{"id":2471,"date":"2010-04-29T12:46:05","date_gmt":"2010-04-29T10:46:05","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2471"},"modified":"2010-04-29T12:46:22","modified_gmt":"2010-04-29T10:46:22","slug":"hristos-rastignit-a-cata-oara","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/hristos-rastignit-a-cata-oara\/","title":{"rendered":"Hristos rastignit. A c\u00e2ta oara?"},"content":{"rendered":"

Nikos Kazantzakis, Hristos rastignit din nou<\/em>, traducere si note de Ion Diaconescu, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2008<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Publicat in anul 1948, la doi ani dupa \u201eZorba Grecul\u201c (1946), si inainte de \u201eUltima ispitire a lui Hristos\u201c (1951), romanul \u201eHristos rastignit din nou\u201c a dat nastere la numeroase controverse in Grecia (si chiar dincolo de granitele ei), autorul ajung\u00e2nd sa fie chiar acuzat de blasfemie de reprezentantii Bisericii Ortodoxe, din cauza modului in care a tratat unele subiecte considerate intangibile p\u00e2na atunci. Cu toate acestea, nici popularitatea in Occident a lui Nikos Kazantzakis nu a avut prea mult de c\u00e2stigat: chiar si dupa publicarea acestui roman, numele sau a fost adesea trecut cu vederea de critica literara vestica. Fapt explicat, uneori, prin \u201eneajunsurile\u201c limbii elene, care i-ar fi limitat scriitorului accesul la categorii largi de cititori. Pe de alta parte, insa, marile teme ale creatiei sale nu au fost nici usor abordabile, nici foarte confortabile pentru reprezentantii doctei critici academice \u2013 care, in consecinta, au ales, nu o data, sa-l ignore. \u201eHristos rastignit din nou\u201c nu este o lectura comoda si nici una de delectare. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t, depasind nivelul alegoriei despre care s-a discutat adesea in legatura cu romanele pe teme biblice sau religioase ale lui Kazantzakis, cartea aceasta este extrem de actuala, vorbind despre etnici greci aflati sub dominatie otomana, despre ascensiunea unora dintre ideile socialiste, despre probleme sociale grave si despre inegalitatea ce determina nesf\u00e2rsite \u2013 si imposibil de rezolvat \u2013 tensiuni intre oameni de aceeasi credinta.
\nSubiectul, chiar daca socant, nu este, in linii mari, extrem de complicat: in satul Lycovrysi (\u201eIzvorul lupului\u201c!), sub ochiul neadormit \u2013 dar, in principiu, gata sa ignore micile abateri de la reguli \u2013 al unui Aga turc (iubitor de adolescenti), mai marii comunitatii decid, chiar in ziua de Pasti, ca in anul urmator sa reprezinte, cu ajutorul oamenilor din sat, tocmai Patimile lui Hristos, sub forma unei piese de teatru apropiata de vechile moralitati medievale. La initiativa preotului Grigoris, chiar in acea zi sunt alesi protagonistii viitoarei reprezentatii sacre, menite a spori spiritul religios al oamenilor: negustorul Iannakos urmeaza sa fie Apostolul Petru, Kostandis, c\u00e2rciumarul, va fi Iacov, Mihelis, fiul boierului Patriarheas \u2013 Ioan, iar Panaiotaros \u2013 Iuda. Frumoasa vaduva Katerina va deveni Maria Magdalena, iar pentru dificilul rol al lui Hrsitos este desemnat Manolios, un pastor sfios si plin de piosenie, cunoscut si pentru viziunile pe care le are uneori. Intr-un alt plan, insa, chiar fruntasii satului isi joaca inca din aceasta prima scena propriile roluri, din care se vor dovedi incapabili sa iasa: parintele Grigoris se face vinovat de pacatul m\u00e2ndriei, mos Ladas, de acela al zg\u00e2rceniei, batr\u00e2nul Patriarheas de cel al lacomiei, iar Hagi Nikolis, invatatorul, de lasitate. Si, exact ca intr-un mister medieval, ei vor intrupa aceste pacate, cer\u00e2ndu-le insa, in acelasi timp, mai tinerilor viitori actori ai Patimilor lui Hristos sa fie buni, bl\u00e2nzi si drepti, astfel inc\u00e2t sa joace ca si cum ar trai. Ceea ce, in fond, se va si int\u00e2mpla, deoarece toate personajele esentiale din roman isi vor asuma pe de-a-ntregul realitatea rolurilor pe care le interpreteaza, dar si toata simbolistica acestora: de la zg\u00e2rcitul mos Ladas, personificarea avaritiei, sau de la Iannakos, negustorul care anterior era mare amator de furtisaguri, si p\u00e2na la bl\u00e2ndul Manolios, noua imagine a lui Hristos, cu totii vor deveni ceea ce li se spune ca reprezinta, dob\u00e2ndind un deplin sens alegoric ce se va rasfr\u00e2nge asupra tuturor faptelor lor.
\nTrupul si sufletul
\nCa, dincolo de toate acestea, este vorba, aici, despre marea tema a intregii opere a lui Nikos Kazantzakis, si anume eterna confruntare dintre trup si suflet, dintre materie si spirit, dintre dorinta de sfintenie si permanenta ispita e foarte adevarat. Dar poate ca, dintre toti protagonistii din creatia scriitorului grec in ansamblu, Manolios ilustreaza cel mai convingator preocuparea lui Kazantzakis pentru capacitatea omului de a se autodepasi si nu numai de a-si transforma universul pam\u00e2ntesc intr-unul spiritual, ci de a se transforma pe sine, p\u00e2na la acel punct in care materia nu mai difera deloc de spirit. Caci, in scurta vreme dupa ce i se ofera rolul lui Hristos, Manolios, citind Sf\u00e2nta Scriptura si impun\u00e2ndu-si singur canoane, ajunge sa se identifice, practic, cu imaginea lui Hristos \u2013 iar la nivelul lumii din Lykovrysi, chiar sa fie Hristos. In aceeasi linie alegorica, turcii, a caror amenintare este mereu resimtita, pot fi echivalati cu romanii din Iudeea, Aga cu Pilat din Pont, parintele Grigoris cu Caiafa, iar lupta lui Manolios impotriva tuturor relelor si railor are semnificatia unui razboi de eliberare spirituala, a carei victima sacrificiala este el insusi, acesta fiind semnul ultim al unui destin pe care si-l asuma cu toata daruirea. De aceea, intr-un punct culminat marcat si de accente oarecum gotice, comunitatea il ucide pe Manolios chiar in biserica, la instigarile lui Panatiotaros\/Iuda, si ale parintelui Grigoris, doritor sa restabileasca ordinea intr-un Lykovrysi care a fost martorul cu inima de piatra al suferintelor oamenilor veniti in bejenie, condusi de parintele Fotis, si care vor fi exilati pe muntele Sarakina, dupa ce comunitatea prospera din Izvorul lupului le refuzase ajutorul at\u00e2t de necesar la vreme de restriste. In acest fel, noile patimi ale lui Hristos isi pun in scena intregul adevar cutremurator si pun, in acelasi timp, o uriasa oglinda in fata tuturor asa-zisilor buni crestini, amatori de sfinte slujbe, de odoare sacre, dar incapabili sa inteleaga durerea celor de l\u00e2nga ei \u2013 si cu at\u00e2t mai putin doritori s-o atenueze. In acest context, incercarile lui Manolios, Mihelis, Iannakos si Kostandis de a schimba ceva in modul semenilor lor de a-i privi pe oameni sunt sortite esecului, insa asta nu-i impiedica pe cei patru prieteni sa incerce sa faca macar ei ceva pentru oropsitii de pe Sarakina. Fara indoiala, din acest punct de vedere, constructia narativa din \u201eHristos rastignit din nou\u201c a reprezentat o extrem de buna pregatire a tehnicii romanesti pentru \u201eUltima isipitire a lui Hristos\u201c, ambele romane duc\u00e2nd la reactii extrem de violente din partea Bisericii din Grecia.
\nCrestinism vs. comunism
\nIn romanul de fata, opozitia esentiala se stabileste, desigur, intre Manolios si parintele Grigoris, cel care merge p\u00e2na acolo, inc\u00e2t il acuza pe t\u00e2narul pastor de complot si de propaganda bolsevica. Desigur, acest aspect a fost pus adesea in legatura cu simpatia pe care insusi autorul a nutrit-o pentru idealurile comuniste, dupa calatoria sa in Rusia. Insa, la o analiza atenta, Kazantzakis este mai apropiat de ideile estetice ale lui Gide dec\u00e2t de vreo ideologie socialist-utopica. In fond, preferinta sa pentru contradictii, eterna sf\u00e2siere interioara a tuturor protagonistilor sai, dorinta de izgonire a vechilor idoli sunt comparabile cu cele exprimate in scrierile autorului \u201eFalsificatorilor de bani\u201c. La Kazantzakis, insa, rezultatul va fi un accentuat mesianism, exprimat prin intermediul unor personaje precum, in \u201eHristos rastignit din nou\u201c, Manolios. Deloc int\u00e2mplator, el e cel mai infocat aparator al sarmanilor ajunsi in bejenie in Lykovrysi \u2013 si tot deloc int\u00e2mplator este privit cu o totala neintelegere de catre cei din jur, devenind cea mai reusita replica a dostoievskianului Print Miskin. De altfel, nu o data s-a discutat despre posibile apropieri intre Kazantzakis si alti scriitori si, oric\u00e2t de surprinzator ar putea sa para, unul dintre cei cu care, la o analiza atenta, autorul \u201eRaportului catre El Greco\u201c are, probabil, cele mai profunde afinitati este W. B. Yeats, cu care imparte aceeasi mistica a permanentei cautari spirituale si aceeasi fascinatie pentru calatorii \u2013 dintre care doar o mica parte sunt dintre cele fizice. In plus, ii aduce alaturi si ideea omului mereu consumat de flacara unui ideal, de tentatia absolutului si de dorinta de a depasi conditionarile pam\u00e2ntescului. De aici pasiunea si patima \u2013 patimile! \u2013 ce domina scrierile am\u00e2ndurora, dar si noua dimensiune pe care scriitorul grec reuseste s-o dea vechii dialectici dostoievskiene a pacatului si a pedepsei.
\nDe la elanul vital
\nla eliberarea spirituala
\nDe-a lungul intregii sale activitati literare, Nikos Kazantzakis a fost influentat de filosofia lui Henri Bergson, fiind interesat mai cu seama de ideile filosofului francez cu privire la evolutia creatoare. In fond, dupa cum a marturisit el insusi in repetate r\u00e2nduri, insasi ideea aparitiei Divinitatii ori a \u201etrimisilor\u201c divini in romanele sale, i-a fost inspirata, chiar daca oarecum indirect, tot de Bergson, scriitorul pornind de la notiunea de \u201e\u00e9lan vital\u201c, acea forta vitala preexistenta care tinde sa ajunga la un nivel superior de autodeterminare ori de constiinta. Dar pentru a fi vie, insufletita in adevaratul sens al cuv\u00e2ntului, ea trebuie sa coexiste cu materia, adica, altfel spus, sa repuna in discutie \u2013 si sa faca acest lucru in mod permanent \u2013 intregul sistem dialectic. Din aceasta perspectiva, abisul sau tacerea deplina vor deveni, pentru Kazantzakis, simbolice pentru un soi de imens creuzet imaterial de unde, ulterior, acel elan vital din filosofia lui Bergson \u2013 si Dumnezeul din opera lui Kazantzakis \u2013 poate reintra in lumea materiala si ii poate determina acesteia traiectoria ascensionala. Constiinta de sine devine, la r\u00e2ndul sau, principalul canal prin care curge spiritul, iar Kazantzakis va sustine, in consecinta, ca tocmai din acest motiv avem cu totii datoria de a-l salva noi insine mereu pe Dumnezeu pentru a preint\u00e2mpina o staza perpetua in care, altfel, conditia umana ar risca sa se instaleze.
\nDialectica distrugerii si re-crearii strabate intreaga opera a scriitorului grec, ideile sale filosofice fiind, de altfel, formulate prin intermediul romanelor pe care le-a publicat \u2013 si mai cu seama prin intermediul acelora care aduc in discutie, precum \u201eHristos rastignit din nou\u201c, problemele relatiei dintre credinta crestina si actiunea umana propriu-zisa. Se int\u00e2mpla astfel si pentru ca, se stie, Kazantzakis era profund legat de traditia crestina \u2013 e cunoscut episodul din propria sa biografie c\u00e2nd a petrecut c\u00e2teva luni pe Muntele Athos, in cautarea revelatiei divine \u2013 dar, pe de alta parte, era si profund convins ca aceasta nu mai reusea sa rezolve marile provocari cu care era confruntata fiinta umana in secolul XX. De aici nevoia protagonistilor din \u201eHristos rastignit din nou\u201c de a actiona c\u00e2t mai autentic cu putinta si de a face, dupa ce rolurile le-au devenit clare, tot ce pot pentru a usura macar putin suferintele semenilor, pe care vor ajunge sa-i priveasca, in adevaratul sens al cuv\u00e2ntului, drept fiii lui Dumnezeu. Manolios se simte, astfel, dator sa-l salveze, din punct de vedere simbolic, chiar pe Dumnezeu, depasind letargia spirituala in care era cufundata lumea din Lykovrysi, iar datoria sa nu e pur si simplu una strict personala, ci exprima o nevoie existentiala profunda. Tot din acelasi motiv, ceilalti tovarasi ai sai, desemnati a avea roluri in noua reprezentare a patimilor lui Hristos, se pregatesc la r\u00e2ndul lor cu at\u00e2ta convingere pentru marea indatorire \u2013 pe care o resimt ca pe o adevarata vocatie \u2013 inc\u00e2t nici macar nu-si mai pun problema sa joace rolurile, ci chiar le traiesc, intr-o neasteptata expresie a unei teologii a eliberarii spirituale.<\/p>\n


\n<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nikos Kazantzakis, Hristos rastignit din nou, traducere si note de Ion Diaconescu, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2008 Publicat in anul 1948, la doi ani dupa \u201eZorba Grecul\u201c (1946), si inainte de \u201eUltima ispitire a lui Hristos\u201c (1951), romanul \u201eHristos rastignit din nou\u201c a dat nastere la numeroase controverse in Grecia (si chiar dincolo de granitele… Cite\u0219te mai mult »Hristos rastignit. A c\u00e2ta oara?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2008,2007],"class_list":["post-2471","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-hristos-rastignit-din-nou","tag-nikos-kazantzakis"],"views":3276,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2471","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2471"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2471\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2471"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2471"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2471"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}