{"id":24870,"date":"2015-11-05T02:23:47","date_gmt":"2015-11-05T00:23:47","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24870"},"modified":"2015-10-30T02:25:11","modified_gmt":"2015-10-30T00:25:11","slug":"sa-gasim-acel-liant","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sa-gasim-acel-liant\/","title":{"rendered":"S\u0103 g\u0103sim acel liant"},"content":{"rendered":"

Madeea Axinciuc, Despre ierarhiile divine: fascina\u0163ia Unului \u015fi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor<\/em>, Humanitas, Seria Academica, 2015<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Inten\u0163ia proasp\u0103t ap\u0103rutei c\u0103r\u0163i a Madeei Axinciuc, Despre ierarhiile divine: fascina\u0163ia Unului \u015fi lumile din noi \u2013 temeiuri pentru pacea religiilor (Humanitas, Seria Academica, 2015), pare s\u00e3 fie ludic\u00e3. Autoarea \u00ee\u015fi alege trei cuvinte preferate \u2013 sacru, ierarhie \u015fi monoteism \u2013 \u015fi \u00eencearc\u0103 s\u0103 le aranjeze, \u00een felurite moduri, \u00een jurul unui al patrulea cuv\u00e2nt (pesemne cel mai pre\u0163uit, fiind bine-primit \u00een titlu \u015fi scris cu majuscul\u0103): Unul. Punerea \u00een discu\u0163ie a legitimit\u0103\u0163ii conceptuale a acestor cuvinte const\u0103 \u00een principal \u00een faultarea regulat\u0103 a g\u00e2ndirii conceptuale; \u00een opinia ei, de pild\u0103, \u201edimensiunea \u015ftiin\u0163ific\u0103 nu se reduce ca adresabilitate la registrele ra\u0163iunii \u015fi ale abilit\u0103\u0163ilor logice de argumentare\u201c (p. 16), c\u0103ci \u201e\u015ftiin\u0163ificul, c\u00e2t\u0103 vreme nu reu\u015fe\u015fte s\u0103 incorporeze spiritualul, r\u0103m\u00e2ne condamnat la par\u0163ialitate\u201c (p. 110), pentru c\u0103 \u201eimprecis\u0103 \u015fi problematic\u0103 este, \u00een general, orice \u00eencercare de conceptualizare a religiei\u201c (p. 42). Singurul epitet mai tare dec\u00e2t \u201eimprecis\u0103 \u015fi problematic\u0103\u201c ar fi fost, poate, \u201ezadarnic\u0103\u201c. Passons!
\nDe\u015fi are capitole, cartea pare scris\u0103 la perfect\u0103 \u2013 \u015fi descump\u0103nitoare \u2013 nimereal\u0103; nimereala nu e \u00eens\u0103 \u015fi numerologic\u0103: dup\u0103 un \u201eCuv\u00e2nt \u00eenainte\u201c (\u015fapte pagini), \u201ePrima introducere\u201c (trei pagini) e desp\u0103r\u0163it\u0103 de \u201eA doua introducere\u201c (alte trei pagini) cu ajutorul unor \u201ePrecau\u0163ii metodologice\u201c (a\u0163i ghicit, tot trei pagini). Contaminat de tonul c\u0103r\u0163ii, parc\u0103-\u0163i vine s\u0103 deslu\u015fe\u015fti simbolic: cele \u015fapte t\u0103r\u00e2muri (v\u0103zute plus nev\u0103zute) sunt populate de trei seturi a c\u00e2te trei ierarhii divine, curat Dionisie! L\u0103s\u00e2nd pu\u0163in gluma la o parte, impresia de carte scris\u0103 la repezeal\u0103 se impune de la \u00eenceput. Dup\u0103 c\u00e2teva paragrafe introductive, textul Madeei Axinciuc prinde trup prin lungi \u00een\u015firuiri de citate (de exemplu, se trece n\u0103ucitor de la Genez\u0103 la Dionisie la Lao zi la Parmenide al lui Platon la Metafizica lui Aristotel la Reperele lui Heidegger \u00een trei pagini!, pp. 96-9) \u015fi concaten\u0103ri interculturale neinterpretate. Ici-colo un lic\u0103r, c\u00e2nd g\u00e2ndul autoarei face, timid, prezen\u0163a. De pild\u0103, discut\u00e2nd despre ne\u00eendrept\u0103\u0163irea atitudinii de superioritate care privilegiaz\u0103 \u201emonoteismul\u201c \u00een paguba religiilor \u201ep\u0103g\u00e2ne\u201c, Madeea Axinciuc conchide: \u201e\u00abLag\u0103rele de concentrare\u00bb ale min\u0163ii sunt mai viclene \u015fi mai durabile dec\u00e2t cele instituite prin voin\u0163\u0103 politic\u0103. Ele prind r\u0103d\u0103cini \u015fi se insinueaz\u0103 ca forme mentale de reg\u0103sit ulterior la nivelul mentalit\u0103\u0163ilor\u201c (p. 82).
\nCartea are o miz\u0103 (\u201eaceea de a \u00een\u0163elege care sunt sensul \u015fi dinamica ierarhiilor divine\u201c, p. 21), c\u00e2teva propuneri (\u201eo revigorare a demersului umanist\u201c, p. 29; \u201erecontextualizarea ideii de sacru\u201c, p. 40; \u201eo luare de atitudine\u201c, p. 131) \u015fi o solu\u0163ie la cheie (\u201eRevalorizarea adecvat\u0103 a unicit\u0103\u0163ii este cheia p\u0103cii \u00eentre religii\u201c, p. 55). Ce \u00eenseamn\u0103 aceast\u0103 \u201erevalorizare\u201c, cum s\u0103 o faci din neadecvat\u0103 adecvat\u0103 sau prin ce mecanism unicitatea celuilalt ar putea deveni atractiv\u0103 \u2013 nu afl\u0103m. Prejudecata autoarei c\u0103 \u201eoamenii des\u0103v\u00e2r\u015fi\u0163i\u201c ai diferitelor tradi\u0163ii religioase ar avea o lume comun\u0103, pentru c\u0103 \u201eau atins\u201c acela\u015fi \u201eideal spiritual\u201c, pentru c\u0103, \u00een fine, Unul e acela\u015fi la cap\u0103tul fiec\u0103reia \u2013 aceast\u0103 prejudecat\u0103 organizeaz\u0103 \u00eentreaga desf\u0103\u015furare argumentativ\u0103 (acolo unde exist\u0103 a\u015fa ceva) sau doar retoric\u0103. Tonul general cvasi-mistic se \u00eembin\u0103 de minune cu traforajul psihologic (\u201eegoul ca decupare de sine\u201c,
\np. 107; \u201eprivirea care decupeaz\u0103\u201c, p. 139) \u015fi filozofic (\u201edecup\u0103ri terminologice\u201c,
\np. 187), desenul animat (Tom \u015fi Jerry,
\np. 95; Pinocchio, p. 169), basmul cult
\n(p. 105) \u015fi cu asemenea \u00eentreb\u0103ri retoric-aspira\u0163ionale: \u201eCe mod de \u00een\u0163elegere a lumii are, de exemplu, un \u015faman care \u00ee\u015fi schimb\u0103, dup\u0103 voin\u0163\u0103, forma trupului? Ce \u00een\u0163elegere a lumii a avut Hristos c\u00e2nd a mers pe mare?\u201c (p. 132). Nu \u015ftim, desigur, c\u0103ci schimbarea formei trupului nu ne mai e accesibil\u0103 dec\u00e2t ca o consecin\u0163\u0103 a alimenta\u0163iei \u00een exces \u015fi a sedentarismului, iar mersul pe ap\u0103 s-a demodat \u015fi nu mai \u0163ine dec\u00e2t pentru gag-uri TV. Dar Madeea Axinciuc d\u0103 \u015fi r\u0103spuns la \u00eentreb\u0103rile retorice, pe pagina imediat urm\u0103toare: \u201eHristos nu a p\u0103\u015fit cu trupul pe ap\u0103, ci, prin \u00een\u0163elegerea diferit\u0103 \u015fi profund\u0103 a ceea ce este, El a p\u0103\u015fit, iar trupul l-a urmat. Forma trupului se schimb\u0103, \u00een cazul \u015famanului, pentru c\u0103 ea urmeaz\u0103 cu fluiditate mi\u015fcarea sufleului.\u201c Pardon, \u201emi\u015fcarea sufletului\u201c. Nu \u015ftiu al\u0163ii cum sunt, dar pe mine m-a convins.<\/p>\n

Madeea Axinciuc nu o (poate) spune direct, din ra\u0163iuni de \u015ftaif academic, dar r\u0103zbate: din punctul ei de vedere, o component\u0103 indispensabil\u0103 \u00een studiul religiei este credin\u0163a \u00eens\u0103\u015fi, bat-o vina! Credin\u0163a distant-incluziv\u0103 \u015fi \u00een\u0163eleg\u0103tor-generoas\u0103 a Madeei Axinciuc e, a\u015f zice, miezul tare al acestei c\u0103r\u0163i. Eminescianul \u201eEu nu cred nici \u00een Iehova\/ Nici \u00een Buddha-Sakya-Muni\u201c e \u00eentors pe dos (\u201eEu cred \u015fi… \u015fi…\u201c), iar relaxarea prilejuit\u0103 de lipsa combativit\u0103\u0163ii d\u0103 na\u015ftere unui surogat menit s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103 \u00een universalitate orice candidat la func\u0163ia divin\u0103, inclusiv pe cei poten\u0163iali: Unul. Mahavira sau Thor, Tat\u0103l sau Quetzalcoatl sunt doar nume \u015fi reprezent\u0103ri, pe c\u00e2nd Unul reu\u015fe\u015fte cumva, \u00een viziunea autoarei, s\u0103 fie mai mult dec\u00e2t at\u00e2t.
\nIat\u0103 ce crede autoarea despre religie \u00een genere (\u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 a\u015fa ceva): \u201eTradi\u0163iile religioase presupun restaurarea armoniei sau a leg\u0103turii originare cu Unul\u201c (p. 105). \u00ce\u0163i vine s\u0103 \u00eentrebi: – Toate tradi\u0163iile? \u2013 Da, toate. \u2013 Dar nici m\u0103car nu le cunoa\u015ftem pe toate… \u2013 Nu conteaz\u0103. Toate. Precau\u0163iile metodologice a\u015fezate prospectiv la \u00eenceputul c\u0103r\u0163ii sau paginile de metodologie idealizant\u0103 exilate \u00een ultimul capitol sunt lipsite de consecin\u0163e: Madeea Axinciuc practic\u0103 un reduc\u0163ionism radical \u015fi un egalitarism f\u0103r\u0103 rest. Religiile nu sunt doar nesuperioare \u015fi neinferioare unele altora, dar \u015fi la fel de viabile \u015fi de frecventabile. N\u0103scute \u00een \u201esclavagism\u201c \u015fi puse s\u0103 guste \u201edemocra\u0163ia\u201c, religiile o fac \u00een plin \u201esocialism\u201c. Independent de teologii, practici, ritualuri etc., esen\u0163a oric\u0103rei religii e sublimabil\u0103, ne zice Madeea Axinciuc, \u00een ceva ce le e comun tuturor: Unul. \u00cen hora unirii religiilor, sub\u0163ierea doctrinei de la teism la deism e insuficient\u0103 pentru autoare, care \u0163ine s\u0103 reduc\u0103 totul la o, \u00een fond, cifr\u0103.
\nProblema Unului e c\u0103 nu e nici Dumnezeu a\u015fa cum \u00eel \u015ftim noi, nici Allah, nici tao, nici musai Treime, nici neap\u0103rat tetragram\u0103, nici ne\u00eendoios primus inter Asuras, nici \u2013 \u015fi \u015ftiu c\u0103 aici se fr\u00e2ng ultimele, multe, speran\u0163e \u2013 Manitu. Unul reu\u015fe\u015fte s\u0103 fie c\u00e2te nimic din to\u0163i ace\u015ftia \u015fi mai deloc din fiecare. Autoarea nu-\u015fi refuz\u0103 trucul apofatic: versatil mai ceva ca zeii tradi\u0163ionali, Unul lipe\u015fte fiin\u0163a de nefiin\u0163\u0103 \u00eentr-un perpetuu uite-l\/nu-i.
\nProblema cu hora religiilor e c\u0103, probabil, nu s-ar b\u0103ga mai nimeni \u00een ea, c\u0103ci sarea \u015fi piperul religiei, ca \u015fi ale \u00eentregii vie\u0163i, stau tocmai \u00een diferen\u0163\u0103. Un dumnezeu egal e resim\u0163it ca un dumnezeu egal cu zero, a\u015fa cum, extras\u0103 din registrul elitist, m\u00e2ntuirea e de m\u00e2ntuial\u0103.
\nScepticismul epistemologic al Madeei Axinciuc, redutabil st\u00e2ng-\u00een-drept metodologic, e principial: \u201eExist\u0103 o inadecvare \u00een privin\u0163a raport\u0103rii la fenomenul religios ca obiect care poate fi descris, catalogat \u015fi etichetat potrivit unor tr\u0103s\u0103turi deduse exterior din texte, teologii, doctrine, rituri, practici etc.\u201c (p. 117). Cercet\u0103torul nu are acces la via\u0163a interioar\u0103 a practicantului, iar acest neajuns \u00eel condamn\u0103 la inadecvare \u00een evaluarea oric\u0103rei manifest\u0103ri a religiosului. Nu po\u0163i \u00een\u0163elege o religie, pare s\u0103 zic\u0103 autoarea, dec\u00e2t practic\u00e2nd-o. Dac\u0103 acesta e \u00een\u0163elesul \u201erevaloriz\u0103rii adecvate a unicit\u0103\u0163ii\u201c, suntem \u00een plin\u0103 utopie. Sensul cercet\u0103rii \u00eens\u0103\u015fi este, pentru autoare, un \u201edrum spre centru\u201c (p. 110) de la care cercet\u0103torul nu se poate sustrage dec\u00e2t pentru a se condamna singur la cele dou\u0103 erza\u0163uri ale spiritualului: filozofia \u015fi \u015ftiin\u0163a. Parc\u0103-l \u015fi auzi pe Moromete: E un punct de vedere!
\nDac\u0103 aceast\u0103 carte a avut un redactor, probabil \u015fi el\/ea a lucrat tot la repezeal\u0103. Parcurgi, de pild\u0103, dou\u0103 pagini (127-8) despre \u201einstan\u0163e\u201c \u015fi \u00ee\u0163i dai brusc seama c\u0103 autoarea nu a omis s\u0103 treac\u0103 \u201eonor.\u201c \u00een fa\u0163\u0103, c\u0103ci nu e vorba de niciun complet: \u201einstan\u0163\u0103\u201c calchiaz\u0103 englezescul \u201einstant\u201c (clip\u0103, moment). (\u00cel \u015fi vezi pe Ovidiu Iuliu Moldovan recit\u00e2nd: \u201eInstan\u0163a cea repede\/ Ce ni s-a dat\u201c.) Cite\u015fti un paragraf ca acesta:
\n\u201eNu propun prin lucrarea de fa\u0163\u0103 nici o viziune evolu\u0163ionist\u0103 \u015fi cu at\u00e2t mai pu\u0163in revolu\u0163ionar\u0103. Propun \u00eens\u0103 o luare de atitudine, a noastr\u0103, ca oameni, pentru noi, prin asumarea unei viziuni critice, realiste, pornind de la ceea ce \u015ftim deja sau ar trebui s\u0103 \u015ftim \u00een lumina rezultatelor \u015ftiin\u0163ei care triumf\u0103\u201c (p. 131) \u015fi te \u00eentrebi dac\u0103 l-a mai citit careva \u00eenaintea ta. Deci, cum?!
\nIat\u0103 \u00eenc\u0103 o fraz\u0103 de plastic:
\n\u201ePerceperea istoriei ca secven\u0163ialitate \u00een spa\u0163iu \u015fi timp se reg\u0103se\u015fte \u00een modul comun (\u015fi academic) de interpretare a ierarhiei divine, respectiv a monoteismului\u201c (p. 126).
\n\u015ei \u00eenc\u0103 una:
\n\u201eNoutatea demersului deriv\u0103, \u00een prim\u0103 instan\u0163\u0103, din unicitatea lui, ca mesaj \u015fi form\u0103, unicitate care nu se delimiteaz\u0103 doar ca non-dublare ori non-repeti\u0163ie, ci, mai ales, ca gest creator\u201c (p. 165).
\nJur, ultima:
\n\u201eReligiile ca atare nu exist\u0103, iar mesajul lor \u00eentrupat nu se reduce la teologie\u201c (p. 190).<\/p>\n

La lansarea acestei c\u0103r\u0163i, pe 15 octombrie a.c., Doamna Francisca B\u0103lt\u0103ceanu a adus vorba de Ferdinand de Saussure, \u00eentemeietorul lingvisticii moderne, care n-a publicat mare lucru \u015fi ale c\u0103rui cursuri au fost puse laolalt\u0103 abia mai t\u00e2rziu, de elevii s\u0103i, \u00een ceea ce a devenit celebrul Cours de linguistique g\u00e9n\u00e9rale. Nu e normal\u0103, zicea Doamna B\u0103lt\u0103ceanu, obligarea cadrelor universitare \u00een zilele noastre \u2013 au\/n-au ceva de zis \u2013 s\u0103 publice.
\nMadeea Axinciuc e, de fapt, pentru cine o cunoa\u015fte, precump\u0103nitor poet\u0103. Scriitura ei academic\u0103 nu secret\u0103 acelea\u015fi delicii ca interac\u0163iunea convivial\u0103 \u015fi, de aceea, \u00een\u015fal\u0103. E \u00eenvior\u0103tor s\u0103 conchizi c\u0103, \u00een \u00eencle\u015ftarea dintre demonul profesiei \u015fi zeul voca\u0163iei, primul nu are, de fapt, nicio \u015fans\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Madeea Axinciuc, Despre ierarhiile divine: fascina\u0163ia Unului \u015fi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor, Humanitas, Seria Academica, 2015 Inten\u0163ia proasp\u0103t ap\u0103rutei c\u0103r\u0163i a Madeei Axinciuc, Despre ierarhiile divine: fascina\u0163ia Unului \u015fi lumile din noi \u2013 temeiuri pentru pacea religiilor (Humanitas, Seria Academica, 2015), pare s\u00e3 fie ludic\u00e3. Autoarea \u00ee\u015fi alege trei cuvinte preferate… Cite\u0219te mai mult »S\u0103 g\u0103sim acel liant<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[],"class_list":["post-24870","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor"],"views":1292,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24870","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24870"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24870\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24871,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24870\/revisions\/24871"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24870"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24870"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24870"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}