{"id":24823,"date":"2015-10-30T00:44:12","date_gmt":"2015-10-29T22:44:12","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24823"},"modified":"2015-10-30T00:44:12","modified_gmt":"2015-10-29T22:44:12","slug":"romanul-emigrantilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/romanul-emigrantilor\/","title":{"rendered":"Romanul emigran\u0163ilor"},"content":{"rendered":"

Monica S\u0103vulescu Voudouri, Dac\u0103 treci podul Soweto<\/em>, Editura Tracus Arte, Bucure\u015fti, 2015<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

C\u00e2nd \u00een 1989 ap\u0103rea romanul lui Eugen Zehan, Prins \u00een capcan\u0103, trat\u00e2nd experien\u0163ele de via\u0163\u0103 ale emigran\u0163ilor din Rom\u00e2nia, obliga\u0163i a locui o perioad\u0103 de acomodare \u00eentr-un soi de \u201eghetou al str\u0103inilor\u201c, \u00een Austria, am presupus c\u0103 vor urma numeroase altele, tema devenind una de actualitate mai ales dup\u0103 evenimentele din decembrie ale aceluia\u015fi an c\u00e2nd au \u00eenceput de-acum s\u0103 plece din \u0163ar\u0103 numeroase persoane, cu prec\u0103dere intelectuali, c\u0103ut\u00e2nd a-\u015fi reface sau a-\u015fi des\u0103v\u00e2r\u015fi via\u0163a \u00eentr-un spa\u0163iu de libertate autentic\u0103, \u00een condi\u0163ii europene de civiliza\u0163ie, \u00een societ\u0103\u0163i cu adev\u0103rat
\ndemocratice. N-a fost s\u0103 fie a\u015fa.
\nSubiectele luate din evenimentele existen\u0163ei celor afla\u0163i \u00een diaspora n-au r\u0103zb\u0103tut \u00een literatura noastr\u0103 dec\u00e2t \u00een foarte mic\u0103 m\u0103sur\u0103 \u015fi nu \u00eentotdeauna \u00een c\u0103r\u0163i de cea mai bun\u0103 calitate. Iat\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103 de cur\u00e2nd, Monica S\u0103vulescu Voudouri, scriitoare de marc\u0103, de altfel, ce s-a impus \u00eenc\u0103 \u00eenaintea plec\u0103rii sale din \u0163ar\u0103, \u00een 1980, cu volumul de nuvele Tulburi apele Crasnei (1974) urmat de trei romane bine primite de critica literar\u0103 (Lumea toat\u0103, slobod\u0103, Pragul de sus \u015fi Pietrele din lun\u0103), consecvent\u0103 cu preocuparea pentru lumea emigra\u0163iei (nu numaidec\u00e2t rom\u00e2ne\u015fti) despre care a scris c\u00e2teva c\u0103r\u0163i: \u00cen Europa! \u00cen Europa! \u015fi Diaspora, r\u0103d\u0103cinile mele, ambele din 1993, vine cu un roman de un dramatism liric emo\u0163ionant, Dac\u0103 treci podul Soweto, configur\u00e2nd c\u00e2teva destine semnificative pentru ceea ce se poate numi de-acum omul mapamondului, c\u0103ci grani\u0163ele geografice nu mai reprezint\u0103 bariere efective pentru cei ce doresc s\u0103-\u015fi practice meseriile acolo unde cred c\u0103 au cele mai bune condi\u0163ii, s\u0103-\u015fi dezvolte talentele, s\u0103-\u015fi \u00eemplineasc\u0103 via\u0163a intim\u0103 dincolo de orice restric\u0163ii obtuze impuse de apartenen\u0163a la vreo anume religie, na\u0163ionalitate, ras\u0103 etc. \u201eMeseria m\u0103 poart\u0103 \u2013 spune eroina romanului \u2013 dintr-o parte \u00een alta a lumii. Asemenea multora din genera\u0163ia mea, experien\u0163ele mele s-au derulat departe de locul \u00een care m-am n\u0103scut. Am plecat \u00een necunoscut. Tr\u0103iesc pe teritorii str\u0103ine (…) M\u0103 m\u00e2n\u0103 profesia de la o destina\u0163ie la alta. Locuri la care m\u0103 adaptez. Oameni pe care \u00eei cunosc ca s\u0103-i uit, mai devreme sau mai t\u00e2rziu. Leg\u0103turi temporare. Un prezent continuu. \u00cenceput, ca o a doua na\u015ftere, \u00eentr-o alt\u0103 \u0163ar\u0103 dec\u00e2t a mea\u201c. Ceea ce \u00eenseamn\u0103, continu\u0103 aceasta, c\u0103 \u201efac parte dintr-o genera\u0163ie care \u00ab\u015fi-a c\u00e2\u015ftigat mobilitatea\u00bb\u201c, \u00eentreb\u00e2ndu-se \u00eens\u0103, cu \u00eendrept\u0103\u0163ire: \u201eOare care-a fost pre\u0163ul?\u201c Tocmai despre acest pre\u0163 vorbe\u015fte Monica S\u0103vulescu Voudouri \u00een romanul s\u0103u.
\nEroina, Marisia, scenograf\u0103 cu totul remarcabil\u0103 \u00een \u0163ar\u0103, lucr\u00e2nd la teatre din capital\u0103 \u015fi din provincie, se simte, de la un moment dat, bulversat\u0103 de opacitatea celor care trebuiau s\u0103-i aprecieze crea\u0163ia (\u201eDoamn\u0103 Marisuca \u2013 o consoleaz\u0103, cu simplitatea, dar verticalitatea g\u00e2ndirii sale, un ma\u015finist de scen\u0103 \u2013 nu pune\u0163i la suflet. D\u00e2nsul nu e ca dumneavoastr\u0103. Nu e dintre \u0103ia de-\u015fi fac probleme. Privi\u0163i-i \u015fi dumneavoastr\u0103 pe to\u0163i cum r\u00e2de \u015fi bea beuturi scumpe. D\u00e2n\u015fii e mar\u0163afoi\u201c) \u015fi simte c\u0103 are nevoie de un alt aer pentru a putea respira cu des\u0103v\u00e2r\u015fire liber\u0103 \u00een exprimarea sa artistic\u0103. De altfel, nici via\u0163a de familie nu e tocmai lini\u015ftit\u0103, a\u015fa c\u0103 hot\u0103r\u0103\u015fte s\u0103 rup\u0103 cu realitatea din \u0163ar\u0103 \u015fi se exileaz\u0103 \u00een Olanda \u00eempreun\u0103 cu fiica sa, aflat\u0103 \u00eenc\u0103 la o v\u00e2rst\u0103 fraged\u0103. Aici cunoa\u015fte via\u0163a de azilant, \u00eentr-un mediu cu oameni de diferite na\u0163ionalit\u0103\u0163i, cu diferite personalit\u0103\u0163i, \u015fi urmeaz\u0103 regimul birocratic de asisten\u0163\u0103 social\u0103, p\u00e2n\u0103 izbute\u015fte s\u0103-\u015fi fac\u0103 un rost \u00een noua sa existen\u0163\u0103. \u201eTotdeauna exist\u0103 \u015fi o alt\u0103 realitate dec\u00e2t cea pe care o cunoa\u015ftem \u2013 \u00ee\u015fi spune Marisia \u2013 Orice perspectiv\u0103 schimbat\u0103 asupra vie\u0163ii, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, \u00eembog\u0103\u0163e\u015fte\u201c. Cunoa\u015fte astfel al\u0163i oameni, are o mul\u0163ime de rela\u0163ii noi, tr\u0103ie\u015fte momente mai dificile, dar \u015fi altele care \u00eei aduc satisfac\u0163ii. Romanul relateaz\u0103 tocmai aceast\u0103 lume \u00een mi\u015fcare, cu dramele personale ale unor oameni veni\u0163i din toate col\u0163urile lumii. Ea \u00eens\u0103\u015fi c\u0103l\u0103tore\u015fte (\u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte rostul \u00een Grecia), mai apoi fiica sa, devenit\u0103 medic, pleac\u0103, urm\u00e2ndu-\u015fi voca\u0163ia, \u00een Africa, la Cape Town, \u00een plin\u0103 lupt\u0103 \u00eempotriva apartheid-ului, mereu \u00eens\u0103 urm\u0103rind-o acel miros de f\u00e2n proasp\u0103t cosit (\u201eMirosul de f\u00e2n cosit m\u0103 \u00eenv\u0103luie, trezindu-mi deodat\u0103, amintirea tinere\u0163ii\u201c) care, \u00eentr-o sugestie delicat\u0103 a autoarei, reprezint\u0103, de fapt, sentimentul dragostei de \u0163ar\u0103, nostalgia dup\u0103 meleagurile natale.
\nRomanul este alc\u0103tuit dintr-un num\u0103r de m\u0103rturisiri, de voci diferite, ale celor care \u00eel anim\u0103, care \u00eel populeaz\u0103 (Nadia, Jurrian, Piet, Gerrit, Mamphela, Sofia, Iorgos), fiecare etal\u00e2ndu-\u015fi problemele de via\u0163\u0103 personale tr\u0103ite \u00eens\u0103 \u00eentr-o conexiune social\u0103, \u00eentr-o solidaritate de grup. Desigur, fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile interioare nu lipsesc. Dimpotriv\u0103, ele predomin\u0103, eroina pun\u00e2ndu-\u015fi mereu \u00eentreb\u0103ri fundamentale \u00een privin\u0163a propriului destin: \u201eoare cum se poate \u00eempleti plecatul \u00een lume cu r\u0103masul pe loc? Unde e cre\u015fterea? Care e pierdere? Ce mai avem \u2013 cei pleca\u0163i, cei r\u0103ma\u015fi \u2013 \u00een comun? (…) Cine \u00eemi va putea \u015fterge din minte prima perioad\u0103 de dup\u0103 emigrare, \u015focul, inadverten\u0163a dintre a\u015ftept\u0103ri \u015fi realitate, poate ne\u015fansa unei adapt\u0103ri \u00een sincope, poate \u015fansa de-a vedea via\u0163a \u015fi dintr-o alt\u0103 perspectiv\u0103 dec\u00e2t cea prin care eram preg\u0103tit\u0103 s\u0103 o privesc?\u201c \u00centreb\u0103rile acestea, exprimate \u00eentr-un fel sau altul, sunt ale tuturor personajelor romanului, care alc\u0103tuiesc astfel dramatice trasee umane. Dramatice pove\u015fti pe care le deruleaz\u0103 prozatoarea. \u201eAi un dar de a aduna fel de fel de pove\u015fti tragice\u201c, \u00eei spune la un moment dat cineva eroinei, ceea ce este perfect valabil pentru autoarea romanului, c\u0103ci \u00een epica domniei sale se \u00eentretaie m\u0103rturisiri, se reveleaz\u0103 dialoguri, se deseneaz\u0103 profiluri umane doar din c\u00e2teva tr\u0103s\u0103turi de condei, din c\u00e2teva fraze, din m\u0103rturisiri sau evoc\u0103ri.
\nMonica S\u0103vulescu Voudouri are darul povestirii, \u00eentr-un cenzurat sentimentalism, mereu sus\u0163inut de un filon poetic subteran (r\u0103zb\u0103t\u00e2nd la suprafa\u0163\u0103 doar \u00een sumarele contempl\u0103ri ale peisajului: \u201eA c\u0103zut \u00eentunericul. S-au aprins felinarele. Lumea se \u00eendreapt\u0103 spre ma\u015finile care fac leg\u0103tura cu centrul. Mul\u0163i turi\u015fti. Unii vin pentru prima dat\u0103. Al\u0163ii, pentru fiecare vacan\u0163\u0103. Grecia este pentru to\u0163i ca un virus. De care nu reu\u015fe\u015fti s\u0103 mai scapi. L-ai luat odat\u0103, \u00eel por\u0163i dup\u0103 tine toat\u0103 via\u0163a. T\u00e2nje\u015fti. S\u0103 te \u00eentorci sub cerul cu stelele jos, s\u0103 le prinzi \u00een palm\u0103. Unde seara miroase a mare. \u015ei unde \u0163i se pare c\u0103 aerul c\u00e2nt\u0103\u201c), de o c\u0103ldur\u0103 sufleteasc\u0103 ce d\u0103 epicii sale fior de autenticitate \u015fi deplin\u0103 sinceritate. Interesant este cum aceast\u0103 lume, aceste destine ce se conjug\u0103 \u00een ac\u0163iunile lor de devenire pe alte planuri existen\u0163iale, \u00ee\u015fi simt libertatea marcat\u0103 de un sentiment al \u00eenstr\u0103in\u0103rii. Prozatoarea nu divagheaz\u0103 pe aceast\u0103 tem\u0103, nu o teoretizeaz\u0103 c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in, dar, cu discre\u0163ia cu care urm\u0103re\u015fte tr\u0103irile fiec\u0103ruia \u00een parte, face loc mereu unei nostalgii profunde ce anim\u0103, paradoxal, tocmai perspectivele de viitor. E un roman al c\u0103ut\u0103rilor de sine, al \u00eencrederii \u00een capacitatea fiin\u0163ei umane de a se adapta la orice condi\u0163ii de mediu \u015fi de societate, f\u0103r\u0103 a tri\u015fa \u00eens\u0103 niciodat\u0103 speran\u0163a de mai bine.
\nS-ar putea crede c\u0103 acest roman e scris conjunctural, av\u00e2nd \u00een vedere fenomenul emigra\u0163iei cu care se confrunt\u0103 \u00een aceste momente Europa. Dar, \u00een\u0163eles astfel, am diminua mult amplitudinea ideatic\u0103 a demersurilor prozatoarei care vorbe\u015fte, \u00een fond, prin exemplificarea unui destin individual (a unor destine individuale), despre destinul actual al umanit\u0103\u0163ii \u00een mi\u015fcare, pe diversele meridiane ale globului, ce configureaz\u0103, prin aspira\u0163iile sale, un alt mod de a tr\u0103i planetar. Faptul c\u0103 se refer\u0103 \u00een context la mi\u015fc\u0103rile studen\u0163e\u015fti din anii \u015faptezeci sau la actele teroriste, de anul trecut, asupra unei revistei umoristice din Fran\u0163a, etc., nu \u00eenseamn\u0103 c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in cobor\u00e2rea \u00een particular a unei problematici de interes general azi, pretutindeni \u00een lume. Destinul Marisiei \u015fi apoi al fiicei sale, Nadia, sunt \u00een felul lor exemplare pentru condi\u0163ia omului modern ce-\u015fi caut\u0103 \u00eemplinirea, degajat de cerin\u0163ele tradi\u0163ionale ale apartenen\u0163ei (\u00eencorsetate de cutume) la o identitate na\u0163ional\u0103 rigid \u00een\u0163eleas\u0103. \u201eAm f\u0103cut tot ce mi-a stat \u00een putin\u0163\u0103 s\u0103 m\u0103 adaptez unei lumi, a\u015fa cum e ea \u2013 se m\u0103rturise\u015fte Nadia \u2013 Adic\u0103, am realizat la un moment dat c\u0103 exist\u0103 \u015fi o alt\u0103 lume (…) \u015ei-am \u00eencercat s\u0103-mi g\u0103sesc locul. Mi-a reu\u015fit\u201c.
\nRomanul Dac\u0103 treci podul Soweto al doamnei Monica S\u0103vulescu Voudouri e emo\u0163ionant prin simplitatea \u015fi sinceritatea confesiunilor eroilor lui, prin cobor\u00e2rea abil\u0103 \u00een subteranele con\u015ftiin\u0163elor unor oameni aparent singuratici, dar solidari cu destinul unei societ\u0103\u0163i ce nu \u015fi-a pierdut omenia.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Monica S\u0103vulescu Voudouri, Dac\u0103 treci podul Soweto, Editura Tracus Arte, Bucure\u015fti, 2015   C\u00e2nd \u00een 1989 ap\u0103rea romanul lui Eugen Zehan, Prins \u00een capcan\u0103, trat\u00e2nd experien\u0163ele de via\u0163\u0103 ale emigran\u0163ilor din Rom\u00e2nia, obliga\u0163i a locui o perioad\u0103 de acomodare \u00eentr-un soi de \u201eghetou al str\u0103inilor\u201c, \u00een Austria, am presupus c\u0103 vor urma numeroase altele, tema… Cite\u0219te mai mult »Romanul emigran\u0163ilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14431,8639],"class_list":["post-24823","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-daca-treci-podul-soweto","tag-monica-savulescu-voudouri"],"views":1135,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24823","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24823"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24823\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24824,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24823\/revisions\/24824"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24823"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24823"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24823"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}