{"id":24839,"date":"2015-10-30T01:11:32","date_gmt":"2015-10-29T23:11:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24839"},"modified":"2015-10-30T01:11:32","modified_gmt":"2015-10-29T23:11:32","slug":"o-cale-spre-muzeul-mondial","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-cale-spre-muzeul-mondial\/","title":{"rendered":"O cale spre muzeul mondial"},"content":{"rendered":"<p><strong>\u201eVanitas vanitatum <\/strong><br \/>\n<strong>et omnia vanitas.\u201c<\/strong><br \/>\n<strong><em>Ecleziastul<\/em><\/strong><\/p>\n<p>Lumea devine din ce \u00een ce mai mic\u0103. Suntem, \u00eentr-un fel, victimele succesului speciei noastre. Tr\u0103im \u00een medie mai mult dec\u00e2t str\u0103mo\u015fii no\u015ftri, suntem mai puternici dec\u00e2t oricare dintre str\u0103mo\u015fii no\u015ftri \u015fi \u015ftim mai multe lucruri dec\u00e2t \u015ftiau cei mai documenta\u0163i dintre ei. Ce-i drept, se pare c\u0103 nu ne-am \u00een\u0163elep\u0163it foarte mult, dar asta e alt\u0103 poveste. Num\u0103rul de atei \u2013 mai ales printre persoanele educate \u2013 nu a fost niciodat\u0103 at\u00e2t de mare raportat la popula\u0163ia globului. Pove\u015ftile cu lumea ve\u015fnic\u0103 de dup\u0103 moarte nu mai au trecere. Oamenii vor s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 etern \u00een lumea aceasta, nu \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia cerurilor. Nu acolo se afl\u0103 toate bun\u0103t\u0103\u0163ile p\u0103m\u00e2ntului, ci aici. \u015ei acestea trebuie consumate acum. Toate! Nu mai exist\u0103 p\u0103m\u00e2nturi \u015fi ape virgine, ci doar locuri care nu au fost vizitate \u00eenc\u0103. Tocmai de aia omul contemporan viseaz\u0103 s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 etern, pentru a vedea tot, pentru a merge peste tot, pentru a consuma tot. \u015ei toate aceste locuri \u015fi lucruri trebuie depozitate undeva. Cum casele \u00een care locuim sunt tot mai mici (pentru c\u0103 noi suntem tot mai mul\u0163i, iar resursele sunt scumpe) \u015fi pentru c\u0103 unele dintre bog\u0103\u0163iile lumii nu pot fi reproduse \u00een form\u0103 fizic\u0103, omenirea pare s\u0103 fi g\u0103sit solu\u0163ia salvatoare: forma numeric\u0103. Totul se numerizeaz\u0103: arhive uria\u015fe, de necuprins cu mintea, sunt depozitate \u00een format electronic \u015fi pot fi oric\u00e2nd puse la dispozi\u0163ia noastr\u0103. Acesta este muzeul mondial al viitorului: un muzeu eteric \u015fi electronic \u00een care mintea noastr\u0103 poate c\u0103l\u0103tori, \u00een care sim\u0163urile noastre au \u015fi vor avea capacitatea de a ne face s\u0103 credem c\u0103 ne afl\u0103m \u00een prezen\u0163a originalului, care este numai al fiec\u0103ruia dintre noi, de acum \u00een veacul vecilor. \u00centr-adev\u0103r, numerizarea ne poate l\u0103sa cu impresia c\u0103 oricare capodoper\u0103 a istoriei a fost l\u0103sat\u0103 mo\u015ftenire doar pentru uzul personal \u015fi direct al fiec\u0103ruia dintre noi. Venus din Milo poate fi pip\u0103it\u0103 cu privirea \u015fi \u00een cur\u00e2nd probabil \u015fi cu buricele degetelor, de parc\u0103 ar fi fost creat\u0103 pentru a fi v\u0103zut\u0103 \u015fi atins\u0103 doar de c\u0103tre o singur\u0103 persoan\u0103. Lumea din aceast\u0103 realitate virtual\u0103 ne poate p\u0103c\u0103li \u00een asemenea m\u0103sur\u0103, \u00eenc\u00e2t s\u0103 avem impresia c\u0103 toat\u0103 istoria Terrei s-a scris doar pentru ca unul ca mine sau ca dumneavoastr\u0103 s\u0103 se bucure de frumuse\u0163ile ei \u2013 singur, ap\u0103r\u00e2nd-\u015fi cu gelozie propriet\u0103\u0163ile dob\u00e2ndite prin cunoa\u015fterea care ni se ofer\u0103 pe tav\u0103, \u00een infinitul internetului&#8230;<br \/>\nM-am l\u0103sat dus de vorbe, amintindu-mi de nenum\u0103ratele filme SF \u00een care oamenii sunt prizonierii lumilor virtuale create de for\u0163e oculte care vor s\u0103 \u00eei st\u0103p\u00e2neasc\u0103. Dar acest proces pare s\u0103 fie ireversibil nu pentru c\u0103 unul sau altul, simplu spectator al minunilor lumii ori guvern sau autoritate \u00ee\u015fi dore\u015fte acest lucru, ci pentru c\u0103 este dreptul de necontestat al fiec\u0103rui cet\u0103\u0163ean al lumii de a se bucura de toate cele c\u00e2te s-au f\u0103cut pe lume p\u00e2n\u0103 acum. P\u0103m\u00e2ntenii par s\u0103 se fi lansat \u00eentr-o competi\u0163ie acerb\u0103, nu doar pentru a cuceri c\u00e2t mai multe teritorii ale inteligen\u0163ei, c\u00e2t \u015fi pentru a se l\u0103sa cuceri\u0163i. \u015ei asta pentru c\u0103 cine nu e cucerit de turi\u015ftii mondiali care, asemenea l\u0103custelor, consum\u0103 orice act cultural aflat \u00een calea lor, pur \u015fi simplu nu exist\u0103. Existen\u0163a ast\u0103zi este clamat\u0103 doar dac\u0103 este recunoscut\u0103. \u015ei este recunoscut\u0103 dup\u0103 num\u0103rul de oameni care o cunosc, o \u00eenst\u0103p\u00e2nesc, o comenteaz\u0103, o consum\u0103, \u201e\u00eei dau like-uri \u015fi share-uri\u201c. Dac\u0103 nu exi\u015fti \u00een spa\u0163iul virtual, nu conteaz\u0103 dac\u0103 exi\u015fti \u00een cel real. Istoria nu te va \u0163ine minte, pentru c\u0103 ast\u0103zi istoria se arhiveaz\u0103 electronic. Este modul nostru de a crea muzeul mondial pe care l-au visat, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eendr\u0103zneasc\u0103 a-l numi ca atare, to\u0163i cei care au lucrat \u00een muzeele lumii de c\u00e2nd acestea au fost inventate.<br \/>\nAm f\u0103cut aceast\u0103 lung\u0103 digresiune pentru a mai spune c\u00e2te ceva despre Europeana \u2013 cea mai mare baz\u0103 de date a patrimoniului cultural pe care Uniunea European\u0103 (statul din care, fie c\u0103 vrem, fie c\u0103 nu vrem, facem parte) o men\u0163ine \u015fi o dezvolt\u0103 \u00een zilele noastre. Funda\u0163ia care poart\u0103 numele acestei arhive culturale continentale a emis luna trecut\u0103 o white paper (o Cart\u0103 Alb\u0103, dup\u0103 cum probabil s-ar traduce mai potrivit \u00een rom\u00e2n\u0103) intitulat\u0103 Transform\u00e2nd lumea cu ajutorul culturii: urm\u0103torii pa\u015fi \u00een vederea cre\u015fterii utiliz\u0103rii patrimoniului cultural numeric \u00een cercetare, educa\u0163ie, turism \u015fi industriile creative. Nu am s\u0103 explic acum de ce utilizez termenul numeric \u00een loc de digital (s\u0103 zicem c\u0103 sunt doar nostalgic dup\u0103 originile latine ale limbii noastre materne), dar termenul de industrii creative, tradus din creative industries, probabil c\u0103 ar trebui explicat pu\u0163in. El a ap\u0103rut \u00een discursul politicilor publice \u00een domeniul culturii doar dup\u0103 apari\u0163ia sintagmei industrii culturale, considerat\u0103 ast\u0103zi prea str\u00e2mt\u0103 \u00een definirea domeniului. Industriile creative cuprind \u015fi dreptul de autor, \u015fi drepturile conexe, \u015fi tehnologia informatic\u0103, \u015fi multe alte domenii care se subsumeaz\u0103 crea\u0163iei intelectuale care sunt ast\u0103zi motorul dezvolt\u0103rii lumii.<br \/>\nDocumentul despre care discut\u0103m este, in nuce, justificarea strategiei Europeana pentru 2015-2020. Ideea fundamental\u0103 de la care porne\u015fte aceast\u0103 strategie este simpl\u0103: cre\u015fterea (adaug eu: aproape nelimitat\u0103) a accesului la patrimoniul cultural al Europei. \u00cen mod evident, atunci c\u00e2nd vine vorba despre identitatea european\u0103 \u00een raport cu cea a oric\u0103rei alte \u00eentruchip\u0103ri statale sau suprastatale, continentale ori regionale, de pe \u00eentregul mapamond, Europa se legitimeaz\u0103 tot prin cultur\u0103 sau mai exact prin patrimoniu (prin ceea ce ne d\u0103 garan\u0163ia identit\u0103\u0163ii noastre pe care o \u00eenv\u0103\u0163\u0103m la \u015fcoal\u0103 \u015fi pe care o vedem \u00een muzee). Ca s\u0103 \u00eei citez pe speciali\u015ftii (prea numero\u015fi pentru a-i aminti aici) ce au elaborat acest studiu, patrimoniul cultural \u2013 pus la dispozi\u0163ia publicului, \u00een format numeric, prin Europeana \u2013 poate face din Europa un loc mai bun de tr\u0103it, de \u00eenv\u0103\u0163at, de lucrat sau de vizitat. Pentru aceasta, numai prin programul Horizon 2020, Uniunea European\u0103 a pus la b\u0103taie o sut\u0103 de milioane de euro pentru a cerceta patrimoniul cultural (sper c\u0103 to\u0163i operatorii culturali din Rom\u00e2nia sunt la curent cu acest program, pentru c\u0103 ar fi p\u0103cat s\u0103 nu profit\u0103m de banii aloca\u0163i). Pentru ca Europa s\u0103 fie locul acela visat, paradisul terestru \u2013 raportat, cel pu\u0163in, la celelalte aglomer\u0103ri umane \u2013, patrimoniul cultural este vital. Termenul vital este folosit ca atare \u00een document. \u015ei mai este utilizat un termen legat tot de patrimoniu: pentru educa\u0163ie el este considerat ca esen\u0163ial (eu tot bat \u015faua european\u0103 ca s\u0103 priceap\u0103 iapa guvernamental\u0103 din Rom\u00e2nia). Iar pentru ca acest instrument vital \u015fi esen\u0163ial s\u0103 \u00ee\u015fi poat\u0103 \u00eendeplini misiunea, rolul statelor membre ale Uniunii Europene este acela de a sprijini institu\u0163iile culturale pe care le p\u0103storesc, pentru ca acestea s\u0103 \u00eencarce memoria Europeana cu materiale de cea mai \u00eenalt\u0103 calitate. Cu alte cuvinte, simpla \u201earuncare\u201c a unor fi\u015fiere oarecare \u00een imensa baz\u0103 de date european\u0103 nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 statele membre \u015fi-au f\u0103cut datoria. Informa\u0163ia pus\u0103 la dispozi\u0163ia publicului trebuie s\u0103 fie relevant\u0103 \u015fi de calitate. Pentru acest motiv, autorii strategiei subliniaz\u0103 (la propriu, \u00een document) c\u0103 o finan\u0163are continu\u0103 \u015fi durabil\u0103 a institu\u0163iilor culturale este vital\u0103 pentru proiectul european. Aten\u0163ie: nu se discut\u0103 aici despre venituri proprii, despre profit \u015fi despre rezultatele financiare ale unui bun management. Este datoria inconturnabil\u0103 a guvernelor europene s\u0103 asigure aceast\u0103 finan\u0163are de la bugetul public, din taxele pe care le pl\u0103tim noi, cet\u0103\u0163enii Uniunii.<br \/>\n\u00cen opt ani de munc\u0103, speciali\u015ftii din cele dou\u0103zeci \u015fi opt de state au reu\u015fit s\u0103 numerizeze mai pu\u0163in de 10% din patrimoniul european. Este \u015fi normal. Oricum, munca aceasta va fi f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u015fit, pentru c\u0103 patrimoniul cultural are aceast\u0103 calitate de a nu fi niciodat\u0103 finit. El se amplific\u0103 prin crea\u0163ia contemporan\u0103. Documentul amintit ofer\u0103 o mul\u0163ime de recomand\u0103ri pentru ca statele s\u0103 \u00ee\u015fi duc\u0103 la \u00eendeplinire sarcinile. Nu am s\u0103 le amintesc aici pentru c\u0103, dac\u0103 a\u015f face a\u015fa, ar trebui s\u0103 ocup jum\u0103tate din spa\u0163iul revistei.<br \/>\n\u00cen Rom\u00e2nia institu\u0163ia pilon (agregatorul na\u0163ional) pentru Europeana este Institutul Na\u0163ional al Patrimoniului. Num\u0103rul celor care lucreaz\u0103 \u00een mod direct \u00een Rom\u00e2nia pentru acest program vital \u015fi esen\u0163ial pentru supravie\u0163uirea identit\u0103\u0163ii europene este nu doar nesemnificativ, este insult\u0103tor de mic; \u015fi este a\u015fa din cauza politicilor iresponsabile ale mini\u015ftrilor Guvernului Boc, care au pus pe butuci mai multe institu\u0163ii cruciale pentru protejarea \u015fi promovarea patrimoniului cultural din Rom\u00e2nia \u00een numele unei iluzorii strategii anti-criz\u0103. Din p\u0103cate, \u015fi acum \u00eenc\u0103 mai suport\u0103m urm\u0103rile acelor ani (2009-2012). Este un handicap pe care Rom\u00e2nia \u00eel resimte atunci c\u00e2nd oricare dintre noi acceseaz\u0103 Europeana \u015fi vede care este diferen\u0163a \u00eentre patrimoniul numerizat al \u0163\u0103rii noastre \u015fi cel din celelalte \u0163\u0103ri ale Uniunii. Este regretabil, dar politicienii no\u015ftri nu prea sunt du\u015fi la \u015fcoal\u0103 \u015fi, vorba lui Ion Iliescu, au pierdut contactul cu intelectualii. A\u015fa c\u0103 ne descurc\u0103m cu ce avem.<br \/>\nCe avem? Intra\u0163i \u015fi dumneavoastr\u0103 pe pagina www.europeana.eu \u015fi convinge\u0163i-v\u0103 singuri. Este o vanitate s\u0103 fim acolo, s\u0103 ne dorim ca patrimoniul nostru s\u0103 existe \u00een con\u015ftiin\u0163a european\u0103? Poate. Dar este vanitatea de care suferim cu to\u0163ii, cei tr\u0103itori \u00een lumea de azi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u201eVanitas vanitatum et omnia vanitas.\u201c Ecleziastul Lumea devine din ce \u00een ce mai mic\u0103. Suntem, \u00eentr-un fel, victimele succesului speciei noastre. Tr\u0103im \u00een medie mai mult dec\u00e2t str\u0103mo\u015fii no\u015ftri, suntem mai puternici dec\u00e2t oricare dintre str\u0103mo\u015fii no\u015ftri \u015fi \u015ftim mai multe lucruri dec\u00e2t \u015ftiau cei mai documenta\u0163i dintre ei. Ce-i drept, se pare c\u0103 nu&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-cale-spre-muzeul-mondial\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">O cale spre muzeul mondial<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[11237],"tags":[15317,15316,15315],"class_list":["post-24839","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-societate","tag-muzeu-digital","tag-muzeul-mondial-al-viitorului","tag-numarul-de-atei"],"views":1581,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24839","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24839"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24839\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24840,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24839\/revisions\/24840"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24839"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24839"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24839"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}