Nu avem cum evita capcanele sensului c\u00e2t\u0103 vreme afirm\u0103m, clip\u0103 de clip\u0103, c\u0103 unele lucruri au sens, iar altele nu. E greu s\u0103 \u015ftii ce poate \u00een\u0163elege omul de ast\u0103zi prin sens \u015fi nonsens. Sau dac\u0103 exist\u0103 o asemenea nevoie de \u00een\u0163elegere. Cu toate acestea, miz\u0103m enorm pe puterea acestui cuv\u00e2nt. \u00cel socotim de obicei ultimul ce poate fi invocat. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor spusele noastre se voiesc uneori definitive: \u201ecutare scriere are tocmai acest sens\u201c, \u201elumea \u00een care tr\u0103im nu are nici un sens\u201c, \u201eaceast\u0103 credin\u0163\u0103 va schimba sensul istoriei\u201c, \u201etrebuie s\u0103 dai un sens propriei tale vie\u0163i\u201c. Chiar \u015fi cei care \u00eei pun cu radicalitate \u00een discu\u0163ie prezen\u0163a caut\u0103 s\u0103 spun\u0103 ceva cu sens, de pild\u0103 c\u0103 sensul e doar o promisiune la nesf\u00e2r\u015fit am\u00e2nat\u0103. La fel \u015fi cei care \u00eei anun\u0163\u0103 moartea \u00eens\u0103\u015fi. Desigur, am putea crede, cel pu\u0163in c\u00e2nd reflect\u0103m cu privire la noi \u00een\u015fine, c\u0103 adev\u0103rata problem\u0103 este cea a sensului. La fel, am putea crede c\u0103 o criz\u0103 real\u0103, ast\u0103zi, prive\u015fte p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 sensul \u00eensu\u015fi. Dincoace de toate acestea, nimic nu te \u00eempiedic\u0103 s\u0103 vezi cum destule sentin\u0163e ce privesc sensul sunt ele \u00eensele lipsite de sens. Oarecum ironic, nonsensul \u00eenflore\u015fte mai ales \u00een ceea ce g\u00e2ndim \u015fi spunem cu privire la sens.
\nExist\u0103, \u00eens\u0103, un refugiu, de\u015fi mai pu\u0163in luat \u00een seam\u0103. Po\u0163i \u00eent\u00e2lni acest termen deopotriv\u0103 \u00een accep\u0163iunea de \u201esim\u0163 (al)\u201c, \u201esensibilitate (fa\u0163\u0103 de)\u201c, \u201egust\u201c. Este ceea ce contrazice credin\u0163a noastr\u0103 obi\u015fnuit\u0103, c\u0103ci \u00eel descoper\u0103 acum ca via\u0163\u0103 a sensibilit\u0103\u0163ii, aproape carnal \u015fi nu abstract, asemeni unui instinct \u015fi nu pur\u0103 idealitate.
\nAr putea s\u0103 ne surprind\u0103 aceast\u0103 accep\u0163iune. S\u0103 ne amintim, \u00eens\u0103, c\u0103 latinescul sensus \u00eenseamn\u0103 \u00eenainte de toate \u201esim\u0163\u201c, cu referire at\u00e2t la organul de sim\u0163, c\u00e2t \u015fi la facultatea de a sim\u0163i (prin extensie poate \u00eensemna senza\u0163ie, sentiment, emo\u0163ie, pasiune, suflet). \u015etim c\u0103 unele limbi moderne au p\u0103strat aceast\u0103 dubl\u0103 semnifica\u0163ie; de pild\u0103, sens (fr.), sense (engl.) \u015fi Sinn (germ.) \u00eenseamn\u0103 at\u00e2t \u201esim\u0163\u201c c\u00e2t \u015fi \u201esens\u201c. \u2013 A\u015fadar, sensul ca sim\u0163 pentru anumite lucruri \u015fi, deopotriv\u0103, un anume sim\u0163 ca sens al lucrurilor. Cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 c\u00e2nd spunem, de pild\u0103, c\u0103 a \u00eentrevedea sensul unor fraze \u00eenseamn\u0103 a avea sim\u0163ul limbii. Sau ca atunci c\u00e2nd vorbim de sim\u0163ul locului, sim\u0163ul formelor \u015fi al culorilor, sim\u0163ul timpului. Iar dac\u0103 avem \u00een vedere rostul celor tr\u0103ite, acesta ar deveni sesizabil pentru cel care de\u0163ine sim\u0163ul vie\u0163ii. Sau pentru cel c\u0103ruia via\u0163a \u00eei descoper\u0103, s\u0103 zicem, un gust, o anume savoare. \u00cen acest caz, unele obscurit\u0103\u0163i ale sensului, n\u0103scute mai ales din felul abstract \u00een care e reprezentat, se pot risipi singure.
\nA\u015fadar, exist\u0103 o accep\u0163iune sensibil\u0103 (Jean Grondin \u00eei spune \u201esenzitiv\u0103\u201c) a sensului, c\u00e2nd acesta e \u00een\u0163eles ca sim\u0163, sensibilitate fa\u0163\u0103 de ceva anume. Dac\u0103 e vorba de sensul vie\u0163ii, ne putem g\u00e2ndi acum la un sim\u0163 pentru aceast\u0103 via\u0163\u0103. Ar fi \u00een joc, spune interpretul invocat, \u201eo capacitate de a sim\u0163i via\u0163a \u015fi totodat\u0103 de a te bucura de via\u0163\u0103\u201c. E prezent\u0103 atunci c\u00e2nd recuno\u015fti o anumit\u0103 savoare a vie\u0163ii, fiind vorba mai pu\u0163in de cunoa\u015ftere c\u00e2t de o capacitate sensibil\u0103. Nietzsche a vorbit la timpul s\u0103u despre a\u015fa ceva. Mult mai devreme Augustin, \u00een De Trinitate (V, V, 6), c\u00e2nd spune c\u0103 sufletul tr\u0103ie\u015fte \u00een mai mare grad (magis) atunci c\u00e2nd are gust (cum sapit) dec\u00e2t atunci c\u00e2nd nu are (cum desipit). La fel \u015fi via\u0163a, e tr\u0103it\u0103 mai intens atunci c\u00e2nd cineva \u00eei resimte cu adev\u0103rat gustul. Sau c\u00e2nd singur\u0103 face sesizabil\u0103 seva ei nou\u0103, acea prospe\u0163ime ce atrage sim\u0163urile \u015fi le \u00eensufle\u0163e\u015fte.
\nSpeculativ vorbind, ne trezim acum \u00eentr-o alternativ\u0103 ce pare insolubil\u0103. Ar putea fi exprimat\u0103 astfel: fie via\u0163a \u00eens\u0103\u015fi descoper\u0103 un gust, fie, dimpotriv\u0103, ea apare \u00een acest fel celui care dovede\u015fte gustul vie\u0163ii. Iar dac\u0103 \u00een loc de gust vorbim de sens, \u00eentrebarea se p\u0103streaz\u0103: are via\u0163a \u00eens\u0103\u015fi un sens pe care-l descoper\u0103 omul, sau, dimpotriv\u0103, cel preg\u0103tit s\u0103 o asume \u00eei ofer\u0103 un anumit sens? \u00cei recunoa\u015ftem vie\u0163ii ca atare un sens, ori, mai cur\u00e2nd, \u00eei vom da noi \u00een\u015fine unul? Probabil c\u0103 fenomenologul de serviciu ne-ar \u00eendemna s\u0103 nu g\u00e2ndim ca \u015fi cum am avea de-a face cu dou\u0103 entit\u0103\u0163i separate, pe de o parte via\u0163a ca atare \u015fi, pe de alt\u0103 parte, acele sim\u0163uri care o percep \u00eentr-un fel sau altul. Cele dou\u0103 entit\u0103\u0163i, complet abstracte c\u00e2nd sunt v\u0103zute astfel, se reg\u0103sesc \u00eempreun\u0103 \u00een faptul viu al sim\u0163irii. Exact aici, \u00een acest fapt, se coreleaz\u0103 actul de a sim\u0163i (sentio) \u015fi ceea ce este sim\u0163it (sensum). Este o corela\u0163ie de felul celei inten\u0163ionale. Ceea ce vreau s\u0103 spun este c\u0103 sensul \u2013 probabil \u00een multe din accep\u0163iunile sale \u2013 duce cu el acest echivoc. Duce, \u00een fond, o tensiune care \u00eei este definitorie. Anun\u0163\u0103 o dubl\u0103 deschidere, at\u00e2t dinspre sensibilitatea celui care a\u015fteapt\u0103, c\u00e2t \u015fi dinspre lucrul vizat \u00een aceast\u0103 a\u015fteptare.
\n\u015etim deja, via\u0163a poate avea gust sau, dimpotriv\u0103, poate fi insipid\u0103. Poate avea savoare, gust atr\u0103g\u0103tor, sau, dimpotriv\u0103, unul greu de suportat. \u00cent\u00e2lne\u015fti u\u015for \u2013 \u00een vorbirea cotidian\u0103, dar \u015fi \u00een literatur\u0103 \u2013 motivul vie\u0163ii serbede \u015fi cel al vie\u0163ii amare. C\u00e2nd cineva spune c\u0103 via\u0163a are gust, acest lucru poate s\u0103 \u00eensemne c\u0103, \u00een ceea ce-l prive\u015fte, ea \u015fi-a reg\u0103sit un aer firesc, un ritm \u015fi un loc \u00een aceast\u0103 lume. Este ceea ce o face, \u00eentr-o privin\u0163\u0103, demn\u0103 de a fi tr\u0103it\u0103. \u00cens\u0103 nu a\u015f vrea s\u0103 spun acum prea mult, de pild\u0103 c\u0103 ar fi \u00een joc o adev\u0103rat\u0103 art\u0103 a vie\u0163ii, c\u0103 s-ar realiza \u00een acest fel acordul tr\u0103it cu sine etc. \u00cen definitiv, aparen\u0163a \u015fi c\u0103derea p\u00e2ndesc \u00een multe chipuri. C\u00e2nd via\u0163a are gust \u00eenseamn\u0103 c\u0103 ne apare asemeni unui fruct sau rod. Nu \u015ftim imediat dac\u0103 e un rod crescut din \u201e\u00eent\u00e2mplare\u201c sau un dar aparte. \u00cens\u0103 gustul lui bun poate fi \u00een\u015fel\u0103tor, nu pentru c\u0103 nu ar fi realmente bun, ci pentru c\u0103 nu \u015ftii ce s\u0103 faci cu el, nu e\u015fti preg\u0103tit s\u0103-l prime\u015fti ca atare. \u00cel vezi doar a\u015fa cum \u00ee\u0163i apare \u00een prim\u0103 instan\u0163\u0103. Sau cum \u0163i-l arat\u0103 o dorin\u0163\u0103 ascuns\u0103, o voce str\u0103in\u0103. Sim\u0163i atunci c\u0103 \u201erodul pomului este bun de m\u00e2ncat \u015fi pl\u0103cut ochilor la vedere \u015fi vrednic de dorit\u201c (Facerea 3, 6). Vrei imediat s\u0103-l de\u0163ii \u00een chipul cel mai carnal, ca \u015fi cum \u0163i-ar apar\u0163ine \u00een \u00eentregime \u015fi necondi\u0163ionat. Te po\u0163i vedea asemeni celui care st\u0103p\u00e2ne\u015fte peste toate, \u00een stare s\u0103 cuno\u015fti f\u0103r\u0103 nici un efort binele \u015fi r\u0103ul. Sub aceast\u0103 aparen\u0163\u0103 c\u0103derea e inevitabil\u0103. Iar via\u0163a \u00ee\u015fi devine sie\u015fi str\u0103in\u0103, nu se descoper\u0103 ca rod al iubirii sau al suferin\u0163ei, al grijii de fiecare clip\u0103.
\n\u00cens\u0103 un fapt pare c\u00e2t de c\u00e2t sigur. Dac\u0103 tot vorbim de un sens al vie\u0163ii, acesta ar trebui recunoscut, \u00eenainte de toate, la nivelul sensibilit\u0103\u0163ii ca atare. Lipsa de sens a vie\u0163ii se traduce acum ca lips\u0103 a sim\u0163ului fa\u0163\u0103 de propria via\u0163\u0103. Sau, privind din cealalt\u0103 parte, ca lips\u0103 de \u201esensibilitate\u201c a vie\u0163ii \u00eense\u015fi. Se \u00een\u0163elege, \u00een ceea ce ne prive\u015fte e nevoie \u015fi de altceva pentru a spune c\u0103 via\u0163a nu are gust. A resim\u0163i, la un moment dat, lipsa de gust a vie\u0163ii poate fi mai semnificativ dec\u00e2t a o gusta \u00een ne\u015ftire. Sigur, desf\u0103t\u0103rile vie\u0163ii obi\u015fnuite ne feresc de acele g\u00e2nduri care ne tulbur\u0103 \u015fi de plictiseal\u0103, \u00eens\u0103, a\u015fa cum bine s-a v\u0103zut, abia acestea \u201ene-ar ajuta s\u0103 g\u0103sim o cale de eliberare\u201c (1). E necesar\u0103, \u00eens\u0103, o profund\u0103 insatisfac\u0163ie cu privire la noi \u00een\u015fine, \u00eent\u00e2rzierea \u00een golul acesteia. Sau, dincoace de ea, dorin\u0163a de ceva cu totul altfel. Aceast\u0103 dorin\u0163\u0103 va fi contrazis\u0103 mai ales de ceea ce, \u00een prim\u0103 instan\u0163\u0103, pare s\u0103 o confirme, a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een destule moduri ale delect\u0103rii. Savoarea imediat\u0103 a vie\u0163ii nu face atunci dec\u00e2t s\u0103 ascund\u0103 gustul ei \u00eendoielnic. Ascunde, \u00een acela\u015fi timp, un deficit al sim\u0163ului vie\u0163ii, s\u0103r\u0103cia sau \u00eens\u0103\u015fi pervertirea acestuia.
\nSe poate face \u00eenc\u0103 un pas pe aceast\u0103 cale. \u00centr-o accep\u0163iune pu\u0163in mai reflexiv\u0103, prin sens al vie\u0163ii se poate \u00een\u0163elege \u00eens\u0103\u015fi capacitatea de a judeca \u015fi de a aprecia via\u0163a (Jean Grondin). Pentru aceasta, sim\u0163ul vie\u0163ii urmeaz\u0103 a fi cultivat \u00eentr-o anumit\u0103 m\u0103sur\u0103, orientat de experien\u0163a proprie \u015fi de ra\u0163iune. Nu-\u015fi va pierde \u00eens\u0103 acea simplitate natural\u0103 \u00een absen\u0163a c\u0103reia raportul cu propria via\u0163\u0103 poate deveni formal, tehnic. Se poate vedea atunci \u201e\u00eenso\u0163it de o anumit\u0103 \u00een\u0163elepciune\u201c, \u00een accep\u0163iunea liber\u0103 a cuv\u00e2ntului. Probabil c\u0103 o astfel de \u00een\u0163elepciune \u2013 simpl\u0103 \u015fi liber\u0103 \u2013 au c\u0103utat s\u0103 reg\u0103seasc\u0103 unii filosofi din vechime. Interpretul crede c\u0103, \u00een fond, n\u0103zuin\u0163a ca atare nu s-a pierdut. \u201eChestiunea sensului vie\u0163ii aspir\u0103 la o asemenea \u00een\u0163elepciune a vie\u0163ii, care este ra\u0163iunea de a fi, adic\u0103 speran\u0163a oric\u0103rei filosofii\u201c. Doar c\u0103 ar fi nepotrivit a vedea via\u0163a omului fixat\u0103 cu totul \u00een ea \u00eens\u0103\u015fi. Dimpotriv\u0103, resursele ei \u2013 \u015fi mai ales sim\u0163ul vie\u0163ii \u2013 urmeaz\u0103 a fi puse \u00een rela\u0163ie cu un anumit sens al binelui (2). Se deschide astfel un alt cerc al discu\u0163iei, o alt\u0103 reprezentare a sensului, deloc str\u0103in\u0103, acum, unei metafizici care \u015ftie s\u0103 lase \u00een urm\u0103 vechi \u015fi utopice preten\u0163ii.<\/p>\n
<\/p>\n
(1) Blaise Pascal, Cuget\u00e3ri, \u00a7 217,
\ntraducere de George Iancu Ghidu, 1992.
\n(2) \u00cen 2003, Jean Grondin public\u00e3 Du sens de la vie. Essai philosophique (Montr\u00e9al, Bellarmin), unde reia pe larg tocmai aceast\u00e3 din urm\u00e3 chestiune.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Nu avem cum evita capcanele sensului c\u00e2t\u0103 vreme afirm\u0103m, clip\u0103 de clip\u0103, c\u0103 unele lucruri au sens, iar altele nu. E greu s\u0103 \u015ftii ce poate \u00een\u0163elege omul de ast\u0103zi prin sens \u015fi nonsens. Sau dac\u0103 exist\u0103 o asemenea nevoie de \u00een\u0163elegere. Cu toate acestea, miz\u0103m enorm pe puterea acestui cuv\u00e2nt. \u00cel socotim de obicei… Cite\u0219te mai mult »Cu simplitate despre sim\u0163ul vie\u0163ii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[15203,15204],"class_list":["post-24726","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-capcanele-sensului","tag-simtul-vietii"],"views":1051,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24726","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24726"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24726\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24727,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24726\/revisions\/24727"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24726"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24726"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24726"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}