0103 autorul evoc\u0103rii a preferat un memento, m\u0103rturia oral\u0103, \u00een loc de monumentum care \u0163ine de analiza unui istoric. De aici s-ar trage \u201eo deformare atent realizat\u0103\u201c. Prezidentul, al c\u0103rui nume nu este re\u0163inut, cite\u015fte la ora 6, \u00een fa\u0163a poporului, \u2013 urcat pe un scaun de tocat c\u00e2rna\u0163i \u2013, actul solemn al \u00eentemeierii Republicii. La 7 se desfund\u0103 boloboacele \u00een toate r\u0103sp\u00e2ntiile. La 8, poporul \u00een frunte cu poli\u0163aiul Stan Popescu \u2013 \u201eunul dintre cei 1000 ai lui Giuseppe Garibaldi\u201c \u2013 \u015fi cu un taraf de l\u0103utari dup\u0103 ei se \u00eendreapt\u0103 spre gr\u0103dina Lip\u0103nescului, unde \u00eencepe \u201eun ziafet\u201c nepomenit \u00een analele celor mai b\u0103tr\u00e2ne republice.
\nI.L. Caragiale \u0163ine s\u0103 precizeze c\u0103 avea \u015faptesprezece ani. Strict biografic, t\u00e2n\u0103rul \u00eemplinise \u00eens\u0103 optsprezece ani \u015fi jum\u0103tate. O sc\u0103pare din vedere voit\u0103 care s\u0103 sublinieze curajul unui copil de a dezarma un subcomisar \u00een sediul poli\u0163iei, \u00eencing\u00e2ndu-se cu sabia lui, atr\u0103g\u00e2nd aten\u0163ia Prezidentului, care-l nume\u015fte pe loc subcomisar revolu\u0163ionar. Noroc cu mama sa, care la sosirea fiului acas\u0103, dup\u0103 pr\u00e2nz, l-a certat grozav, c\u0103 s-a \u201eamestecat ca derbedeii\u201c. Amintindu-i c\u0103 tat\u0103l s\u0103u era grav bolnav, \u00eel \u0163ine captiv o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, \u201ep\u00e2n\u0103 s-a potolit primejdia\u201c. Mama sa \u2013 credea fiul care pl\u00e2ngea dup\u0103 \u201esoarta ru\u015finoas\u0103 a s\u0103bii\u201c \u2013 \u201eera foarte bun\u0103, dar o femee de mod\u0103 veche, un spirit reac\u0163ionar\u201c. Totul trebuie citit \u00een cheie ironic\u0103. Angelo Mitchievici scrie cu \u00eendrept\u0103\u0163ire: \u201eDilatarea sistematic\u0103 a afectelor corespunde unei sensibilit\u0103\u0163i romantice unde grandoarea este \u00eencorporat\u0103 \u00een metabolismul oric\u0103rei sensibilit\u0103\u0163i patriotice\u201c. Criticul conchide c\u0103 spectacolul revolu\u0163ionar este carnavalizat. Ideea a marcat-o Caragiale \u00eensu\u015fi unde altundeva, dec\u00e2t \u00een D-ale carnavalului (1885), prin personajul Mi\u0163a Baston: \u201esunt fiic\u0103 din popor\u201c, \u201esunt republican\u0103\u201c… \u201eai uitat c\u0103 sunt ploie\u015fteanc\u0103! \u2013 N\u0103ic\u0103, \u015fi am s\u0103-\u0163i torn o revolu\u0163ie, da o revolu\u0163ie… s\u0103 m\u0103 pomene\u015fti\u201c. Peste zece ani, \u00een secven\u0163ele Din istoria Republicii ploie\u015ftene, cum este subintitulat\u0103 amintirea Boborul!, nenea Iancu nu uit\u0103 c\u0103 Mi\u0163a Baston jurase pe statuia Libert\u0103\u0163ii de la Ploie\u015fti \u015fi men\u0163ioneaz\u0103 simbolul. Prezidentul (alias, t\u00e2n\u0103rul Alexandru Candiano-Popescu) declar\u0103 solemn \u00eentemeierea Republicii \u201e\u00een Pia\u0163a Unirii plin\u0103 de popor \u2013 tocmai pe locul unde se ridic\u0103 ast\u0103zi m\u00e2ndr\u0103 statuia Libert\u0103\u0163ii (cet\u0103\u0163enilor ploie\u015fteni, Na\u0163iunea recunosc\u0103toare!)\u201c.
\nPetrecerea de pomin\u0103 are loc la gr\u0103dina Lip\u0103nescului, ne precizeaz\u0103 autorul evoc\u0103rii. \u015eerban Cioculescu noteaz\u0103 \u00een Via\u0163a lui I. L. Caragiale: \u201ecopilul Ion verile se \u0163inea de unchiul s\u0103u Iorgu, care d\u0103dea reprezenta\u0163ii de teatru \u00een gr\u0103dina \u00abLip\u0103nescu\u00bb, urm\u0103rind repertoriul cu asiduitate \u015fi prinz\u00e2nd gust pentru teatru ca un vrednic urma\u015f al dinastiei actorice\u015fti (…) \u00cen ceasurile de hoin\u0103real\u0103, c\u00e2nd sc\u0103pa de supravegherea p\u0103rinteasc\u0103, se lua dup\u0103 trec\u0103torii care i se p\u0103reau caraghio\u015fi, \u015fi cu predispozi\u0163iile \u00eenn\u0103scute de mim le maimu\u0163\u0103rea umbletul \u015fi gesturile\u201c (Edi\u0163ie de Barbu Cioculescu, Bucure\u015fti, 2001, p. 21-22).
\nDup\u0103 experien\u0163a juvenil\u0103 de sufleor \u00een trupele teatrale ale unchilor s\u0103i \u015fi a lui Mihai Pascaly, unii biografi fantezi\u015fti (Octav Minar) vorbesc c\u0103 Iancu ar fi interpretat rolul groparului din piesa Hamlet de W. Shakespeare. I.L. Caragiale n-a vorbit \u00eens\u0103 niciodat\u0103 de rolurile sale de actor. De aceea so\u0163ia sa, Alexandrina, a respins categoric ideea c\u0103 so\u0163ul ei ar fi fost vreodat\u0103 actor. Chiar \u015fi autorul, \u00een scrisorile c\u0103tre Al. Vlahu\u0163\u0103 din ciclul Politic\u0103 \u015fi literatur\u0103 (Universul, 2 iunie 1909), recunoa\u015fte c\u0103 \u00eenc\u0103 din clasele primare a avut \u201etragere de inim\u0103 pentru alt\u0103 carier\u0103 \u2013 pentru … literatur\u0103…\u201c La 20 de ani, \u00een 1872, Iancu avea responsabilitatea \u00eentre\u0163inerii familiei, mama \u015fi sora sa, mutate la Bucure\u015fti. Dilema lui era dac\u0103 s\u0103 se apuce de avocatur\u0103 \u015fi politic\u0103 pentru \u201einteresul real\u201c\/material, \u201esau s\u0103 m\u0103 duc \u00eencotro m\u0103 t\u00e2r\u0103\u015fte pornirea sufleteasc\u0103, la cariera literelor\u201c. Drumul pe care a apucat, urm\u00e2ndu-\u015fi propria voca\u0163ie, n-a fost lipsit de riscuri \u015fi dezam\u0103giri. Tema profund\u0103, condi\u0163ia artistului, raporturile lui cu lumea \u015fi cu destinul ca un blestem este cuprins\u0103 \u00eentr-un apolog, intitulat Ion, purt\u00e2nd amprenta unui autoportret spiritual. Textul este publicat aproape concomitent \u00een Universul, Luceaf\u0103rul \u015fi Lumina din martie-aprilie 1909 \u015fi introdus \u00een ultimul s\u0103u volum, Schi\u0163e nou\u0103 din 1910. Sunt constantele medita\u0163iei lui I. L. Caragiale din toate etapele crea\u0163iei sale. O reg\u0103sim \u00een cronicile din Ghimpele (1876) \u015fi Claponul (1877), \u00een gogoa\u015fa, nr. 26, cu b\u0103rbierul, din Calendarul Claponului (1878), devenit\u0103 contraapologica, Un artist (1892), \u00een articolele dedicate lui Eminescu, \u00een Nirvana, Ironie, Dou\u0103 note \u015fi \u00een auto-parodia Noaptea \u00cenvierii (1896).
\nO mic\u0103 povestire, (Cet\u0103\u0163eanul Ghi\u0163\u0103 Calup), a fost personalizat\u0103 \u015fi publicat\u0103 \u00eent\u00e2i de Paul Zarifopol \u00een edi\u0163ia sa etalon (vol. 1, 1930, p. 311-312). Personajele schi\u0163ei, Ghi\u0163\u0103 Calup \u015fi Ilie, prefigureaz\u0103 pe jup\u00e2n Dumitrache \u015fi, respectiv, Chiriac, din O noapte furtunoas\u0103. Un prozator precum Marin Preda \u00ee\u015fi manifesta iritarea, \u00een Imposibila \u00eentoarcere (1972), fa\u0163\u0103 de recuren\u0163a unor motive din laboratorul s\u0103u secret. \u015ei, cu referin\u0163\u0103 direct\u0103 la Cet\u0103\u0163eanul Ghi\u0163\u0103 Calup, men\u0163iona c\u0103 I. L. Caragiale nu urm\u0103rea experimentul, ci publica asemenea texte \u201edin pasiune jurnalistic\u0103\u201c. Peste c\u00e2\u0163iva ani, un critic important, \u00een cartea sa, Opera lui Caragiale (1977), se ar\u0103ta sceptic fa\u0163\u0103 de excesul sursologic. Profesorul universitar trecea \u00een revist\u0103 principalele rela\u0163ii \u00eentre proza jurnalistic\u0103 de tinere\u0163e \u015fi literatura major\u0103 caragialian\u0103, conchiz\u00e2nd: jurnalistica lui Caragiale este \u201efrumoas\u0103 \u00een sine\u201c, dar \u201eea r\u0103m\u00e2ne, totu\u015fi, \u00een situa\u0163ia de material brut pentru construc\u0163iile literare propriu-zise\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ion Luca Caragiale s-a n\u0103scut la 30 ianuarie 1852, dinspre ziu\u0103, \u00een satul Haimanale, jude\u0163ul D\u00e2mbovi\u0163a, \u0163in\u00e2nd de M\u00e2n\u0103stirea M\u0103rgineni. Azi, satul poart\u0103 numele I. L. Caragiale fiind inclus \u00een jude\u0163ul Prahova. Mama sa, bra\u015foveanca Ecaterina Chiriac Caraboas, a \u0163inut s\u0103-i dea copilului s\u0103u numele de Ion, pentru c\u0103 a venit pe lume \u00een ziua… Cite\u0219te mai mult »Ion Luca Caragiale Origini \u015fi vizionarism<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[15359],"class_list":["post-24914","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-numele-i-l-caragiale"],"views":2154,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24914","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24914"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24914\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24915,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24914\/revisions\/24915"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24914"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24914"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24914"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}