A\u015fa cum \u015ftim, chestiunea sensului \u2013 cu privire la ceea ce spunem \u015fi facem, eventual la propria via\u0163\u0103 \u2013 e formulat\u0103 de obicei t\u00e2rziu. Ea vine \u201epe urm\u0103\u201c sau, cu o imagine mai veche, dup\u0103 \u00ee\u015fi iau zborul p\u0103s\u0103rile de noapte. Cred c\u0103 e firesc, \u00eentr-un fel, ca o asemenea chestiune s\u0103 se iveasc\u0103 t\u00e2rziu.<\/p>\n
Ciudat pare s\u0103 fie \u00eens\u0103 altceva. Odat\u0103 \u00eentrebarea ivit\u0103, mintea se gr\u0103be\u015fte imediat c\u0103tre un r\u0103spuns, caut\u0103 cu orice chip un r\u0103spuns, indiferent care ar putea fi acesta. P\u00e2n\u0103 \u015fi un r\u0103spuns negativ \u2013 de felul \u201enimic nu are sens\u201c \u2013 e preferabil acum absen\u0163ei oric\u0103rui r\u0103spuns. \u00cen graba noastr\u0103 obi\u015fnuit\u0103, am vrea s\u0103 afl\u0103m ceva repede \u015fi simplu, c\u00e2t mai simplu posibil. Nu sensul vie\u0163ii \u00een genere, e prea abstract a\u015fa ceva, ci un lucru sesizabil \u015fi precis, evident pentru fiecare \u00een parte. Suntem dispu\u015fi \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103, c\u00e2teodat\u0103, s\u0103 \u00eentreb\u0103m pe altcineva, s\u0103 ascult\u0103m ce spun al\u0163ii. Doar c\u0103 trebuie s\u0103 ne spun\u0103 repede \u015fi \u00een modul cel mai simplu, s\u0103 ne ofere un r\u0103spuns a c\u0103rui eviden\u0163\u0103 s\u0103 ne elibereze de o asemenea \u00eentrebare. \u015ei, \u00eentr-adev\u0103r, afl\u0103m p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 un r\u0103spuns, \u00eent\u00e2lnim pe cineva gata s\u0103 ni-l dea imediat \u015fi \u00eentr-o singur\u0103 propozi\u0163ie. A\u015fa se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u201e\u00een prim\u0103 instan\u0163\u0103 \u015fi cel mai adesea\u201c, ca s\u0103 reiau o expresie deja cunoscut\u0103.
\nNe d\u0103m seama c\u0103 aceast\u0103 manier\u0103 de-a a\u015ftepta un r\u0103spuns e naiv\u0103, aproape copil\u0103reasc\u0103. Pur \u015fi simplu se confund\u0103 sensul vie\u0163ii cu un obiect ce ar putea fi determinat \u00een chip precis. Sau cu un bun ce ar putea fi de\u0163inut a\u015fa cum de\u0163ii ceva la care ai visat de mult\u0103 vreme. Iar cei care se gr\u0103besc s\u0103 ofere c\u00e2t se poate de repede un r\u0103spuns apar fie la fel de naivi, fie, dimpotriv\u0103, destul de abili, buni negustori de cuvinte \u015fi fic\u0163iuni.
\nLas acum deoparte ideea c\u0103 r\u0103spunsul ar trebui, m\u0103car uneori, s\u0103 fie am\u00e2nat c\u00e2t mai mult posibil. Ca \u015fi faptul c\u0103 acesta, c\u00e2nd \u00eentr-adev\u0103r devine clar, nu se poate formula ca atare (cf. Tractatus logico-philosophicus, \u00a7 6.521). Ceea ce \u015ftim este c\u0103 \u00een aceast\u0103 chestiune s-au dat deja multe r\u0103spunsuri, probabil prea multe. Dac\u0103 ar vrea cineva s\u0103 aleag\u0103 unul, potrivit dorin\u0163ei sau imaginii pe care \u015fi-a format-o cu privire la propria via\u0163\u0103, ar avea de unde s\u0103 aleag\u0103. De\u015fi, cred, s-ar trezi brusc \u00eentr-o alt\u0103 situa\u0163ie, de a nu putea alege tocmai pentru c\u0103 ar avea \u00een fa\u0163\u0103 prea multe \u015fi prea diferite. Ce ar afla totu\u015fi dac\u0103 ar merge \u00eentr-o bun\u0103 zi \u2013 figurat vorbind \u2013 la un t\u00e2rg de sensuri ale vie\u0163ii? Ar \u00eent\u00e2lni acolo destui oameni \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i, din \u015fcoli \u015fi orient\u0103ri variate, care \u00ee\u015fi expun nu doar propriile \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi, ci deopotriv\u0103 miza lor secret\u0103 \u015fi ultim\u0103, sensul pe care \u00eel pot oferi oric\u0103rei existen\u0163e omene\u015fti. E adev\u0103rat, unii dintre ei \u015ftiu bine c\u0103 sensul, c\u00e2nd ajunge totu\u015fi exprimat, este fie ideal, asemeni unui semn vag din eter, fie pur orientativ, precum direc\u0163iile cardinale pentru un c\u0103l\u0103tor str\u0103in. \u015etiu deopotriv\u0103 c\u0103 \u00eentrebarea \u2013 reluarea acesteia pe cont propriu \u2013 poate valora incomparabil mai mult dec\u00e2t orice r\u0103spuns. \u015ei au grij\u0103 \u2013 cel pu\u0163in unii dintre ei \u2013 ca sub chipul unui r\u0103spuns s\u0103 ascund\u0103 de fapt o \u00eentrebare. Mergi s\u0103 ob\u0163ii un r\u0103spuns simplu, precis, iar c\u00e2nd revii acas\u0103 consta\u0163i c\u0103 te-ai ales cu o alt\u0103 \u00eentrebare. Sigur, e o \u00eentrebare diferit\u0103 de cea care te-a motivat s\u0103 pleci la drum, probabil mai pu\u0163in naiv\u0103, f\u0103r\u0103 acea siguran\u0163\u0103 de sine pe care o avea \u00eentrebarea ini\u0163ial\u0103.
\n\u00cenainte de-a ajunge la \u201estandul cu r\u0103spunsuri\u201c, va trece pe acolo unde sensului \u00eei sunt expuse diferite nume: semnifica\u0163ie, direc\u0163ie sau orientare, finalitate, motiva\u0163ie, sim\u0163 al vie\u0163ii etc. \u00cen consecin\u0163\u0103, se vede deodat\u0103 cu multiple \u00eentreb\u0103ri sub care sensul poate fi c\u0103utat1. Unele \u00eentreb\u0103ri sunt doar formale (de pild\u0103, \u201e\u00eencotro?\u201c), altele pu\u0163in mai comprehensive (\u201e\u00eencotro duce aceast\u0103 cale pe care acum o urmeaz\u0103 cutare om?\u201c). Dup\u0103 al\u0163i c\u00e2\u0163iva pa\u015fi, \u00eei fac semn tot felul de distinc\u0163ii, precum cea dintre sensul vie\u0163ii \u015fi sensul existen\u0163ei omene\u015fti. Sau, privind ceva mai departe, cea dintre sensul de existen\u0163\u0103 \u015fi sensul de fiin\u0163\u0103. \u00cens\u0103 nu pentru a\u015fa ceva a venit la t\u00e2rgul de sensuri, ci pentru un lucru mai simplu \u015fi oarecum la \u00eendem\u00e2n\u0103.
\nSe las\u0103 totu\u015fi atras, pentru un moment, de locul unde se g\u0103sesc r\u0103spunsuri formal posibile. Dar cum se poate r\u0103spunde formal la o astfel de \u00eentrebare? Un r\u0103spuns ce pare ast\u0103zi destul de frecvent e cel negativ: \u201evia\u0163a omeneasc\u0103 nu are sens\u201c. Doar c\u0103 acest r\u0103spuns cunoa\u015fte multe variante. Una dintre ele, de pild\u0103, sus\u0163ine lipsa de sens a vie\u0163ii \u00een genere, ceea ce elimin\u0103 orice posibilitate trecut\u0103, prezent\u0103 sau viitoare. O alta exprim\u0103 doar absen\u0163a sensului: de\u015fi a fost sau poate fi prezent, acum e absent. Exist\u0103 \u015fi o variant\u0103 radical\u0103, ce anun\u0163\u0103 \u00eens\u0103\u015fi absurdul vie\u0163ii: aceasta nu e doar lipsit\u0103 de sens, nici sub absen\u0163a sensului, ci de-a dreptul absurd\u0103, opus\u0103 oric\u0103rei posibilit\u0103\u0163i a sensului2. Nu am \u00een vedere acum ceea ce ne-ar scoate din zona formal\u0103 a r\u0103spunsului, ca atunci c\u00e2nd am c\u0103uta s\u0103 \u015ftim cine anume \u015fi \u00een ce situa\u0163ie spune c\u0103 nimic nu are sens. Dac\u0103 o spune bun\u0103oar\u0103 Fernando Pessoa, \u00een Cartea nelini\u015ftirii, atunci spusa acestuia nu are cum s\u0103 fie luat\u0103 ca un simplu r\u0103spuns. Cuvintele sale trec dincolo de ceea ce, din punct de vedere logic, se las\u0103 formulat \u00eentr-un enun\u0163. Cu nimicul lumii \u00een fa\u0163\u0103 \u015fi supravie\u0163uind pe fundalul propozi\u0163iilor sale, a\u015fa cum spune la un moment dat, cuvintele \u00eei sunt refugiu \u015fi am\u0103gire.
\nAl\u0103turi de aceste r\u0103spunsuri formale afl\u0103 \u015fi un altul, \u00eentr-o manier\u0103 mai cur\u00e2nd sceptic\u0103, \u00eentruc\u00e2t nici nu afirm\u0103 \u015fi nici nu neag\u0103 ceva anume. Cu privire la sensul existen\u0163ei nu se va spune nici c\u0103 e absent, nici c\u0103 e lips\u0103, nici imposibil \u015fi nici \u00een alt fel. Cunoscuta tetralem\u0103 sceptic\u0103 poate fi reluat\u0103 acum astfel: sensul este, sensul nu este, sensul este \u015fi nu este, sensul nici este nici nu este. Un sceptic ar asuma ultima posibilitate: sensul nici este nici nu este. Iar dac\u0103 face un pas mai departe, dincolo de scepticismul obi\u015fnuit, a\u015fa cum a f\u0103cut Nagass, va spune c\u0103 nu acesta e ultimul cuv\u00e2nt, anume c\u0103 sensul nici este nici nu este, \u00eentruc\u00e2t nu exist\u0103 un ultim cuv\u00e2nt, \u00eens\u0103 nici acest din urm\u0103 cuv\u00e2nt \u2013 c\u0103 nu exist\u0103 un ultim cuv\u00e2nt \u2013 nu poate fi ultimul cuv\u00e2nt. Anticii au furnizat \u015fi o alt\u0103 figur\u0103 cu sunet grav, o trilem\u0103 megaric\u0103: nu exist\u0103 nimic (id est nici un sens); dac\u0103 ar exista ceva, nu ar putea fi cunoscut; dac\u0103 ar putea fi cunoscut, nu ar putea fi exprimat. Ast\u0103zi am putea ad\u0103uga aici: dac\u0103 ar putea fi exprimat, nu ar fi \u00een\u0163eles nici de cel care caut\u0103 s\u0103-l exprime \u015fi nici de al\u0163ii.
\nNu e vorba de simple jocuri logice sau cumva speculative. \u00cen fond, cei care au urm\u0103rit cu bun\u0103 dispozi\u0163ie asemenea variante aveau \u00een vedere, pe de o parte, limitele \u00een\u0163elegerii omene\u015fti, iar pe de alt\u0103 parte, ceea ce, \u00een sine, este incomprehensibil \u015fi inefabil. Apoi, \u015ftim bine, \u00eentotdeauna po\u0163i \u00eent\u00e2lni situa\u0163ii distincte ale con\u015ftiin\u0163ei. Exist\u0103, bun\u0103oar\u0103, con\u015ftiin\u0163a care crede \u00een posibilitatea sensului, are \u00eencredere \u00een a\u015fa ceva \u015fi a\u015fteapt\u0103, caut\u0103 o asemenea posibilitate. Exist\u0103 \u015fi con\u015ftiin\u0163a care crede \u00een prezen\u0163a sensului, \u00eens\u0103 nu-\u015fi pune \u00eentreb\u0103ri, nu-\u015fi probeaz\u0103 credin\u0163a proprie, o urmeaz\u0103 aproape instinctual, a\u015fa cum crede \u00een ceea ce survine de la o zi la alta. Exist\u0103 deopotriv\u0103 con\u015ftiin\u0163a care nu crede, nu pentru c\u0103 nu ar vrea s\u0103 cread\u0103, ci pentru c\u0103 nu poate s\u0103 cread\u0103, nu a ajuns \u00eentr-un loc al \u00eencrederii \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103. Dar exist\u0103 \u015fi con\u015ftiin\u0163a care nu crede deoarece se vede provocat\u0103 \u2013 sau amenin\u0163at\u0103 \u00een libertatea ei \u2013 de prezen\u0163a unui sens, de deja-ul acestuia, de puterea \u015fi ap\u0103sarea lui, de constr\u00e2ngerile teribile pe care le-ar putea exercita. Exist\u0103 apoi con\u015ftiin\u0163a indecis\u0103, nehot\u0103r\u00e2t\u0103, scindat\u0103 la nesf\u00e2r\u015fit \u00een ea \u00eens\u0103\u015fi, f\u0103r\u0103 o anume situare \u00een ceea ce prive\u015fte posibilitatea sensului. \u00cen cele din urm\u0103, exist\u0103 con\u015ftiin\u0163a ce face loc simultan mai multor atitudini, ca pe o scen\u0103 agitat\u0103 pe care se confrunt\u0103 \u00eencrederea cu ne\u00eencrederea, dorin\u0163a cu refuzul, c\u0103utarea cu indiferen\u0163a, actul liber cu reflexul supunerii. Probabil c\u0103 de cele mai multe ori \u00eent\u00e2lnim tocmai aceast\u0103 din urm\u0103 con\u015ftiin\u0163\u0103, complicat\u0103, \u201eimpur\u0103\u201c, care nu se poate livra cu totul unei anumite atitudini.
\nVom vedea cu alt prilej c\u0103 po\u0163i \u00eent\u00e2lni \u2013 la acest celebru t\u00e2rg de sensuri \u2013 \u015fi un \u00eentreg stand cu r\u0103spunsuri pozitive. Acestea, la r\u00e2ndul lor, pot fi de multe feluri, at\u00e2t formale c\u00e2t \u015fi materiale, at\u00e2t simplu indicative c\u00e2t \u015fi comprehensive. Doar c\u0103, trebuie s\u0103 o spun de pe acum, decep\u0163ia care-l a\u015fteapt\u0103 aici pe cel gr\u0103bit poate fi mult mai mare.<\/p>\n
\nNote:<\/strong>
\n1 O ultim\u0103 \u00eentrebare ar putea fi reg\u0103sit\u0103 \u00een forma \u201ela ce bun?\u201c, uneori mai relevant\u0103 dec\u00e2t celelalte (cf. Jean-Luc Marion, Fenomenul erosului, I. 2). Ea revine tocmai atunci c\u00e2nd celelalte \u00eentreb\u0103ri tind s\u0103 nu mai satisfac\u0103 \u00een nici un fel.
\n2 Variantele negative nu se opresc aici. Vin din umbr\u0103 alte posibilit\u0103\u0163i, odat\u0103 cu alte atitudini \u015fi al\u0163i termeni, precum \u201enonsens\u201c, \u201econtrasens\u201c \u015fi \u201edisens\u201c. Cel dint\u00e2i, uneori, poate fi sinonim cu \u201eabsurd\u201c, alteori \u00eens\u0103 nume\u015fte altceva, de pild\u0103 ceea ce se situeaz\u0103 cu totul \u00een afara sferei comune a sensului.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"A\u015fa cum \u015ftim, chestiunea sensului \u2013 cu privire la ceea ce spunem \u015fi facem, eventual la propria via\u0163\u0103 \u2013 e formulat\u0103 de obicei t\u00e2rziu. Ea vine \u201epe urm\u0103\u201c sau, cu o imagine mai veche, dup\u0103 \u00ee\u015fi iau zborul p\u0103s\u0103rile de noapte. Cred c\u0103 e firesc, \u00eentr-un fel, ca o asemenea chestiune s\u0103 se iveasc\u0103 t\u00e2rziu.… Cite\u0219te mai mult »\u00cen grab\u0103 la t\u00e2rgul de sensuri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[14289,15342],"class_list":["post-24886","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-chestiunea-sensului","tag-sensuri-ale-vietii"],"views":1572,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24886","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24886"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24886\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24887,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24886\/revisions\/24887"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24886"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24886"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24886"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}