{"id":24877,"date":"2015-11-05T02:30:29","date_gmt":"2015-11-05T00:30:29","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24877"},"modified":"2015-10-30T02:36:11","modified_gmt":"2015-10-30T00:36:11","slug":"dosar-singuratate-si-societate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dosar-singuratate-si-societate\/","title":{"rendered":"DOSAR: SINGUR\u0102TATE \u015eI SOCIETATE"},"content":{"rendered":"

Semnifica’ia dezol\u0103rii<\/strong><\/p>\n

Arthur Suciu<\/strong>
\nModernitatea este epoca singur\u0103t\u0103\u0163ii, deopotriv\u0103 a celei voite \u015fi a celei nevoite. Singur\u0103tatea nici nu are sens dec\u00e2t \u00eentr-o lume din care Dumnezeu lipse\u015fte. Nu suntem singuri c\u00e2t\u0103 vreme mai avem un Ultim Interlocutor. F\u0103r\u0103 El, abia, singur\u0103tatea ia fiin\u0163\u0103, dac\u0103 nu ne \u00eendrept\u0103m, de fapt, astfel pe calea unei veritabile autodesfiin\u0163\u0103ri. C\u0103 acest Dumnezeu nu reprezenta, de fapt, dec\u00e2t un truc al societ\u0103\u0163ii (sau al clasei dominante), prin care indivizii erau \u0163inu\u0163i laolalt\u0103, c\u0103, \u00eensingur\u00e2ndu-se, credinciosul se \u00eent\u00e2lnea nu cu Unul, ci tot cu Ceilal\u0163i, sau nu cu un altul absolut, ci mai degrab\u0103 cu un altul abstractizat, asem\u0103n\u0103tor cu el \u00eensu\u015fi, este greu de dovedit. Experien\u0163a religioas\u0103 r\u0103m\u00e2ne misterioas\u0103: cum vom stabili, \u00een acest caz, ce-i manipulare politic\u0103 \u015fi ce-i transcenden\u0163\u0103 pur\u0103? Oricum ar sta lucrurile, cert este c\u0103 popularitatea lui Dumnezeu a avut de suferit dup\u0103 ce Statul \u015fi-a luat m\u00e2na de pe El. La ce bun s\u0103 te \u00eenchini unui zeu privat, numai al t\u0103u? E, \u00een aceast\u0103 rela\u0163ie, o insuficien\u0163\u0103 care bate la ochi. Retra\u015fi \u00een pustie, sfin\u0163ii aveau con\u015ftiin\u0163a c\u0103, m\u00e2ntuindu-se pe ei \u00een\u015fi\u015fi, vor m\u00e2ntui deopotriv\u0103 lumea sau m\u0103car societatea, comunitatea lor. Cultul moa\u015ftelor nu are sens dec\u00e2t \u00eentr-un univers religios, acolo unde sf\u00e2ntul este v\u0103zut ca o parte, ba chiar ca un instrument al societ\u0103\u0163ii. \u00cens\u0103, ce rost are s\u0103 te m\u00e2ntuie\u015fti singur? M\u00e2ntuirea devine, \u00een noua situa\u0163ie, onanism spiritual.
\nEste meritul \u015fi blestemul burgheziei, al noului regim de-a fi f\u0103cut din singur\u0103tate un panaceu al libert\u0103\u0163ii \u015fi totodat\u0103 o boal\u0103 nevindecabil\u0103. Pe vremuri, nu eram liberi, dar m\u0103car eram s\u0103n\u0103to\u015fi la cap; ast\u0103zi, liberi fiind, nu \u015ftim ce s\u0103 alegem \u00eentre a scrie un roman \u015fi a merge la o \u015fedin\u0163\u0103 de psihanaliz\u0103. La drept vorbind, nu at\u00e2t \u00eendep\u0103rtarea de bunul Dumnezeu ne-a aruncat \u00een ghearele depresiei, c\u00e2t dedublarea personalit\u0103\u0163ii, la care ne-a obligat societatea burghez\u0103. \u00cen fiecare din noi exist\u0103 doi indivizi: unul public, mai mult sau mai pu\u0163in integrat social, mai mult sau mai pu\u0163in sur\u00e2z\u0103tor, eman\u00e2nd o fericire robust\u0103 sau placid\u0103, \u015fi unul privat, distan\u0163at \u015fi subversiv, complotist, pl\u00e2ng\u0103cios, pervers, \u00eentr-un cuv\u00e2nt: un mizerabil. Aceast\u0103 schizofrenie specific burghez\u0103 a condus la marea art\u0103 european\u0103, dar ne-a \u015fi \u00eenfundat \u00een labirinturile private. C\u0103ci, de\u015fi se spune c\u0103 omul tr\u0103ie\u015fte mai mult \u00eempreun\u0103 cu ceilal\u0163i \u015fi le \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte, vr\u00e2nd, nevr\u00e2nd, opiniile, el vine totu\u015fi \u00een fa\u0163a lor cu marasmul s\u0103u interior, \u00eel exprim\u0103 public chiar f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea. Via\u0163a social\u0103 nu-i dec\u00e2t numitorul comun al unor nebunii relative, o serie negociat\u0103 de lapsusuri \u015fi acte ratate. Dac\u0103 singur\u0103tatea nu-i cine \u015ftie ce profund\u0103, societatea este cu at\u00e2t mai pu\u0163in \u2013 \u015fi pendul\u0103m mereu \u00eentre a fi nebuni \u015fi a ne preface c\u0103 n-am \u00eennebunit \u00eenc\u0103. La fel de adev\u0103rat este \u00eens\u0103 c\u0103 ceea ce-l \u00eennebune\u015fte pe om, \u00een singur\u0103tatea sa, este mai pu\u0163in propria povar\u0103 sufleteasc\u0103, nesf\u00e2r\u015fitele p\u0103cate care se adun\u0103 \u00eentr-o via\u0163\u0103 de om, oric\u00e2t de scurt\u0103, \u015fi mai mult obliga\u0163ia de a convie\u0163ui \u00eempreun\u0103 cu ceilal\u0163i. Omul nu poate sc\u0103pa de om nici \u00een gaur\u0103 de \u015farpe, nici \u00een cea mai profund\u0103 cufundare \u00een sine. \u00cen fapt, el este \u00eentru totul o construc\u0163ie social\u0103 \u015fi, \u00een m\u0103sura \u00een care singur\u0103tatea \u00eei ofer\u0103 prilejul unei reg\u0103siri de sine, tot ce poate descoperi cu acest prilej este numai vidul roz \u015fi t\u0103cut din jurul propriilor prejudec\u0103\u0163i.
\nFire\u015fte, o asemenea pedalare \u00een vid, o astfel de dezghiocare de \u201e\u00eenveli\u015ful nostru social\u201c nu putea s\u0103 nu atrag\u0103 aten\u0163ia puterii, dac\u0103 nu cumva singur\u0103tatea a fost inventat\u0103 pentru ca oamenii s\u0103 fie \u0163inu\u0163i \u00een lan\u0163uri cu mai mult\u0103 u\u015furin\u0163\u0103. S\u0103 fim sinceri: singur\u0103tatea este o binecuv\u00e2ntare sau m\u0103car un loc de reconsiderare de sine doar pentru pu\u0163ini, mai exact pentru aceia care refuz\u0103 s\u0103 se las\u0103 speria\u0163i de nefericirea lor \u015fi \u00eenva\u0163\u0103 ce s\u0103 fac\u0103 cu ea. \u00centr-adev\u0103r, singur\u0103tatea poate fi o \u015fcoal\u0103 a adev\u0103rului, dac\u0103 cel care r\u0103m\u00e2ne singur \u015ftie c\u0103 a ajuns pe un t\u0103r\u00e2m periculos. Spa\u0163iu al deziluzion\u0103rii, \u00een care simulezi moartea (c\u0103ci moarte \u00eenseamn\u0103, \u00eenainte de orice, absen\u0163a din societate), singur\u0103tatea poate s\u0103 te distrug\u0103 sau s\u0103 te fac\u0103 mai puternic. Pentru cei mai mul\u0163i, singur\u0103tatea este \u00eens\u0103 o povar\u0103 insuportabil\u0103, o boal\u0103 de care nu vor s\u0103 \u015ftie nimic. Nimic nu este mai \u00eenfrico\u015f\u0103tor dec\u00e2t s\u0103 cazi \u00een plasa acestui nimic. Acesta este \u015fi motivul pentru care puterea a conceput mereu strategii de escamotare a singur\u0103t\u0103\u0163ii, de scoatere a indivizilor de sub presiunea propriei libert\u0103\u0163i \u015fi invazia propriei suferin\u0163e. Oamenii nu pot fi l\u0103sa\u0163i de izbeli\u015fte; mor de ur\u00e2t sau de fric\u0103. Iat\u0103 de ce, \u00een absen\u0163a divinit\u0103\u0163ii, puterea a conceput mijloace imanente pentru a satisface dorin\u0163a lor de a fi integra\u0163i social. C\u0103 noua rutin\u0103 a vie\u0163ii nu se ridic\u0103 la anvergura practicilor religioase este clar. Intrarea \u00eentr-o biseric\u0103 nu se compar\u0103 cu vizita la un mall. Dincolo de aceste aspecte calitative, cert este c\u0103 o anumit\u0103 ofert\u0103 a fost satisf\u0103cut\u0103. \u00centr-o lume f\u0103r\u0103 Dumnezeu, nici nu mai conteaz\u0103 dac\u0103-\u0163i umpli timpul, edific\u00e2ndu-\u0163i sufletul sau uit\u00e2ndu-te la un serial de televiziune. Singurul lucru care conteaz\u0103: s\u0103 fugi de singur\u0103tate. Astfel, societatea a devenit drogul unei mase imense de indivizi izola\u0163i, de singuratici care nu se suport\u0103 pe ei \u00een\u015fi\u015fi. La munc\u0103 sau \u00een timpul liber, nu facem, to\u0163i, dec\u00e2t s\u0103 fugim de singur\u0103tate, de acea realitate ultim\u0103, care este vidul personal. Ne \u00een\u015fel\u0103m pe noi \u00een\u015fine, dar ce mai conteaz\u0103 acest lucru? \u00centr-o lume-surogat, e imposibil de spus ce este adev\u0103r \u015fi ce este minciun\u0103. Nici m\u0103car aceia care \u015fi-au f\u0103cut din singur\u0103tate o redut\u0103, din interiorul c\u0103reia arunc\u0103 s\u0103ge\u0163i c\u0103tre minunata lume nou\u0103, nu mai fac dou\u0103 parale. Sau, parale fac, dar numai at\u00e2t. Banul este compensa\u0163ia unui adev\u0103r r\u0103mas f\u0103r\u0103 efect. Este, totodat\u0103, falimentul singur\u0103t\u0103\u0163ii. Singurul lucru care mai conteaz\u0103 este c\u0103, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd drogul social trece \u015fi r\u0103m\u00e2nem, fie \u015fi o clip\u0103, singuri, ne \u00eent\u00e2lnim \u00een sevraj cu dezolarea noastr\u0103 comun\u0103. Ea, doar, este ceea ce ne mai une\u015fte, ceea ce ne une\u015fte \u00een mod esen\u0163ial, divinitate negativ\u0103, apropiat\u0103 de vid, dar care, fa\u0163\u0103 de el, mai p\u0103streaz\u0103 ceva din consisten\u0163a divin\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

O poveste despre originea limbajului, autenticitate \u015fi comunitatea \u201eabsent\u0103\u201c<\/strong><\/p>\n

Cristian Iftode<\/strong><\/p>\n

V\u0103 propun un joc filosofic. Haide\u0163i s\u0103 scurtcircuit\u0103m o interminabil\u0103 \u015fi complicat\u0103 istorie despre adev\u0103r \u015fi putere \u2013 adev\u0103r sau putere \u2013, despre limbaj ca mijloc de \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fire a Adev\u0103rului sau arm\u0103 prin care dispunem de semenii no\u015ftri. O istorie ce are \u00een fiecare timp actorii ei principali: \u201er\u0103ul\u201c Gorgias \u015fi \u201ebunul\u201c Socrate, \u00een Grecia clasic\u0103; sau \u201er\u0103ul\u201c Nietzsche \u015fi \u201ebunul\u201c Kant, \u00een modernitate. O istorie \u00een care \u201eGorgias\u201c, \u201eSocrate\u201c, \u201eNietzsche\u201c sau \u201eKant\u201c nu sunt doar nume ce refer\u0103 la mari figuri re\u0163inute \u00een tratatele de filosofie, ci reprezint\u0103, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, numele unor voci simultan prezente \u015fi divergente \u00een interiorul c\u00eete unui discurs filosofic de referin\u0163\u0103: Socrate \u015fi Gorgias, \u00eenfrunt\u00e2ndu-se \u00een discursul lui Platon;\u00a0 Nietzsche \u015fi Kant, personaje cheie \u00een povestea heideggerian\u0103 a \u201euit\u0103rii fiin\u0163ei\u201c; sau Nietzsche \u015fi Heidegger, deveni\u0163i \u201evoci\u201c reperabile \u00een scriitura lui Derrida. O istorie \u00een care \u201epartizanii\u201c Puterii nu c\u00e2\u015ftig\u0103, pentru c\u0103 ar \u00eensemna c\u0103 au Adev\u0103rul de partea lor, iar cei ai Adev\u0103rului nu c\u00e2\u015ftig\u0103, pentru c\u0103 ar \u00eensemna c\u0103 sunt instrumente ale Puterii.
\nHaide\u0163i, de dragul jocului, s\u0103 asum\u0103m punctul de vedere al lui Nietzsche: da, totul este poveste \u015fi metafor\u0103, limbajul este de la un cap\u0103t la altul \u015fi \u00een toate p\u0103r\u0163ile sale metafor\u0103 \u015fi \u201eistorie\u201c. Doar c\u0103, f\u0103c\u00e2nd acest gest, s\u0103 \u00eencerc\u0103m a rezista ispitei c\u0103reia \u00eei cedeaz\u0103 sofistul, ax\u00e2ndu-se pe limbaj doar ca instrument de putere, de persuadare, l\u0103s\u00e2nd astfel de-o parte orice preocupare pentru adev\u0103r. S\u0103 vedem, adic\u0103, \u201epartea\u201c de adev\u0103r a abord\u0103rii realiste a problemei cunoa\u015fterii: se poate sus\u0163ine c\u0103 progresul \u00een \u015ftiin\u0163e nu este altceva dec\u00e2t cre\u015ftere \u00een putere, dob\u00e2ndirea unui control sporit asupra naturii, dar nu trebuie s\u0103 uit\u0103m c\u0103, totu\u015fi, exist\u0103 comunicare, chiar dac\u0103 pare ceva imposibil. Imposibil \u015fi necesar deopotriv\u0103: altfel, de mult am fi \u00eencetat s\u0103 vorbim.
\nS\u0103 asum\u0103m, apoi, c\u0103 metafora este condi\u0163ia originar\u0103 a semnific\u0103rii, a faptului c\u0103 ceva poate trimite la altceva dec\u00e2t sine: nu, pur \u015fi simplu, s\u0103 \u0163in\u0103 locul, \u00een calitate de surogat-suplement, ci s\u0103 stea pentru altceva \u00eentruc\u00e2t refer\u0103, adic\u0103 trimite, la acel (alt)ceva. Aceast\u0103 \u201etrimitere\u201c (envoi) este condi\u0163ia originar\u0103 a \u00een\u0163elegerii prin limbaj. \u00cen minte mi se \u00eenfirip\u0103, atunci, o poveste alternativ\u0103: dac\u0103, \u00eenainte de limbaj, de graiul articulat, vie\u0163uitoarele din specia noastr\u0103 \u2013 sau cele din care ne tragem \u2013 vor fi fost deja legate \u00eentr-un soi de \u201ere\u0163ea\u201c, \u00eentr-un mod care nu permitea s\u0103 fii vreodat\u0103 offline? Dac\u0103, \u00eenainte de limbaj, exista aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103 primordial\u0103, pe care toat\u0103 discu\u0163ia de final de secol XIX despre \u201eempatie\u201c, Einf\u00fchlung, o camufleaz\u0103, tocmai pentru c\u0103 o problematizeaz\u0103 \u00eentr-un vocabular \u015fi \u00eentr-o paradigm\u0103 subiectiviste, moderne, reprezenta\u0163ioniste? Dar dac\u0103 exista, aceast\u0103 conexiune nu putea fi, totu\u015fi, dec\u00e2t una fragil\u0103, depinz\u00e2nd de tot soiul de condi\u0163ii \u201epsihice\u201c, de o situare \u015fi o prezen\u0163\u0103 afectiv-efective \u00eentr-un loc comun. \u00cen aceste condi\u0163ii, emergen\u0163a puterii simbolice st\u0103 la originea conceptului \u015fi a abstractiz\u0103rii: se c\u00e2\u015ftig\u0103 un plus de mi\u015fcare, de control, de eficien\u0163\u0103, dar se pierde com-unitatea primordial\u0103. Lucrul nu este r\u0103u sau bun, ci tind s\u0103 cred c\u0103 inevitabil. Puterea simbolic\u0103 este puterea de a trimite. Se poate, apoi, argumenta c\u0103 aceasta nu e altceva dec\u00e2t expresia unei libert\u0103\u0163i prereflexive, ekstatice, a libert\u0103\u0163ii ca \u201emi\u015fcare ekstatic\u0103 originar\u0103\u201c, cum ar fi spus Sartre, a libert\u0103\u0163ii prin care \u00eencepem s\u0103 exist\u0103m cu adev\u0103rat (s\u0103 fim \u201eoameni\u201c), nu doar s\u0103 vie\u0163uim. Este puterea libert\u0103\u0163ii noastre, putere pe care \u201eetica\u201c \u00een sensul ei vechi (de rapport \u00e0 soi), \u00eencearc\u0103 s\u0103 o \u00eentoarc\u0103 asupra noastr\u0103, ca (auto)pliere sau subiectivare etico-estetic\u0103. Cu alte cuvinte, este posibilitatea saltului de la natur\u0103 la cultur\u0103, cu tot ceea ce se c\u00e2\u015ftig\u0103 \u015fi se pierde \u00een acest salt.
\nLimbajul filosofic este prin excelen\u0163\u0103 acela \u00een care facem experien\u0163a angoasant\u0103 a modului \u00een care ne \u00eent\u00e2lnim, la limit\u0103, \u00een perimetrul acelora\u015fi abstrac\u0163ii care nu (mai) trimit la nimic, fiind at\u00e2t de \u201eabstracte\u201c. \u00cen alt registru, arta \u201econceptual\u0103\u201c, arta care emerge \u00een intervalul dintre art\u0103 \u015fi realitate, ne plaseaz\u0103, cumva, \u00een orizontul aceleaia\u015fi \u00eent\u00e2lniri, al aceluia\u015fi rendez-vous f\u0103r\u0103 discurs, f\u0103r\u0103 semnificare, f\u0103r\u0103 transfer (Duchamp): pur \u015fi simplu, ne uit\u0103m unii la al\u0163ii \u015fi ne recunoa\u015ftem \u201eaici\u201c, constitui\u0163i \u00eentr-un \u201epublic\u201c, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie nevoie s\u0103 mai spunem ceva, s\u0103 prob\u0103m c\u0103 am ajuns \u00een acela\u015fi loc al \u00een\u0163elegerii. \u00centr-un fel, arta conceptual\u0103 este arta care duce p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t \u2013 consum\u0103 \u015fi epuizeaz\u0103 \u2013 \u201econceptul\u201c, permi\u0163\u00e2nd, poate, recuperarea unei situ\u0103ri (afective) primare. Ceea ce lingvi\u015ftii au botezat func\u0163ie fatic\u0103 a limbajului nu este, atunci, dec\u00e2t reflectarea acelei condi\u0163ii primordiale la care f\u0103ceam, mai devreme, referire, cu titlu ipotetic, o condi\u0163ie pe care limbajul articulat e chemat s\u0103 o suplineasc\u0103, a\u015fa cum poate (ceea ce \u015ftim c\u0103 implic\u0103, \u00een mod inevitabil, t\u0103g\u0103duirea ei f\u0103\u0163i\u015f\u0103, \u201euitarea\u201c sau \u201erefularea\u201c), promi\u0163\u00e2nd, \u00een schimb, o putere \u015fi un control sporite, o vitez\u0103 mai mare de deplasare. Ne confrunt\u0103m, astfel, cu o genealogie aproape \u201emitic\u0103\u201c a limbajului, implic\u00e2nd, \u00een pasul secund, trecerea de la \u201ecuv\u00e2ntul-eficace\u201c al \u201est\u0103p\u00e2nitorului de adev\u0103r\u201c (aedul, regele-judec\u0103tor sau profetul), la \u201ecuv\u00e2ntul-dialog\u201c, logos laicizat,\u00a0 regim al argumenta\u0163iei noncontradictorii (M. Detienne).
\n\u00cen ce mod, \u00eens\u0103, aceast\u0103 poveste incert\u0103 despre originea limbajului se poate dovedi relevant\u0103 pentru raportarea noastr\u0103 la sine (pentru ethos-ul nostru), ca \u015fi pentru rela\u0163iile cu ceilal\u0163i, cu societatea? Pe scurt, \u201emorala\u201c cred c\u0103 ar fi urm\u0103toarea: \u00een loc s\u0103 ne ag\u0103\u0163\u0103m de un \u201epropriu\u201c, adic\u0103 s\u0103 ne crampon\u0103m de o identitate fix\u0103 pe care s\u0103 o asum\u0103m drept singular\u0103, drept unic\u0103, s\u0103 facem experien\u0163a \u201edesubiectiv\u0103rii\u201c printr-o raportare multipl\u0103 (\u015fi \u201emetaforic\u0103\u201c) la propriul sine: nu ca unitate stabil\u0103, ci ca multiplicitate ireductibil\u0103 de voci, tendin\u0163e, vocabulare, nara\u0163iuni \u015fi personaje. Metafore \u015fi trimiteri (\u00een greac\u0103, metaphora \u00eensemna chiar \u201etransport\u201c, \u201edeplasare\u201c). Spargerea acestei \u201enuci tari\u201c a autenticit\u0103\u0163ii \u201eromantice\u201c s-ar putea s\u0103 nu fie, \u00eens\u0103, dec\u00e2t momentul unei altfel de dialectici, permi\u0163\u00e2nd \u00eent\u00e2lnirea efectiv\u0103 cu Cel\u0103lalt: odat\u0103 recunoscut\u0103 Diferen\u0163a, s\u0103 nu m\u0103 opresc respectuos (sau numai mim\u00e2nd respectul, adic\u0103 vorbind despre \u201etoleran\u0163\u0103\u201c), ci s\u0103 realizez c\u0103 stranietatea recunoscut\u0103 a Celuilalt e singurul mijloc de a \u201eelibera\u201c str\u0103inii din mine, singularit\u0103\u0163ile mele prepersonale, posibilit\u0103\u0163ile r\u0103mase latente. \u015ei c\u0103, f\u0103c\u00e2nd aceasta, ne \u00eent\u00e2lnim cu to\u0163ii \u00een \u201etemeiul\u201c sau mai cur\u00e2nd \u00een orizontul aceluia\u015fi universal concret: registrul estetic-efectiv al \u201etonalit\u0103\u0163ilor afective\u201c, al putin\u0163elor de a fi. \u00cen sensul acesta, cred c\u0103 direc\u0163ia sugerat\u0103 de Dufrenne, pe urmele lui Heidegger, este salutar\u0103: doar \u201edep\u0103\u015firea subiectivismului\u201c \u015fi a \u201egusturilor\u201c permite recuperarea umanit\u0103\u0163ii concrete, a lui \u201etu e\u015fti acela\u201c, a faptului de a fi \u00eempreun\u0103 cu ceilal\u0163i. S\u0103 recunoa\u015ftem, oricum, faptul c\u0103, f\u0103r\u0103 a crede cu adev\u0103rat c\u0103 ceilal\u0163i sunt deja \u00een mine, \u00een fiecare dintre noi, nu am avea nici un corelat adecvat pluralismului democratic \u015fi niciun interes genuin de a-i asculta pe ceilal\u0163i, de a ne deschide prin dialog, pun\u00e2ndu-ne, astfel, \u00een joc \u201epropria\u201c identitate, adic\u0103 setul de credin\u0163e \u015fi atitudini, de angajamente, repun\u00e2ndu-le \u00een discu\u0163ie cu riscul asumat de a ie\u015fi altfel dec\u00e2t eram \u00eenainte, de a fi modifica\u0163i \u00een focarul acestor angajamente prin confruntarea cu ceilal\u0163i, prin agonistica jocurilor de limbaj.
\n\u00cen fond, poate c\u0103 ceea ce numim iubire \u015fi deosebim de dorin\u0163\u0103 (\u00een\u0163eleas\u0103 ca dorin\u0163\u0103 de a poseda) nu este altceva dec\u00e2t ecoul acestei \u201ecomunit\u0103\u0163i absente\u201c; sentimentul c\u0103 \u201emigrezi\u201c \u00een cel\u0103lalt \u015fi c\u0103 cel\u0103lalt cre\u015fte \u00een tine, canal \u00eengust al unei experien\u0163e care ar putea fi plenare, organice, \u201ecolective\u201c (riscant cuv\u00e2nt…); experien\u0163a concret\u0103 a faptului c\u0103 \u00een fiecare om sunt to\u0163i oamenii, trecu\u0163i, prezen\u0163i, viitori.
\nNu vreau s\u0103 spun c\u0103 limbajul ne-a f\u0103cut egoi\u015fti: \u00een fond, nu putem vorbi de fiin\u0163e umane \u00eenaintea limbajului. \u00cens\u0103 tocmai pentru c\u0103 nu exist\u0103 limbaj privat, \u201ecomunul\u201c acestuia\u00a0 a devenit Ersatz-ul faptului de \u201ea fi \u00eempreun\u0103\u201c. Nu depl\u00e2ng o \u201ec\u0103dere din Rai\u201c, \u00een limb\u0103, ci doar \u00eencerc s\u0103 \u00een\u0163eleg condi\u0163ia natural\u0103 a omului ca fiin\u0163\u0103 cultural\u0103 \u015fi \u201eanimal simbolic\u201c. Iar condi\u0163ia natural\u0103 a omului este de a fi mai mult dec\u00e2t natur\u0103, mai mult dec\u00e2t feedback \u015fi dec\u00e2t program: de a fi, astfel, ceea ce s-a numit persoan\u0103, existen\u0163\u0103 sau libertate, atunci c\u00e2nd \u201econ\u015ftiin\u0163a\u201c a p\u0103rut a fi totuna cu o \u201eoglind\u0103\u201c sau un teatru de umbre, iar nu o \u0163\u00e2\u015fnire spre viitor. \u00cen\u0163eleg\u00e2nd existen\u0163a uman\u0103 ca perpetu\u0103 proiectare de sine \u015fi \u201eneantizare\u201c a situa\u0163iei, nu mai putem aspira la \u201ere\u0163eaua\u201c unei comuniuni f\u0103r\u0103 fisur\u0103: visul acestui Unu-multiplu se transform\u0103 \u00eentr-un co\u015fmar biopolitic, iar libertatea personal\u0103 pare c\u0103 trebuie ferit\u0103, deopotriv\u0103, de co\u015fmarul totalitar \u015fi de tipul de individualitate monadologic\u0103 fabricat de sistem: fiecare cu \u201edosarul\u201c s\u0103u, fiecare \u00een spatele \u201eecranului\u201c s\u0103u, \u00eentr-o singur\u0103tate suprasaturat\u0103 de imagini \u015fi re\u0163ele.
\nVorbeam, mai sus, despre puterea libert\u0103\u0163ii noastre, convertind impulsul primar de a dirija conduita celorlal\u0163i, \u00een autodisciplin\u0103 de via\u0163\u0103. Problema este c\u0103 orice \u201em\u0103sur\u0103\u201c autoimpus\u0103, oric\u00e2t de just\u0103 ar fi, reprezint\u0103 numai \u00een prim\u0103 instan\u0163\u0103 expresia sau manifestarea libert\u0103\u0163ii mele, fiind resim\u0163it\u0103 \u00een toate momentele ulterioare ca o \u00eengustare \u015fi o limitare a acesteia. Explicabil, atunci, cum se pic\u0103 \u00een extrema individualist\u0103 a singurei \u201eprobe\u201c empirice a libert\u0103\u0163ii ca permanent\u0103 dezicere de sine \u015fi negare a actului anterior. Explicabil, dar nu \u015fi justificabil: respingerea credin\u0163ei \u00eentr-un sine substan\u0163ial identificabil cu o sum\u0103 de tr\u0103s\u0103turi invariante (de caracter) nu anuleaz\u0103 necesitatea de a asuma o ax\u0103 temporal\u0103 pe care evenimentele unei vie\u0163i s\u0103 se \u00een\u015fire \u00een func\u0163ie de anumite scopuri \u015fi s\u0103 fie judecate prin raportare la anumite convingeri. Aceast\u0103 ax\u0103 temporal\u0103 cap\u0103t\u0103, astfel, semnifica\u0163ia unei axe narative: fiecare trebuie s\u0103 fie capabil s\u0103 \u00ee\u015fi istoriseasc\u0103 propria poveste de via\u0163\u0103, fiind pe deplin con\u015ftient c\u0103 aceast\u0103 poveste nu va r\u0103m\u00e2ne mereu aceea\u015fi, c\u0103 se va modifica pe parcurs. \u00cens\u0103 faptul de a-\u0163i putea nara istoria personal\u0103 implic\u0103 pe acela de a \u015fti, \u00een orice moment, unde vrei s\u0103 ajungi \u015fi ce este cu adev\u0103rat important pentru tine. Ceea ce deschide c\u0103tre o concep\u0163ie despre autenticitate \u00een\u0163eleas\u0103 nu ca spontaneitate dezinhibat\u0103, ci ca sum\u0103 de angajamente reiterate. Dar aceasta este deja o alt\u0103 poveste.<\/p>\n

 <\/p>\n

Singur\u0103t\u0103\u0163ile zeilor, singur\u0103t\u0103\u0163ile oamenilor<\/strong><\/p>\n

Sabin D\u00c3ni\u0162\u00c3<\/strong>
\nCreatio ex solitudine<\/strong>
\nFaptul c\u0103 singur\u0103tatea are o descenden\u0163\u0103 sacr\u0103 este \u00eent\u0103rit inclusiv de mitologiile crea\u0163ioniste. Aproape toate miturile genezelor povestesc, \u00eentr-un fel sau altul, despre inconturnabilul plictis \u015fi odioasa singur\u0103tate a creatorului generic. Demiurgul absolut, reprezint\u0103, \u00een aceste metafore crea\u0163ioniste, un tip suficient sie\u015fi, omniprezent, omnisicient, etern \u015fi total. La un moment dat, din motive absconse, probabil la cap\u0103tul unei singur\u0103t\u0103\u0163i vecine cu plictisul, ceva se \u00eent\u00e2mpl\u0103. \u00cen mitologia egiptean\u0103, de pild\u0103, zeul primordial (RA), n\u0103scut din v\u00e2rful unui munte, na\u015fte \u2013 la cap\u0103tul unei generice \u00eensingur\u0103ri \u2013 pe SHU (o divinitate masculin\u0103) \u015fi pe TEFNUT (o divinitate feminin\u0103). Cei doi devin aman\u0163i (\u00eentre noi fie vorba, nici nu preau aveau alte op\u0163iuni) \u015fi nasc la r\u00e2ndul lor pe zei\u0163a cerului NUT, \u015fi pe zeul p\u0103m\u00e2ntului: Geb. \u00cen mitologia hindus\u0103, Vishnu (zeul suprem) plute\u015fte \u00eentr-o solitudine absolut\u0103 deasupra oceanului cosmic. Ce-o fi g\u00e2ndit Vishnu \u00een lop\u0103tarea asta total\u0103 a \u00eensingur\u0103rii e greu de spus. Nu ne ajut\u0103 aici nici textele sacre de genul Bhagavata purana. Cert este c\u0103, la un moment dat, Vishnu \u00eel na\u015fte pe Brahma, iar acesta devine zeul-principiu \u015fi r\u00e2nduitor al lumii.
\n\u00cen mitologia persan\u0103 (a\u015fa cum o poveste\u015fte Plutarh) Zurvan, zeul primordial hermafrodit, entitate a timpului nem\u0103rginit \u015fi a spa\u0163iului, d\u0103 na\u015ftere lui Ahura Mazda (Ohrmazd sau Oromazdes), zeul binelui, \u015fi lui Angra Maynu (Ahriman), zeul r\u0103ului. Mitologia greceasc\u0103 este \u015fi ea rodul unei r\u0103zvr\u0103tiri a zeului primordial (Chaos) \u00eempotriva plictisului \u015fi a singur\u0103t\u0103\u0163ii de care foarte probabil suferea. Altminteri, cum s\u0103-i \u00een\u0163elegi disperarea cu care, dintr-o dat\u0103, d\u0103 na\u015ftere zei\u0163ei p\u0103m\u00e2ntului Gaia, lui Tartar (zeul subteranelor) lui Eros, zei\u0163ei nop\u0163ii (Nyx) \u015fi zeului tenebrelor, Erebus. Mitologiile tibetane, nordice, japoneze, uralo-alaice, etc. spun \u015fi ele, fie c\u0103 este vorba despre Phyva (zeii cele\u015fti \u00een religiile tibetane), despre Allfather (entitatea nordic\u0103) sau despre Izanaghi \u015fi Izanami (zeii cre\u0163ioni\u015fti japonezi), povestea unui climax al singur\u0103t\u0103\u0163ii zeilor primordiali. Astfel, se pare c\u0103 singur\u0103tatea are o sorginte sacr\u0103, iar din condi\u0163ia ei paradoxal\u0103 \u015fi insuficient\u0103 sie\u015fi, se na\u015fte lumea.
\nGeneza cre\u015ftin\u0103 (prin capitolul Facerea al Vechiului Testament) ne poveste\u015fte \u015fi ea despre cea de-a \u015fasea zi a crea\u0163iei, cea \u00een care Dumnezeu \u00eel creeaz\u0103 pe Adam, din lut, dup\u0103 chipul \u015fi asem\u0103narea sa. Cunosc\u00e2ndu-\u015fi propria ap\u0103sare a singur\u0103t\u0103\u0163ii (cea de dinainte de crea\u0163ie) Dumnezeu g\u0103se\u015fte de cuviin\u0163\u0103 s\u0103 i-o aduc\u0103 lui Adam, pe Eva. Astfel, singur\u0103tatea absolut\u0103 se pierde, societatea se na\u015fte \u00een crochiul ei dual, iar odat\u0103 cu ea, \u00eencepe… scandalul.
\nTaxinomii \u015fi iconologii <\/strong>
\nale singur\u0103t\u0103\u0163ii omului<\/strong>
\nDac\u0103 singur\u0103t\u0103\u0163ile zeilor au avut c\u00e2ndva, \u00een illo tempore, un caracter absolut, a\u015fa cum ne-o spun mitologiile genezelor, singur\u0103t\u0103\u0163ile oamenilor, c\u0103zute \u00een relativism, sunt pretabile unor taxinomii.\u00a0 Exist\u0103, astfel, singur\u0103t\u0103\u0163i opace, joase, t\u0103v\u0103lite \u00een mizerabilism \u015fi disperare, singur\u0103t\u0103\u0163i f\u0103r\u0103 miz\u0103, eviscerate de orice scop, singur\u0103t\u0103\u0163i malefice, morbide, singur\u0103t\u0103\u0163i obtuze, terne, sau singur\u0103t\u0103\u0163i boln\u0103vicioase traversate de un iz tanatofil. La cap\u0103tul opus, exist\u0103 singur\u0103t\u0103\u0163i creatoare, terapeutice, solare, laolalt\u0103 cu o sum\u0103 de alte solitudini fecunde din stirpea celor care dau legi \u015fi nume lucrurilor, adev\u0103rate soteriologii ale salv\u0103rii. Toate par s\u0103 aib\u0103 \u00een comun, la un moment dat, (\u00een fenomenologia lor generic\u0103) spaima confrunt\u0103rii cu sinele, frica teribil\u0103 c\u0103 \u2013 ajuns \u00eentr-un punct \u2013 vei pedala, la nesf\u00e2r\u015fit, \u00een gol. Singur\u0103tatea g\u00e2ndit\u0103 ca o oglind\u0103 unde nu se v\u0103d forme, ci se simt, aproape olfactiv, \u201econtururile\u201c nev\u0103zute ale spiritului.
\nPrima reprezentare comun\u0103 a singur\u0103t\u0103\u0163ii este cea a unui h\u0103u. Sau cea a \u00eentunericului absolut. Nu exist\u0103, probabil, un cuv\u00e2nt mai apt, mai reprezentativ, care s\u0103 trimit\u0103 c\u0103tre o \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare at\u00e2t de imediat\u0103 \u015fi de univoc\u0103, cum o face singur\u0103tatea. Pr\u0103pastie, genune sau bezn\u0103 absolut\u0103. \u015ei nu po\u0163i s\u0103 nu ai feeling-ul unui lucru definitiv, al unui ceva fundamental, care se \u00eent\u00e2mpl\u0103 acolo, \u00een viscerele ei. Abia aici, \u00eenving\u0103torul, cel din singur\u0103tate (cu r\u0103zboiul lui aparent orb) \u00ee\u015fi probeaz\u0103 suprema\u0163ia fa\u0163\u0103 de glorificarea celui victorios \u00een b\u0103t\u0103liile laolalt\u0103. C\u0103ci s\u0103 \u00eenvingi \u00een lupta cu tine pare o victorie mai ad\u00e2nc\u0103 dec\u00e2t \u00een lupta cu ceilal\u0163i.
\nPrintre evantaiul deconcertant al paterrn-urilor singur\u0103t\u0103\u0163ii s-ar putea vorbi chiar de \u201eo singur\u0103tate de lux\u201c, asta dac\u0103 ne g\u00e2ndim c\u0103 \u00een Japonia modern\u0103 exist\u0103 inclusiv o afec\u0163iune omonim\u0103 (un fel de auto\u00eensingurare intens motivat\u0103 de factorii sociali, de statutul concuren\u0163ial din societatea nipon\u0103, de imperativele familiale, etc.) denumit\u0103 HIKIKOMORI prin care bolnavul (\u00een general un tip apar\u0163in\u00e2nd clasei de mijloc sau castelor mai \u00eenalte) se autoizoleaz\u0103 \u00een camera lui (luni sau ani de-a r\u00e2ndul) refuz\u00e2nd cu obstina\u0163ie s\u0103 participe la via\u0163a social\u0103 sau chiar la via\u0163a domestic\u0103. Subiec\u0163ii acestei maladii \u00ee\u015fi petrec timpul citind benzi desenate sau navig\u00e2nd pe internet c\u0103zu\u0163i prad\u0103 agorafobiei, depresiei, abuliei. Foarte mul\u0163i dintre ei, la cap\u0103tul unor terapii asistate sau pur \u015fi simplu din voin\u0163\u0103 proprie, revin \u00een s\u00e2nul societ\u0103\u0163ii valorific\u00e2ndu-\u015fi acolo pauza benefic\u0103 a solitudinii. Chestia asta mi-a amintit de cuvintele lui Schopenhauer care (\u201eboier\u201c fiind) depl\u00e2ngea eforturile confra\u0163ilor mai mode\u015fti social care o apucaser\u0103 pe drumul filozofiei cu aceste cuvinte din Petrarca: Povera et nuda vai philosophia!
\nOmul singur \u2013 <\/strong>
\ndemiurgul societ\u0103\u0163ii umane<\/strong>
\nPrintre lucrurile care mi-au lipsit cu des\u0103v\u00e2r\u015fire: o anumit\u0103 voca\u0163ie de g\u0103\u015fcar! M\u0103 uit cu un soi de stupefac\u0163ie generic\u0103 la grupul lui X (pe care \u00eei rev\u0103d cam de dou\u0103 ori pe an din ra\u0163iuni de business). Sunt vreo zece tipi care se \u00eent\u00e2lnesc \u00eenc\u0103 din anii liceului (adic\u0103 de foarte mult timp) cu o consecven\u0163\u0103 de mamifere, adic\u0103 cu o traiectorie demn\u0103 de bizonii de pe Animal Planet care str\u0103bat, an de an, cu o consecven\u0163\u0103 geometric\u0103, pustiul continentelor pentru reproducerea speciei. Singura diferen\u0163\u0103 e c\u0103 tipii o fac de c\u00e2teva ori pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103: frecventeaz\u0103 acelea\u015fi locuri de ani de zile, au acelea\u015fi discu\u0163ii imbecile, acelea\u015fi glume ieftine, acela\u015fi comportament de turm\u0103 previzibil\u0103. \u00centre noi fie vorba, nu cunosc o formul\u0103 mai plenar\u0103 de mortificare colectiv\u0103. Pe de alt\u0103 parte, privindu-le h\u0103h\u0103iala \u015fi av\u00e2nd deja \u00een minte tema propus\u0103 pentru dosarul revistei Cultura (Singur\u0103tate-Societate) m\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 e \u015fi asta o form\u0103 de supravie\u0163uire. De fapt, singura. Mi-au venit \u00een minte, subit, tratatele de antropologie pe care le-am citit de-a lungul timpului \u015fi \u00een care se vorbe\u015fte (negru pe alb) despre saltul fundamental f\u0103cut de om \u00een societ\u0103\u0163ile arhaice de hominizi care au supravie\u0163uit supun\u00e2nd natura \u015fi procur\u00e2ndu-\u015fi hrana tocmai datorit\u0103 acestei comuniuni laolalt\u0103 pus\u0103 (la noi) at\u00e2t de sugestiv \u00een versul \u0103sta apocrif-colectivist: \u201eUnde-s doi \/ Puterea cre\u015fte!\u201c \u015ei sigur c\u0103 aceast\u0103 putere cre\u015fte c\u00e2nd este \u00eensumat\u0103. \u00cens\u0103 \u00eemi place s\u0103 cred c\u0103 matricea care a f\u0103cut-o posibil\u0103 a venit, cumva, tot din r\u0103fuiala \u00eensingur\u0103rii la cap\u0103tul urm\u0103torului scenariu: Un hominid trist, dup\u0103 e\u015fecul unei v\u00e2n\u0103tori ratate, care s-a tot g\u00e2ndit \u2013 singur \u00een bezna nop\u0163ii cum s\u0103 fac\u0103 \u201eca s\u0103 fie bine\u201c!
\nDe fapt, singur\u0103tatea \u015fi reversul ei sunt ca dou\u0103 vase comunicante: Se adap\u0103 unul din ceal\u0103lalt, se vascularizeaz\u0103 reciproc. Cel pu\u0163in a\u015fa ne \u00eenva\u0163\u0103 inclusiv miturile fondatoare prin pove\u015ftile exemplare ale genezei: o singur\u0103tate coapt\u0103 \u00een interior cu r\u0103ceala mor\u0163ii care irumpe \u00een afar\u0103 r\u0103sp\u00e2ndind, pretutindeni, via\u0163\u0103. C\u00e2t prive\u015fte g\u0103situl unei formule care s\u0103 \u00eembine c\u00e2t mai fericit aceast\u0103 complementaritate (singur\u0103tate \u2013 societate) \u00een detrimentul celei de-a doua, nu cunosc panseu mai fericit dec\u00e2t aceas\u0103 fraz\u0103 din Thoreau: \u201eI never found a companion that was so companionable as solitude.\u201c<\/p>\n

 <\/p>\n

Singur\u0103tate \u015fi respect<\/strong><\/p>\n

Ramona Ardelean<\/strong><\/p>\n

Nimeni nu poate respecta o mas\u0103 sau un grup de oameni, cu at\u00e2t mai pu\u0163in o \u201eturm\u0103\u201c de oameni, dec\u00e2t \u00een m\u0103sura \u00een care aceste conglomerate s-au individualizat, s-au singularizat, devenind o entitate sau
\no unitate distinct\u0103, str\u0103b\u0103tut\u0103 de un suflu \u015fi de o nervur\u0103 comune, care \u00eemprumut\u0103 caracteristicile, structura, for\u0163a \u015fi coeziunea unei individualit\u0103\u0163i, a unui individ. C\u0103ci nu putem respecta, \u00eentr-o logic\u0103 profund calitativ\u0103, dec\u00e2t formele individuale, formele care, indiferent de natura lor, s-au individualizat \u015fi s-au cristalizat p\u00e2n\u0103 la a deveni o unitate. Respect\u0103m, de aceea, o na\u0163iune, un grup, o institu\u0163ie, o rela\u0163ie de iubire, de prietenie sau de c\u0103s\u0103torie numai \u00een virtutea unit\u0103\u0163ii care le individualizeaz\u0103.<\/p>\n

Acest respect, intrinsec \u015fi indisolubil legat de procesul individualiz\u0103rii, este \u00eent\u0103rit, dublat \u015fi accentuat chiar de marea vulnerabilitate a individului, care const\u0103 \u00een faptul de a fi singur. Singur \u00een fa\u0163a lumii, singur \u00een fa\u0163a \u00eencerc\u0103rilor, a sor\u0163ii \u015fi a mor\u0163ii. Singur\u0103tatea, fiind prin urmare, ceva \u201edat\u201c, ceva de la sine-n\u0163eles, singura problem\u0103 care se ridic\u0103 este, \u00een fond, aceea de a-\u0163i asuma aceast\u0103 singur\u0103tate \u015fi vulnerabilitate, \u00een condi\u0163iile \u00een care societatea, cu o for\u0163\u0103 contrar\u0103, te ispite\u015fte s\u0103 treci de partea cealalt\u0103 a baricadei, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-\u0163i \u201ecumpere\u201c sau s\u0103-\u0163i \u201epl\u0103teasc\u0103\u201c, s\u0103-\u0163i mic\u015foreze sau chiar s\u0103-\u0163i anuleze spa\u0163iul at\u00e2t de vital al singur\u0103t\u0103\u0163ii, al individualit\u0103\u0163ii. C\u0103ci orice societate, prin angrenajul \u015fi mecanicitatea-i oarbe, demne de o hidr\u0103 cu infinite \u015fi invizibile tentacule, func\u0163ioneaz\u0103 precum o gaur\u0103 neagr\u0103, care \u00een l\u0103comia-i nem\u0103surat\u0103, tinde s\u0103 \u00eenghit\u0103, s\u0103 \u201easpire\u201c sau s\u0103 \u201eabsoarb\u0103\u201c individul. A rezista acestei tenta\u0163ii contrare, a nu te l\u0103sa alterat \u015fi contaminat de aceast\u0103 mi\u015fcare centrifug\u0103 a societ\u0103\u0163ii, conserv\u00e2ndu-\u0163i, protej\u00e2ndu-\u0163i \u015fi pre\u0163uindu-\u0163i spa\u0163iul singur\u0103t\u0103\u0163ii, reprezint\u0103 singura victorie demn\u0103 de un infinit respect.<\/p>\n

Flori rare, astfel de \u201evictorii\u201c nu se-nt\u00e2mpl\u0103 at\u00e2t de des pe c\u00e2t ne-am dori, judecata cantitativ\u0103 a societ\u0103\u0163ii reu\u015find mereu s\u0103 se impun\u0103 \u015fi s\u0103 striveasc\u0103 judecata calitativ\u0103 a individului. Putem ilustra acest aspect din perspectiva unei binecunoscute dileme morale, \u201edilema trenului\u201c. S\u0103 presupunem c\u0103 ne afl\u0103m la conducerea locomotivei unui tren sc\u0103pat total de sub control \u015fi c\u0103 la un moment dat \u00eent\u00e2lnim pe \u015fina direc\u0163iei de mers cinci indivizi lega\u0163i de un r\u0103uf\u0103c\u0103tor astfel \u00eenc\u00e2t ace\u015ftia s\u0103 nu poat\u0103 sc\u0103pa, iar pe \u015fina colateral\u0103 un singur individ legat de r\u0103uf\u0103c\u0103tor \u00een acela\u015fi mod. Constr\u00e2ngerea \u201etare\u201c este aceea de a alege dintre cele dou\u0103 variante posibile, \u015fi-anume: a) fie de a sacrifica, neschimb\u00e2nd direc\u0163ia de mers, cei cinci indivizi \u015fi de a-l salva pe cel singur, b) fie, schimb\u00e2nd macazul sau direc\u0163ia de mers, de a-l sacrifica pe cel singur \u015fi de a-i salva pe cei cinci. Majoritatea celor chestiona\u0163i au urmat, cum se poate b\u0103nui deja, o logic\u0103 matematic\u0103, strict cantitativ\u0103, aleg\u00e2nd, \u00een propor\u0163ie de 95%, varianta b, aceea a sacrific\u0103rii celui singur \u015fi a salv\u0103rii celor cinci, argumentele lor maximiz\u00e2nd \u201ebun\u0103starea general\u0103\u201c, conform c\u0103reia este \u201elogic\u201c \u015fi ra\u0163ional s\u0103 alegi, cantitativ vorbind, un r\u0103u mai mic. Dimpotriv\u0103, minoritatea a mers pe o logic\u0103 mai atipic\u0103 \u015fi mai pu\u0163in obi\u015fnuit\u0103, cum este cea calitativ\u0103, aleg\u00e2nd, \u00een propor\u0163ie de 5%, varianta a, respectiv varianta sacrific\u0103rii celor cinci \u015fi a salv\u0103rii celui singur. Intuind c\u0103 din punct de vedere moral este la fel de r\u0103u s\u0103 ucizi un individ sau cinci, ace\u015ftia f\u0103c\u00e2nd abstrac\u0163ie de num\u0103r, de cantitate, au ales, pe criterii mai cur\u00e2nd afective \u015fi emo\u0163ionale, s\u0103 salveze singularul, semnificativul, calitativul, unicul, pe principiul c\u0103 \u201emoartea unui om este o tragedie, moartea mai multor oameni este o chestiune de statistic\u0103\u201c.<\/p>\n

Astfel de sacrific\u0103ri ale minorit\u0103\u0163ii \u00een favoarea majorit\u0103\u0163ii au avut loc, adesea, \u00een istorie, nu doar \u00een cadrul societ\u0103\u0163ilor totalitare, \u00een care interesele individuale au fost subordonate \u015fi sacrificate intereselor abstracte, cantitative \u015fi generale, ci, de cur\u00e2nd, \u015fi cadrul societ\u0103\u0163ilor democratice, care cu toate avantajele \u015fi precau\u0163iile lor n-au reu\u015fit s\u0103 st\u0103vileasc\u0103 o nou\u0103 form\u0103 de dictatur\u0103, aceea a \u201etiraniei majorit\u0103\u0163ii\u201c, a tiraniei maselor responsabile de impunerea tot mai accentuat\u0103 a unei uniformit\u0103\u0163i a vulgarit\u0103\u0163ii \u015fi a prostului-gust, a consumerismului frivol \u015fi a falselor valori, a randamentului, performan\u0163ei, competi\u0163iei \u015fi eficien\u0163ei tot mai cretinizante, a dependen\u0163ei de munc\u0103 \u015fi a fugii dup\u0103 bani, pe scurt, a uniformit\u0103\u0163ii sub semnul, sub obsesia, sub \u201edomnia cantit\u0103\u0163ii\u201c.<\/p>\n

Nimic schimbat, a\u015fadar, \u00een cadrul actualei societ\u0103\u0163i, acela\u015fi mecanism, aceea\u015fi primitiv\u0103 \u015fi rudimentar\u0103 logic\u0103 matematic\u0103 \u015fi cantitativ\u0103, \u201eaceea\u015fi M\u0103rie cu alt\u0103 p\u0103l\u0103rie\u201c. Aceea\u015fi societate-locomotiv\u0103 care maximiz\u00e2nd mereu bun\u0103starea \u015fi fericirea generale, bun\u0103starea majorit\u0103\u0163ii, procedeaz\u0103, \u00een consecin\u0163\u0103, invariabil la fel, sacrific\u00e2nd \u015fi strivind individualul, calitativul \u00een favoarea cantitativului \u015fi a generalului.<\/p>\n

E timpul s\u0103 lichid\u0103m odat\u0103 cu logica aceasta strict mecanic\u0103 \u015fi cantitativ\u0103 care a produs at\u00e2tea neajunsuri, avantaj\u00e2nd, cum e \u00een cazul democra\u0163iei, dictatura \u015fi tirania majorit\u0103\u0163ii, adic\u0103 impunerea, mai ales prin intermediul mass-media, a gusturilor, preferin\u0163elor, opiniilor, cli\u015feelor, stereotipiilor sau sloganurilor vulgare, stimularea, specularea, manipularea \u015fi mimarea falselor virtu\u0163i, prostia, dezm\u0103\u0163ul, desfr\u00e2ul, pornografia, limbajul licen\u0163ios, obscecintatea, tupeul, nesim\u0163irea, flec\u0103reala, succesul facil, divertismentul \u015fi talk-show-urile de cel mai ieftin gust fiind mult mai \u201econsumabile\u201c \u015fi mai profitabile din punct de vedere economic, financiar. Toate acestea au ca efect pierderea masiv\u0103 a reperelor p\u00e2n\u0103 la dispari\u0163ia oric\u0103rei busole \u015fi a oric\u0103ror puncte cardinale, societatea-locomotiv\u0103, sc\u0103pat\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, de sub control, spulber\u00e2nd de pe \u015fina ei adev\u0103ratele valori, repere sau modele individuale, \u00eentrupate de acea minoritate care se \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2neaz\u0103 s\u0103 mai cread\u0103 \u00eenc\u0103 \u00een \u201eceea ce conteaz\u0103 cu adev\u0103rat\u201c.<\/p>\n

D\u00e2nd o \u201epalm\u0103\u201c acestei minorit\u0103\u0163i \u015fi \u00eencerc\u00e2nd s-o izoleze \u015fi chiar s-o anihileze de pe \u015fina istoriei, aceasta s-a r\u0103zbunat scriind o \u201econtra-istorie\u201c alc\u0103tuit\u0103 din toate marile vise, realiz\u0103ri \u015fi crea\u0163ii ale ei, eviden\u0163iind c\u0103 tot saltul, evolu\u0163ia sau progresul unei societ\u0103\u0163i stau, \u00een fond \u015fi la urma urmei, pe umerii acestor c\u00e2\u0163iva vis\u0103tori \u015fi vizionari minoritari, care d\u00e2nd un bob\u00e2rnac societ\u0103\u0163ii-locomotiv\u0103 au ar\u0103tat cine este de fapt adev\u0103rata \u201elocomotiv\u0103\u201c.<\/p>\n

 <\/p>\n

Imperativul singur\u0103t\u0103\u0163ii<\/strong><\/p>\n

Adrian Oro\u015eanu<\/strong><\/p>\n

Virtu\u0163ile singur\u0103t\u0103\u0163ii sunt cvasi-necunoscute \u00eentruc\u00e2t singur\u0103tatea e cvasi-imposibil\u0103. Separarea periodic\u0103 de zgomotul lumii e un bun exerci\u0163iu doar dac\u0103 reu\u015fe\u015fti s\u0103 nu iei lumea cu tine. Singur\u0103tate adev\u0103rat\u0103 e abia dac\u0103 \u00eentreruperea periodic\u0103 de ritm \u015fi retragerea \u00een izolare las\u0103 \u00een urm\u0103, fie \u015fi numai pentru o clip\u0103, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, totul: rela\u0163ii, conflicte, iubiri, dialoguri interioare, euri gonflate sau flasce, g\u00e2nduri, cuvinte. Prilejul \u2013 \u015fi pretextul \u2013 privilegiat al unui om care caut\u0103, uneori cu \u00eensetare, singur\u0103tatea e rug\u0103ciunea. Excesul de respect acordat de regul\u0103 religiozit\u0103\u0163ii poate cataliza indelebila \u015fi intransmisibila reg\u0103sire de sine.<\/p>\n

Rug\u0103ciunea f\u0103cut\u0103 \u00een scopul comunic\u0103rii cu o instan\u0163\u0103 superioar\u0103 are efect, paradoxal, doar \u00een absen\u0163a unui r\u0103spuns. Atunci c\u00e2nd privirea aruncat\u0103 spre cer revine la tine neschimbat\u0103, \u015ftii c\u0103 te rogi a\u015fa cum trebuie. Rug\u0103ciunea \u015fi singur\u0103tatea sunt at\u00e2t de str\u00e2ns asociate doar \u00eentruc\u00e2t, istoric, calea spre singur\u0103tate a fost pavat\u0103 cu rugi fierbin\u0163i. Mii \u015fi milioane de min\u0163i orientate c\u0103tre o transcenden\u0163\u0103 imposibil\u0103 s-au bucurat \u015fi se bucur\u0103 nu at\u00e2t de miracolul visat al interven\u0163iilor supranaturale c\u00e2t de bucuriile reg\u0103sirii de sine.
\nUn bun exemplu de rug\u0103ciune \u00een singur\u0103tate se g\u0103se\u015fte \u00een evanghelii. Episoadele \u00een care Iisus se retrage deoparte pentru rug\u0103ciune sunt pu\u0163ine \u015fi lapidare. M\u0103 voi rezuma aici la unul singur: Dup\u0103 hr\u0103nirea mul\u0163imilor, \u201enumaidec\u00e2t Iisus \u015fi-a silit ucenicii s\u0103 urce \u00een corabie \u015fi s\u0103 treac\u0103 \u00eenaintea lui de partea cealalt\u0103, c\u0103tre Betsaida, timp \u00een care el va trimite oamenii de acolo. Iar dup\u0103 ce \u015fi-a luat r\u0103mas-bun, a plecat pe munte s\u0103 se roage\u201c (Marcu 6:45-6). Nevoia de singur\u0103tate e exprimat\u0103, \u00eentr-o succesiune de trei verbe, suficient de acut \u00eenc\u00e2t traducerea1 eufemizant\u0103 e improprie. Verbele avnagka, zw (a sili2) \u015fi avpolu,w (a \u00eendep\u0103rta, a alunga3) sugereaz\u0103 urgen\u0163\u0103 \u015fi intransigen\u0163\u0103, iar avpota,ssomai (a-\u015fi lua r\u0103mas-bun4) marcheaz\u0103 separarea de mul\u0163ime. Se observ\u0103 \u00een op\u0163iunile terminologice ale unor traduc\u0103tori de limb\u0103 rom\u00e2n\u0103 tendin\u0163a de a edulcora mesajul textului, ceea ce poate avea efecte contraproductive, dilu\u00e2nd inutil aspira\u0163ia ardent\u0103 a lui Iisus c\u0103tre rug\u0103ciune \u00een singur\u0103tate, pe care textul o scoate \u00een eviden\u0163\u0103. Se poate glosa pe marginea caracterului de urgen\u0163\u0103 al acestui impuls \u00een sensul c\u0103, probabil, Iisus, epuizat de s\u0103v\u00e2r\u015firea miracolelor, are nevoie de solitudine pentru a-\u015fi reface for\u0163ele. Independent de mobilul ac\u0163iunii v\u0103dit imperative a lui Iisus, Marcu ilustreaz\u0103 aici nevoia de singur\u0103tate ca pe o chemare irezistibil\u0103, presant\u0103 \u015fi nenegociabil\u0103.
\nDin punct de vedere narativ, episodul se \u00eentrerupe \u00een acest punct, c\u0103ci o singur\u0103tate detaliat\u0103 nu mai e singur\u0103tate. \u00cel a\u015ftep\u0163i \u00een zadar pe Marcu s\u0103 ofere am\u0103nunte despre ceea ce face Iisus pe munte: se a\u015faz\u0103 pe o piatr\u0103, \u00een genunchi sau r\u0103m\u00e2ne \u00een picioare, spune sau \u015fopte\u015fte cuvinte ori tace ad\u00e2nc, se g\u00e2nde\u015fte la ceva ori \u00ee\u015fi m\u00e2ng\u00e2ie barba. Singur\u0103tatea e fiin\u0163\u0103 pur\u0103, altfel nu e singur\u0103tate; \u00een acele rare momente, am zice noi azi, Dasein redevine Sein.
\nPentru a ilustra virtu\u0163ile singur\u0103t\u0103\u0163ii, merit\u0103 pus \u00een lumin\u0103 programul narativ al lui Marcu privitor la caracterul misterios al personalit\u0103\u0163ii lui Iisus.5
\n\u00cen Evanghelia dup\u0103 Marcu, a\u015fa cum se \u015ftie, Cristos se constituie dintr-un Iisus ne\u00een\u0163eles de oamenii din jurul s\u0103u, despre el m\u0103rturisind doar personaje neindividualizate precum glasuri din cer (1, 11), \u00eengeri (1, 13), oameni cu duh necurat (1, 23-24; 5, 7), orbi (10, 46-48), demoni (1, 34; 3, 11; 9, 20), norodul \u00een general (9, 15) \u015fi cel din Ierusalim \u00een special (11, 10), un suta\u015f p\u0103g\u00e2n (15, 39) sau un obiect neanimat precum catapeteasma templului (15, 38). De asemenea, programatic, la Marcu Iisus are cel mai puternic impact atunci c\u00e2nd despre el se tace sau se pun \u00eentreb\u0103ri retorice: \u201eCine oare e acesta \u00eenc\u00e2t \u015fi v\u00e2ntul \u015fi marea \u00eel ascult\u0103?\u201c (4, 41).
\nValorizarea singur\u0103t\u0103\u0163ii este, am putea spune, foarte pragmatic\u0103 la Marcu, care nu e interesat at\u00e2t de \u201evia\u0163a interioar\u0103\u201c a lui Iisus c\u00e2t de impactul relat\u0103rii sale asupra comunit\u0103\u0163ii pentru care scrie. (De altfel, \u00eens\u0103\u015fi sintagma \u201evia\u0163\u0103 interioar\u0103\u201c ca opus\u0103 exteriorit\u0103\u0163ii este absolut anacronic\u0103 \u00eentr-un discurs despre un text iudaic de secol I.)6
\nTehnica narativ\u0103 a misterului are drept efect o privire fugitiv\u0103 \u00een singur\u0103tatea unui om, despre care altfel nu se poate nicicum vorbi. La urma urmei, \u00eens\u0103\u015fi povestirea retragerii lui Iisus \u00een singur\u0103tate e deja o intruziune \u00een solitudinea personajului: pentru a-\u015fi atinge scopul, Marcu \u00eei exclude pe ucenici din \u015fi \u00een acela\u015fi timp \u00eel invit\u0103 pe (nev\u0103zutul) cititor\/auditor \u00een intimitatea negr\u0103it\u0103 a lui Iisus. T\u0103cerile acestui episod invit\u0103 nenum\u0103rate \u00eentreb\u0103ri al c\u0103ror r\u0103spuns nu exist\u0103 la nivel textual, dar care cheam\u0103 la o apropiere mai mare de Iisus dec\u00e2t oric\u00e2te \u201edovezi\u201c supranaturale ale dumnezeirii lui.
\nVerbul folosit de Marcu pentru a numi, \u00een acest context, rug\u0103ciunea lui Iisus \u00een singur\u0103tate este proseu,comai. Acest termen desemneaz\u0103 cu precizie comunicarea cu divinitatea, \u201ef\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 a preciza un anume con\u0163inut al rug\u0103ciunii. Acest caracter deschis \u015fal termenului\u0163 impune frecvent, \u00een scopul unei specifica\u0163ii mai exacte, ata\u015farea unor determina\u0163ii suplimentare.\u201c7
\nCu alte cuvinte, pentru a stabili dac\u0103 rug\u0103ciunea e o cerere, o laud\u0103 sau o mul\u0163umire, acestui verb trebuie s\u0103-i fie al\u0103turate \u015fi alte determina\u0163ii, de exemplu un adverb. Aici, Marcu nu face \u00eens\u0103 acest lucru, ci folose\u015fte v\u0103dit parcimonios doar termenul generic, ad\u00e2ncind programatic nedeterminarea singur\u0103t\u0103\u0163ii lui Iisus.
\nVizitarea propriei inimi nu e posibil\u0103 dec\u00e2t \u00een singur\u0103tate. Spre interioritate se deschid continuu priviri pe care, \u00eens\u0103, tumultul cotidian le obnubileaz\u0103. \u00cen principiu, activit\u0103\u0163ile zilnice nu con\u0163in elemente radical opuse vie\u0163ii interioare, dar \u00een practic\u0103 at\u00e2t agita\u0163ia c\u00e2t \u015fi letargia care-i succed\u0103 sunt piedici redutabile pentru con\u015ftientizarea subiectivit\u0103\u0163ii. Centrul propriei individualit\u0103\u0163i, din care izvor\u0103sc mereu voia bun\u0103, dorin\u0163a de cunoa\u015ftere \u015fi creativitatea nelimitat\u0103, nu ne p\u0103r\u0103se\u015fte niciodat\u0103; c\u0103utarea lui e un proiect pentru care ar merita s\u0103 avem mai multe vie\u0163i.<\/p>\n

 <\/p>\n

Note:
\n1 Edi\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti citate: Societatea Biblic\u0103 pentru Britania \u015fi Str\u0103in\u0103tate, Jassy, 1871 (SBBS); Sofronie Craioveanul, Bucure\u015fti, 1909 (Sofronie); Radu-Galaction, Bucure\u015fti, 1939 (Galaction); BOR, Bucure\u015fti, 1988 (BOR); Traducerea Lumii Noi, New York, 2006 (TLN); Cornilescu, Bucure\u015fti, 2009 (CNS); Bartolomeu Valeriu Anania, Bucure\u015fti, 2011 (Anania); Cristian B\u0103dili\u0163\u0103, Bucure\u015fti, 2012 (B\u0103dili\u0163\u0103); Alois Bulai & Eduard Patra\u015fcu, Ia\u015fi, 2013 (Bulai-Patra\u015fcu); SBIR, Bucure\u015fti, 2014 (TSB).
\n2 SBBS are \u201ea constringe\u201c; Sofronie, BOR, CNS, Anania, B\u0103dili\u0163\u0103 \u015fi TSB au \u201ea sili\u201c; TLN are \u201ea obliga\u201c. Eufemizant, dar \u015fi poetic: Galaction \u015fi Bulai-Patra\u015fcu au \u201ea zori\u201c.
\n3 SBBS are \u201ea dimite mul\u0163imea\u201c. Eufemizant: Sofronie are \u201ea slohoz\u00ec norodul\u201c, CNS are \u201ea da drumul norodului\u201c, BOR are \u201ea slobozi mul\u0163imea\u201c, Galaction, TLN, Anania, B\u0103dili\u0163\u0103, Bulai-Patra\u015fcu \u015fi TSB au \u201ea da drumul mul\u0163imii\u201c. O mul\u0163ime de oameni care nu ia ini\u0163iativa s\u0103 plece nu trebuie \u201eeliberat\u0103\u201c sau \u201eslobozit\u0103\u201c, ci \u201eexpediat\u0103\u201c sau \u201etrimis\u0103 de acolo\u201c.
\n4 SBBS are \u201ei-a dimis\u201c, Bulai-Patra\u015fcu are \u201es-a desp\u0103r\u0163it de ei\u201c, Galaction are \u201es-a desf\u0103cut de mul\u0163ime\u201c; TLN, CNS \u015fi B\u0103dili\u0163\u0103 au \u201e\u015fi-a luat r\u0103mas-bun\u201c. Eufemizant: Sofronie \u015fi BOR au \u201ei-a slobozit\u201c; Anania \u015fi TSB au \u201ele-a dat drumul\u201c. Sensul este: Iisus \u00ee\u015fi ia la revedere \u015fi pleac\u0103 de acolo.
\n5 Cf. D. W. Wrede, Das Messiasgeheimnis in den Evangelien. Zugleich ein Beitrag zum Verst\u00e4ndnis des Markusevangeliums, G\u00f6ttingen, 1901.
\n6 E. P. Sanders, Jesus and Judaism, Philadelphia, 1985, pp. 63, 366 nota 24.
\n7 K.-H. Ostmeyer, Kommunikation mit Gott und Christus: Sprache und Theologie des Gebetes im Neuen Testament, Mohr Siebeck, WUNT, 2006, p. 43.<\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Semnifica’ia dezol\u0103rii Arthur Suciu Modernitatea este epoca singur\u0103t\u0103\u0163ii, deopotriv\u0103 a celei voite \u015fi a celei nevoite. Singur\u0103tatea nici nu are sens dec\u00e2t \u00eentr-o lume din care Dumnezeu lipse\u015fte. Nu suntem singuri c\u00e2t\u0103 vreme mai avem un Ultim Interlocutor. F\u0103r\u0103 El, abia, singur\u0103tatea ia fiin\u0163\u0103, dac\u0103 nu ne \u00eendrept\u0103m, de fapt, astfel pe calea unei veritabile… Cite\u0219te mai mult »DOSAR: SINGUR\u0102TATE \u015eI SOCIETATE<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[15341],"class_list":["post-24877","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-singuratate-singuratate-si-societate"],"views":1986,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24877","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24877"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24877\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24880,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24877\/revisions\/24880"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24877"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24877"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24877"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}