\u00cen dialogurile epistolare ale lui Nicolae Steinhardt cu Zaharia S\u00e2ngeorzan \u015fi Nicolae B\u0103ciu\u0163, editate acum \u00eentre coper\u0163ile aceluia\u015fi volum, \u00een seria de autor de la Polirom, la care m-am mai referit recent, o tem\u0103 principal\u0103, ce revine \u00een diverse contexte, este Eminescu, de\u015fi monahul de la Rohia se declar\u0103 cu umilin\u0163\u0103 \u201es\u0103rac \u00een eminescologie\u201c. Nu e nici pe departe s\u0103rac. Caracteriz\u0103rile, defini\u0163iile sale, nu o dat\u0103 \u015focante, sunt remarcabile \u015fi de cele mai multe ori memorabile. Nu este \u00eens\u0103, a\u015fa cum ar p\u0103rea, un admirator f\u0103r\u0103 spirit critic al celui mai mare poet \u015fi ziarist rom\u00e2n, iar observa\u0163iile sale au adeseori darul de a releva aspecte mai pu\u0163in sau deloc sesizate de al\u0163i comentatori. De pild\u0103, el scrie, r\u0103spunz\u00e2nd la o \u00eentrebare a lui S\u00e2ngeorzan, c\u0103 Eminescu \u201ea supraabuzat de substantivul copil\u0103\u201c care \u201ea devenit un cli\u015feu obsesiv, nu un cuv\u00e2nt \u00eentru totul propriu, ci un tic cu sub\u00een\u0163eles erotic (preferin\u0163\u0103 sexual\u0103). \u00abCopil\u0103 blond\u0103\u00bb e un fel de lapsus freudian, de imagine erotic\u0103 obsesiv\u0103; drept care cred c\u0103 e o sintagm\u0103 lipsit\u0103 de valoare poetic\u0103\u201c.
\n\u00centr-o anumit\u0103 privin\u0163\u0103 Steinhardt seam\u0103n\u0103 \u00een analizele, aser\u0163iunile \u015fi opiniile lui cu G. C\u0103linescu. Nu are complexe \u015fi idei preconcepute de niciun fel, nici atunci c\u00e2nd este \u00een r\u0103sp\u0103r cu punctele de vedere ale eminescologilor, veritabili sau \u00eenchipui\u0163i, nici c\u00e2nd \u00eel situeaz\u0103 pe Eminescu, cu opera \u015fi ideologia sa, la nivelul v\u00e2rfurilor literaturii \u015fi g\u00e2ndirii universale. Propozi\u0163ii de tipul \u201eLuceaf\u0103rul lui Eminescu e Faustul rom\u00e2nesc\u201c i-ar putea \u00eenfuria pe demitizatorii de serviciu ai literaturii rom\u00e2ne, mai ales c\u0103 Steinhardt nu e dispus s\u0103 uzeze \u00een analizele sale blitz, de prea multe argumente, ceea ce nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 evit\u0103 dialogul \u015fi nu ia \u00een considerare alte puncte de vedere. Dimpotriv\u0103, dovede\u015fte o exemplar\u0103 cultur\u0103 a dialogului, a dezbaterii. Exprim\u0103rile sale sunt pe c\u00e2t de abrupte, pe at\u00e2t de convocante spiritual. Dac\u0103 pentru Ibr\u0103ileanu Caragiale este cel mai artist scriitor rom\u00e2n, mai mult chiar \u015fi dec\u00e2t Eminescu, Steinhardt nu se sfie\u015fte s\u0103 afirme c\u0103 autorul momentelor \u015fi schi\u0163elor e \u201eun scriitor abisal\u201c. Dac\u0103 I.L. Caragiale e de o perpetu\u0103 actualitate, de \u201eo \u00eenfrico\u015f\u0103toare actualitate\u201c, cum zice \u2013 \u015fi zice bine! \u2013 Dumitru Radu Popescu, Eminescu este \u00een percep\u0163ia lui Steinhardt \u201eun precursor, el a intuit cele mai multe din melancoliile \u015fi temerile pe care abia acum le descoper\u0103 secolul nostru…\u201c Mai e nevoie s\u0103 spunem c\u0103 secolul XX le-a descoperit, iar cel \u00een care ne afl\u0103m le tr\u0103ie\u015fte dramatic?! Oare ce ar mai spune acum monahul profet, dac\u0103 cu aproape treizeci de ani \u00een urm\u0103 ne avertiza: \u201eTotul ne amenin\u0163\u0103… Golgota e pretutindeni, ne a\u015fteapt\u0103 \u2013 kafkian \u2013 la orice col\u0163 de strad\u0103 \u015fi-n orice frac\u0163iune de timp\u201c?
\nIlustrul c\u0103rturar introduce \u00een discu\u0163ie \u015fi c\u00e2teva concepte. Unul ar fi ceea ce el nume\u015fte \u201efenomenul Eminescu\u201c, care ar consta \u00een \u201eperfecta identitate dintre poet \u015fi neamul s\u0103u. Eminescu a f\u0103cut din istoria rom\u00e2nilor mitologie, a ridicat-o la rang de mit, a dat adev\u0103rului istoric autoritate \u015fi prestigiu de mit\u201c. Steinhardt pare s\u0103 \u00eent\u0103reasc\u0103 astfel o afirma\u0163ie cu sunet aforistic a lui Nicolae Iorga: \u201eDrumurile istoriei acestei na\u0163iuni trec prin inima lui Eminescu\u201c. Tot un concept ce \u00eei apar\u0163ine este \u201eideea etic\u0103\u201c Eminescu. Iat\u0103 ce scrie moralistul: \u201eIdeea Eminescu nu e o idee literar\u0103, ori politic\u0103, ori psihologic\u0103 \u2013 e o idee etic\u0103\u201c.
\nTocmai \u00een proiec\u0163ia unei asemenea idei, dar \u015fi din multe alte puncte de vedere, e limpede c\u0103 o sumedenie de texte ale lui Eminescu ar putea \u00eennobila ast\u0103zi pagina \u00eent\u00e2i a oric\u0103rei publica\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti sau de aiurea, \u00een chip de inegalabile editoriale. Iat\u0103 un fragment dintr-un articol ap\u0103rut \u00een Timpul din 16 noiembrie 1879: \u201eNu ur\u00e2m dec\u00e2t lipsa de caracter, dec\u00e2t luarea drept pretext a principiilor pentru a le exploata \u00een folosul unei asocia\u0163ii de oameni lipsi\u0163i de demnitate personal\u0103, respect\u0103m \u00eens\u0103 opiniile r\u0103s\u0103rite dintr-o sincer\u0103 convingere, ba chiar schimbarea convingerilor, c\u00e2nd aceasta se \u00eentemeiaz\u0103 nu pe motive personale, ci \u00eentr-adev\u0103r pe schimbarea total\u0103 a \u00eemprejur\u0103rilor generale. Stim\u0103m \u015fi pe teologul ce crede \u00een geocentrism baz\u00e2ndu-se numai pe Biblie, \u00eel stim\u0103m \u00eens\u0103 \u015fi pe acela c\u0103ruia opinia biblic\u0103 i-a fost schimbat\u0103 prin ra\u0163ionamentul \u00eenving\u0103tor al lui Galilei. Numai convingeri s\u0103 fie, nu pretextare de convingeri\u201c. Nu vi se pare c\u0103 este un text ap\u0103rut \u00een ziarul din aceast\u0103 diminea\u0163\u0103?! Dar mai avem ziare \u00een Rom\u00e2nia la care s\u0103 scrie un Eminescu?! Ce s\u0103 fac\u0103 el, s\u0103rmanul, printre at\u00e2\u0163ia editoriali\u015fti europeni de nic\u0103ieri, ba mul\u0163i dintre ei, cu vorbele unui important poet \u015fi jurnalist contemporan, \u015fi \u201epurt\u0103tori ilegali de limb\u0103 rom\u00e2n\u0103\u201c? Ideea etic\u0103 Eminescu este ilustrat\u0103 \u015fi de orizontul la care se raporteaz\u0103 poetul, cu sfial\u0103, dar nu mai pu\u0163in demn \u015fi, de ce nu, con\u015ftient de geniul s\u0103u. O ilustreaz\u0103, de pild\u0103, poemul C\u0103r\u0163ile, cu acea inubliabil\u0103 invocare a lui Shakespeare, c\u0103ruia i se adreseaz\u0103 peste timp cu recuno\u015ftin\u0163\u0103: \u201eM-ai \u00eenv\u0103\u0163at ca lumea s-o citesc\u201c, totodat\u0103 m\u0103rturisindu-i marelui Will dorin\u0163a, aspira\u0163ia de a-i asem\u0103na: \u201eS-aduc cu tine \u00eemi este toat\u0103 fala\u201c.
\nC\u00e2nd i se propune un exerci\u0163iu de imagina\u0163ie pe tema \u201eMihai Eminescu str\u0103b\u0103t\u00e2nd bulevardele Vienei\u201c, Steinhardt nu ezit\u0103 s\u0103 fac\u0103, a\u015fa-zic\u00e2nd, profe\u0163ii despre trecut: \u201eSunt sigur c\u0103-l \u00eenc\u00e2ntau. Sunt sigur c\u0103 circula negr\u0103bit. Sunt sigur c\u0103 a gustat \u00abdie Gem\u00fctlichkeit\u00bb. C\u0103 a intrat \u00een cafenele \u015fi le-a prins izul \u015fi farmecul. Sunt sigur c\u0103 nu se prea zorea, de\u015fi avea foarte multe de citit \u015fi nu-i prea pl\u0103cea s\u0103 ias\u0103 din cas\u0103. Sunt sigur c\u0103 le-a \u00eendr\u0103git. Sunt sigur c\u0103 a \u015ftiut s\u0103 fie nu numai un mare rom\u00e2n, ci \u015fi un Weltb\u00fcrger, un european, un domn, c\u0103 a gustat din plin \u00abciviliza\u0163ia\u00bb bulevardelor vieneze. Dar era con\u015ftient de menirea lui. A intuit repede care e: aceea de poet rom\u00e2n. \u015ei-a preluat rolul, i-a intrat \u00een piele, l-a asumat. Nu s-a l\u0103sat ademenit nici de o treab\u0103 at\u00e2t de onorabil\u0103 ca aceea de profesor universitar. Cinste clarviziunii sale \u015fi capacit\u0103\u0163ii sale de a fi statornic \u00een hot\u0103r\u00e2ri\u201c.
\nDintre textele ce fac referire la Eminescu, se deta\u015feaz\u0103 c\u00e2teva microeseuri, \u00eentre care unul inspirat de poemul lui H\u00f6lderlin C\u0103tre Parce, cu emblematicul vers de \u00eenceput: \u201eNumai o var\u0103 acorda\u0163i-mi, Amarnicelor!\u201c, pe care Steinhardt \u00eel pune \u201ela aceea\u015fi \u00een\u0103l\u0163ime \u015fi putere ca \u015fi versul eminescian biruitor: \u00abNu credeam s\u0103-nv\u0103\u0163 a muri vreodat\u0103\u2026\u00bb\u201c. Reflec\u0163iile moralistului sunt sus\u0163inute magistral prin trimiteri revelatoare la filosofie \u015fi la parabolele biblice. Extrag aici doar ceea ce mi se pare c\u0103 este mesajul discursului s\u0103u, str\u0103b\u0103tut de un tulbur\u0103tor fior metafizic: \u201eLini\u015ftitoare e numai senza\u0163ia operei \u00eemplinite\u2026 S\u0103 nu ne g\u0103seasc\u0103 moartea cu m\u00e2inile absolut goale, ca pe unii care am f\u0103cut degeaba umbr\u0103 p\u0103m\u00e2ntului, care ne-am b\u0103tut joc de talentul ori jum\u0103tatea de talent ori sfertul de talent care ne-a fost h\u0103r\u0103zit, adic\u0103 \u00eencredin\u0163at… Fericit cine poate muri \u00ab\u00eendestulat\u00bb \u015fi este \u00eendrept\u0103\u0163it s\u0103 cear\u0103 o toamn\u0103 de p\u00e2rguire \u015fi contemplare a crea\u0163iei sale, dar fericit \u015fi acel, nespus mai modest, care nu \u015fi-a b\u0103tut joc de minunatul dar al dispunerii \u2013 vremelnice \u2013 de verbul a fi\u201c.
\n\u00cen jurnalul s\u0103u, Traian Chelariu, ilustrul c\u0103rturar bucovinean, pe care Marin Preda l-a luat ca model \u00een construc\u0163ia personajului Victor Petrini din romanul Cel mai iubit dintre p\u0103m\u00e2nteni, nota cu privire la femeile din via\u0163a lui Eminescu: \u201e\u00cen afar\u0103 de mam\u0103, care are o rar\u0103 distinc\u0163ie \u015fi duio\u015fie \u00een fizionomia cunoscut\u0103 din fotografia p\u0103strat\u0103, Eminescu nu a avut \u00een jurul s\u0103u femei care s\u0103-l promoveze suflete\u015fte. Diferitele Eufrosine din prima adolescen\u0163\u0103 au fost, se pare, marf\u0103 de b\u00e2lci; Veronica Micle \u2013 o femeiu\u015fc\u0103; Harieta, ca sor\u0103 \u2013 geloas\u0103 ca o \u00eendr\u0103gostit\u0103 f\u0103r\u0103 n\u0103dejde, \u015fi Mite a cochetat \u00een mod distins, de\u015fi nu mai pu\u0163in lucid, deci vinovat, cu ispita de a fi \u00een aten\u0163ia unui poet despre care i se spusese c\u0103 este un mare poet…\u201c
\nCu \u201efemeiu\u015fca\u201c Veronica Micle, Steinhardt, r\u0103spunz\u00e2nd la o \u00eentrebare a lui Z. S\u00e2ngeorzan, este \u00eens\u0103 extrem de sever \u015fi surprinz\u0103tor de p\u0103tima\u015f: \u201eCa \u015fi Titu Maiorescu, nu o pot suferi pe Veronica Micle. Cred nu numai c\u0103 a fost o pacoste \u00een via\u0163a lui Eminescu, dar c\u0103 a \u015fi influen\u0163at (pe c\u00e2t a putut, fire\u015fte, adic\u0103 foarte pu\u0163in) \u00een r\u0103u opera sa. E o fals\u0103 poet\u0103, o fals\u0103 amant\u0103. E o C\u0103t\u0103lin\u0103 pref\u0103cut\u0103, vulgar\u0103, roman\u0163ioas\u0103, o moftangioaic\u0103 siropoas\u0103. (Drept e c\u0103 s-a sinucis: ceea ce e un p\u0103cat, dar \u015fi o ie\u015fire din lumea mofturilor \u015fi palavrelor)\u201c.
\nPresupun\u00e2nd c\u0103 adev\u0103rata Veronica Micle ar fi fost cea portretizat\u0103 at\u00e2t de necru\u0163\u0103tor de c\u0103lug\u0103rul de la Rohia, faptul aproape c\u0103 nu mai are nicio importan\u0163\u0103. Important este mitul iubirii celor doi, care r\u0103m\u00e2ne neclintit. \u015ei e bine c\u0103 el nu poate fi atins, c\u0103ci este un mit cultural f\u0103r\u0103 de care am fi mai s\u0103raci. Altminteri, despre cutare sau cutare personaj istoric se pot spune multe. \u015ei, la urma urmelor, chiar \u015fi spirite de anvergura lui Steinhardt \u00ee\u015fi pot permite s\u0103 se lase din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00een voia unei \u201eevidente dispozi\u0163ii de \u00abhageal\u00e2c\u00bb\u201c, cum observ\u0103 \u015fi Florian Roati\u015f, realizatorul edi\u0163iei critice a c\u0103rei apari\u0163ie mi-a prilejuit aceste \u00eensemn\u0103ri.
\nDialogurile epistolare cu Nicolae Steinhardt completeaz\u0103 opera \u015fi \u00eentregesc imaginea unuia dintre cei mai originali scriitori rom\u00e2ni.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen dialogurile epistolare ale lui Nicolae Steinhardt cu Zaharia S\u00e2ngeorzan \u015fi Nicolae B\u0103ciu\u0163, editate acum \u00eentre coper\u0163ile aceluia\u015fi volum, \u00een seria de autor de la Polirom, la care m-am mai referit recent, o tem\u0103 principal\u0103, ce revine \u00een diverse contexte, este Eminescu, de\u015fi monahul de la Rohia se declar\u0103 cu umilin\u0163\u0103 \u201es\u0103rac \u00een eminescologie\u201c. Nu… Cite\u0219te mai mult »Steinhardt \u015fi \u201eideea etic\u0103\u201c Eminescu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[15295,15296],"class_list":["post-24817","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-nicolae-steinhardt-dialoguri","tag-zaharia-sangeorzan"],"views":1062,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24817","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24817"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24817\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24818,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24817\/revisions\/24818"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24817"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24817"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24817"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}