{"id":24732,"date":"2015-10-25T09:28:11","date_gmt":"2015-10-25T07:28:11","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24732"},"modified":"2015-10-25T09:28:11","modified_gmt":"2015-10-25T07:28:11","slug":"masa-umbrelor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/masa-umbrelor\/","title":{"rendered":"Masa umbrelor"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Mihail Sevastos, <em>Amintiri de la \u201eVia\u0163a rom\u00e2neasc\u0103<\/em>\u201c, Editura Polirom, Ia\u015fi, 2015, 448 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Republicarea acestor Amintiri de la \u201eVia\u0163a rom\u00e2neasc\u0103\u201c (1956, ed. a 2-a, 1966) \u00eendeamn\u0103 s\u0103 reconsider\u0103m c\u00e2mpul literar postbelic. S-ar impune c\u00e2teva glos\u0103ri \u2013 poate \u00eentr-o viitoare cercetare ampl\u0103 \u2013 pe marginea prejudec\u0103\u0163ii c\u0103 regimul comunist a \u00eempiedicat r\u0103sp\u00e2ndirea memorialisticii. Conta, probabil, profilul autorului \u015fi abia apoi se m\u0103sura \u015fi textul. Decisiv, \u00een tip\u0103rirea c\u0103r\u0163ii, a fost, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, \u015fi subiectul. Via\u0163a rom\u00e2neasc\u0103 era, \u00een 1956, revista-fanion a Uniunii Scriitorilor. S\u0103rb\u0103torea un deceniu de la ini\u0163ierea celei de-a treia serii (1906, 1920, 1946). Tradi\u0163ia \u00ee\u015fi spunea cuv\u00e2ntul, de\u015fi publica\u0163ia nu-\u015fi respecta ritmicitatea lunar\u0103. Abia \u00eenfiin\u0163at\u0103 \u00een 1954, s\u0103pt\u0103m\u00e2nalul Gazeta literar\u0103 \u00ee\u015fi c\u0103uta \u00eenc\u0103 \u015fi profilul, \u015fi colaboratorii stabili.<br \/>\n\u00cen acest context aniversar, se pot face unele specula\u0163ii despre Mihail Sevastos. Tonul s\u0103u discret, \u00een dubl\u0103 calitate \u2013 de narator \u015fi de personaj-reflector \u2013, intrig\u0103. Smerenia \u00een fa\u0163a lui G. Ibr\u0103ileanu,<br \/>\nC. Stere, M. Sadoveanu, G. Galaction<br \/>\nG. Top\u00eerceanu sau a lui C. Botez e de \u00een\u0163eles din perspectiv\u0103 literar-filologic\u0103. Versificator, adept al cronicilor rimate, Sevastos arat\u0103 decen\u0163\u0103 \u015fi spirit autocritic, \u00een ciuda faptului c\u0103, \u00een fond, avea \u00eenclina\u0163ii enciclopedice. Un erudit nu era totu\u015fi. Stilul admirativ func\u0163ioneaz\u0103, din punctul meu de vedere, \u015fi ca stratagem\u0103 de ocultare. Aparent, povestitorul se plaseaz\u0103 \u00een plan secund. \u00ce\u015fi alege \u015fi un argument convenabil: Radu Rosetti, Ce-am auzit de la al\u0163ii (1922).<br \/>\n<strong>Regula jocului<\/strong><br \/>\nPlas\u00e2ndu-se \u00eentr-o dimensiune livresc\u0103, autorul invit\u0103 la savurarea \u00eent\u00e2lnirilor imaginare. E uluitor, c\u00e2teodat\u0103, cum se strecurau, \u00eempotriva cenzurii, unele nume interzise. Dar, dac\u0103 Marin Preda, \u00een Morome\u0163ii (1955), \u00eei numea pe Carol al II-lea \u015fi pe urma\u015ful acestuia, Mihai I, atunci se crease un precedent: \u201eDe\u015fi erau \u00eencordate rela\u0163iile \u00eentre Stere \u015fi Ionel Br\u0103tianu, totu\u015fi acesta \u00eei recomand\u0103 s\u0103 redacteze, ca specialist \u00een drept constitu\u0163ional, actul de instituire a regen\u0163ei la 4 ianuarie 1926, dup\u0103 renun\u0163area la tron a lui Carol. Tot Stere compuse \u015fi ordinul de zi pe armat\u0103, lansat, sub semn\u0103tura regelui Ferdinand, \u00een anul c\u00e2nd un grup de generali au f\u0103cut cunoscuta manifesta\u0163ie de la oper\u0103 \u00eempotriva aceluia\u015fi om politic (1930)\u201c (p. 372). Probabil c\u0103, \u00een realitate, este vorba despre 1920. Cartea lui M. Sevastos se dovede\u015fte un document asupra c\u0103ruia merit\u0103 s\u0103 st\u0103ruim, pentru c\u0103 accept\u0103 \u015fi, totodat\u0103, sfideaz\u0103 regulile jocului. E de v\u0103zut dac\u0103 referirile la monarhie au intrat \u00een sumarul edi\u0163iei din 1956. \u00cencerc s\u0103 sugerez c\u0103 volumul ar fi avut nevoie de un aparat minimal de note. \u00cent\u00e2lnim momente care, odat\u0103 dep\u0103\u015fit contextul coercitiv comunist, meritau explicate, precum colabora\u0163ionismul din Primul R\u0103zboi Mondial: \u201ePe Stere l-am v\u0103zut la Bucure\u015fti, \u00een toamna anului 1916, \u00een uniform\u0103 de colonel, asimilat, cu banderola cenzurii pe m\u00e2nec\u0103. Mi-a vorbit de \u00eenfr\u00e2ngerea de la Turtucaia \u015fi de catastrofa ce va urma\u201c (p. 308).<br \/>\nColportajul r\u0103m\u00e2ne o tehnic\u0103 esen\u0163ial\u0103 \u00een Amintiri de la \u201eVia\u0163a rom\u00e2neasc\u0103\u201c. E pl\u0103cut s\u0103 observ\u0103m solidaritatea cu Ionel Teodoreanu, din al c\u0103rui volum Masa umbrelor (1946) citeaz\u0103 aprobator. Prudent ar fi s\u0103 investig\u0103m rosturile acestei atitudini. F\u0103r\u0103 alte insinu\u0103ri, m\u0103 feresc s\u0103-l consider pe M. Sevastos un narator creditabil datorit\u0103 efigiilor elogioase, la care lucreaz\u0103 consecvent, pe m\u0103sur\u0103 ce asambleaz\u0103 materialul. Cu toate c\u0103, de pild\u0103, Ibr\u0103ileanu \u015fi Stere, mentorii revistei, se bucur\u0103 de capitole separate, portretele lor se completeaz\u0103 la tot pasul. Medalioanele devin tablouri cu fiecare amintire dest\u0103inuit\u0103. Tabieturi, umori, anecdote \u015fi replici se unesc datorit\u0103 interac\u0163iunii. S-ar spune c\u0103, la \u201eVia\u0163a rom\u00e2neasc\u0103\u201c, nu se cultiva secretomania. Dimpotriv\u0103, evit\u00e2nd sensul peiorativ al sintagmei, rufele se sp\u0103lau \u00een familie. Este ne\u00eendoielnic\u0103 dexteritatea autorului \u00een a g\u0103si, acel contrapunct care, fulminant, s\u0103 modifice percep\u0163ia publicului larg: \u201eTop\u00eerceanu era mare \u0163inta\u015f. Petrecea ceasuri \u00eentregi \u00een exerci\u0163ii de tir cu pu\u015fca Flobert, sau st\u00e2nd la p\u00e2nd\u0103 pe dup\u0103 atenansele din curtea Vie\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti, ca s\u0103 \u00eempu\u015fte un guzgan. R\u0103nise odat\u0103 o cioar\u0103 \u015fi propuse lui Simion, omul de serviciu al redac\u0163iei, s-o \u0163in\u0103 de un picior cu capul \u00een jos, iar el trase de la vreo dou\u0103zeci de metri \u015fi lovi cioara drept \u00een cap\u201c (p. 32). Demn legatar al lui I. Creang\u0103! V\u00e2n\u0103tore\u015fti, la propriu \u015fi la figurat, sunt destule istorisiri (cap. Cinegetica la \u201eVia\u0163a rom\u00e2neasc\u0103\u201c, pp. 400-431). Se observ\u0103 u\u015for c\u0103 M. Sevastos se str\u0103duie\u015fte s\u0103-\u015fi construiasc\u0103 o imagine afabil\u0103. E, \u00een majoritatea cazurilor, \u00eenso\u0163itorul \u015fi confidentul predilect, accept\u00e2nd ironiile interlocutorilor: \u201eDa, a\u015fa-i&#8230; dar exist\u0103, totu\u015fi, o deosebire \u00eentre noi, eu \u00eentr-adev\u0103r, n-am reputa\u0163ie de om bogat, pe c\u00e2nd tu ai reputa\u0163ie de om s\u0103rac&#8230;\u201c (p. 60). Chiar dac\u0103 memorialistul prime\u015fte cu simpatie \u015fi cumin\u0163enie replica lui Ibr\u0103ileanu, nu ar strica s\u0103 insist\u0103m asupra tres\u0103ririlor de orgoliu. Acestea reies, \u00een parte, din cauza mali\u0163iilor adresate colaboratorilor, unii marcan\u0163i, precum Hortensia Papadat-Bengescu: \u201eDona Bianca Porporata avea \u015fi ea, ca stilistic\u0103, unele imperfec\u0163iuni ale coafurii \u015fi ale toaletei. \u00cei at\u00e2rna f\u0103r\u0103 rost o la\u0163\u0103 \u00een dreptul scoicii urechii drepte. Bluza \u00eei ie\u015fea la spate din fust\u0103, iar poalele rochiei \u00eei at\u00e2rnau mai jos \u00een fa\u0163\u0103 dec\u00e2t \u00eenainte\u201c (p. 310). Ast\u0103zi, l-am b\u0103nui pe autor de discriminare. \u00cen norma Vie\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti, stilul prima.<br \/>\n<strong>Dintr-un foi\u015for<\/strong><br \/>\nM. Sevastos pozeaz\u0103 continuu \u00een b\u0103iatul priceput la toate. Prea e mul\u0163umit c\u0103 a primit a\u015fa minune, s\u0103 stea \u00een preajma unor intelectuali. Desigur, el r\u0103m\u00e2ne un om de pres\u0103, nu neap\u0103rat un gazetar (!), ca, mai t\u00e2rziu, G. Iva\u015fcu la Jurnalul literar (1939) sau Roger C\u00e2mpeanu la Contemporanul \u015fi la Rom\u00e2nia literar\u0103. Memorialistul d\u0103 semne c\u0103 se mul\u0163ume\u015fte cu pu\u0163in. Numai c\u0103 are grij\u0103 s\u0103 sugereze c\u0103 \u00eentreaga revist\u0103 depindea de aportul s\u0103u: \u201eMai t\u00e2rziu, \u00een vacan\u0163e, c\u00e2nd aproape toat\u0103 redac\u0163ia pleca \u00een vilegiatur\u0103, r\u0103m\u00e2neam numai eu la Ia\u015fi. Ibr\u0103ileanu \u00eemi desemna materialele pentru numerele de vacan\u0163\u0103, iar celelalte manuscrise mi le trimitea de la m\u0103n\u0103stire, pe adresa mea, cu specifica\u0163ia: \u00abdirector de var\u0103 al revistei Via\u0163a rom\u00e2neasc\u0103\u00bb\u201c (p. 32). \u201eAmicii\u201c, a\u015fa cum sunt numi\u0163i membri cercului, par ni\u015fte oameni de treab\u0103, joviali, scrupulo\u015fi la datorie, pe care M. Sevastos \u00eei accept\u0103 ca atare. A\u015f st\u0103rui asupra b\u0103nuielii personale c\u0103 a sta retras \u00een foi\u015for este un lux.<br \/>\nUn om puternic, bine informat, \u00ee\u015fi permite s\u0103 stea deoparte \u015fi s\u0103-i pun\u0103 pe al\u0163ii \u00een lumin\u0103. \u00cendoielile mele \u00een leg\u0103tur\u0103 cu atitudinea lui M. Sevastos provin din pornirea lui deas\u0103 c\u0103tre compasiune. A exhiba mila nu \u00eenseamn\u0103 a empatiza, ci, mai degrab\u0103, a judeca. Pe Ibr\u0103ileanu \u00eel depl\u00e2nge pentru modestia de a figura, \u00eentre 1906-1916, doar \u00een postura oficializat\u0103 de \u201esecretar de redac\u0163ie\u201c. Apoi \u00eel expune din pricina timidit\u0103\u0163ii, pe seama c\u0103reia pune, ezitarea de a publica mai devreme romanul Adela (1933). \u00cel exaspereaz\u0103 \u015fi necazul de a-\u015fi fi pierdut locuin\u0163a, \u00een urma unui incendiu, din 1918. \u00cen aceast\u0103 \u00een\u015firuire declamativ\u0103, naratorul nu-\u015fi rupe c\u0103ma\u015fa, ci vine cu un fals gest de eroism, umilindu-l pe criticul literar: \u201eIar \u00een vara anului 1917, duc\u00e2ndu-m\u0103 \u00eentr-o delega\u0163ie \u00een Rusia, i-am adus de acolo lucruri care de mult nu se mai g\u0103seau sau se z\u0103reau rar de tot prin Moldova: cafea, ciocolat\u0103, sardele, m\u0103sline, sare de l\u0103m\u00e2ie, orez, s\u0103pun, \u0163ig\u0103ri bune \u015fi conserve de carne\u201c (p. 313). S\u0103 fie iertat\u0103 \u00eentrebarea, dar pe ce considerente mersese M. Sevastos \u00een Rusia pustiit\u0103 de foamete \u015fi de un r\u0103zboi civil? Sper s\u0103 nu exagerez g\u00e2ndindu-m\u0103 ca, din neglijen\u0163\u0103, povestitorul s\u0103 fi insinuat c\u0103, f\u0103r\u0103 acest serviciu, Ibr\u0103ileanu murea de foame. Dubiile despre buna-credin\u0163\u0103 a lui Sevastos se confirm\u0103 c\u00e2nd, la reapari\u0163ia din 1920, naratorul se a\u015feza \u00een centrul trinit\u0103\u0163ii Vie\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti. Am\u0103nuntele sunt greu de contemplat: \u201eEu st\u0103team \u00een capul mesei, cu spatele spre fereastra dinspre pasaj. Ibr\u0103ileanu \u00een st\u00e2nga mea, iar Top\u00eerceanu la dreapta, cu fa\u0163a spre Ibr\u0103ileanu \u015fi cu spatele spre sob\u0103\u201c (p. 329). Paternalismul, exprimat \u00een versiunea eminen\u0163ei cenu\u015fii, \u00eenl\u0103tur\u0103 impresia respectului.<br \/>\n\u00cen Amintiri de la \u201eVia\u0163a rom\u00e2neasc\u0103\u201c, M. Sevastos dest\u0103inuie\u015fte multe adev\u0103ruri, dar oculteaz\u0103 suficiente personaje.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Mihail Sevastos, Amintiri de la \u201eVia\u0163a rom\u00e2neasc\u0103\u201c, Editura Polirom, Ia\u015fi, 2015, 448 p. &nbsp; Republicarea acestor Amintiri de la \u201eVia\u0163a rom\u00e2neasc\u0103\u201c (1956, ed. a 2-a, 1966) \u00eendeamn\u0103 s\u0103 reconsider\u0103m c\u00e2mpul literar postbelic. S-ar impune c\u00e2teva glos\u0103ri \u2013 poate \u00eentr-o viitoare cercetare ampl\u0103 \u2013 pe marginea prejudec\u0103\u0163ii c\u0103 regimul comunist a \u00eempiedicat r\u0103sp\u00e2ndirea memorialisticii. Conta, probabil,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/masa-umbrelor\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Masa umbrelor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3321,15205],"class_list":["post-24732","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-amintiri","tag-mihail-sevastos"],"views":1533,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24732","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24732"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24732\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24733,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24732\/revisions\/24733"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24732"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24732"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24732"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}