{"id":24809,"date":"2015-10-30T00:19:21","date_gmt":"2015-10-29T22:19:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24809"},"modified":"2015-10-30T00:19:21","modified_gmt":"2015-10-29T22:19:21","slug":"despre-supraom-si-neom","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-supraom-si-neom\/","title":{"rendered":"Despre supraom \u015fi neom"},"content":{"rendered":"

1. Critica supraomului<\/strong>
\nExist\u0103 cel pu\u0163in trei argumente \u00eempotriva supraomului nietzschean, din perspectiva cioranian\u0103. \u00cen primul r\u00e2nd, filosoful rom\u00e2n observ\u0103 c\u0103 Nietzsche \u201en-a d\u0103r\u00e2mat idoli dec\u00e2t ca s\u0103-i \u00eenlocuiasc\u0103 prin al\u0163ii\u201c (Cioran, Despre neajunsul de a te fi n\u0103scut). Cu alte cuvinte, dup\u0103 Cioran, supraomul este un fel de zeu, un fel de idol \u015fidole, G\u00f6tze\u0163 \u015fi anume o fiin\u0163\u0103 care are mai multe \u00een comun cu planul divinit\u0103\u0163ii dec\u00e2t cu cel strict uman. Exist\u0103 un fragment nietzschean care sus\u0163ine preten\u0163ia c\u0103 supraomul este un zeu alternativ: \u201eMor\u0163i sunt to\u0163i zeii: acum noi vrem ca Supraomul s\u0103 tr\u0103iasc\u0103\u201c (A\u015fa gr\u0103it-a Zarathustra). Cu toate acestea, s\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 supraomul este \u201ecredincios p\u0103m\u00e2ntului\u201c \u015fi un inamic declarat fa\u0163\u0103 de cealalt\u0103 lume platonic\u0103, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 supraomul trebuie s\u0103 fie la fel imanent ca fiin\u0163a uman\u0103 real\u0103 existent\u0103. Deci, este supraomul divin sau uman? Probabil, ambele: supraomul poate fi v\u0103zut ca un transgresor, ca o fiin\u0163\u0103 care trece dincolo de sine \u00eens\u0103\u015fi, \u00een timp ce r\u0103m\u00e2ne simultan o creatur\u0103 care are mai multe \u00een comun cu s\u00e2ngele \u015fi viscerele acestei lumi dec\u00e2t cu substan\u0163a fantastic\u0103 \u015fi utopic\u0103 a divinit\u0103\u0163ii. \u00cen viziunea lui Cioran, Nietzsche \u201en-a cercetat oamenii dec\u00e2t de departe. Dac\u0103 i-ar fi privit de aproape, n-ar fi fost niciodat\u0103 \u00een stare s\u0103 imagineze, nici s\u0103 prosl\u0103veasc\u0103 supraomul, viziune extravagant\u0103, ridicol\u0103, dac\u0103 nu grotesc\u0103, himer\u0103 sau capriciu care nu se putea ivi dec\u00e2t \u00een spiritul cuiva care n-a avut timp s\u0103 \u00eemb\u0103tr\u00e2neasc\u0103, s\u0103 cunoasc\u0103 deta\u015farea, \u00eendelungatul dezgust senin\u201c (Despre neajunsul…).
\nScriitorul rom\u00e2n de expresie francez\u0103 \u00eel critic\u0103 pe filosoful german din pricina intui\u0163iei sale \u2013 crede el \u2013 deficitare, suger\u00e2nd c\u0103 Nietzsche n-ar fi inventat no\u0163iunea de supraom dac\u0103 ar fi cunoscut cu adev\u0103rat natura uman\u0103. A\u015fa-zisa \u201enaivitate\u201c nietzschean\u0103 izvor\u0103\u015fte \u2013 \u00een accep\u0163iunea lui Cioran \u2013 din \u201eadolescen\u0163a\u201c sa spiritual\u0103 \u015fi din ata\u015famentul s\u0103u entuziast pentru omenire. Dac\u0103 ar fi ajuns la v\u00e2rsta lui Cioran (62 de ani la publicarea scrierii Despre neajunsul de a te fi n\u0103scut), Nietzsche ar fi renun\u0163at la pseudo-umanismul \u015fi la nihilismul s\u0103u \u015fi ar fi devenit un sceptic mizantrop. Toate acestea sunt discutabile \u015fi (desigur) imposibil de dovedit. Poate c\u0103 scriitorul german, dac\u0103 ar fi evitat c\u0103derea sa mental\u0103, ar fi devenit mai radical la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e \u015fi ar fi descoperit o nou\u0103 pasiune \u00een interioritatea sa, la fel ca poe\u0163ii contra-culturali Allen Ginsberg \u015fi Charles Bukowski, care \u015fi-au p\u0103strat spiritul t\u00e2n\u0103r \u015fi au fost la fel de angoasa\u0163i \u015fi nesatisf\u0103cu\u0163i \u00een opera lor t\u00e2rzie. Poate Nietzsche ar fi scris la 60 de ani o Contra-istorie a filosofiei, dup\u0103 Ecce Homo \u015fi mult \u00eenainte de Michel Onfray. Poate c\u0103 ar fi scris un roman \u00een spiritul \u00cenvierii lui Tolstoi, dac\u0103 ar fi avut timp s\u0103 \u00eemb\u0103tr\u00e2neasc\u0103. Nu sunt \u2013 deci \u2013 de acord cu ipoteza cioranian\u0103 privind anestezierea spiritului rebel al lui Nietzsche. Cel care a spus \u00eenaintea c\u0103derii sale \u201eEu nu sunt om, eu sunt dinamit\u0103\u201c (Ecce homo) ar fi putut \u2013 \u00een condi\u0163ii diferite \u2013 deveni un activist titanic \u015fi o figur\u0103 politic\u0103 sau istoric\u0103 \u00eenc\u0103 \u015fi mai important\u0103.
\n\u00centr-un interviu cu George Carpat-Foche din 1992, Cioran aduce un alt argument \u00eempotriva supraomului:
\n\u201eDac\u0103 evoc\u0103m viciile animalelor, \u015fi \u00eenc\u0103 e de-ajuns pentru a sim\u0163i fiori. Or, viciile oamenilor sunt incomparabil mai rele. Un supraom ar avea, fire\u015fte, calit\u0103\u0163i excep\u0163ionale, dar \u015fi neajunsurile acestor calit\u0103\u0163i, \u015fi neajunsurile ar fi cumplite, incomparabil mai crunte ca cele omene\u015fti\u201c.
\nCritica cioranian\u0103 este reac\u0163ionar\u0103, dispre\u0163uind ideea de evolu\u0163ie istoric\u0103. Pentru a pune problema \u00een termeni nietzscheeni, un om este o oper\u0103 de art\u0103 comparativ cu o maimu\u0163\u0103. Cu toate acestea, el este, de asemenea, un diavol fa\u0163\u0103 de o maimu\u0163\u0103 ingenu\u0103, adormit\u0103 \u00een noaptea spiritului. Dac\u0103 Cioran ar fi fost \u00een situa\u0163ia lui Adam, el ar fi refuzat s\u0103 se ating\u0103 de m\u0103rul cunoa\u015fterii \u015fi ar fi r\u0103mas \u00een Gr\u0103dina Eden pentru totdeauna. \u00cen acest context, pentru a folosi o intui\u0163ie nietzschean\u0103, atunci c\u00e2nd condamn\u0103m supraomul facem de fapt lobby maimu\u0163ei; c\u00e2nd ne pronun\u0163\u0103m \u00een favoarea inocen\u0163ei, promov\u0103m \u015fi servitutea. S\u0103 fim one\u015fti: viciile supraomului sunt \u00eenfior\u0103toare, ce spunem despre virtu\u0163ile sale? Din punct de vedere estetic transgresiunea spre supraom este justificat\u0103 pentru c\u0103 aceast\u0103 nou\u0103 specie de om ar putea s\u0103 transfigureze chipul P\u0103m\u00e2ntului: \u201eomul trebuie s\u0103 devin\u0103 mai bun \u015fi in acela\u015fi timp mai r\u0103u!\u201c (Zarathustra).
\nArgumentul ter\u0163 \u00eempotriva supraomului se g\u0103se\u015fte \u00een C\u0103derea \u00een timp (1964): \u201eA crede c\u0103 e\u015fti menit s\u0103-\u0163i dep\u0103\u015fe\u015fti condi\u0163ia \u015fi s\u0103 te orientezi c\u0103tre condi\u0163ia de supraom \u00eenseamn\u0103 a uita c\u0103-\u0163i este greu s\u0103 rezi\u015fti ca om …\u201c. Aceast\u0103 observa\u0163ie cioranian\u0103 este de bun sim\u0163 \u015fi poate fi reformulat\u0103 astfel: atunci c\u00e2nd \u00eencerci s\u0103 te autodep\u0103\u015fe\u015fti, sper\u00e2nd s\u0103 atingi excelen\u0163a, fii atent s\u0103 nu pierzi contactul cu energia uman\u0103 fundamental\u0103, vegheaz\u0103 s\u0103 nu devii subom. Altfel spus, este destul de dificil s\u0103 fii o fiin\u0163\u0103 uman\u0103; este periculos s\u0103-\u0163i dore\u015fti s\u0103 devii sublim sau m\u0103re\u0163. C\u00e2nd \u201edevenim ceea ce suntem\u201c (ne amintim de principiul nietzschean) trebuie s\u0103 fim aten\u0163i s\u0103 \u0163inem devenirea \u015fi fiin\u0163a \u00een balan\u0163\u0103. Dac\u0103 prea mult\u0103 fiin\u0163\u0103 produce stagnare, prea mult\u0103 devenire ne aduce \u00een vecin\u0103tatea haosului. Care este pericolul? S\u0103 cazi \u015fi s\u0103 te spargi, s\u0103 devii un \u201eom\u201c care \u00ee\u015fi pierde nu numai supraumanitatea ci \u015fi umanitatea, s\u0103 devii o \u201eesen\u0163\u0103\u201c nu numai f\u0103r\u0103 devenire dar \u015fi f\u0103r\u0103 fiin\u0163\u0103. Cu alte cuvinte, omul care tinde spre supraom dar a fost \u00eenvins \u00een c\u0103utarea sa, pierz\u00e2ndu-\u015fi umanitatea \u015fi excelen\u0163a dorite, ar putea c\u0103dea \u00een afara umanit\u0103\u0163ii, devenind neom.
\nCioran crede, deci, c\u0103 supraomul este un concept inconsistent \u00een cel pu\u0163in trei puncte: el este un \u201eidol\u201c care \u00eel \u00eenlocuie\u015fte pe altul (pe Dumnezeu); este mai crud \u015fi mai vicios ca omul; mai mult, c\u00e2nd \u00eencearc\u0103 s\u0103 devin\u0103 supraom, cineva \u00ee\u015fi poate pierde \u00eens\u0103\u015fi umanitatea. Dar ce ar fi spus Nietzsche despre neomul cioranian? Nietzsche ar fi putut argumenta c\u0103 dac\u0103 nu transcendem specia uman\u0103, c\u0103dem \u201e\u00een afara\u201c ei \u015fi devenim suboameni. Din punct de vedere nietzschean, neomul este ultimul om: \u201e\u00cengust va fi atunci p\u0103m\u00e2ntul, se va vedea cum \u0163op\u0103ie pe el ultimul om, cel care mic\u015foreaz\u0103 orice lucru. Pr\u0103sila lui este indestructibil\u0103, ca puricele de p\u0103m\u00e2nt; ultimul om o s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 cel mai mult\u201c (Zarathustra). Mai mult, observat prin lentilele hermeneutice ale lui Nietzsche, neomul \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 o atitudine cioranian\u0103 specific\u0103, \u015fi anume cea a nihilismului pasiv:
\n\u201eNihilismul obosit, care nu mai atac\u0103: forma sa cea mai renumit\u0103 \u2013 budismul: ca nihilism pasiv, ca un simptom al sl\u0103biciunii; for\u0163a spiritului se poate epuiza, poate seca, astfel \u00eenc\u00e2t \u0163elurile de p\u00e2n\u0103 acum \u015fi valorile devin inadecvate… (Voin\u0163a de putere).
\n2. Supraomul \u015fi neomul \u00een <\/strong>
\nfa\u0163a autenticit\u0103\u0163ii \u015fi a mor\u0163ii<\/strong>
\nPutem defini minimal autenticitatea ca testul propriei noastre individualit\u0103\u0163i, ca fidelitate fa\u0163\u0103 de noi \u00een\u015fi\u015fi. Ne amintim defini\u0163ia lui Emerson: \u201eNici o lege nu poate fi sacr\u0103 pentru mine \u00een afara celei a propriei naturi… Singurul bine este cel care corespunde constitu\u0163iei mele, singurul r\u0103u este cel care o contrazice\u201c(1). \u00cen viziunea filosofului transcendentalist, autenticitatea poate fi \u00een\u0163eleas\u0103 ca un fel de autonomie (\u201elege proprie\u201c, etimologic): nimeni altcineva nu ne poate guverna, pentru a ne impune o lege \u201estr\u0103in\u0103\u201c propriei naturi. Autonomia individualit\u0103\u0163ii este aproape anomic\u0103 (\u201elegea mea e opus\u0103 legii obiective: legea mea transcende legea lor\u201c), \u015fi, astfel, a(nti)social\u0103 (\u201esunt propriul meu st\u0103p\u00e2n, nu m\u0103 supun constr\u00e2ngerilor impersonalului \u201ese\u201c). Charles Guignon este unul dintre teoreticienii care observ\u0103 aceast\u0103 tr\u0103s\u0103tur\u0103 a autenticit\u0103\u0163ii, observ\u00e2nd \u015fi conexiunea dintre autenticitate \u015fi auto-crea\u0163ie:
\n\u201eA fi autentic \u00eenseamn\u0103 a p\u0103stra contactul cu ceva care este ascuns oamenilor care accept\u0103 concep\u0163ia societ\u0103\u0163ii. La un anumit nivel, s\u0103 fii autentic \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii asocial. Mai mult, cel autentic are o perspectiv\u0103 personal\u0103 asupra realit\u0103\u0163ii care este radical diferit\u0103 fa\u0163\u0103 de cea social\u0103, descoperind o realitate mai profund\u0103 dec\u00e2t cea mascat\u0103 de cutume sociale… Suntem cu to\u0163ii arti\u015fti, pentru c\u0103 ne cre\u0103m propria via\u0163\u0103, \u015fi to\u0163i avem abilitatea de a o transforma \u00eentr-o oper\u0103 de art\u0103\u201c(2).
\nCum am putea caracteriza supraomul \u0163in\u00e2nd cont de cele dou\u0103 componente ale autenticit\u0103\u0163ii, autonomia \u015fi auto-crea\u0163ia? Ne amintim c\u0103 am definit supraomul ca (1) un individ transgresiv, capabil s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103 \u201efiin\u0163a uman\u0103 adormit\u0103\u201c; (2) o persoan\u0103 con\u015ftient\u0103 de imanen\u0163\u0103, fidel\u0103 acestei vie\u0163i; (3) un nihilist activ, care alege voin\u0163a de putere \u00een fa\u0163a fericirii, ra\u0163iunii sau a virtu\u0163ii. Supraomul este autentic pentru c\u0103 trebuie s\u0103-\u015fi creeze destinul \u00een puritatea imanen\u0163ei \u015fi \u00een absen\u0163a lui Dumnezeu, sursa de legitimare anterioar\u0103. Nu-l mai poate lua pe Dumnezeu ca model, \u00een el \u201eexisten\u0163a precede esen\u0163a\u201c, el este \u201econdamnat s\u0103 fie liber\u201c (Sartre). El este for\u0163at s\u0103 se auto-creeze ca nou\u0103 fiin\u0163\u0103, care se va rupe radical de tiparul deja men\u0163ionat al chipului \u015fi asem\u0103n\u0103rii.
\nDac\u0103 supraomul este autentic, s\u0103 ne gr\u0103bim s\u0103 postul\u0103m inautenticitatea pentru neom? Neomul a fost g\u00e2ndit ca \u201eom alternativ\u201c, \u201esubom\u201c, \u201enihilist pasiv\u201c. Dac\u0103 supraomul ar constitui alteritatea mai \u00eenalt\u0103 a omului, subomul ar putea fi alteritatea mai joas\u0103 a omului sau poate chiar alteritatea alterit\u0103\u0163ii, o radical\u0103 alteritate greu de imaginat. Dar poate c\u0103 este gre\u015fit \u00eentr-un mod fundamental s\u0103 concepem neomul prin lentilele hermeneutice ale supraomului. Ce \u00eenseamn\u0103 afirma\u0163ia cioranian\u0103 \u201eam fost om \u015fi acuma nu mai sunt\u201c? Dac\u0103 am transcende umanitatea \u015fi am deveni supraoameni, fiin\u0163e absolute ale distrugerii \u015fi nihili\u015fti activi, tot am avea o regiune pentru transformarea noastr\u0103: am deveni zei alternativi, probabil fiin\u0163ele umane ale viitorului, post-oamenii cu implanturi digitale \u015fi componente mecanice, care ne-ar \u00eembun\u0103t\u0103\u0163i abilit\u0103\u0163ile cognitive \u015fi nu numai. Dar atunci c\u00e2nd transgres\u0103m umanitatea \u015fi devenim neoameni, nu mai exist\u0103 nicio regiune pentru dezvoltarea noastr\u0103: suntem crucifica\u0163i \u00een nimicnicia pur\u0103, \u00een purul \u201ede nenumit\u201c. Devenim ceva pentru care nu exist\u0103 nume pentru c\u0103 neomul este doar o aproximare. Deci, amintindu-ne c\u0103 neomul nu este inautentic, ci purt\u0103torul unei autenticit\u0103\u0163i stranii \u015fi \u00eentunecate, putem spune c\u0103 supraomul este autonom \u2013 cre\u00e2ndu-\u015fi propria lege \u201esacr\u0103\u201c \u2013 \u015fi la fel de autonom este neomul, pentru care persona \u015fi impersonalul \u201ese\u201c sunt irelevante, \u015ftiind c\u0103 este, nu superior, ci complet diferit. Dac\u0103 supraomul este antisocial, neomul va fi asocial: ambii sunt izola\u0163i \u015fi fideli \u201enaturii\u201c lor anomice \u015fi anormale.
\nC\u00e2nd aceste dou\u0103 versiuni de post-oameni \u00eenfrunt\u0103 moartea, ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu ele? Trebuie s\u0103 spunem c\u0103 ne referim la moartea existen\u0163ial\u0103, una separat\u0103 de vulgarit\u0103\u0163ile fenomenului biologic. O anumit\u0103 fiin\u0163\u0103 uman\u0103 \u015fi chiar o anumit\u0103 form\u0103 de divinitate trebuie s\u0103 dispar\u0103 pentru ca supraomul s\u0103 fiin\u0163eze. Altfel spus, supraomul va ucide umanitatea \u015fi chiar divinitatea poten\u0163ial\u0103 din sine, pentru a deveni cel care este. Aceast\u0103 moarte ar putea deveni o condi\u0163ie existen\u0163ial\u0103 pentru fiin\u0163ele din post-istoria viitoare: ele trebuie s\u0103 treac\u0103 dincolo de ele \u00eensele pentru a deveni divinit\u0103\u0163i alternative. Men\u0163ion\u0103m c\u0103 trebuie s\u0103 privim moartea ca transformare, a\u015fa cum ne \u00eenva\u0163\u0103 mitologia \u015fi religia: via\u0163a \u00eencepe doar dup\u0103 prima \u201emoarte\u201c. Cei care sunt incapabili s\u0103 integreze ini\u0163ierea care succede primei \u201emor\u0163i\u201c sunt predestina\u0163i pentru o via\u0163\u0103 de ignoran\u0163\u0103 \u015fi somn. Dac\u0103 supraomul ar putea s\u0103 \u201ecalce\u201c peste moarte, bucur\u00e2ndu-se ca divinitate alternativ\u0103 de un fel de imortalitate spiritual\u0103, forma de existen\u0163\u0103 a neomului ar fi o moarte \u00een via\u0163\u0103. Dac\u0103 supraomul a murit ca om doar pentru a rena\u015fte ca fiin\u0163\u0103 post-uman\u0103, pentru neom moartea ar fi lipsit\u0103 de surprize: existen\u0163a sa ar fi dedicat\u0103 unei con\u015ftiin\u0163e paralizate, \u201ebolii de moarte\u201c \u015fi agoniei nihilismului pasiv. Neomul este condamnat la via\u0163\u0103 etern\u0103 pentru c\u0103 existen\u0163a lui \u00eenseamn\u0103 moarte. O via\u0163\u0103 similar\u0103 echivaleaz\u0103 cu damnarea (imanent\u0103) virtual\u0103: o condamnare la infernul lui \u201eaici \u015fi acum\u201c, o existen\u0163\u0103 de \u201eSisif\u201c sau de ultim om. \u015ei \u00een timp ce neomul este os\u00e2ndit la via\u0163a \u00een moarte, supraomul va fi mo\u015ftenitorul unei vie\u0163i (\u00een termeni dante\u015fti \u201ela vita nuova\u201c) care \u00eencepe dup\u0103 prima \u201emoarte\u201c. Unul este creat pentru o via\u0163\u0103 moart\u0103, cel\u0103lalt pentru o existen\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 moarte.<\/p>\n

 <\/p>\n

(1) Ralph Waldo Emerson, Self-Reliance and Other Essays, (New York: Dover Publications,\u00a0 1993), pp. 21-22
\n(2) Charles Guignon, On Being Authentic, (London: Routledge, 2004), p. 40.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

1. Critica supraomului Exist\u0103 cel pu\u0163in trei argumente \u00eempotriva supraomului nietzschean, din perspectiva cioranian\u0103. \u00cen primul r\u00e2nd, filosoful rom\u00e2n observ\u0103 c\u0103 Nietzsche \u201en-a d\u0103r\u00e2mat idoli dec\u00e2t ca s\u0103-i \u00eenlocuiasc\u0103 prin al\u0163ii\u201c (Cioran, Despre neajunsul de a te fi n\u0103scut). Cu alte cuvinte, dup\u0103 Cioran, supraomul este un fel de zeu, un fel de idol \u015fidole,… Cite\u0219te mai mult »Despre supraom \u015fi neom<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[15284,15283,15282,15285],"class_list":["post-24809","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-mitologia-si-religia","tag-neomul","tag-nihilismul-pasiv","tag-persona-si-impersonalul"],"views":2070,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24809","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24809"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24809\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24810,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24809\/revisions\/24810"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24809"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24809"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24809"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}