{"id":24734,"date":"2015-10-25T09:29:40","date_gmt":"2015-10-25T07:29:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24734"},"modified":"2015-10-25T09:29:40","modified_gmt":"2015-10-25T07:29:40","slug":"pozitivismul-istoriei-literare-dimitrie-vatamaniuc-95","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pozitivismul-istoriei-literare-dimitrie-vatamaniuc-95\/","title":{"rendered":"Pozitivismul istoriei literare. Dimitrie Vatamaniuc \u2013 95"},"content":{"rendered":"

Un istoric literar de curs\u0103 lung\u0103, ca \u015fi un poet sau un prozator de acela\u015fi fel, nu apare peste noapte, imprevizibil \u015fi inexplicabil: vine de departe, ca s\u0103 ajung\u0103 departe. Are o genealogie \u015fi un proiect de existen\u0163\u0103.
\nN\u0103scut la 25 septembrie 1920, \u00een comuna Sucevi\u0163a, Dimitrie Vatamaniuc este un bucovinean cu o educa\u0163ie sever\u0103 \u00een spiritul culturii na\u0163ionale, al disciplinei de bibliotec\u0103 \u015fi al principiilor morale de cea mai \u00eenalt\u0103 \u015fi mai demn\u0103 \u0163inut\u0103 intelectual\u0103. A f\u0103cut \u015ecoala Normal\u0103 de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori la Cern\u0103u\u0163i, \u00een anii 1935-1940, ultimii ani ai Rom\u00e2niei Mari, a continuat cu Liceul \u201eEudoxiu Hurmuzachi\u201c la R\u0103d\u0103u\u0163i (1940-1943), sus\u0163in\u00e2nd bacalaureatul la Cern\u0103u\u0163i, \u00een septembrie 1943. Voca\u0163ia pedagogic\u0103 a primei tinere\u0163i \u00eei va r\u0103m\u00e2ne ne\u00eemplinit\u0103, catedra ca profesiune de durat\u0103 fiindu-i refuzat\u0103.
\nBucovina \u015fi Ardealul <\/strong>
\n\u00een formarea istoricului literar<\/strong>
\nStudiile universitare, \u00een cadrul Facult\u0103\u0163ii de Litere \u015fi Filosofie, le face la Universitatea din Cluj, \u00een anii 1943-1947, c\u00e2nd universitatea se afla \u00een pribegie, la Sibiu, revenind dup\u0103 r\u0103zboi acas\u0103. \u00ce\u015fi sus\u0163ine licen\u0163a \u00een 1947 sub \u00eendrumarea \u015ftiin\u0163ific\u0103 a profesorului Dimitrie Popovici. I-a mai avut profesori pe \u015etefan Pa\u015fca, Ion Breazu, Ioan Lupa\u015f, Alexe Procopovici, Gh. Giuglea, dar \u015fi pe Lucian Blaga, D. D. Ro\u015fca, Onisifor Ghibu. Bucovineanul s-a ardelenizat, exact \u00een anii cei mai receptivi ai form\u0103rii, de\u015fi Bucovina d\u0103dea suficiente resurse na\u0163ionale pentru voca\u0163ia istoricului literar devotat culturii rom\u00e2ne. La Cluj a dus Bucovina cu el, activ\u00e2nd \u00een societatea studen\u0163easc\u0103 \u201eJunimea\u201c, a tinerilor bucovineni. A participat ca martor apropiat la activitatea tinerilor scriitori care au alc\u0103tuit Cercul literar de la Sibiu. Ca student, a participat, de asemenea, la rede\u015fteptarea sentimentului na\u0163ional \u00een Clujul sufocat de administra\u0163ia horthist\u0103. \u00cel tenta o carier\u0103 de scriitor, c\u0103ci \u00eencepe prin a scrie poezie \u015fi proz\u0103 devreme, continu\u00e2nd \u00een anii studen\u0163iei \u015fi mai ales proz\u0103 \u00een anii 1950. O m\u0103rturie detaliat\u0103 despre ace\u015fti ani g\u0103sim \u00een volumul memorialistic sub form\u0103 de dialog cu Constantin Hrehor, Convorbiri sub scara cu \u00eengeri, ap\u0103rut \u00een 2010, la editura ie\u015fean\u0103 Timpul, sub egida Institutului \u201eBucovina\u201c din R\u0103d\u0103u\u0163i, aflat sub patronajul Academiei Rom\u00e2ne.
\nCe a contat probabil cel mai mult \u00een ace\u015fti ai forma\u0163iei a fost ucenicia pe l\u00e2ng\u0103 profesorul Dimitrie Popovici. Dar nu am exagera dac\u0103 am acorda un rol simbolic \u015fi lui Eudoxiu Hurmuzachi, ca un model din umbr\u0103, ca o voce a tradi\u0163iei bucovinene profunde, pentru ceea ce va deveni la
\nD. Vatamaniuc cultul documentului \u015fi al informa\u0163iilor exacte, \u00eentemeietoare ale unei viziuni larg deschise asupra culturii na\u0163ionale izvor\u00e2te dintr-un spirit al locului, al regiunii natale ca r\u0103d\u0103cin\u0103 rodnic\u0103, \u00eenfipt\u0103 ad\u00e2nc \u00een solul patriei cuprinz\u0103toare. A\u015fa \u00eei va \u00een\u0163elege D. Vatamaniuc pe scriitorii s\u0103i prefera\u0163i, c\u0103rora le-a \u00eenchinat ani \u015fi, \u00een c\u00e2teva cazuri, decenii de studiu \u2013 Ion Popovici-B\u0103n\u0103\u0163eanul, Co\u015fbuc, Slavici, Ag\u00e2rbiceanu, Eminescu, Blaga, ca personalit\u0103\u0163i izvor\u00e2te \u00een mod firesc din solul provinciei natale: Banat, Transilvania, Moldova sau Bucovina.
\nDup\u0103 \u015fase ani de profesorat la Liceul \u201eAndrei Mure\u015fanu\u201c din Dej (1947-1953), episodul\u00a0 transilv\u0103nean al biografiei sale se \u00eencheie \u015fi \u00eencepe cariera bucure\u015ftean\u0103 de cercet\u0103tor \u00een domeniul istoriei literare. O prim\u0103 etap\u0103 o constituie stagiul de doctorat la G. C\u0103linescu, \u00eencheiat cu o tez\u0103, sus\u0163inut\u0103 \u00een 1957, \u015fi o carte despre Ion Popovici-B\u0103n\u0103\u0163eanul, ap\u0103rut\u0103 \u00een 1959. Stilul s\u0103u de lucru \u015fi de redactare a textelor nu se va c\u0103linescianiza, prelu\u00e2nd de la noul maestru, aflat la antipodul lui
\nD. Popovici, numai preocuparea st\u0103ruitoare pentru marile repere ale literaturii rom\u00e2ne. D. Vatamaniuc va r\u0103m\u00e2ne \u00een cadrele generoase ale unui bucovinism \u015fi ale unui ardelenism de trud\u0103, consecven\u0163\u0103 \u015fi construc\u0163ie. Cercet\u0103tor \u00eend\u0103r\u0103tnic \u015fi r\u0103zb\u0103t\u0103tor, va trece profesional de la un loc la altul, cum \u00eel vor obliga fluctua\u0163iile epocii: cercet\u0103tor la Institutul de Istorie Literar\u0103 \u015fi Folclor din 1956, se va transfera apoi, din 1957, ca lector la Facultatea de Filologie a Universit\u0103\u0163ii bucure\u015ftene, dar numai p\u00e2n\u0103 \u00een 1961. Biblioteca, arhivele, biroul de documentare vor deveni de acum \u00eencolo locurile sale predestinate: \u00een anii 1961-1964 e bibliotecar la Biblioteca Central\u0103 Universitar\u0103, apoi \u00een perioada 1964-1974 \u2013 redactor-\u015fef la Centrul de Informare \u015fi Documentare al Academiei de \u015etiin\u0163e Sociale \u015fi Politice, filolog la Insitutul de Istorie \u015fi Teorie Literar\u0103 \u201eG. C\u0103linescu\u201c pentru scurt\u0103 vreme (1974-1975) \u015fi cercet\u0103tor la Muzeul Literaturii Rom\u00e2ne din 1975 p\u00e2n\u0103 \u00een 2001, la pensionare. \u00cen iunie 2001 este ales membru de onoare al Academiei Rom\u00e2ne \u015fi devine director al Centrului de Studii \u201eBucovina\u201c al Academiei Rom\u00e2ne, Filiala Ia\u015fi, cu sediul la R\u0103d\u0103u\u0163i. Revine, \u00eentr-un fel, la vatr\u0103, la provincia natal\u0103, dar \u00eentr-o postur\u0103 nou\u0103, aceea de cercet\u0103tor, \u015fi cu o viziune nou\u0103, aceea pe care i-au dat-o cinci decenii de activitate cultural\u0103 \u00een sfera marilor valori na\u0163ionale. Este, \u00een fond, parcursul tipic al unui cercet\u0103tor, c\u0103ruia i se refuz\u0103 agora academic\u0103 (amfiteatrul profesorului) \u015fi agora politic\u0103 (nici nu ar fi dorit-o), condamnat la munca de arhiv\u0103 \u015fi de bibliotec\u0103, \u00een singur\u0103tatea vecin\u0103 cu sih\u0103stria.
\nI se va accentua cu timpul figura de benedictin ca a lui Perpessicius, cu multe dioptrii \u015fi pu\u0163in adus de spate, \u00eenclinat peste manuscrisul sau documentul de pe birou.
\nO istorie literar\u0103 pozitivist\u0103<\/strong>
\nCe \u00eenseamn\u0103 azi o istorie literar\u0103 pozitivist\u0103? Ce a \u00eensemnat \u015fi ieri, fiind \u00eenc\u0103 mai necesar\u0103 \u00een contextul noilor orient\u0103ri filologice, mai moderne \u015fi mai libere, \u00eendep\u0103rtate de arhive. Istorie literar\u0103 pozitivist\u0103, a\u015fa cum o practic\u0103 D. Vatamaniuc, \u00een disciplina marii noastre tradi\u0163ii de acest fel, \u00eenseamn\u0103 accentul pe informa\u0163ie, cultul documentului, al textului, al evenimentului biografic \u015fi al contextului politico-istoric. Rezultatul se vede \u00een monografii clasice, biobibliografii riguroase \u015fi edi\u0163ii critice. Pe aceste trei direc\u0163ii, activitatea lui D. Vatamaniuc a \u00eenregistrat izb\u00e2nzi filologice care vor r\u0103m\u00e2ne un reper greu de dep\u0103\u015fit. Despre Ion Ag\u00e2rbiceanu a dat o micromonografie (1970) \u015fi o biobibliografie (1974). Despre Lucian Blaga a dat o biobibliografie (1977) \u015fi un volum de istorie literar\u0103 (Lucian Blaga. Contribu\u0163ii documentare la biografia sa \u015fi a operei, 1999). \u00cen cazul lui Tudor Arghezi, scriitor cu o oper\u0103 at\u00e2t de \u00eentins\u0103, a realizat o impun\u0103toare biobibliografie, \u00een dou\u0103 volume masive (2005). Pentru Titu Maiorescu a sistematizat \u00eentr-o nou\u0103 edi\u0163ie \u201ecriticele\u201c, traducerile (Opere, I-II, 2005, seria de Opere fundamentale, edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103, cronologie, note \u015fi comentarii de D. Vatamaniuc) \u015fi discursurile parlamentare (Opere, III-IV, 2006, edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103, prefa\u0163\u0103, note \u015fi comentarii de D. Vatamaniuc). \u00cen astfel de cazuri, ca acela al lui Maiorescu, toate disponibilit\u0103\u0163ile \u015fi competen\u0163ele de filolog ale lui D. Vatamaniuc se adun\u0103 \u00eentr-un singur loc. \u00cen alte cazuri (Slavici \u015fi Eminescu), istoricul literar, extrem de meticulos, cufundat \u00een detalii, dar av\u00e2nd \u015fi orizontul necesar al timpului istoric, a corelat edi\u0163iile critice \u015fi biobibliografiile cu monografiile, \u00een \u00eentreprinderi diferite.
\nMonografiile valorific\u0103 acribia textologic\u0103 \u015fi bibliografic\u0103 \u00een interpretarea desf\u0103\u015furat\u0103 pe spa\u0163ii mari, cu toate argumentele biografiei \u015fi ale operei. Lucrul la edi\u0163ia critic\u0103 Ioan Slavici (Opere, I-XIV, 1967-1987) a fost fructificat \u00een dou\u0103 modalit\u0103\u0163i: pe de o parte \u00eentr-o biografie (Ioan Slavici \u015fi lumea prin care a trecut, 1967) \u015fi o perspectiv\u0103 asupra operei (Ioan Slavici. Opera literar\u0103, 1970), pe de alt\u0103 parte \u00een biobibliografia Ioan Slavici (1973), realizat\u0103 \u00een colaborare, ca \u015fi edi\u0163ia critic\u0103. Nici nu se poate spune cu certitudine care a fost la \u00eenceput, pentru c\u0103 edi\u0163ia critic\u0103, biobibliografia, biografia \u015fi studiul operei se intercondi\u0163ioneaz\u0103. Dar ce e important \u015fi excep\u0163ional ca fapt\u0103 cultural\u0103 e c\u0103, \u00een cazul lui Ioan Slavici, D. Vatamaniuc le-a f\u0103cut pe toate trei sau patru, activit\u0103\u0163i care necesit\u0103 \u00eenzestr\u0103ri diferite, modalit\u0103\u0163i diferite de lucru \u015fi \u00eencorporeaz\u0103 ca efort intelectual, fizic \u015fi arhivistic, foarte mult timp. \u00cen cazul lui Slavici, efortul nu se opre\u015fte la at\u00e2t. Perfec\u0163ionist, editorul a reluat munca de unul singur, realiz\u00e2nd \u00eenc\u0103 dou\u0103 mari edi\u0163ii Slavici: una \u00een \u015fapte volume (Opere, I-VII, 2001-2003), par\u0163ial\u0103 deocamdat\u0103, \u015fi alta, continu\u00e2ndu-l pe Constantin Mohanu \u00een edi\u0163ia Slavici din seria de Opere fundamentale.
\nMarele s\u0103u devotament s-a manifestat, cu un neb\u0103nuit sacrificiu de sine, fa\u0163\u0103 de opera lui Eminescu. A intrat \u00een colectivul care a continuat marea edi\u0163ie academic\u0103 inaugurat\u0103 de Perpessicius, de la volumul VII (proza), \u015fi a dus-o p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, la volumul XVI, \u00een intervalul 1967-1993. Greul \u015fi marea \u00eencercare pentru D. Vatamaniuc au fost \u00een sectorul de publicistic\u0103 eminescian\u0103, veritabil h\u0103\u0163i\u015f textologic \u015fi problematic. Ca \u015fi \u00een cazul lui Slavici, D. Vatamaniuc a reluat \u00eentreaga edi\u0163ie Eminescu, cu alt\u0103 organizare a textelor, \u00een \u015fapte volume din seria de Opere fundamentale. Din acest vast \u015fantier, istoricul literar \u015fi-a extras \u015fi \u015fi-a \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat experien\u0163a, relev\u00e2nd conexiunile \u015fi deschiz\u00e2nd orizonturile, \u00een \u015fase volume de reflec\u0163ie, pe care ar trebui s\u0103 le parcurg\u0103 nu numai oricare eminescolog, dar oricare cercet\u0103tor care inten\u0163ioneaz\u0103 s\u0103 se devoteze domeniului: Publicistica lui Eminescu. 1870-1877, Ia\u015fi, 1975; M. Eminescu. Manuscrisele, jurnal al form\u0103rii intelectuale \u015fi al l\u0103rgirii orizontului \u015ftiin\u0163ific. Laborator de crea\u0163ie. Instrument de lucru, Bucure\u015fti, 1988; M. Eminescu. Contribu\u0163ii documentare, Gala\u0163i 1992; Eminescu \u015fi Transilvania, Cluj-Napoca, 1995; Publicistica lui Eminescu. 1877-1883, 1888-1889, Bucure\u015fti, 1996; Caietele Eminescu. Mitologie \u015fi document, Bucure\u015fti, 1998. Dac\u0103 ast\u0103zi publicistica lui Eminescu poate constitui un teren sigur al disputelor (sigur prin harta detaliat\u0103 oferit\u0103 de editor), acest lucru se datoreaz\u0103 \u00een cea mai mare m\u0103sur\u0103 str\u0103daniei \u015fi probit\u0103\u0163ii \u015ftiin\u0163ifice a lui
\nD. Vatamaniuc \u00een restituirea \u015fi clasificarea textelor, \u00een identificarea surselor \u015fi \u00een participarea sa la controversele inerente.
\n\u00cen ultimele dou\u0103 decenii, din 1994, D. Vatamaniuc a \u00een\u0103l\u0163at un monument filologic \u015fi istoriografic \u00eenchinat Bucovinei natale, \u00een cadrul Centrului pentru Studierea Problemelor Bucovinei al Academiei Rom\u00e2ne, devenit Institutul \u201eBucovina\u201c. A editat la R\u0103d\u0103u\u0163i, \u00een colaborare cu un colectiv de redac\u0163ie, periodicul Analele Bucovinei, cu peste treizeci de tomuri \u00een perioada 1992-2010. A ini\u0163iat \u015fi a organizat conferin\u0163e \u015ftiin\u0163ifice interna\u0163ionale pe tema Bucovinei, reunind speciali\u015fti din Rom\u00e2nia, Germania \u015fi Ucraina. A contribuit la realizarea \u015fi tip\u0103rirea a peste dou\u0103zeci de lucr\u0103ri, dintr-un total de treizeci \u015fi dou\u0103, c\u00e2te au ap\u0103rut \u00een intervalul 1996-2010 \u00een cadrul colec\u0163iei Enciclopedia\u00a0 Bucovinei\u00a0 \u00een studii \u015fi monografii, fondat\u0103 la R\u0103d\u0103u\u0163i \u00een 1996. R\u0103bojul faptelor culturale \u00eentreprinse de istoricul literar nu se \u00eencheie aici.
\nD. Vatamaniuc continu\u0103 str\u0103lucit \u015fcoala noastr\u0103 pozitivist\u0103 de istorie literar\u0103, axat\u0103 pe edi\u0163ii critice, biobibliografii \u015fi monografii tradi\u0163ionale, de fundamental\u0103 necesitate pentru cultura na\u0163ional\u0103.\u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Un istoric literar de curs\u0103 lung\u0103, ca \u015fi un poet sau un prozator de acela\u015fi fel, nu apare peste noapte, imprevizibil \u015fi inexplicabil: vine de departe, ca s\u0103 ajung\u0103 departe. Are o genealogie \u015fi un proiect de existen\u0163\u0103. N\u0103scut la 25 septembrie 1920, \u00een comuna Sucevi\u0163a, Dimitrie Vatamaniuc este un bucovinean cu o educa\u0163ie sever\u0103… Cite\u0219te mai mult »Pozitivismul istoriei literare. Dimitrie Vatamaniuc \u2013 95<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[15206],"class_list":["post-24734","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dimitrie-vatamaniuc"],"views":913,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24734","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24734"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24734\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24735,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24734\/revisions\/24735"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24734"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24734"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24734"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}