{"id":24827,"date":"2015-10-30T00:48:08","date_gmt":"2015-10-29T22:48:08","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24827"},"modified":"2015-10-30T00:48:08","modified_gmt":"2015-10-29T22:48:08","slug":"carta-cinica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/carta-cinica\/","title":{"rendered":"Carta cinic\u0103"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Dmitri Miticov, <em>Dmitri: genul cinic<\/em>, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u015fti, 2015<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>Canonul literaturii de m\u00e2ine, indiferent dac\u0103 \u015fi care vor mai fi semnifica\u0163iile extrem de controversate ale conceptului, nu va fi dec\u00e2t rezultatul unui neobosit \u015fi elaborat proces de marketing &amp; management \u00eempletit, trebuie s\u0103 recunoa\u015ftem, cu o doz\u0103 bun\u0103 de noroc. Rolul pe care \u00eel juca avangarda \u00een perioada interbelic\u0103 e nemilos preluat acum de marile companii interna\u0163ionale. Aceast\u0103 ultim\u0103 versiune a capitalismului corporatist modific\u0103, ba chiar pune \u00een pericol, statutul \u015fi rolul scriitorului, \u00eendeosebi pe cel al poetului\/poeziei. Dincolo de istoria deloc neglijabil\u0103 a literaturii electronice, efectele textuale ale noilor cuceriri puteau fi deja \u00eentrez\u0103rite, chiar dac\u0103 indirect, printre r\u00e2ndurile-print semnate de Du\u0163escu, Vlad Moldovan \u015fi, mai nou, \u00een versurile lui D\u00f3sa, cel din urm\u0103 glos\u00e2nd pe marginea unei deja faimoase sintagme propuse de Katherine Hayles (My Mother Was a Computer) atunci c\u00e2nd \u00ee\u015fi confec\u0163iona propriul mit \u00een online: \u201egoogle este tat\u0103l meu\u201c.<br \/>\nCe faci \u00eens\u0103 \u00een momentul \u00een care realizezi c\u0103, \u00eentr-o epoc\u0103 a supra-informa\u0163iei, practica poetic\u0103 pare cel mult redundant\u0103 \u015fi cel pu\u0163in ridicol\u0103? Realizarea c\u0103 internetul ori lumea digital\u0103 \u00een ansamblul ei reprezint\u0103 noul totalitarism, dac\u0103 e s\u0103 preiau defini\u0163ia lui Franzen (c\u0103 toate aspectele vie\u0163ii noastre sunt determinate, \u00eentr-un fel sau altul, de omniscien\u0163a \u015fi omniprezen\u0163a capitalismului mediatic), \u00eel determin\u0103 pe Dmitri Miticov s\u0103 \u00eenainteze un volum care asum\u0103, \u00een mod programatic, aceste noi provoc\u0103ri atunci c\u00e2nd scrie, \u00eentr-unul din poemele-sintez\u0103 ale plachetei (Periferic), c\u0103 \u201eOric\u00e2t\/ te-ai munci s\u0103 dezvol\u0163i, iscusit \u015fi pedant,\/ va exista c\u00e2ndva un soft programat s\u0103\/ fac\u0103 poezie mai frumoas\u0103 dec\u00e2t\/ tot ce-ai scris vreodat\u0103\u201c.<br \/>\n\u00cen prim\u0103vara lui 2013 asistam la dubla lansare clujean\u0103 (al\u0103turi de B. Co\u015fa) pe care poetul o preg\u0103tise \u00een vederea promov\u0103rii volumului Dmitri: uite via\u0163a (Max Blecher, 2012). Momentul \u015fi, mai ales, stilul lecturii merit\u0103 evocate fiindc\u0103, privind retrospectiv, acestea prefigurau principalele filoane ale noii sale c\u0103r\u0163i: \u00een astfel de episoade, Miticov nu r\u0103m\u00e2ne doar autorul unor versuri, ci devine, \u00een micile sale recitaluri, \u015fi un rapsod autentic. De unde indiferen\u0163a asta fa\u0163\u0103 de structura sonor\u0103 a discursului poetic recent? se \u00eentreab\u0103, pe de-o parte \u015fi pe bun\u0103 dreptate poetul, iar, pe de-alta, de unde grija asta excesiv\u0103 pentru descifrarea sensului? \u00cen m\u00e2inile sale, poezia e redefinit\u0103 ca practic\u0103 cultural\u0103 subversiv\u0103, performance dac\u0103 vre\u0163i.<br \/>\nOr, \u015ftim c\u0103 nicio tez\u0103 nu-\u015fi justific\u0103 existen\u0163a dec\u00e2t \u00een termeni antitetici. Cu cine se r\u0103fuie\u015fte Dmitri? Cu toat\u0103 lumea, dac\u0103 m\u0103-ntreba\u0163i pe mine: cu el \u00eensu\u015fi, \u00een primul r\u00e2nd, apoi cu o \u00eentreag\u0103 tradi\u0163ie poetic\u0103 \u015fi, \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103, cu direc\u0163iile centrale ale literaturii de azi.<br \/>\nDmitri ia distan\u0163\u0103 \u00eenc\u0103 o dat\u0103 fa\u0163\u0103 de propria voce: prospe\u0163imea nu \u0163ine de franche\u0163ea limbajului, ci de constanta auto-reglare a excesului retoric \u00een fa\u0163a multiplelor sale atacuri \u00eendreptate \u00eempotriva conformismului de ieri \u015fi de azi. \u00cen m\u0103sura \u00een care Dmitri condamn\u0103 feti\u015fizarea gesturilor \u015fi a ac\u0163iunilor, poetul \u00eencurajeaz\u0103 \u015fi tehnica ori exerci\u0163iul, focaliz\u00e2ndu-se asupra metodelor de crea\u0163ie. Ce rezult\u0103 e o investiga\u0163ie mai mult sau mai pu\u0163in serioas\u0103 a limbajului poetic, dar \u015fi a discursului despre literatur\u0103. Dmitri nu e, spuneam \u015fi alt\u0103 dat\u0103, animator de artificii. Afirma\u0163ia e cu at\u00e2t mai relevant\u0103, cu c\u00e2t e mai u\u015for de observat acum. \u00cens\u0103 ce treceau \u00eenainte drept g\u00e2ndurile filosofului ce rostea numai adev\u0103ruri generale preluate parc\u0103 direct din lumea ideilor abstracte, c\u00e2\u015ftig\u0103 acum \u00een concrete\u0163e. Unde pierde la nivelul imaginilor (\u201eAproape ca un tablou\/ cu flori \u00een vaz\u0103 \u015fi pere c\u0103zute neglijent pe mu\u015fama\/ de frumos\u201c), Dmitri recupereaz\u0103 prin configurarea unei puternice viziuni polemice, zguduirea conduitelor \u015fi a conven\u0163iilor fiind realizat\u0103 prin intermediul transparentiz\u0103rii discursului.<br \/>\nSuntem cantit\u0103\u0163i, nu buc\u0103\u0163i de carne. Depindem de calcule probabilistice, nu de principii. Suntem unit\u0103\u0163i de informa\u0163ie relevante numai \u00een termeni colectivi. Sau cel pu\u0163in a\u015fa crede Dmitri, motiv pentru care se \u00eentreab\u0103 c\u00e2t de ad\u00e2nci sunt r\u0103d\u0103cinile tradi\u0163iei liricoide \u00een poezia autohton\u0103? R\u0103zboiul pe care \u00eel poart\u0103 \u00eempotriva estetismului ori \u00eempotriva tradi\u0163iei expresive (\u201enu mai scriu versuri pline de metafore \u015fi de candoare\u201c) \u2013 un fir ro\u015fu ce porne\u015fte de la romantism \u015fi continu\u0103 \u015fi azi, fie c\u0103 e vorba de varianta anti-calofil\u0103 a biografismului, purtat\u0103 \u00een numele unei noi autenticit\u0103\u0163i, fie c\u0103 e vorba de evanescen\u0163a discursului metaforic \u2013 e dedicat conserv\u0103rii unor revela\u0163ii general-umane, Dmitri blameaz\u0103 at\u00e2t efectele educa\u0163iei estetice (pe linia Baumgarten-Kant-Schiller-Hegel), c\u00e2t \u015fi impunerea unui model ideal, acea fiin\u0163\u0103 special\u0103, capabil\u0103 s\u0103 \u00eempace contrariile \u00een sine \u00eensu\u015fi. Totu\u015fi, literatura f\u0103cut\u0103 cu (anti)instrumentele non-literarului n-ar trebui s\u0103 reprezinte pentru nimeni o surpriz\u0103, ea av\u00e2nd o \u00eendelungat\u0103 istorie chiar \u015fi la noi, o iluzie-capcan\u0103 de care scriitorii se folosesc \u00eenc\u0103 din cele mai vechi timpuri.<br \/>\nDac\u0103 \u00een primul volum (Efectul de pelicul\u0103, Vinea, 2006) Miticov \u00eembina cu succes expresionismul de factur\u0103 comanian\u0103 cu critica social-ianu\u015fian\u0103, influen\u0163ele autohtone devin irelevante \u00een volumul publicat la Cartea Rom\u00e2neasc\u0103. Evitarea unei poetici a nota\u0163iilor \u015fi repudierea discursului metaforic marcheaz\u0103 trecerea de la o fenomenologie a imediatului, dar \u015fi de la o estetic\u0103 a confesiunii, la o nou\u0103 sensibilitate a c\u0103rei plaj\u0103 atitudinal\u0103 reface un \u00eentreg orizont intelectual: \u201eNu te \u00eensufle\u0163i, restr\u00e2nge totul la o enumerare auster\u0103\u201c. Dac\u0103 aversiunile sale fa\u0163\u0103 de tendin\u0163ele poetice ale noilor promo\u0163ii (biografi\u015fti radicali ori neoexpresioni\u015fti modera\u0163i) nu devin teme poetice propriu-zise, ele r\u0103m\u00e2n, chiar la nivelul aluziei, extrem de sugestive: \u201eE estetic s\u0103-\u0163i pl\u00e2ngi p\u0103rin\u0163ii c\u00e2nd mor.\/ Exerseaz\u0103 din timp pozi\u0163iile adecvate momentului\/ \u015fi expresia fe\u0163ei\u201c. Oricum, critica la adresa grup\u0103rilor poetice devine cu adev\u0103rat acid\u0103 numai \u00eentr-o pies\u0103-central\u0103 a volumului (Karaoke) ce r\u0103m\u00e2ne antologic\u0103, dac\u0103 accept\u0103m lectura alegoric\u0103: \u201eNu s\u0103 te descurajez, dar spune-mi ceva mai trist\/ dec\u00e2t un club de karaoke.\/\/ Accesez confuzie nimic altceva\/ c\u00e2nd v\u0103d oameni care citesc c\u00e2ntece\/ de pe ecran \u015fi spun asta-i fericirea\u201c.<br \/>\nCum putem duce o via\u0163\u0103 bun\u0103? \u2013 o \u00eentrebare fundamental\u0103 a g\u00e2ndirii occidentale. Etica e prin defini\u0163ie o \u015ftiin\u0163\u0103 normativ\u0103 \u015fi e limpede c\u0103 \u00een centrul ei se afl\u0103 subiectul uman. Dac\u0103 Nietzsche credea c\u0103 imuabilitatea spiritului e un semn de sl\u0103biciune, fericirea depinz\u00e2nd de antrenarea libert\u0103\u0163ii, Kierkegaard era, dimpotriv\u0103, convins c\u0103 disperarea e doar efectul lipsei unui sine consecvent. Calitatea \u015fi cantitatea ritualurilor zilnice, spunea danezul, reprezint\u0103 m\u0103sura curajului fiec\u0103rui individ. Dmitri oscileaz\u0103 \u00eentre aceste dou\u0103 puncte de vedere atunci c\u00e2nd blameaz\u0103 confuzia dintre interpretare \u015fi obi\u015fnuin\u0163\u0103, dintre g\u00e2ndirea critic\u0103 \u015fi obiceiurile de lectur\u0103. Gravitatea vocii personajului necesit\u0103 termo-reglare din partea cititorului pentru a se obi\u015fnui cu tonalit\u0103\u0163ile reci, indiferen\u0163a \u015fi sarcasmul fin. Registrul folosit, dar \u015fi retorica pus\u0103 \u00een joc oblig\u0103 cronicarul s\u0103 fac\u0103 anumite compara\u0163ii, inevitabile de altfel: dou\u0103 genera\u0163ii de poe\u0163i americani cunoscute sub numele de Objectivist \u015fi Language Poets \u2013 scriitori care privesc \u00eendeaproape materialitatea poemului, trat\u00e2ndu-l \u00eentocmai unui obiect, folosindu-se cu plin de m\u0103sur\u0103 de sinceritate \u015fi inteligen\u0163\u0103. E vorba de o poezie care exploreaz\u0103 capacitatea poetului de a privi cu limpezime, dar \u015fi despre poetul care forjeaz\u0103 limbajul a\u015fa cum pictorul folose\u015fte culoarea. Aproape aclimatizat, cititorul se vede nevoit s\u0103 lepede p\u0103tura hermeneutic\u0103, prelegerea fiind \u00eenlocuit\u0103 de o mic\u0103 relatare anecdotic\u0103. Abund\u00e2nd de naivit\u0103\u0163i voite (\u201eViespea la pere, musca pe ro\u015fii\u201c, \u201ecu entuziasmul c\u00e2t China pe el\u201c), pasajul las\u0103 totu\u015fi de dorit. Ce-i drept, \u00eens\u0103, nu cred nici c\u0103 aten\u0163ia cititorului ar mai fi rezistat mult.<br \/>\nMetamorfozele decorului contagiaz\u0103 \u015fi obiceiurile personajului principal, luciditatea constituind \u00een continuare principalul s\u0103u atu: chiar de nu mai mediteaz\u0103 \u00een sta\u0163ia de autobuz, molf\u0103ind un hamburger, Dmitri se cufund\u0103 acum \u00een reverii, livr\u00e2nd, de cele mai multe ori, o poezie scris\u0103 din spatele volanului. De la ora\u015ful de provincie \u2013 acea groap\u0103 de gunoi populat\u0103 de dobitoci sini\u015ftri, cretini \u015fi sinuciga\u015fi p\u0103strat\u0103 totodat\u0103-n amintire ca ve\u015fnicul teren de joac\u0103, elizeicul teren de fotbal \u2013, Dmitri se lupt\u0103 acum cu pragmatismul \u015fi consumerismul noilor metropole: \u201eCapitalismul \u2013 sau ai toate fructele,\/ umbli c\u00e2teva zile prin magazine dup\u0103 un blender\/ \u015fi \u00een final \u00ee\u0163i iei televizor.\/\/Nici nu-\u0163i imaginezi cum e s\u0103 a\u015ftep\u0163i o sut\u0103 de ani\/ scutul anti-rachet\u0103\u201c.<br \/>\n\u00centr-o anchet\u0103 desf\u0103\u015furat\u0103 \u00een urm\u0103 cu c\u00e2\u0163iva ani de revista Vatra, Cosmin Borza declara inutilitatea relecturii unor volume neizbutite: n-are niciun sens, spunea, s\u0103 mai demonstrez \u201erat\u0103rile literare ale unor Constantin Virgil B\u0103nescu, Robert M\u00e2ndroiu, Denisa Mirena Pi\u015fcu, Violeta Ion (&#8230;) care, ini\u0163ial, au cunoscut recept\u0103ri mirat pozitive, dar sunt de ne(re)citit ast\u0103zi\u201c. Histrionic \u00een esen\u0163a sa, Dmitri se fere\u015fte de riscul manieriz\u0103rii \u015fi ne ofer\u0103 o plachet\u0103 de versuri care nu doar c\u0103 le-nchide gura celor ce depl\u00e2ng proasta calitate a literaturii tinere, ci \u015fi celor ce-\u015fi fac griji pentru viitorul scrisului rom\u00e2nesc. Riscul nu dispare, fiindc\u0103 se supune unor examene critice ce tind a-l recepta mereu ca la un nou debut.<br \/>\nParadoxal, cu toate c\u0103 Miticov r\u0103m\u00e2ne, tematic vorbind, un poet al nostalgiilor \u015fi-al copil\u0103riei, Dmitri: genul cinic e o carte ce nu reclam\u0103 altceva dec\u00e2t inova\u0163ia: dac\u0103 genera\u0163ia 2000 vrea s-o rup\u0103, a\u015fa cum Ianu\u015f \u00ee\u015fi dorea, cu istoria literaturii recente, ea trebuie s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 acum \u00eempotriva ei \u00een\u015fe\u015fi, s\u0103 se descotoroseasc\u0103 de modelele deja-prea-repede-consacrate ale literaturii extrem-contemporane. Asta dac\u0103 vrea, repet, s\u0103 ridic\u0103m capul \u015fi s\u0103 \u201evedem in\u015fi care\/ se demarc\u0103\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Dmitri Miticov, Dmitri: genul cinic, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u015fti, 2015 Canonul literaturii de m\u00e2ine, indiferent dac\u0103 \u015fi care vor mai fi semnifica\u0163iile extrem de controversate ale conceptului, nu va fi dec\u00e2t rezultatul unui neobosit \u015fi elaborat proces de marketing &amp; management \u00eempletit, trebuie s\u0103 recunoa\u015ftem, cu o doz\u0103 bun\u0103 de noroc. Rolul pe care \u00eel&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/carta-cinica\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Carta cinic\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[8],"tags":[14545,14546,15303,15302],"class_list":["post-24827","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dmitri-miticov","tag-dmitri-genul-cinic","tag-internetul-ori-lumea-digitala","tag-noul-totalitarism"],"views":1393,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24827","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24827"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24827\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24828,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24827\/revisions\/24828"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24827"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24827"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24827"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}