\u00cen eseurile sale despre arta romanului, Milan Kundera se arat\u0103 de acord cu afirma\u0163iile referitoare la criza umanit\u0103\u0163ii europene, pe care Edmund Husserl le face \u00een celebrele sale conferin\u0163e. \u201eEl (Husserl \u2013 n.m.) credea c\u0103 originile ei (ale crizei europene \u2013 n.m.) se aflau la \u00eenceputul epocii moderne,
\nla Galilei \u015fi la Descartes, \u00een caracterul unilateral al \u015ftiin\u0163elor europene, care reduseser\u0103 lumea la un simplu obiect de explorare tehnic\u0103 \u015fi matematic\u0103 \u015fi excluseser\u0103 din orizontul lor lumea concret\u0103 a vie\u0163ii, die Lebenswelt, cum o numea el\u201c.<\/p>\n
Kundera respinge \u00eens\u0103 solu\u0163ia propus\u0103 de Husserl, care const\u0103 \u00een \u00eentoarcerea la filosofia lui Descartes. El propune, la schimb, o alt\u0103 \u00eentoarcere, \u015fi anume la \u201emo\u015ftenirea uitat\u0103 a lui Cervantes\u201c: \u201e\u00centr-adev\u0103r, pentru mine, fondatorul epocii moderne nu e numai Descartes, ci \u015fi Cervantes. Poate c\u0103 el este acela pe care cei doi fenomenologi (Husserl \u015fi Heidegger \u2013 n.m.) au neglijat s\u0103-l ia \u00een considerare \u00een verdictul pe care l-au dat asupra epocii moderne. Vreau s\u0103 spun prin aceasta c\u0103, dac\u0103 e-adev\u0103rat c\u0103 filosofia \u015fi \u015ftiin\u0163ele au uitat fiin\u0163a omului, atunci este cu at\u00e2t mai clar c\u0103 odat\u0103 cu Cervantes a luat na\u015ftere o mare art\u0103 european\u0103, care nu \u00eenseamn\u0103 nimic altceva dec\u00e2t explorarea acestei fiin\u0163e uitate\u201c. Kundera le repro\u015feaz\u0103 lui Husserl \u015fi Heidegger c\u0103, \u00een timp ce filosofia modern\u0103 \u201ea uitat fiin\u0163a omului\u201c, asum\u00e2ndu-\u015fi pozi\u0163ion\u0103ri ideologice, ei \u201eau uitat\u201c, la r\u00e2ndul lor, istoria literaturii moderne ca loc \u00een care se reg\u0103se\u015fte memoria acestei fiin\u0163e. \u00cen opinia sa, literatura modern\u0103 a ap\u0103rut, ca \u015fi filosofia lui Descartes, ca urmare a schimb\u0103rii de paradigm\u0103 a temporalit\u0103\u0163ii prin trecerea de la orientarea c\u0103tre transcendent la orientarea c\u0103tre imanent. \u00cencrederii \u00een ra\u0163iune a lui Descartes el \u00eei opune \u00eens\u0103 \u201eambiguitatea amenin\u0163\u0103toare\u201c cu care vede Don Quijote lumea: \u201e\u00cen timp ce Dumnezeu p\u0103r\u0103sea \u00eencet locul de unde condusese universul \u015fi ierarhia lui de valori, de unde separase binele de r\u0103u \u015fi d\u0103duse un sens fiec\u0103rui lucru, Don Quijote, ie\u015find din cas\u0103, n-a mai fost \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 recunoasc\u0103 lumea. Aceasta, \u00een absen\u0163a Judec\u0103torului suprem, i-a ap\u0103rut brusc \u00eentr-o ambiguitate amenin\u0163\u0103toare\u201c.
\nA spune c\u0103 romanul a\u015faz\u0103 lumea sub specia \u201eambiguit\u0103\u0163ii amenin\u0163\u0103toare\u201c \u00eenseamn\u0103 a atesta existen\u0163a unei forme discursive care ia \u00een considerare nu posibilit\u0103\u0163ile temporalit\u0103\u0163ii, ci temporalitatea \u00eens\u0103\u015fi, \u00een labilitatea ei constitutiv\u0103. Prin aceasta, el respinge orice form\u0103 de fundamentare sau de pozi\u0163ionare, fie ea transcendent\u0103 sau imanent\u0103, inclusiv propria pozi\u0163ionare discursiv\u0103. \u00cen sine, aprecierile lui Kundera ridic\u0103 mai multe semne de \u00eentrebare privind sursa discursului, a discursului romanesc, dar \u015fi a discursului \u00een general; de asemenea, privind raportarea, prin distan\u0163are, a romanului la orice limbaj unic \u015fi unitar, la discursul heteronom, \u00een primul r\u00e2nd; \u00een fine, privind caracterul autoironic al romanului. \u201eAmbiguitatea amenin\u0163\u0103toare\u201c, pe care Kundera i-o atribuie lui Don Quijote \u015fi, prin extensie, lui Cervantes, sugereaz\u0103 o angoas\u0103 din care nu se poate ie\u015fi, o stare de imposibilitate a alegerii. Cel care este cuprins de aceast\u0103 stare resimte labilitatea temporalit\u0103\u0163ii f\u0103r\u0103 a se putea echilibra prin alegerea unei posibilit\u0103\u0163i discursive. Cu termenii lui Heidegger, pe care Kundera \u00eel men\u0163ioneaz\u0103, el nu poate atesta \u201eputin\u0163a de a fi autentic\u0103 \u015fi starea de hot\u0103r\u00e2re\u201c. El\u00a0 nu se poate atesta pe sine ca autentic, nu poate g\u0103si \u00een sine \u00eensu\u015fi temeiul alegerilor sale. Heidegger afirm\u0103 c\u0103, \u00een angoas\u0103, Dasein-ul \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte posibilit\u0103\u0163ile sale autentice de a fi. Or, \u00een cazul lui Kundera aceast\u0103 angoas\u0103 nu este creditat\u0103, ci doar resim\u0163it\u0103, autenticitatea const\u00e2nd, la limit\u0103, \u00een men\u0163inerea con\u015ftient\u0103 \u00een \u201eambiguitatea amenin\u0163\u0103toare\u201c. Existen\u0163ialitatea discursului este astfel respins\u0103, iar \u00een locul ei este propus\u0103, strategic, exprimarea prin discurs a acestei st\u0103ri limit\u0103. Nefiind legat existen\u0163ial de posibilit\u0103\u0163i autentice de a fi, autorul de romane poate expune \u00een discurs oricare op\u0163iune discursiv\u0103 \u015fi o face de fiecare dat\u0103 ironic, prin intermediul acelor \u201eeuri imaginare numite personaje\u201c. De aici, din aceast\u0103 abordare ironic\u0103 decurge \u015fi respingerea discursului teoretic al lui Descartes. Explica\u0163ia este simpl\u0103. Discursul teoretic este, prin defini\u0163ie, un discurs fundamentat. Respingerea fundamentelor, a oric\u0103rui fundament posibil, conduce la respingerea formei discursive \u00een ansamblu. Din perspectiv\u0103 ironic\u0103, argumentele nu sunt mijloace de fundamentare, ci de legitimare, c\u0103ci orice discurs teoretic se bazeaz\u0103 pe supozi\u0163ii ideologice.\u00a0 Op\u0163iunea strategic\u0103 de a eviden\u0163ia labilitatea temporal\u0103 introduce o nou\u0103 clasificare a discursurilor. Exist\u0103, a\u015fadar, pe de o parte, discursuri care se constituie, \u00een cadrul modernit\u0103\u0163ii, ca posibilit\u0103\u0163i de pozi\u0163ionare fundamentate pe orizontala temporal\u0103 \u015fi pe verticala axiologic\u0103, iar pe de alt\u0103 parte discursuri care submineaz\u0103 orice form\u0103 de fundamentare, sco\u0163\u00e2nd \u00een eviden\u0163\u0103 caracterul contingent al temporalit\u0103\u0163ii \u015fi labilitatea constitutiv\u0103 o omului.
\nHeidegger dezv\u0103luie o structur\u0103 a temporalit\u0103\u0163ii care pleac\u0103 de la cotidianitatea Dasein-ului, pun\u00e2nd \u00een lumin\u0103 existen\u0163ialitatea raport\u0103rii acestuia la lume. Dasein-ul se confrunt\u0103 cu fenomenul angoasei, ca stare afectiv\u0103 privilegiat\u0103. Aceasta \u00eei reveleaz\u0103 lumea \u00een ansamblul s\u0103u. \u00cen angoas\u0103, Dasein-ul descoper\u0103 posibilit\u0103\u0163ile sale autentice de a fi, iar descoperirarea ca atare face ca existen\u0163ialitatea Dasein-ului s\u0103 poat\u0103 fi transpus\u0103 \u00eentr-un discurs autonom de tip existen\u0163ial. Este \u00eens\u0103 aceasta o posibilitate real\u0103? Reu\u015fe\u015fte Dasein-ul s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103 proiectivitatea discursului prin asumare existen\u0163ial\u0103? R\u0103spunsul pe care l-am dat, pe care l-a oferit, de fapt, Milan Kundera, este: nu. Angoasa reveleaz\u0103 \u00eentr-adev\u0103r lumea \u00een ansamblul s\u0103u. \u00cen angoas\u0103, lumea, exprimat\u0103 prin discursul heteronom, lumea \u00een care Dasein-ul se afl\u0103 alienat este dislocat\u0103. Nu este \u00eens\u0103 dec\u00e2t o afirma\u0163ie mistic\u0103 aceea c\u0103 angoasa reveleaz\u0103, mai departe, posibilit\u0103\u0163ile de a fi ale Dasein-ului. \u00cen realitate, ceea ce i se reveleaz\u0103 Dasein-ului, \u00een angoas\u0103, este doar lipsa de sens a lumii \u015fi caracterul proiectiv al discursului care o define\u015fte. \u00cen acest punct, critica pe care Milan Kundera o aduce, indirect, lui Heidegger, este justificat\u0103. Angoasa nu poate fi creditat\u0103 mai mult dec\u00e2t trebuie. Efectul angoasei este dislocarea universului heteronom. Singura schimbare pe care o poate efectua \u00een existen\u0163a Dasein-ului este distan\u0163area de lume \u015fi, \u00een cele din urm\u0103, adoptarea unei abord\u0103ri ironice.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen eseurile sale despre arta romanului, Milan Kundera se arat\u0103 de acord cu afirma\u0163iile referitoare la criza umanit\u0103\u0163ii europene, pe care Edmund Husserl le face \u00een celebrele sale conferin\u0163e. \u201eEl (Husserl \u2013 n.m.) credea c\u0103 originile ei (ale crizei europene \u2013 n.m.) se aflau la \u00eenceputul epocii moderne, la Galilei \u015fi la Descartes, \u00een caracterul… Cite\u0219te mai mult »Kundera fa\u0163\u0103 cu angoasa lui Heidegger<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[15196,15197,14847,15199,15198],"class_list":["post-24722","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-criza-umanitatii-europene","tag-filosofia-moderna","tag-milan-kundera","tag-orientarea-catre-imanent","tag-orientarea-catre-transcendent"],"views":1141,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24722","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24722"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24722\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24723,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24722\/revisions\/24723"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24722"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24722"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24722"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}