{"id":2490,"date":"2010-04-29T13:08:15","date_gmt":"2010-04-29T11:08:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2490"},"modified":"2010-04-29T13:13:33","modified_gmt":"2010-04-29T11:13:33","slug":"indemn-catre-studiul-indelung-si-serios","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/indemn-catre-studiul-indelung-si-serios\/","title":{"rendered":"\u00cendemn catre studiul \u00eendelung si serios"},"content":{"rendered":"

Ion Buzea \u00een dialog cu Costin Popa<\/strong><\/p>\n

Sa c\u00e2nti de amorul artei<\/strong>
\nCostin Popa: Stimate maestre, nu va ascund ca sunt foarte emotionat \u00eent\u00e2lnindu-va acum, la Z\u00fcrich. Au trecut patruzeci si cinci de ani de c\u00e2nd va aplaudam la Opera bucuresteana \u00een Radam\u00e8s din \u201eAida\u201c, \u00een Don Jos\u00e9 din \u201eCarmen\u201c, \u00een Pinkerton din \u201eMadame Butterfly\u201c… enumar doar c\u00e2teva dintre marile dumneavoastra roluri de tenor.<\/em>
\nIon Buzea: <\/strong>Am sosit de la Cluj la Bucuresti \u00een 1962, am stat p\u00e2na \u00een ’64, dupa care m-am mutat la Viena, dar reveneam \u00een Capitala destul de des, oric\u00e2nd aveam o saptam\u00e2na sau\u00a0 zece zile libere.<\/p>\n

C. P.: Ati c\u00e2ntat acasa \u00een mod curent.<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Da, exista un sef extraordinar la Biroul de Studii Muzicale al Operei, care facea programarile…<\/p>\n

C. P.: Sachim, Stefan Sachim.<\/em>
\nI. B.: <\/strong>El era. Un om maruntel, ager, vioi. \u00cei spuneam: \u201eSahule, vin o saptam\u00e2na acasa, la parinti, pune niste spectacole!\u201c. Si lucrurile mergeau struna. Pentru mine era bine, ma bucuram, se bucurau prietenii. Asta a functionat p\u00e2na \u00een ’69. Pe urma… Dar, hai sa nu spunem ce n-a functionat, sa spunem ce a functionat.<\/p>\n

C. P.: O sa vorbim despre toate. Cum s-a rupt filmul?<\/em>
\nI. B.:<\/strong> Domnule Popa, eu \u00eemi plateam drumul, nu ceream nici onorariu, pentru ca leafa nu mai aveam nefac\u00e2ndu-mi norma la Opera. N-a contat, veneam cam de doua ori pe an, c\u00e2ntam c\u00e2te patru spectacole de fiecare data, mergeam \u00eenapoi, era perfect, ne \u00eentelegeam. Dar a venit un director, prin ’68-’69,\u00a0 care mi-a zis: \u201eEsti angajatul nostru si nu vii c\u00e2nd vrei dumneata, ci c\u00e2nd vrem noi!\u201c. Eu am raspuns ca sunt foarte onorat ca salariat al Operei Rom\u00e2ne, vin de placerea si bucuria de a c\u00e2nta \u00een tara, nu cer bani, nu primesc leafa, dar macar sa fiu lasat sa fac spectacole c\u00e2nd se potriveste si cu programele mele din strainatate. Pentru ca, pe atunci, mai aveam… nitelus de c\u00e2ntat si pe la alte \u201efirme\u201c. El, nimic, o tinea pe-a lui! Asa ca i-am spus ca o sa ma mai g\u00e2ndesc si… m-am tot g\u00e2ndit, poate ca si acuma fac asta. Eu n-am \u201efugit\u201c, n-am avut probleme politice etc. Pentru contractele pe care le dob\u00e2ndeam, calatoream cu pasaport simplu, rom\u00e2nesc. Nu era nicio problema, mai asteptam c\u00e2te o viza, dar mergea. \u00cen sport si muzica se putea circula. Atunci destul de putin, acum prea mult.<\/p>\n

C. P.: De ce credeti ca marii artisti care activeaza astazi \u00een strainatate nu vin sa c\u00e2nte spectacole \u00een Rom\u00e2nia? Sunt doar c\u00e2teva exceptii, Elena Mosuc, Alexandru Agache… <\/em>
\nI. B.:<\/strong> Eu nu mai sunt \u00een tema de peste douazeci de ani si subiectul ma intereseaza numai \u00eentr-o oarecare masura. Doar observ ca, \u00een vanitatea lor, ei cred ca li se strica reputatia. Nu-i \u00eenteleg. Chiar daca nu primesti banii pe care-i ai \u00een alta parte, vii de amorul artei.<\/p>\n

C. P.: E adevarat ca si la Bucuresti, si \u00een alte teatre din tara, sistemul de programare a spectacolelor nu permite previziuni pe durate lungi. Dar cred ca \u00eentotdeauna se poate gasi un drum de \u00eentelegere \u00eentre parti, daca se doreste. <\/em>
\nI. B.: <\/strong>\u00cen vremea mea, calea de \u00eentelegere era \u201esahul\u201c, \u00eei telefonam direct, nu vorbeam cu directorul. Un sistem anti-birocratic care functiona. Poate ca ar fi bun si acum. Dar am auzit ca sunt teatre care nu stiu nici macar programul pe luna \u00een curs.<\/p>\n

C. P.: La asta ma refeream.<\/em>
\nI. B.:<\/strong> Ceea ce ma deranjeaza la scenele lirice din Rom\u00e2nia este ca exista at\u00e2tia c\u00e2ntareti buni, care merita mai mult si nu sunt pusi \u00een valoare.
\nDe la Viena la New York<\/strong>
\nC. P.: Am ajuns la momentul \u00een care n-ati mai c\u00e2ntat la Bucuresti. \u00cen perioada aceea nu se cunostea nimic \u00een Rom\u00e2nia despre ceea ce faceti. Stiam doar ca sunteti \u00een strainatate si c\u00e2ntati. Cum a decurs cariera \u00een continuare?<\/em>
\nI. B.:<\/strong> Din 1964 p\u00e2na \u00een ’74 am locuit la Viena. Aveam o casa si la Z\u00fcrich pentru ca din ’66 primisem contracte si acolo. Mie nu-mi placea sa stau prin hoteluri. De ce aveam domiciliu si \u00een Elvetia? Pentru ca aeroportul era mai interesant pentru legaturile cu America. La New York aveam locuinta \u00eenchiriata. Din 1972 m-am mutat cu totul la Z\u00fcrich, deci stau \u00een aceasta casuta de 38 de ani.<\/p>\n

C. P.: Un loc superb, l\u00e2nga padure, \u00een afara orasului…<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Daca nu vreau sa circul cu masina, exista un trenulet aici sus, pe munte, care face un sfert de ora p\u00e2na \u00een gara orasului si \u00eenca putine minute la aeroport. Am mai tinut doi ani locuinta de la Viena, pentru ca am avut un contract de patruzeci si unu de spectacole pe stagiune, si la Staatsoper, si la Volksoper. Astfel s-au str\u00e2ns patru sute zece seri. Nu aveam program fix, ei \u00eemi dadeau niste date si eu ma aranjam \u00een perioadele libere cu alte teatre.<\/p>\n

C. P.: Peste tot ati c\u00e2ntat \u00een teatre importante.<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Asa este. La New York, la Metropolitan, eram invitat de mai multe ori pe stagiune, c\u00e2teodata mergeam de doua ori pe luna, ceea ce nu era usor, dar ma obisnuisem. Nu trebuie sa dai mare importanta zborului, mai motai, nu-i complicat. Am c\u00e2ntat \u00een multe teatre din Europa, \u00een Germania, Franta etc. \u00cen primii ani, am fost si \u00een tarile asa-zise \u201ede democratie populara\u201c. \u00cen 1966, fiind un t\u00e2nar de 32 de ani, am fost foarte flatat sa merg la Festivalul \u201ePrimavara\u201c la Praga. Fusesem invitat \u00een urma premiului obtinut la Concursul \u201eEnescu\u201c. Cum arata afisul praghez? Cu Karl B\u00f6hm, Herbert von Karajan, Christa Ludwig, Fritz Wunderlich, Hermann Prey, Dietrich Fischer-Dieskau, Sviatoslav Richter, Artur Rubinstein. Ce nume! Am mai fost la Budapesta, la Wiesbaden, la Zagreb, unde este un teatru foarte frumos, construit de arhitectii care au facut si Opera din Z\u00fcrich.<\/p>\n

C. P.: Milano?<\/em>
\nI. B.: <\/strong>La Scala nu am c\u00e2ntat din motive… politice, ca sa zic asa. Eu respect teatrele italiene pentru ca Italia este tara operei, iubesc natura, \u00eemi fac de multi ani vacantele \u00een Sardinia, am calatorit peste tot. \u00censa \u00een privinta c\u00e2ntatului… daca un dirijor \u00eemi spune sa fac toate repetitiile \u201epe voce\u201c si eu accept sa c\u00e2nt \u00een acest mod doar partial, nu tot timpul ca o masina, si daca el nu vrea sa colaboreze asa, atunci dupa c\u00e2teva zile eu zic \u201eServus!\u201c, \u201eArrivederci!\u201c. Asta a fost cu Scala. Or, eu aveam destule contracte si nu m-am cramponat. Sigur ca daca ajungi acolo, l-ai prins pe Dumnezeu de picior, dar pe Dumnezeu \u00eel prinzi oricum \u00een cazul \u00een care c\u00e2nti bine. Am mai avut un contract la Verona, unde mi s-a oferit un onorariu mai mic, pe motiv ca aveau probleme cu sindicatele care reprosau ca nu se angajeaza destui c\u00e2ntareti italieni. Le-am spus: \u201eDragilor, sa va fie de bine, luati-i pe ei!\u201c. Italienii \u00eencearca \u00eentotdeauna mici \u201eciupeli\u201c. Repet, respect Italia ca ginta latina, monumentele istorice, iubesc marea, muzeele, dar eu nu eram muritor de foame.
\nUsurinta, siguranta, crutare<\/strong>
\nC. P.: Ati spus ceva despre c\u00e2ntatul bine. Cred ca aceasta este prima satisfactie, dupa aceea vin confirmarea si consacrarea…<\/em>
\nI. B.:<\/strong> Idealul este sa c\u00e2nti cu usurinta. Un artist trebuie sa c\u00e2nte at\u00e2ta c\u00e2t vrea el, nu c\u00e2t poate. Si sa se lase de aparitia \u00een spectacole atunci c\u00e2nd hotareste el, nu altii. Consider ca este o lipsa de demnitate ca un c\u00e2ntaret mai \u00een v\u00e2rsta sa se agate mai departe de scena. Mie asta nu-mi place. Este mai bine sa c\u00e2nti usor, fara probleme, cu bani mai putini, dar cu satisfactii, dec\u00e2t sa te chinuiesti cu bani mai multi. Cei care se cramponeaza pentru bani \u00eeti fac mila. \u00cen alta ordine de idei, un c\u00e2ntaret trebuie sa fie sigur. Eu, \u00een treizeci de ani de cariera, nu am renuntat la spectacole dec\u00e2t de doua ori, din cauza de indispozitii.<\/p>\n

C. P.: Deci tehnica ideala, sanatate de invidiat… <\/em>
\nI. B.: <\/strong>Nu recomand nici sa se c\u00e2nte prea mult.
\nC. P.: Un numar de patruzeci de spectacole pe stagiune vi se pare exagerat? Mai sunt si repetitiile, foarte obositoare. <\/em>
\nI. B.:<\/strong> C\u00e2ntam de saizeci-saptezeci de ori pe an, cu repetitii. Trebuie \u00eensa sa stim a ne cruta putin. \u00cen ziua de azi, foarte importanti sunt regizorii, desi fara interpreti nu pot face nimic. Walter Felsenstein a venit o data la Viena sa negocieze sa fac \u201eCarmen\u201c \u00een regia lui. Conditia era sase luni de repetitii; nu m-am putut stap\u00e2ni si i-am spus ca \u00een sase luni c\u00e2nt \u00een alte parti si \u00eemi cumpar o casa. Am avut si eu maximum sase saptam\u00e2ni de repetitii, dar ma lasau sa plec, ma re\u00eentorceam…<\/p>\n

C. P.: Maestre Buzea, ati modulat putin \u00een tonalitate minora vorbind despre repetitii, despre problemele de la Scala si Verona. Vorbiti-mi despre marile satisfactii ale carierei. <\/em>
\nI. B.:<\/strong> \u00cencep cu una modesta. De c\u00e2te ori terminam un spectacol eram multumit ca as fi putut sa re\u00eencep, ca nu eram obosit. Aceasta este satisfactia numarul unu. Si poate si numarul doi. Dupa fiecare spectacol, noi, morti de oboseala, suntem aplaudati si ne bucuram. Dupa aceea, ajungem la hotel si poate ne \u00eentrebam ce-am facut cu asta. Eu recomand unui c\u00e2ntaret sa nu-si bata capul cu prea multe lucruri; sa c\u00e2nte bine, ca satisfactiile vin! Mergi \u00eenainte, nu te uita nici \u00een st\u00e2nga, nici \u00een dreapta, ca asa \u00eeti croiesti drumul! Eu nu pot sa ma laud cu nu stiu ce cariera…<\/p>\n

C. P.: Sunteti foarte deschis, dar fara accese de modestie, va rog! Cum puteti afirma ca nu va puteti lauda cu asa o cariera exemplara?<\/em>
\nI. B.: <\/strong>C\u00e2nd am zis ca nu mai vreau sa c\u00e2nt, m-am oprit.<\/p>\n

C. P.: C\u00e2nd s-a petrecut asta?<\/em>
\nI. B.:<\/strong> Acum douazeci de ani.<\/p>\n

C. P.: De ce ati abandonat asa brusc?<\/em>
\nI. B.:<\/strong> \u00ceti ridica cineva statuie? Si daca da, ce faci cu ea? Dupa ce n-am mai c\u00e2ntat, am avut liniste! \u00centr-un an, de fapt \u00een trei sute de zile, fusesem de o suta cincizeci si sase de ori la aeroport! Faceti socoteala! Chiar daca nu ar fi fost zborurile lungi, tot a \u00eensemnat ceva.
\nMari parteneri<\/strong>
\nC. P.: Cu cine ati c\u00e2ntat la Metropolitan?<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Eram foarte onorat ca, t\u00e2nar fiind, aveam parteneri la care ma uitam cu profunda admiratie. \u00cei cunosteam din auzite, din \u00eenregistrari. Si c\u00e2nd am vazut ca stau alaturi de ei pe scena, am fost coplesit. \u00cencepem cu basii, pentru ca toti asaza sopranele la \u00eenceput: Cesare Siepi, Nicolai Ghiaurov, Boris Christoff, Fernando Corena si multi altii. Apoi, baritonii Robert Merrill, Piero Cappuccilli, Mario Sereni, Tito Gobbi, Aldo Protti…<\/p>\n

C. P.: Ghiaurov si ultimii doi au fost si la Bucuresti. Protti a c\u00e2ntat Iago prin anii ’60 si parca avea un microfon pe buze, asa de penetranta era vocea.<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Da, eu am c\u00e2ntat cu el mai \u00eent\u00e2i la Cluj, \u00een ’61.<\/p>\n

C. P.: Gobbi \u00een \u201eTosca\u201c avea o autoritate formidabila si desena un Scarpia fenomenal. <\/em>
\nI. B.: <\/strong>C\u00e2nd rostea un cuv\u00e2nt, era definitiv. Eu am aprofundat multe lucruri de la Gobbi, de la Siepi.<\/p>\n

C. P.: Siepi, o catifea…<\/em>
\nI. B.:<\/strong> Si tinuta. Am \u00eenvatat de la el c\u00e2ntatul moale, degajat, elegant. Ma duceam special la \u201eDon Giovanni\u201c ca sa-l vad. Emisia era de mare usurinta, veneau valuri-valuri de sunete dintr-o voce mare, dar nu \u201e\u00eempinsa\u201c, nu fortata. Dar… vad ca \u00eei stiti pe toti foarte bine!<\/p>\n

C. P.: Pe marea majoritate, din \u00eenregistrari. Dumneavoastra \u00eensa ati fost cu ei pe scena!<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Dupa terminarea stagiunii, Metropolitanul face turnee de trei saptam\u00e2ni \u00een America. Eu am avut onoarea sa fiu pe afis \u00een \u201eRigoletto\u201c si \u201eAida\u201c alternativ cu Franco Corelli si Richard Tucker. \u00centr-o saptam\u00e2na, c\u00e2ntam fiecare o data sau de doua ori. La fel, erau trei distributii de \u201eBoema\u201c, \u00een care erau programati Corelli, Nicolai Gedda si subsemnatul. Era ceva pentru mine, nu? Ma g\u00e2ndesc ca acum, cu ce sa se m\u00e2ndreasca tinerii? Nu le trebuie un stimulent, domnule Popa? Este nevoie de exemple, ca daca nu, ei cred au inventat pam\u00e2ntul, zau!<\/p>\n

C. P.: Reperele, modelele… Vom vorbi despre asta. Mezzosopranele partenere?<\/em>
\nI. B.:<\/strong> Trebuie sa amintesc \u00eent\u00e2i de rom\u00e2nca Zenaida Pally, o voce extraordinara. \u00cen strainatate am c\u00e2ntat cu Shirley Verrett, Grace Bumbry, Christa Ludwig, s\u00e2rboaica Biserka Cvejic, bulgaroaica Eva Randova etc. Sunt foarte multe. Dintre soprane, la Viena erau surorile Leonie si Lotte Rysanek, Sena Jurinac, Gundula Janowitz, Eda Moser. Extrem de onorant pentru mine a fost sa c\u00e2nt alaturi de Renata Tebaldi, Leontyne Price, Martina Arroyo \u2013 excelenta, formidabila! Pe urma Roberta Peters, Raina Kabaivanska, Gabriella Tucci, care era si Aida, si Gilda, \u00een paralel, la perfectiune.
\nC. P.: Gabriella Tucci \u00een \u201eRigoletto\u201c?<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Facea coloraturi stupefiante.<\/p>\n

C. P.: Sa continuam cu rom\u00e2nii care v-au ramas \u00een memorie…<\/em>
\nI. B.:<\/strong> Am spus de Zenaida Pally. Arta Florescu c\u00e2nta si fraza foarte frumos, cu multa grija. Eu n-am avut probleme cu ea, nici de simpatie, nici de antipatie. Erau si alti artisti foarte buni: Magda Ianculescu, Elena Dima Toroiman, Elena Cernei, Nicolae Herlea, Petre Stefanescu Goanga, Mihail Arnautu, David Ohanesian, Ludovic Spiess, Ion Piso, Cornel Stavru, Garbis Zobian, Valentin Teodorian, Mihail Stirbei… Sunt foarte multi si nu vreau sa fac nedreptati.<\/p>\n

C. P.: Ati \u00eencheiat cariera scenica, ati continuat dupa aceea cu instruirea tinerilor, da?<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Chiar doamna Zeani m-a chemat \u00een America, la institutul… ah!\u00a0 am uitat-o pe Virginia Zeani!<\/p>\n

C. P.: \u201eTraviata\u201c de neuitat, \u00een 1965, la Bucuresti! Un an dupa aceea, cu greu mai mergeam sa vad alta Violetta. Spun cu toata sinceritatea. Frumoasa, v\u00e2na de artista mare.<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Si sotul ei, Nicola Rossi Lemeni…<\/p>\n

C. P.: Un Boris exceptional la Bucuresti, tot \u00een acele zile!<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Am fost la spectacol si am ramas mut de admiratie!<\/p>\n

C. P.: Ce culori \u00een glas, ce joc! Vocea nu era de o calitate speciala, dar era expresiva p\u00e2na la Dumnezeu…<\/em>
\nI. B.:<\/strong> Eu am c\u00e2ntat \u201eBoris Godunov\u201c la Londra si cu Ghiaurov, si Christoff. Ghiaurov avea o voce formidabila, dumneavoastra stiti; Christoff avea un clocot tulburator \u00een glas, o extraordinara personalitate, era mai impresionant. Din cauza personajului! Ghiaurov \u00eel contura mai \u201ecumsecade\u201c.<\/p>\n

C. P.: Maestre, avea vocea lui Christoff amploare \u00een sala?<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Da, pentru ca exista \u201emicrofonul\u201c acela de care ati amintit vorbind despre Protti, plus multa expresie. Vocea nu-i la kilogram, exista glasuri care au calitatea de a patrunde foarte bine \u00een sala. Eram la New York si l-am ascultat pe Alfredo Kraus repet\u00e2nd \u201eRigoletto\u201c. Am stat\u00a0 chiar de la \u00eenceput \u00een fata, la patru-cinci metri de el si nu m-a entuziasmat. Am mers \u00een sala si vocea se auzea libera, penetranta.<\/p>\n

C. P.: As dori sa va cunosc parerea despre anumite roluri ale Editei Gruberova. Desi nu am vazut-o pe scena, ascult\u00e2nd-o pe disc \u00een \u201eLucia di Lammermoor\u201c, am gasit ca nu toate nuantele sunt motivate dramaturgic, ci sunt \u00eensiruite demonstrativ, numai de dragul de a le expune.<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Domnule Popa, la Viena, Gruberova a c\u00e2ntat ani de zile micutul rol Ines din \u201eTrubadurul\u201c, p\u00e2na c\u00e2nd a intrat \u00een Zerbinetta din \u201eAriadna la Naxos\u201c. L-a c\u00e2ntat foarte bine si acesta a fost \u00eenceputul, a facut-o cunoscuta. Dar, pentru mine, Gruberova nu are nimic \u00een comun cu operele italienesti. Am auzit-o \u00een \u201eRigoletto\u201c. Perfecta este \u00een Regina Noptii, Constanze, Adele…<\/p>\n

Greseli tactice?<\/strong>
\nC. P.: Si acelasi lucru se poate spune acum despre Diana Damrau. Toti impresarii o propulseaza \u00een Gilda, Violetta, dar nu-si dau seama ca este o soprana provenita din spatiul germanic mai putin aplecata catre stilistica italiana. Maestre Buzea, sa revenim la cariera dumneavoastra pedagogica. Ati spus despre un institut, apoi am divagat…<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Virginia Zeani m-a invitat la Bloomington, dar nu m-a interesat sa stau \u00eentr-un ghetou universitar. Mi s-a propus sa predau si la Mozarteum, la Salzburg. Eu nu vreau sa merg nicaieri, stau acasa, \u00eemi face placere daca cineva doreste sa ma viziteze si sa \u00eenvete ceva de la mine. Ce ma deranjeaza azi la acesti tineri este ca nu asculta, cred ca stiu totul. Dumneavoastra ati c\u00e2ntat?<\/p>\n

C. P.: Nu, niciodata, dar am ascultat si am evaluat foarte mult. \u00cemi dau si eu seama ca tinerii c\u00e2ntareti nu asculta marile \u00eenregistrari. Sau poate nu retin nimic?<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Nu, nu asculta, au voce si basta, cred ca au descoperit America. Eu am avut lectii zilnice, timp de unsprezece luni, cu doamna Lya Pop la Cluj. Abia dupa aceea mi-a permis sa merg la o auditie.<\/p>\n

C. P.: Ati intrat direct \u00een rolurile care v-au facut celebru?<\/em>
\nI. B.:<\/strong> Am dat auditie, la 24 de ani, cu \u201eForta destinului\u201c.<\/p>\n

C. P.: \u00centreb pentru ca eu nu v-am auzit dec\u00e2t \u00een rolurile mari ale repertoriului liric-spint, nu stiu daca ati c\u00e2ntat altceva.<\/em>
\nI. B.:<\/strong> La auditie, dirijorul Anatol Kisadji mesteca ceva si mi-a zis: \u201eDumneata, ceva mai liric dec\u00e2t… Radam\u00e8s-urile astea, nu stii? \u00abTraviata\u00bb, \u00abMozart?\u00bb\u201c Eu \u00eensa \u00eenvatasem, fara sa stiu muzica, optzeci si cinci de arii, ascultam p\u00e2na noaptea t\u00e2rziu. M-a angajat sa c\u00e2nt \u201eRapirea din serai\u201c. Atunci, \u00een 1958. Am mai intrat \u00een \u201eCei patru badarani\u201c, tot \u00eentr-o partitura lirica si dupa aceea \u00eentr-un rol mic, Hadji, din \u201eLakm\u00e9\u201c. Are doar un arioso p\u00e2na la nota Mi si, datorita lui, cineva de la Bucuresti, de la Comitetul pentru Cultura sau de la minister, m-a adus la selectia pentru Concursul Enescu. Am luat premiu. Asa e \u00een viata. Apoi, la Cluj, am c\u00e2ntat mult \u00een \u201eRigoletto\u201c, \u201eTraviata\u201c, \u201eBoema\u201c, \u201eMadame Butterfly\u201c. Tot acolo cineva mi-a spus ca, daca am facut \u201eLohengrin\u201c la 26 de ani, nu voi rezista mai mult de un an, doi. N-a fost asa.<\/p>\n

C. P.: La Bucuresti n-ati c\u00e2ntat \u201eLohengrin\u201c.<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Nu.<\/p>\n

C. P.: Probabil pentru ca s-a montat putin mai t\u00e2rziu si erati deja plecat. Va ascult…<\/em>
\nI. B.:<\/strong> Sigur ca am facut si unele greseli tactice, \u00eentruc\u00e2t cu cine \u00eemi facea placere ma \u00eentretineam \u00een societate, altfel, nu! N-am participat niciodata la party-urile de dupa premiere. De multe ori lucrurile astea au oarecare influenta, dar important este ca nu-mi pare rau pentru ce am facut, nu am vorbit de rau pe nimeni, n-am fost nici obraznic si nici n-am colaborat prea mult cu anumite persoane care nu-mi erau pe plac.
\nC\u00e2ntatul este dificil pentru ca este… foarte usor<\/strong>
\nC. P.: Elena Mosuc va urmeaza sfaturile. Unde o plasati \u00een momentul de fata? Are performante foarte mari.<\/em>
\nI. B.:<\/strong> Daca nu se \u201e\u00eembolnaveste\u201c, adica daca nu mai lucreaza cu… Moli\u00e8re ca maestru de canto, se afla absolut \u00een prima divizie. Nu stiu daca are sau nu concurenta, dar este \u00een categoria \u00eent\u00e2i, \u00een orice caz.<\/p>\n

C. P.: Acum pregateste \u201eNorma\u201c.<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Sigur ca poate sa c\u00e2nte rolul cu usurinta. Nu trebuie neaparat voce dramatica, nu trebuie sa se g\u00e2ndeasca ca glasul trebuie sa fie de culoare \u00eenchisa, neagra. Este cel putin parerea mea. Eu cred ca poate sa c\u00e2nte orice. Bine\u00eenteles ca nu vorbesc despre nu stiu ce Walkirie. Am ascultat \u00een \u201eTrubadurul\u201c o c\u00e2ntareata cu voce masiva, care am crezut sa n-o sa termine actul \u00eent\u00e2i. Iar tenorul Marcelo \u00c1lvarez era cam haotic, pentru ca a trecut nepregatit la repertoriul dramatic. Ideea ca trebuie sa ai o voce mare este cel putin ciudata. Corelli avea voce mare, dar Mario del Monaco era mai impresionant, imbatabil. Nu-i vorba de culoare, ci sa c\u00e2nti bine. Cunosc un t\u00e2nar bariton de la Cluj, Geani Brad…
\nC. P.: Este angajat \u00een Germania, la Kassel.<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Sa-l auziti cum c\u00e2nta acum \u201eDon Carlos\u201c si \u201eBarbierul din Sevilla\u201c fata de cum era \u00eenainte. Mare diferenta.<\/p>\n

C. P.: Tenorul Calin Bratescu a facut Don Jos\u00e9 \u00een \u201eCarmen\u201c la Bucuresti si am observat o schimbare, o \u00eembunatatire radicala. Am aflat ca si el a studiat cu dumneavoastra.<\/em>
\nI. B.:<\/strong> Se descurca bine. A c\u00e2ntat de vreo zece ori \u201eNorma\u201c, \u00een mare siguranta. Stiti cum este cu tehnica vocala? C\u00e2ntatul este dificil pentru ca este… foarte usor. Lumea \u00eesi face singura greutati. Problema este ca sunt oameni normali c\u00e2nd \u00eencep sa c\u00e2nte si devin anormali, pentru ca-si baga idei \u00een cap. Este foarte greu sa fim naturali.<\/p>\n

C. P.: Vorbeati de intrarea nepregatita \u00eentr-un repertoriu de alta factura…<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Acesti oameni nu au respect pentru meserie, nu vor sa \u00eenvete temeinic ori doresc sa ajunga \u00een 24 de ore nu stiu unde. Astazi exista enorm de multi c\u00e2ntareti, dar de un nivel mediu, pentru ca vor sa faca totul prea repede. Ofertele vin, pentru ca lumea de astazi nu poate sa stea nicio zi fara un star! Totusi e greu sa construim principii de morala si sa dam sfaturi doar pentru ca tinerii se pripesc. \u00censa se grabesc \u00eentr-un mod gresit.<\/p>\n

C. P.: Credeti ca din aceste motive, poate si din altele, starea vocalitatii \u00een lume este inferioara celei din anii \u00een care c\u00e2ntati pe marile scene?<\/em>
\nI. B.: <\/strong>\u00centrebarea este foarte buna, dar eu trebuie sa-mi iau un fel de asigurare, sa nu zic ca pe timpuri era OK si acum e rau, pentru ca s-ar comenta ca \u201ebatr\u00e2nii apreciaza numai vremurile lor\u201c. E periculos.<\/p>\n

C. P.: Lucid si obiectiv?<\/em>
\nI. B.: <\/strong>\u00centrebati-va numai c\u00e2t au c\u00e2ntat Kraus, Gedda, Christa Ludwig sau Edda Moser si c\u00e2t se rezista astazi! Iata r\u00e3spunsul.<\/p>\n

C. P.:\u00a0 Maestre Buzea, c\u00e2nd mai veniti \u00een Rom\u00e2nia? Si unde? La Cluj, la Bucuresti?<\/em>
\nI. B.: <\/strong>O sa viu odata si \u00een Bucuresti, dar asa, ca turist, sa vizitez o verisoara.<\/p>\n

C. P.: Vad \u00eenramate brevete si diplome primite \u00een Rom\u00e2nia.<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Cavaler al Ordinului National \u201eSteaua Rom\u00e2niei\u201c si apoi, de la Cluj, Doctor Honoris Causa al Universitatii, Membru de Onoare al Operei Rom\u00e2ne si Cetatean de Onoare al Municipiului.<\/p>\n

C. P.: Ati tinut si un master class la Cluj.<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Da, la Academia de Muzica. Fiecare vine o jumatate de ora, trei sferturi de ora si nu se alege cu nimic. Ar trebui minimum doua-trei ore.<\/p>\n

C. P.: Aceste cursuri sunt \u00een general bune pentru CV-uri: am studiat cu Ion Buzea, am studiat cu Mirella Freni…<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Dar nu servesc la nimic, nu le ia nimeni \u00een seama. Trebuie studiu \u00eendelung si serios.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ion Buzea \u00een dialog cu Costin Popa Sa c\u00e2nti de amorul artei Costin Popa: Stimate maestre, nu va ascund ca sunt foarte emotionat \u00eent\u00e2lnindu-va acum, la Z\u00fcrich. Au trecut patruzeci si cinci de ani de c\u00e2nd va aplaudam la Opera bucuresteana \u00een Radam\u00e8s din \u201eAida\u201c, \u00een Don Jos\u00e9 din \u201eCarmen\u201c, \u00een Pinkerton din \u201eMadame Butterfly\u201c…… Cite\u0219te mai mult »\u00cendemn catre studiul \u00eendelung si serios<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[2026,2025,950],"class_list":["post-2490","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-biroul-de-studii-muzicale-al-operei","tag-ion-buzea","tag-opera-bucuresti"],"views":2717,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2490","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2490"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2490\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2490"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2490"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2490"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}