Prozatorul Sorin Preda, nepotul lui Marin Preda, pregateste o carte de convorbiri\/ interviuri despre autorul \u201eMorometilor\u201c, g\u00e2ndindu-se, probabil, ca peste c\u00e2teva zile se vor implini 30 de ani de la disparitia lui. Mi-a pus si mie c\u00e2teva intrebari despre omul Marin Preda, acela pe care generatiile mai noi de cititori nu-l cunosc sau il cunosc numai din relatarile facute de adversarii sai (in culori, se intelege, negative). Cum arata Marin Preda?, ma chestioneaza interlocutorul meu, ca si c\u00e2nd el, personal, nu l-ar fi int\u00e2lnit niciodata. Accept provocarea si ii raspund: Marin Preda nu era\u00a0 mare, dar nici mic de stat, nu voinic, nu voluminos, dar nici slab la trup; cu mersul domol, las\u00e2nd impresia ca nu se grabeste niciodata; cu parul rarit \u2013 c\u00e2nd l-am cunoscut eu prin anii ’60 \u2013 pe care il aranja meticulos atunci c\u00e2nd int\u00e2lnea o oglinda (de pilda, la intrarea de la restaurantul \u201eCapsa\u201c); cu ochii ageri, taiosi, ascunsi sub eternii ochelari cu lentile groase; privirea lui era scurta si penetranta, las\u00e2nd impresia ca transeaza rapid, de pilda: sa vada c\u00e2t c\u00e2ntareste omul din fata lui, daca merita sau nu sa continue sa stea de vorba cu el; nu l-am vazut niciodata uit\u00e2ndu-se mult timp la un interlocutor, mai degraba ii evita privirea, vorbea cu el adres\u00e2ndu-se, parca, altcuiva… Era, in felul lui, un om rusinos, timid, politicos (indeosebi cu femeile); numai atunci c\u00e2nd il jignea cineva (si erau destui care-i purtau s\u00e2mbetele!) devenea necrutator, adica ii spunea agresorului c\u00e2teva propozitii dure si apoi ii intorcea spatele. Uneori, pentru ani in sir sau chiar pentru totdeauna.
\nRevin la portretul pe care incerc acum sa-l reconstitui din memorie: mergea, repet, incet pe strada, fara sa fie atent la cei din jur; nu voia sa atraga atentia, desi, probabil, multi il cunosteau din cartile de scoala sau de pe coperta cartilor sale. Daca il aborda cineva, se oprea, discuta putin cu el si pleca repede. Nu se grabea, repet, dar nici nu-i placea sa-si piarda timpul, asa, ca Mitica, simbolul trancanelii valahe, modelul (simpatic, de altfel) al lumii noastre t\u00e2rgovete de la Sud. Pe adevaratul Marin Preda il int\u00e2lneai si-l cunosteai nu in public, ci in intimitate (in relativa intimitate, pentru ca Marin Preda era un om secret, anumite lucruri le pastra numai pentru el, nu-i placea sa-si puna, cum se zice, sufletul pe masa, sa faca multe confidente; rareori dezvaluia ceva si totdeauna numai pe jumatate), c\u00e2nd luai cu el, de pilda, un pr\u00e2nz la Capsa sau te invita la o plimbare la \u201eLacuri\u201c, adica in Herastrau. Atunci scriitorul acesta cu spiritul concentrat asupra lui insusi devenea volubil, amical, povestea istorii amuzante si asculta cu mare pofta istorii vesele. Statea de vorba cu oamenii simpli (de pilda, cu paznicii de la Mogosoaia sau cu soferii de taxi) si asculta de la ei fel de fel de int\u00e2mplari din viata lor… Preda era un om sincer, direct, nu-i placeau \u201eoamenii de vorbe\u201c, palavragii… Era foarte atent la comedia umana si nu incuraja, c\u00e2nd era vorba de literatura, pe \u201efacatorii de cuvinte\u201c, cum le-a zis el odata… \u201eDomnule \u2013 imi amintesc ca i-a spus unui tip (un scriitor) in timpul unui pr\u00e2nz la Capsa \u2013 domnule, Dumneata stii ca eu sunt un om serios?!\u201c. Individul povestea fel de fel de lucruri neinteresante, r\u00e2dea singur de ceea ce spune, fara sa-si dea seama ca Preda, care isi consuma in liniste portia de sarmale, nu avea chef deloc de sporovaiala individului din fata lui.
\nFolosesc inadins termenul de sporovaiala pentru ca Marin Preda il utiliza des c\u00e2nd era vorba sa numeasca un discurs oral haotic, inconsistent, fara haz si, fatal, plicticos. Si cum individul citat mai sus n-a inteles sensul propozitiei lui Preda, a inceput, intr-un stil si mai accelerat, sporovaiala lui… Preda, vizibil iritat, l-a lasat ce l-a lasat si, intorc\u00e2ndu-se spre mine (am uitat sa spun ca eram de fata), mi-a zis ca si c\u00e2nd individul caruia nu-i tacea gura se evaporase: \u201eDomnule Eugen Simion, sunt pe lumea aceasta unii indivizi nesarati care vorbesc tot timpul, si nu spun nimic. Asculta la mine: fereste-te de ei, ocoleste-i, iti man\u00e2nca timpul, nu-i invita niciodata la masa pentru ca te impiedica sa man\u00e2nci in liniste, de pilda, portia de sarmale gustoase… Iti mai spun o data: fereste-te de ei\u201c… Dupa aceasta lectie de pedagogie, Preda s-a intors calm la sarmalele lui. Individul sporovaitor a mai stat c\u00e2teva minute si, cer\u00e2ndu-si scuze ca ne paraseste, av\u00e2nd de rezolvat o problema urgenta in alta parte, s-a sculat si a plecat… Preda si-a schimbat rapid starea de spirit si a inceput sa comenteze cu umor atitudinea confratelui care p\u00e2na atunci il agasase cu frazele lui goale… Din astfel de int\u00e2mplari i-a iesit lui Preda reputatia ca este un om dificil, nepoliticos, necivilizat, chiar \u201esc\u00e2rbos\u201c, cum i-a zis odata un poet din aceeasi generatie (Doinas). Am alta impresie despre omul acesta putin sociabil in public si foarte sociabil, amical, fermecator intr-o discutie particulara.
\n*
\nAvea, dupa mine, un singur cusur: int\u00e2rzia c\u00e2nd iti dadea o int\u00e2lnire. Uneori int\u00e2rzia o ora sau chiar o ora jumatate. Luam masa deseori cu el (intre 1974-1980) la \u201eCapsa\u201c. Ii placea acest restaurant (pentru bucataria excelenta si, desigur, pentru legenda lui), il cunosteau chelnerii, vestitul Papacostea (seful lor, sever cu alti clienti, se purta atent cu acest scriitor dificil), in fine, Preda considera \u201eCapsa\u201c, am avut totdeauna impresia, un ultim simbol de noblete artistica intr-un oras proletarizat… Eram, atunci, t\u00e2nar conferentiar universitar cu venituri modeste, dupa buget, ma intelegeti. Locuiam la marginea orasului (in Balta Alba), in fine, tocmai ma intorsesem din Franta cu gustul culinar subtiat de bucataria pariziana… Preda ma invita, zic, la \u201eCapsa\u201c si, dupa ce sosea cu int\u00e2rzierea de rigoare, punea invariabil aceeasi intrebare: \u201eei, ce luam, azi, Domnule Eugen Simion, ce avem?\u201c \u2013 dupa care se ad\u00e2ncea in lectura listei de bucate. O consulta atent (era aceeasi, in fiecare zi) si la urma comanda ceea ce stia dinainte. M\u00e2nca totdeauna cu pofta, consulta lista de vinuri, cerea ca sticla sa fie desfacuta in fata lui, in fine, la sf\u00e2rsit cerea un pahar de coniac frantuzesc (coniacul trebuia desfacut in aceleasi conditii ca si vinul, cu mentiunea ca \u201edopul sa p\u00e2r\u00e2ie\u201c). Daca nu p\u00e2r\u00e2ia, insemna ca bautura era suspecta… Plata consumatiei se facea, se intelege, totdeauna nemteste…
\nDaca era seara si Preda nu se grabea, urma o lunga si agreabila conversatie. Un om serios, cu o ironie fina si inteligenta, un judecator drept al comediei umane, in fine, un spirit profund iesea atunci la suprafata… Pe acest Preda l-am iubit spiritualiceste si de el imi aduc aminte, azi, dupa 30 de ani de c\u00e2nd a disparut (la nici 58 de ani) in conditii inca misterioase. Pe acesta incerc sa-l apar, c\u00e2nd pot si c\u00e2t pot, de atacurile confratilor care nu stiu de ce (stiu, dar n-am niciun chef sa vorbesc acum de acest fapt) il iubesc cu o ura at\u00e2t de profunda si asa de persistenta. C\u00e2nd ma g\u00e2ndesc la Preda, nu g\u00e2ndesc, evident, int\u00e2i la cartile lui si ma g\u00e2ndesc, inevitabil, si la omul care m-a onorat cu prietenia lui. Am scris odata: merita sa fii critic literar intr-o literatura in care exista Marin Preda. N-a fost si nu este singura mea ratiune de a fi critic literar, dar ram\u00e2ne una principala.
\n*
\nM-am intrebat mereu si ma intreb si azi: de ce-l urasc unii at\u00e2t de amarnic si asa de aberant pe Marin Preda (printre ei si c\u00e2tiva prozatori de renume). Din doua motive, cred: 1) pentru ca se tem (inca se tem!) de talentul lui puternic si au din aceasta pricina un complex: complexul Preda, ceea ce inseamna: complexul unui prag ce nu poate fi trecut si 2) pentru ca Preda a venit din lumea taraneasca si nu s-a lepadat niciodata de valorile acestei clase vechi, cu un cod de existenta si o morala specifica; valori clasice, stabilizatoare, morala in esenta crestina, in nuanta taraneasca). Asa deduc, de pilda, din infinitele si nesaratele articole ale Dlui Alexandru George… Dupa el, culpa majora a prozatorului Marin Preda este ca s-a nascut intr-o casa taraneasca, nu intr-un palat sau intr-o biblioteca… Abandonez tema. E prea absurda si prea de tot ridicola. In spatele ei se manifesta un snobism de tate de mahala si o morala de incurabili ratati.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Prozatorul Sorin Preda, nepotul lui Marin Preda, pregateste o carte de convorbiri\/ interviuri despre autorul \u201eMorometilor\u201c, g\u00e2ndindu-se, probabil, ca peste c\u00e2teva zile se vor implini 30 de ani de la disparitia lui. Mi-a pus si mie c\u00e2teva intrebari despre omul Marin Preda, acela pe care generatiile mai noi de cititori nu-l cunosc sau il cunosc… Cite\u0219te mai mult »Raspuns lui Sorin Preda (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2011,2010,2009],"class_list":["post-2474","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-interviuri-despre-marin-preda","tag-nepotul-lui-marin-preda","tag-sorin-preda"],"views":3054,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2474","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2474"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2474\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2474"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2474"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2474"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}