\u00cePS Ioan Robu
\nArhiepiscop \u015fi Mitropolit de Bucure\u015fti<\/p>\n
\u00cenc\u0103 din anii \u201950 ai secolului trecut, atunci c\u00e2nd p\u0103rintele Marie-Dominique Chenu \u00ee\u015fi punea \u00eentreb\u0103ri, \u00eentr-o carte intitulat\u0103 Este teologia o \u015ftiin\u0163\u0103?, asupra statutului epistemologic al teologiei, este \u00een mod comun acceptat c\u0103 \u00eenceputul modernit\u0103\u0163ii este marcat de o distan\u0163are fa\u0163\u0103 de teologie, p\u00e2n\u0103 atunci suveran\u0103. Totu\u015fi, este mai corect s\u0103 vorbim despre reconfigurarea pe care \u015ftiin\u0163a teologic\u0103, mo\u015ftenit\u0103 de la scolastic\u0103, a suferit-o venind \u00een contact, pe de o parte, cu noi discipline av\u00e2ndu-\u015fi originea \u00een modernitatea european\u0103 (sociologie, antropologie, \u015ftiin\u0163e politice, semiotic\u0103) \u015fi, pe de alt\u0103 parte, cu noi lecturi ale textelor Scripturii. Este vorba, de bun\u0103 seam\u0103, de un parcurs istoric, a c\u0103rui dezvoltare ne indic\u0103 deopotriv\u0103 caracterul de \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi identitatea european\u0103 a teologiei. Comunicare sus\u0163inut\u00e3 la Simpozionul Interna\u0163ional Penser l\u2019Europe <\/em> \u00cePS Ioan Robu Arhiepiscop \u015fi Mitropolit de Bucure\u015fti \u00cenc\u0103 din anii \u201950 ai secolului trecut, atunci c\u00e2nd p\u0103rintele Marie-Dominique Chenu \u00ee\u015fi punea \u00eentreb\u0103ri, \u00eentr-o carte intitulat\u0103 Este teologia o \u015ftiin\u0163\u0103?, asupra statutului epistemologic al teologiei, este \u00een mod comun acceptat c\u0103 \u00eenceputul modernit\u0103\u0163ii este marcat de o distan\u0163are fa\u0163\u0103 de teologie, p\u00e2n\u0103 atunci suveran\u0103. Totu\u015fi,… Cite\u0219te mai mult »Teologia, \u015ftiin\u0163\u0103 despre Dumnezeu \u015fi despre om: ce loc ocup\u0103 \u00een Europa azi?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[15194,15195,15193],"class_list":["post-24720","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-dialog-misionar","tag-enomenul-religios","tag-reconfigurare-a-teologiei"],"views":1131,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24720","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24720"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24720\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24721,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24720\/revisions\/24721"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24720"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24720"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24720"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n\u00cenainte de cre\u015ftinism \u015fi dincolo de Occident, ce sens poate avea s\u0103 vorbim de \u201eteologie\u201c? Pentru lumea occidental\u0103, demersul este genetic \u015fi cuprinde trei etape importante: 1. Trecerea de la filosofia antic\u0103 la teologia medieval\u0103; 2. Predarea \u00een universit\u0103\u0163ile medievale a scolasticii, cu statutul de corpus al \u015ftiin\u0163ei teologice: Europa s-a n\u0103scut tocmai \u00een jurul universit\u0103\u0163ilor, care au primit teologia ca \u015ftiin\u0163a cea mai important\u0103, sprijinit\u0103 \u015fi de puterea politic\u0103; 3. \u00cen acest cadru universitar, scolastica reu\u015fe\u015fte s\u0103 f\u0103ureasc\u0103 pe termen lung, prin intermediul filosofiei clasice, concep\u0163iile despre om \u015fi societate valabile \u00een Europa p\u00e2n\u0103 \u00een zorii modernit\u0103\u0163ii. Ceea ce a asigurat rolul important al religiei \u00een societate precum \u015fi recunoa\u015fterea \u015fi transparen\u0163a pozi\u0163iilor religioase de c\u0103tre societate.
\nDe-a lungul istoriei sale, teologia s-a impus ca \u015ftiin\u0163\u0103 despre Dumnezeu, dar \u015fi \u015ftiin\u0163\u0103 despre om \u015fi despre societate \u00een raport cu Dumnezeu. Din punct de vedere al metodei \u015fi al obiectelor sale, teologia se afl\u0103 la originea a ceea ce numim ast\u0103zi interdisciplinaritate. \u00centr-adev\u0103r, \u015ftiin\u0163a teologiei este surs\u0103 inepuizabil\u0103 de cunoa\u015ftere \u015fi de concepte, de care a fost uneori deposedat\u0103, f\u0103r\u0103 a i se face dreptate.
\nAst\u0103zi ea este o \u015ftiin\u0163\u0103 \u00een sensul modern al termenului, capabil\u0103 s\u0103 produc\u0103 un nou discurs despre postmodernitate, deoarece se afl\u0103 la originea \u015ftiin\u0163elor moderne despre om \u015fi a \u015ftiin\u0163elor sociale. Acest raport de genez\u0103 \u015fi de schimb este reciproc. \u00cen cursul ultimelor decenii, teologia a cunoscut reconfigur\u0103ri, ce se cuvin men\u0163ionate aici, al\u0103turi de provoc\u0103ri \u015fi de mize socio-culturale, responsabile de aceast\u0103 evolu\u0163ie.
\n1. Prima particularitate a acestor reconfigur\u0103ri<\/strong> const\u0103 \u00een aceea c\u0103 ele permit emergen\u0163a a noi forme de reprezentare a divinului prin intermediul unei reflec\u0163ii fundamentale despre statutul imaginii \u015fi al figurii \u00een c\u00e2mpul specific al misticii, devenit\u0103 noua \u201e\u015ftiin\u0163\u0103 experimental\u0103\u201c. Studiul interiorit\u0103\u0163ii subiectului uman, care tr\u0103ie\u015fte o experien\u0163\u0103 religioas\u0103, \u00ee\u015fi afl\u0103 un debu\u015feu \u00een psihologie \u015fi psihanaliz\u0103, discipline ce i-au avut drept precursori pe marii mistici ai epocii baroce (Sf\u00e2nta Tereza de Avila, Sf\u00e2ntul Ioan al Crucii) sau al sf\u00e2r\u015fitului de secol XIX, cunoscut ca \u201eBelle \u00c9poque\u201c (Sf\u00e2nta Tereza a Pruncului Isus). Categorii precum intelect, inteligen\u0163\u0103, cunoa\u015ftere de sine, comportament, \u00eenclina\u0163ii etc. sunt \u00eemprumutate din filosofia sf\u00e2ntului Toma de Aquino, \u00eens\u0103 tot at\u00e2t de adev\u0103rat este c\u0103 pastorala Bisericii caut\u0103 azi un sprijin \u015fi \u00een \u015ftiin\u0163ele \u201eexacte\u201c ale pedagogiei \u015fi psihologiei subiectului. Aceste \u015ftiin\u0163e nu se pot bucura de o autonomie absolut\u0103 fa\u0163\u0103 de teologie, ci doar de una relativ\u0103, \u00een sensul \u00een care caut\u0103 metodic mijloacele de a suscita, la diferite v\u00e2rste \u015fi etape ale dezvolt\u0103rii individuale, dispozi\u0163iile cele mai prielnice harului.
\n2. O alt\u0103 reconfigurare major\u0103, poate cea mai important\u0103 \u00een epoca noastr\u0103, vine din raportul cu \u015ftiin\u0163ele sociale.<\/strong>
\nLeg\u0103tura genetic\u0103 \u00eentre teologie \u015fi \u015ftiin\u0163ele sociale, precum sociologia religiei, antropologia, istoria religiilor, \u015ftiin\u0163ele politice, este un fapt \u00een mod evident recunoscut. Disputele teologice au constituit, dup\u0103 cum se \u015ftie, un teritoriu marcant al istoriografiei moderne, care a voit s\u0103 reia la modul critic \u015fi obiectiv dezvolt\u0103rile \u00een\u0163elegerii credin\u0163ei \u00een confruntarea cu diferitele \u015fcoli \u015fi epoci, \u00eencep\u00e2nd chiar cu primele izvoare scripturare. Istoria religiilor (Religionsgeschichte) \u00ee\u015fi datoreaz\u0103 tematica disciplinar\u0103 compara\u0163iilor sistematice \u00eentre diferitele tradi\u0163ii de g\u00e2ndire \u00een perioada iluminismului luteran din secolul al XVIII-lea, inclusiv \u00een afara teritoriului cre\u015ftin, odat\u0103 cu misiunile catolice savante \u00een Orient din secolul al XIX-lea. S\u0103 mai amintim \u00een treac\u0103t c\u0103 sociologia religiilor s-a aventurat \u00een teritoriile de reflec\u0163ie \u00eendelung marcate de momentul scolastic, pentru a \u00een\u0163elege consecin\u0163ele sociale ale fenomenului religios. Putem cita aici lucr\u0103rile minu\u0163ioase ale lui Emil Durkheim despre natura social\u0103 a fenomenului religios, tezele lui Max Weber despre afinit\u0103\u0163ile elective \u00eentre capitalism \u015fi protestantism, cercet\u0103rile lui Emil Poulat asupra crizei moderniste \u00een Biserica Catolic\u0103 la \u00eenceputul secolului XX sau cele ale lui Gabriel Le Bras despre importan\u0163a social\u0103 a practicilor religioase. De partea sa, antropologia a multiplicat observarea formelor celor mai sincretice ale corela\u0163iilor \u00eentre g\u00e2ndirea tainelor \u015fi mediul social \u015fi cultural.
\nC\u00e2teva observa\u0163ii se impun \u00een acest punct: ateismul metodologic al \u015ftiin\u0163elor sociale care respingea explicitarea supranaturalului, deplas\u00e2nd-o c\u0103tre teologie, a fost recent pus \u00een discu\u0163ie prin noi cercet\u0103ri \u00een cadrul c\u0103rora observarea atent\u0103 a practicilor religioase are \u00een vedere un subiect legat de transcenden\u0163\u0103 \u015fi de mister. Problema seculariz\u0103rii ca ie\u015fire din religios \u015fi moarte a teologiei s-a reorientat \u00een ultimii dou\u0103zeci de ani c\u0103tre o nou\u0103 abordare a fenomenului religios, a\u015fa cum \u00eel concepe teologia. \u00cen acest sens, un moment important este reprezentat de cartea lui John Milbank, Theology and Social Theory: Against Secular Reason (Blackwell, 1993). Milbank arat\u0103 c\u0103 pozi\u0163iile secularismului modern pot fi abordate ca un fel de anti-teologie, ale c\u0103rei izvoare sunt \u201eerezia\u201c lui Thomas Hobbes \u015fi \u201econcep\u0163ia p\u0103g\u00e2n\u0103\u201c asupra guvern\u0103rii, introdus\u0103 de Machiavelli. Sus\u0163in\u00e2nd c\u0103 doar legea fixeaz\u0103 limite competi\u0163iei dintre indivizi (r\u0103zboiul tuturor \u00eempotriva tuturor), Thomas Hobbes a exaltat nominalismul, condamnat de scolastica medieval\u0103 \u015fi, de asemenea, recent, de Papa Francisc, cu prilejul interven\u0163iei sale la Adunarea General\u0103 a ONU. Mizele pozi\u0163iei teologice ale papei Francisc trebuie c\u0103utate pe traiectoria teologiei catolice contemporane: reconcilierea naturii umane cu harul divin, separate de perspectiva nominalist\u0103, a\u015fa cum bine se vede \u00een birocratizarea excesiv\u0103 a societ\u0103\u0163ilor noastre, prea adesea opace la realitatea faptelor. De asemenea, versiunea \u201ep\u0103g\u00e2n\u0103\u201c a guvern\u0103rii se sprijin\u0103, dup\u0103 Machiavelli, la fel ca cea a vechilor greci \u015fi romani, pe capacit\u0103\u0163ile unui conduc\u0103tor indiferent la considera\u0163ii morale \u015fi preocupat doar s\u0103 se men\u0163in\u0103 la putere, manipul\u00e2ndu-\u015fi oponen\u0163ii. Din nou, realitatea social\u0103, politic\u0103 \u015fi economic\u0103 actual\u0103 ne determin\u0103 s\u0103 constat\u0103m e\u015fecul moralei virtu\u0163ilor \u00een absen\u0163a referin\u0163elor la Evanghelie, dispari\u0163ia \u00eencrederii popoarelor \u00een capacitatea oamenilor politici, iluzia fatal\u0103 a puterii aparen\u0163elor, care ignor\u0103 realismul esen\u0163ei. \u00cen reflec\u0163ia unei noi teologii politice se afl\u0103 speran\u0163a unui r\u0103spuns la provoc\u0103rile societ\u0103\u0163ilor noastre, unde persoanele \u00een calitate de cet\u0103\u0163eni trebuie s\u0103 g\u0103seasc\u0103 t\u0103ria de a ap\u0103ra ra\u0163iunea obiectiv\u0103 \u015fi misterul harului care guverneaz\u0103 faptele, pentru a nu c\u0103dea prad\u0103 puterii \u015fi mass-mediei.
\nO ultim\u0103 remarc\u0103 \u00een acest punct. Europa datoreaz\u0103 doctrinei sociale a Bisericii Catolice, a\u015fa cum o distingem \u00een viziunea p\u0103rin\u0163ilor ei fondatori, cu to\u0163ii fii ai Bisericii noastre, principiile de solidaritate \u015fi de subsidiaritate. Este timpul s\u0103 ac\u0163ion\u0103m \u00een conformitate cu principiile teologiei sociale \u015fi s\u0103 recunoa\u015ftem, dincolo de cuvintele banalizate ale limbajului nostru cotidian (vin\u0103, solidaritate, inspira\u0163ie) conceptele tari ale teologiei: p\u0103cat, iubire-caritas, har.
\n3. Cea de-a treia reconfigurare a teologiei se sprijin\u0103 pe raportul cu \u015ftiin\u0163ele umane (filosofie, istorie, semiotic\u0103 \u015fi \u015ftiin\u0163e ale limbajului, antropologie cultural\u0103).<\/strong> S-a vorbit mult despre conflicte \u015fi despre reconcilierea dintre teologie \u015fi \u015ftiin\u0163ele umane. Teologia a repro\u015fat acestor noi discipline reducerea con\u0163inutului credin\u0163ei fie la practici socio-culturale, fie la limbaj, fie la comportamente sociale.\u00a0 La r\u00e2ndul lor, \u015ftiin\u0163ele sociale au replicat c\u0103 teologia face apel la argumentul autorit\u0103\u0163ii, la doxa \u00een demersul cunoa\u015fterii, recurs considerat inacceptabil \u00een cunoa\u015fterea modern\u0103. De asemenea, i s-a repro\u015fat teologiei lipsa de specificitate a metodei sale.
\nConciliul Vatican II a precizat trei noi orient\u0103ri ale teologiei, destinate s\u0103-i \u00eent\u0103reasc\u0103 identitatea \u00een raport cu \u015ftiin\u0163ele umane \u015fi capabile s\u0103 ofere lumina credin\u0163ei \u015fi re\u00eennoirea vie\u0163ii cre\u015ftine. Prima reorientare const\u0103 \u00eentr-o aten\u0163ie \u00eennoit\u0103 acordat\u0103 antropologiei, care \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte o minunat\u0103 expresie \u00een g\u00e2ndirea Papei Ioan Paul al II-lea: Toate drumurile Bisericii duc la om. Aceast\u0103 reconfigurare \u00ee\u015fi afl\u0103 punctul de pornire \u00een dialogul dintre teologie \u015fi lumea oamenilor. \u00cen acest spirit, Papa Francisc, \u00een exorta\u0163ia apostolic\u0103 Evangelii Gaudium, ne invit\u0103 la un nou dialog misionar pentru a \u201ereg\u0103si prospe\u0163imea original\u0103 a Evangheliei\u201c, c\u0103ut\u00e2nd \u201enoi c\u0103i\u201c \u015fi \u201emetode creative\u201c pentru a nu-l \u00eenchide pe Isus \u00een \u201eschemele noastre plicticoase\u201c. Pentru a angaja acest dialog, trebuie s\u0103 renun\u0163\u0103m la \u201eteologia de birou, \u00eenchis\u0103 \u00een sine\u201c \u015fi s\u0103 deschidem por\u0163ile unei teologii pe care Papa o define\u015fte ca o \u201ecunoa\u015ftere just\u0103\u201c, capabil\u0103 s\u0103-i p\u0103streze axa de adev\u0103r \u015fi tot ceea ce geniul istoric al cre\u015ftinismului a adus civiliza\u0163iei noastre.
\nA doua cale de renovare a teologiei deschis\u0103 de Conciliul Vatican II este reconcilierea cu filosofia, care face obiectul enciclicei Fides et ratio a Papei Ioan Paul al II-lea. \u00cen capitolul VI al acestei enciclice, papa spune: \u201eCuv\u00e2ntul lui Dumnezeu se adreseaz\u0103 fiec\u0103rui om \u015fi pe \u00eentregul p\u0103m\u00e2nt, iar omul este \u00een chip firesc filosof. \u00cen ceea ce o prive\u015fte, teologia, ca elaborare reflexiv\u0103 \u015fi \u015ftiin\u0163ific\u0103 a \u00een\u0163elegerii acestui cuv\u00e2nt \u00een lumina credin\u0163ei, nu poate s\u0103 nu intre \u00een rela\u0163ie cu filosofia elaborat\u0103 efectiv de-a lungul istoriei, at\u00e2t \u00een ceea ce prive\u015fte anumite dezvolt\u0103ri, c\u00e2t \u015fi pentru \u00eemplinirea menirii sale specifice\u201c. Cele dou\u0103 principii metodologice specifice teologiei: auditus fidei \u015fi intellectus fidei ne indic\u0103 raportul \u00eentre \u00eensu\u015firea revela\u0163iei, a\u015fa cum ne-a fost transmis\u0103 prin Sfintele Scripturi, tradi\u0163ie \u015fi magisteriul Bisericii, \u015fi exigen\u0163ele specifice g\u00e2ndirii. Pentru a ajunge la cunoa\u015fterea credin\u0163ei, trebuie s\u0103 recurgem, ne mai spune Papa Ioan Paul al II-lea, la reflexivitatea speculativ\u0103 a filosofiei, f\u0103r\u0103 a pierde nici un moment din vedere scopul salvific al unei astfel de cunoa\u015fteri.
\n\u00cen sf\u00e2r\u015fit, a treia cale de re\u00eennoire a teologiei \u00een raport cu \u015ftiin\u0163ele umane este dialogul dintre religii \u015fi culturi. Astfel, Conciliul a schimbat complet perspectiva asupra dialogului inter-religios \u015fi asupra capacit\u0103\u0163ii Evangheliei de a fertiliza culturile cele mai diverse. Ast\u0103zi, societ\u0103\u0163ile europene au \u00eencetat s\u0103 mai fie monoculturale: migra\u0163ia \u00een interiorul frontierelor europene, dar \u015fi aportul adus de Africa, de Orient \u015fi de Asia sunt pe cale s\u0103 schimbe definitiv \u0163es\u0103tura cultural\u0103 \u015fi religioas\u0103 a continentului nostru, guvernat odinioar\u0103 de hegemonia Bisericilor cre\u015ftine. Acest nou fenomen reprezint\u0103 \u015fi o ocazie important\u0103 de a reg\u00e2ndi locul teologiei \u00een universit\u0103\u0163ile continentului nostru, \u00een \u0163\u0103rile unde este prezent\u0103, inclusiv Rom\u00e2nia. Urgen\u0163a noilor politici \u00een materie de religie, care trebuie s\u0103 \u0163in\u0103 seama de pluralismul religios a dus la o reorientare a teologiei, ca disciplin\u0103 a educa\u0163iei. Dialogul interdisciplinar \u015fi asocierea cu \u015ftiin\u0163ele religiei sunt modalit\u0103\u0163ile cele mai frecvente de a \u00eemp\u0103ca teologia cu un mediu secularizat \u015fi multicultural. R\u0103m\u00e2ne, totu\u015fi, preocuparea de a p\u0103stra identitatea tare a teologiei \u015fi de a nu fluidiza contururile domeniului s\u0103u de cunoa\u015ftere, \u00een contact cu \u015ftiin\u0163ele cu care \u00eentre\u0163ine raporturi de familiaritate.
\nIat\u0103 c\u00e2teva provoc\u0103ri care privesc teologia ca \u015ftiin\u0163\u0103 cu voca\u0163ie multi-direc\u0163ional\u0103 \u00een Europa de azi. \u00cen concertul \u015ftiin\u0163elor, este drept c\u0103 teologia nu mai este, ca odinioar\u0103, \u015ftiin\u0163a \u015ftiin\u0163elor, ci orga ce r\u0103sun\u0103 cu sunetul celorlalte instrumente. Dar, la fel ca \u015fi orga, ea r\u0103m\u00e2ne instrumentul de cunoa\u015ftere cel mai complex \u015fi mai profund \u015fi, deci, unic \u00een felul s\u0103u.
\n\u00cen \u00eencheiere, s-ar cuveni, poate, s\u0103 amintim cuvintele celebre ale lui Pascal: \u201eorice \u015ftiin\u0163\u0103 se face cu credin\u0163\u0103\u201c. A\u015f ad\u0103uga: orice \u015ftiin\u0163\u0103 se face cu credin\u0163a \u00een demnitatea ra\u0163iunii umane, care este un dar al Domnului.<\/p>\n
\n\u00een 3 octombrie 2015, la Academia Rom#n\u0103<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"