Toat\u0103 vara, proiect\u00e2nd aceast\u0103 c\u0103l\u0103torie \u00een Balcanii de Vest, am fost \u00eent\u00e2mpinat\u0103 pe site-urile vremii pentru Belgrad de un invariabil \u201enebulozitate, precipita\u0163ii\u201c. \u015ei cum atunci c\u00e2nd e vorba de ceea ce nu-\u0163i dore\u015fti se pare c\u0103 meteorologii nu gre\u015fesc, am trecut Dun\u0103rea \u00eenso\u0163i\u0163i \u015fi de una, \u015fi de celelalte, dar nu at\u00e2t de compacte \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu deslu\u015fim chipul lui Decebal sculptat \u00een st\u00e2nc\u0103 pe \u0163\u0103rmul nostru \u015fi numele lui Tito \u00eenscris pe cel s\u00e2rbesc. \u00cen clipa aceea, brusc, o amintire pe care nu b\u0103nuiam c\u0103 o p\u0103strez \u00een memorie \u015fi-a derulat accelerat fotogramele \u015fi am rev\u0103zut funeraliile Mare\u015falului transmise de televiziunea noastr\u0103 na\u0163ional\u0103. Cum eram prea mic\u0103 \u00een perioada lozincilor incriminatoare la adresa liderului comunist iugoslav ca s\u0103 le re\u0163in, amintirii impresionantelor funeralii i-au urmat altele, cumva \u00een aceea\u015fi not\u0103 de respect pentru Tito, despre hidrocentralele de la Por\u0163ile de Fier construite \u00eempreun\u0103 cu noi \u015fi despre adolescen\u0163ii \u015fi b\u0103rba\u0163ii de la noi care \u00ee\u015fi riscau via\u0163a trec\u00e2nd \u00eenot Dun\u0103rea spre p\u0103m\u00e2ntul acestui nume, simbol al Iugoslaviei socialiste altfel, cale spre libertatea Occidentului european. De aceea am \u015fi r\u0103spuns afirmativ posibilit\u0103\u0163ii de a-i vizita mausoleul.
\nDar nu cu mausoleul a \u00eenceput \u00eent\u00e2lnirea cu Belgradul, ci, previzibil pentru vremurile noastre, cu \u201eSvet Sava \u2013 Sf. Sava\u201c, uria\u015fa sa catedral\u0103, aflat\u0103 \u00eenc\u0103 \u00een etapa decora\u0163iunilor interioare, \u00een fa\u0163a c\u0103reia ne a\u015ftepta ghidul s\u00e2rb. \u201eDl Goran?\u201c \u201eGordan\u201c, m\u0103 corecteaz\u0103 z\u00e2mbind. Z\u00e2mbesc la r\u00e2ndu-mi a scuz\u0103. Am \u00eent\u00e2lnit pu\u0163ini s\u00e2rbi. Unul a fost poetul Ioan Flora, coleg de facultate. Al\u0163ii, oaspe\u0163ii redac\u0163iei noastre de la Suceava, scriitorii Pavel G\u0103t\u0103ian\u0163u, Vasile Barbu \u015fi pictorul Traian Todoran. \u015ei desigur poetul Adam Pusloji\u00e6, povestind ast\u0103 toamn\u0103 la Bac\u0103u despre cartea lui Bacovia, neuitatul dar pe care i l-a f\u0103cut Nichita St\u0103nescu \u015fi pe care a tradus-o apoi \u00een s\u00e2rbe\u015fte. Gordan ne savureaz\u0103 uimirea, da, este una dintre cele mai mari catedrale ortodoxe din lume, mul\u0163i o socotesc chiar \u00eent\u00e2ia, apoi, \u00eentr-un fel temeinic, despre care aveam s\u0103 descoperim c\u0103 \u00eel caracterizeaz\u0103, ne invit\u0103 s\u0103 intr\u0103m \u015fi s\u0103 privim, ascult\u00e2ndu-le pe scurt lunga lor poveste. \u00cent\u00e2i a Sf\u00e2ntului Sava, os domnesc \u015fi primul arhiepiscop al Serbiei. Trec\u00e2nd la cele ve\u015fnice \u00een 1236, moa\u015ftele sale au fost luate de la M\u0103n\u0103stirea Milesevo de turcii otomani condu\u015fi de Sinan Pa\u015fa, care le-au ars, pe 10 mai 1594, pe colina Vra\u00e8ar din mijlocul Belgradului, devenit\u0103 din acel moment loc de pelerinaj \u015fi m\u00e2ng\u00e2iere pentru to\u0163i s\u00e2rbii. Acesta este \u015fi motivul pentru care, dorindu-\u015fi o catedral\u0103 f\u0103r\u0103 pereche, au ales s\u0103 o \u00eenal\u0163e tocmai \u00een cre\u015ftetul ei sacralizat de cenu\u015fa moa\u015ftelor.
\nPiatra de temelie a fost pus\u0103 ne\u00eent\u00e2mpl\u0103tor la 10 mai 1939, dar dup\u0103 realizarea funda\u0163iei, r\u0103zboiul i-a \u00eentrerupt construc\u0163ia, \u00eentrerupere continuat\u0103 de comunism p\u00e2n\u0103 \u00een anul 1984. Reluate \u015fi finan\u0163ate exclusiv din dona\u0163ii, lucr\u0103rile au fost terminate \u00een 2004 \u015fi s\u0103rb\u0103toarea momentului dimpreun\u0103 cu marcarea \u00eemplinirii a dou\u0103 sute de ani de la r\u0103scoala s\u00e2rbilor condu\u015fi de Karadjordje se concentreaz\u0103 pentru Gordan \u00eentr-un \u015fir de nume importante, rostite ca \u00eentr-o litanie. Iar Belgradul este str\u0103b\u0103tut \u00een secundele relat\u0103rii, ca \u015fi atunci, \u00een seara zilei de 9 mai 2004, de procesiunea celor peste o sut\u0103 de mii de credincio\u015fi condu\u015fi de Bartolomeu, Patriarhul Constantinopolului \u015fi din nou r\u0103sun\u0103, ca a doua zi, clopotele la liturghie \u015fi la slujba de pomenire a eroului. Dar ne re\u00eentoarcem \u00een realitatea ascult\u0103rii. Ceea ce auzim sunt de fapt clopotele celeilalte biserici a Belgradului cu hramul Sf. Sava, spune Gordan, acestea, \u00een num\u0103r de 49, ale catedralei, \u0163in\u00e2nd aproape de pl\u0103mada basmului: cel mai mare c\u00e2nt\u0103re\u015fte 6.128 kg., iar cel mai u\u015for, 11 kg. \u015ei pentru c\u0103 \u015fi celelalte am\u0103nunte sunt pe m\u0103sur\u0103, re\u0163in doar executarea jos, \u00een interior, a cupolei centrale de 4.000 de tone, cu tot cu crucea de 18 metri \u015fi ridicarea sa \u00een 40 de zile, ca \u015fi existen\u0163a la subsol a unei alte biserici, unde un relicvariu p\u0103streaz\u0103 fragmente din ve\u015fm\u00e2ntul Sf\u00e2ntului Sava. \u00cempodobirea interiorului, care va valorifica \u00een mozaic cele mai de pre\u0163 picturi din vechile biserici s\u00e2rbe\u015fti, este prev\u0103zut\u0103 pentru anul 2022. Cu amestecul de optimism \u015fi melancolie al trecerii verii \u00een toamn\u0103 se insinueaz\u0103 g\u00e2ndul \u015fi \u00eentrebarea \u015fansei de a o vedea atunci.
\nCerul \u00eentunecat este al zilei \u00een sc\u0103dere, dar \u015fi al noii ploi care se apropie, anun\u0163ate din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd de izbucniri de stropi m\u0103run\u0163i. George Giurescu, ghidul nostru, \u00eei spune colaboratorului s\u0103u s\u00e2rb c\u0103 \u00een cur\u00e2nd, cu plecarea din Bucure\u015fti la ora 6.00 \u015fi trecerea Dun\u0103rii pe la Por\u0163ile de Fier, vizitarea Belgradului va fi una exclusiv nocturn\u0103. Belgradul e frumos \u015fi atunci, dup\u0103 cum nu-i mai pu\u0163in pe ploaie, \u00eei r\u0103spunde Gordan, profund \u00eendr\u0103gostit de ora\u015f \u015fi de meseria sa. Pe care o face negr\u0103bit, dorind s\u0103 privim \u015fi s\u0103 lu\u0103m aminte \u015fi la noua Bibliotec\u0103 Na\u0163ional\u0103, \u015fi la monumentul lui Karadjordje, \u015fi la Banca Na\u0163ional\u0103, \u015fi la cele dou\u0103 stadioane \u201eSteaua Ro\u015fie\u201c. La meciurile de fotbal interna\u0163ionale de aici a dorit s\u0103 ajung\u0103 cu orice chip, \u00een urm\u0103 cu dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, un grup de elevi bucure\u015fteni, de\u015fi acesta nu mai adun\u0103 \u00een tribune, ca odinioar\u0103, o sut\u0103 de mii de spectatori, la Palatul Albanija, cel dint\u00e2i zg\u00e2rie-nori din partea noastr\u0103 de lume. Ne invit\u0103 s\u0103 privim \u015fi la Teatrul Drama, dar \u015fi la cl\u0103dirile ruinate de bombardamentele NATO, care mi-au readus \u00een memorie una asemenea, conservat\u0103 l\u00e2ng\u0103 Muzeul celui de-Al Doilea R\u0103zboi Mondial din Volgograd, Stalingrad la vremea teribilei conflagra\u0163ii.
\n\u00cen anii aceia, pre\u015fedinte al Ligii Comuni\u015ftilor Iugoslavi, Iosip Broz Tito a organizat lupta armatei \u015fi a partizanilor iugoslavi \u00eempotriva ocupa\u0163iei germane. Extraordinarul prestigiu c\u00e2\u015ftigat atunci l-a sus\u0163inut \u00een formarea \u015fi conducerea celei de-a doua Iugoslavii, care a cunoscut p\u00e2n\u0103 la moartea sa, \u00een 1980, pace, stabilitate \u015fi echilibru interetnic \u015fi confesional. \u00cen istoria postbelic\u0103 a lumii, tensionat\u0103 de blocuri antagonice, personalitatea \u00eei este asociat\u0103 cu fondarea \u015fi promovarea mi\u015fc\u0103rii de nealiniere. De aceea, urc\u00e2nd \u00eencet spre eleganta, neostentativa cl\u0103dire din lumini\u015ful unui parc uria\u015f, am fost convins\u0103 c\u0103 aveam \u00een fa\u0163a ochilor chiar mausoleul Mare\u015falului, dar, nu, acesta era Muzeul de Istorie al Iugoslaviei, iar mausoleul, doar micu\u0163ul edificiu din st\u00e2nga sa. Cu transparen\u0163e \u015fi dimensiuni neanun\u0163ate de exterior, interiorul ofer\u0103 posibilitatea cuprinderii dintr-o privire a Casei cu Flori, cum este numit mausoleul, \u00eencep\u00e2nd cu blocul de marmur\u0103 luminoas\u0103 pe care \u00eei este \u00eencrustat numele, Iosip Broz Tito, 1892-1980, continu\u00e2nd cu acela al so\u0163iei, Jovanka, pentru a alege, \u00een st\u00e2nga, \u015ftafetele pionierilor sau \u00een dreapta biroul, camera sa de lucru. \u015ei sunt, desigur, \u015fi multele sale decora\u0163ii, \u015fi multe imagini foto, mai ales cu ilu\u015ftrii s\u0103i interlocutori. Interesul se grupeaz\u0103 imediat pe v\u00e2rste. Tinerii st\u0103ruiesc asupra \u015ftafetelor, ceilal\u0163i asupra personalit\u0103\u0163ilor din fotografii. Cineva \u00eel descoper\u0103 pe Ceau\u015fescu \u00eentr-o imagine de la funeralii cu zeci de figuri.
\n\u00centre mestecenii \u015fi brazii din jur, sculpturi: Mare\u015falul \u00een vremea r\u0103zboiului, adic\u0103 t\u00e2n\u0103r \u015fi nemuritor, dou\u0103 c\u0103prioare, o pas\u0103re gata s\u0103 zboare din palmele deschise ale unei fete, un adolescent c\u00e2nt\u00e2nd la flaut… Spre deosebire de \u00eenaintarea agale din parcul mausoleului, cu acela\u015fi nume ca londonezul Hyde Park, pasul din Kalemegdan, bogata zon\u0103 verde din centrul ora\u015fului, a devenit alert. A \u00eenceput s\u0103 plou\u0103 \u015fi cei mai mul\u0163i nu avem umbrela la noi. \u00cenmiirea pic\u0103turilor \u015fi c\u0103derea \u00eenser\u0103rii preschimb\u0103 intrarea de pe aleile Kalemegdanului \u00een Cetatea Belgradului \u00eentr-o adev\u0103rat\u0103 aventur\u0103, cu iarba umed\u0103 \u00eenstelat\u0103 de primele frunze galbene alunec\u00e2ndu-ne sub t\u0103lpi \u015fi cu sentimentul unei periculoase instabilit\u0103\u0163i pe culmea de pe care putem s\u0103 vedem, str\u0103lucind argintiu, \u00eent\u00e2lnirea r\u00e2ului Sava cu Dun\u0103rea. Cu respira\u0163ia \u00eenc\u0103 t\u0103iat\u0103 \u00eel urm\u0103m pe Gordan sub coroana unui copac pentru o lec\u0163ie de istorie, care \u00eencepe cu str\u0103vechimea Cet\u0103\u0163ii \u00een\u0103l\u0163ate de cel\u0163i dup\u0103 ce i-au cucerit locul de la b\u0103\u015ftina\u015fii traci. Distrus\u0103 \u015fi iar zidit\u0103, a fost st\u0103p\u00e2nit\u0103 de romani, de s\u00e2rbi, de turci, de austrieci (care i-au dat forma actual\u0103). \u00cen secolul III \u00ee.Hr. se numea Singidunum. P\u0103r\u0103sim ad\u0103postul copacului cu frunzi\u015ful oricum r\u0103rit de ropote \u015fi, pentru c\u0103 Gordan nu concepe s\u0103 cobor\u00e2m \u00eenainte de a deslu\u015fi c\u00e2t de c\u00e2t Muzeul Militar spre care \u00ee\u015fi \u00eendreptau gurile tunurile de la intrare, Turnul cu Ceas, Poarta Despotului, Poarta Zidan \u015fi pentru c\u0103 noi, aduna\u0163i \u00een jurul trunchiului de piatr\u0103 cu inscrip\u0163ii \u00een s\u00e2rb\u0103 \u015fi maghiar\u0103 care o men\u0163ioneaz\u0103, nu ne \u00eendur\u0103m s\u0103 plec\u0103m f\u0103r\u0103 povestea biruin\u0163ei lui Iancu de Hunedoara asupra otomanilor, aici, \u00een 1456, r\u0103m\u00e2nem incredibil \u00een Cetate. Suntem ca piatra, singuri \u00een ploaie. \u00cen pantaloni albi \u015fi c\u0103ma\u015f\u0103 deschis\u0103 la culoare, de mult ud p\u00e2n\u0103 la piele, Gordan poveste\u015fte cu am\u0103nunte. \u00cel ascult\u0103m, care \u00eentr-o \u0163inut\u0103 asem\u0103n\u0103toare cu a sa, care cu glugile tricourilor \u015fi coifuri din saco\u015fe de plastic pe cap. Gordan vorbe\u015fte rar, aleg\u00e2ndu-\u015fi cu grij\u0103 cuvintele \u00een limba rom\u00e2n\u0103, gre\u015fe\u015fte o dat\u0103, revine, o corecteaz\u0103 \u015fi o completeaz\u0103 cu noi detalii. Suntem acum l\u00e2ng\u0103 soclul lui Victor, celebra sculptur\u0103 a lui Ivan Mestrovi\u00e6, cu propria-i f\u0103ptur\u0103 \u015fi cu sabia \u015fi pas\u0103rea \u00eenvelite, acolo, sus, \u00een t\u0103rii, de faldurile nop\u0163ii. \u015ei pentru c\u0103 Gordan \u015fi-a \u00eencheiat expunerea \u015fi ne \u00eencurajeaz\u0103 s\u0103-i adres\u0103m \u00eentreb\u0103ri, fac \u015fi eu loc \u00een g\u00e2ndul meu g\u00e2ndului lui Nichita St\u0103nescu: \u201eS\u0103-l ia dracu pe acela care se culc\u0103\/ pe o inim\u0103 de s\u00e2rb.\/ N-o s\u0103 doarm\u0103 nici o secund\u0103.\/ O s\u0103 strige c\u0103tre pas\u0103rea cea mare\/ care \u0163ine loc de cer\/ \u00een Serbia:\/ M\u0103 sufoc, m\u0103 sufoc!\/ De ce-mi respiri tu, pas\u0103re, aerul meu?\/ Iar pas\u0103rea va r\u0103spunde:\/ Acesta nu este un aer pentru respirare.\/ Este un aer care se c\u00e2nt\u0103\u201c.
\nPasul prudent din Cetate \u015fi Kalemegdan se \u00eente\u0163e\u015fte c\u00e2nd intr\u0103m tot \u00eenso\u0163i\u0163i de ploaie \u00een frumoasa pietonal\u0103 Knez Mihailova, eu purt\u00e2nd cu mine o mic\u0103 biruin\u0163\u0103 \u00een ferestruica aparatului foto: imaginea inscrip\u0163iei cu Iancu de Hunedoara. Strada ne \u00eent\u00e2mpin\u0103 cu tineri veseli sub copertinele teraselor \u015fi cu muzici tari peste tot. \u00centr-un anume fel, nici timpul, nici anotimpul nu se las\u0103 u\u015for duse.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Toat\u0103 vara, proiect\u00e2nd aceast\u0103 c\u0103l\u0103torie \u00een Balcanii de Vest, am fost \u00eent\u00e2mpinat\u0103 pe site-urile vremii pentru Belgrad de un invariabil \u201enebulozitate, precipita\u0163ii\u201c. \u015ei cum atunci c\u00e2nd e vorba de ceea ce nu-\u0163i dore\u015fti se pare c\u0103 meteorologii nu gre\u015fesc, am trecut Dun\u0103rea \u00eenso\u0163i\u0163i \u015fi de una, \u015fi de celelalte, dar nu at\u00e2t de compacte \u00eenc\u00e2t… Cite\u0219te mai mult »\u00cenceput de toamn\u0103 la Belgrad<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[15237],"class_list":["post-24760","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-calatorie-la-belgrad"],"views":1044,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24760","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24760"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24760\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24761,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24760\/revisions\/24761"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24760"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24760"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24760"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}